Omule, te salut, eu sunt dr. Mihail și astăzi vreau să vorbim despre o boală care este interzisă prin lege în România. Pedepsele pot ajunge până la trei ani. În România se pare că este interzis legal să ai o boală. Dacă ești bolnav cu această boală, faci pușcărie. Și vreau să facem un foarte rapid exercițiu de imaginație și o să vă spun o poveste. O poveste care e inspirată din realitate, dar asta este o poveste.
Imaginați-vă un stat în care este interzis prin lege să ai diabet. Pentru că oamenii se nasc sănătoși. De ce trebuie să faci diabet? De ce trebuie să consumi resursele statului? De ce trebuie să mănânci atâtea dulciuri și să nu faci sport? Toate lucrurile astea sunt prevenibile. Și oamenii din guvernul acelei țări decid că este interzis prin lege să ai diabet. Și dacă ai diabet, ești închis în închisoare. Ce se întâmplă în acest caz? Ți-e frică să ai diabet. Dacă ajungi să ai diabet și ești pacient cu diabet, ce o să faci? O să te duci la spital și o să zici, hei, am diabet? Nu o să faci asta, pentru că o să ți se deschidă un dosar penal. Așa că tu o să începi să te ascunzi. O să te ascunzi față de prietenii tăi. O să te ascunzi față de rude. O să te ascunzi față de autorități. Nu o să cauți răspunsuri și rezolvări la problema ta, pentru că este interzis prin lege să ai diabet. Dacă ai diabet ți se face dosar penal, ești închis la închisoare și viața ta complet este dărâmată. Lumea o să se uite urât la tine. O să zică, ia uite ăla care a avut diabet și a intrat în închisoare. Uite-l pe pușcăriaș. O să fii dat afară de la locul de muncă. O să-ți fie foarte greu să te angajezi, pentru că o să ai un cazier în care o să scrie. A executat doi ani de închisoare pentru că a avut diabet. Ce o să facă acei oameni? O să se închidă în ei. O să fie într-o stare constantă de anxietate. O să înceapă să caute soluții pe internet. O să comande seringi cu insulină de pe AliExpress sau de pe tot felul de site-uri obscure. O să primească seringi cu insulină. O să-și injecteze insulină pe ascuns. Dar insulina aia nefiind reglementată, fiind făcută de o tanti Jeni undeva în subsol în Afganistan și trimisă prin poștă, la un moment dat, tanti Jeni o să greșească concentrația. O să fie foarte târziu și tanti Jeni din Afganistan, din subsol, care face seringi cu insulină, o să sară de un zero. Și o să facă o seringă cu insulină, cu o concentrație de 10 ori mai mare, care o să ajungă la un pacient cu diabet. Diabetul fiind ilegal în țara asta, da? Și acel pacient cu diabet o să-și injecteze acea insulină și o să facă o hipoglicemie. O să cadă în baie, o să se lovească la cap și o să moară. Sau o să continue să-și facă injecții de insulină până când o să fie oprit. O să fie oprit pe stradă, o să fie percheziționat, o să se găsească injecția cu insulină și o să fie închis în închisoare. Sau o să fie oprit în trafic. Îi se va face un test, se va constata că are insulină la el, sau că s-a injectat cu insulină acum câteva zile și se va face dosar penal, urmând ca procurorii să investigheze acest caz, polițiștii să se ocupe de acest caz. El o să ocupe în loc în închisoare și pe lângă faptul că se consumă foarte multe resurse împotriva acelor bolnavi, nu li se dau niciun fel de soluții la problema lor, pe lângă asta viața acelui bolnav este complet distrusă, pentru că lumea o să zică pe stradă, ha-ha-ha, ia uite-l, pușcăriașul cu diabet. Oameni buni, țara despre care vorbim se numește România. Iar boala despre care vorbim este dependență de droguri. Știu, o să fie oameni care o să zică acum, stai, dar lasă-l să se abțină, de ce face droguri animalul ăla? Nu, să nu mai facă droguri, să se abțină complet. Hai să-l închidem în pușcărie, că acolo se va abține. Culmea este că pușcăriile sunt un centru de desfacere pentru droguri, colcăie de droguri în pușcărie. E ca și cum ai zice la diabetic, hai să-l închidem în închisoare pe diabetic, pentru că la închisoare nu mai există dulciuri, îl pune aia și la treabă și poate o să-ți reverseze diabetul. Dar ce să vezi, închisoarea e plină de pâine, mâncarea e de proastă calitate, este mult mai mult stres care va accentua acel diabet. Deci dacă l-am închide în închisoare pe același criteriu diabeticii, ei o să aibă probleme și mai mari cu acel diabet, nu o să scape de diabet. Și din nou zic, înțeleg reținerile acelor oameni care o să zică, a, ok, trebuie pedepsiți pentru că, uite, cumva singura explicație pe care o văd plauzibilă a unui sistem juridic care pedepsește cu închisoarea, deținerea sau consumul de droguri, fără să ia în calcul toți experții din domeniul medical care țipă, urlă și spun că asta e o procedură greșită, fără să ia în calcul, să zic, istoria altor state care au pedepsit brutal consumul de droguri și n-au reușit nimic cu asta. Mă gândesc că singura scuză pe care o ai când te gândești să faci un proiect de lege prin care pedepsești orice fel de consum fără echivoc și fără să-i dai soluția acelui pacient, singurul motiv e acela că, uite, poate dacă îi pedepsim pe acei oameni, o să dăm exemplu tinerilor care nu o să mai consume, o să zică, a, stai, eu mă feresc de închisoare, așa că nu o să consum acel drog. Acest model, chiar dacă pare plauzibil la prima vedere, a eșuat în toate statele, inclusiv în statele în care există pedepsă capitală, adică ești prins cu drog, ești omorât, cum este cazul Arabiei Saudite, cum este cazul în Singapore, cum este cazul în multe țări asiatice care fix acele țări sunt piețe de desfacere pentru droguri. Aparent, oamenilor nu le pasă că pot să moară dacă consumă sau vând droguri, ei continuă să facă asta.
Și vreau să vă citesc ceva, un text care e postat în urmă cu un an de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, care este, practic, asociația cea mai mare și cea mai puterincă care întrunește toți psihiatrii din România și haideți să trecem la textul ăsta, pentru că textul ăsta mi se pare foarte bine scris și foarte greu de ignorat, dar se pare că el este ignorat. So, textul merge cam așa. Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, în calitate de organism reprezentativ național a medicilor specialiști psihiatrii din România, membră a Asociației Europene de Psihiatrie și a Asociației Mondiale de Psihiatrie, a luat la cunoștință cu îngrijorare despre proiectul de lege care a fost votat recent în Senatul României și care, dacă va fi adoptat în formă actuală de Camera Deputațiilor și a fost adoptat, va criminaliza posesia de droguri în vederea consumului propriu și o va incrimina cu pedepsie private de libertate până la 5 ani. Adică, dacă ești pe stradă și fumezi tu, pentru tine, un joint cu marijuana, ești dus la închisoare. Dacă ai consumat cocaină la petrecere tu, fără să vinzi la nimeni, ești închis în închisoare. Acum, hai să vedem ce zice mai departe asociația. Consumul abuziv și dependența de droguri sunt considerate tulburări de sănătate mintală, atât de către Organizația Mondială a Sănătății, în nomenclatorul internațional al bolilor, cât și de Asociația Americană de Psihiatrie, de DSM 5. Deci, ca idee, pentru toți oamenii care se gândesc acum, stai un pic, ăla se droghează pentru că e un nesimțit, pentru că nu știe să se abțină, pentru că e un depravat, pentru că diavolul a pus stăpânire pe el. Consumul abuziv și dependența de droguri, deci când tu consumi drog abuziv și ești dependent, este clasificată de cele mai mari asociații și organizații din lume, unde lucrează experți în domeniul de sănătate, este clasificată dreptul tulburare mintală, adică ești bolnav, este o boală cronică. Această boală cronică este definită prin cronicitatea ei, deci nu este ceva ce te-ai zgâriat și te-ai vindecat, este cronic. Cum diabetul de cele mai multe ori e boală cronică, cum hipertensiunea este o boală cronică, să-i spui unui bolnav cu hipertensiunea, auzi, da’ ia lasă-te tu de hipertensiunea aia, nu ne mai vrăji pe noi cu tensiunea aia ridicată, este absurd. Da? E de sine înțeles că este absurd. Însă, să-i spui unui bolnav, auzi, ia hai că te pedepsim noi și te batem ca să te lași tu de această boală, trebuie să înțelegem că este la fel de absurd. Un dependent de droguri rămâne dependent pentru toată viața lui, absolut pentru toată viața lui. A, că există cazuri în care el găsește o scăpare și nu mai consumă droguri și are niște mecanisme de susținere enorme, are un grup de consumatori anonim în care merge, are susținerea familiei, are psihoterapeut de la stat, are centre de dezintoxicare și reușește să aibă o viață suficient de calitativă încât toată viața lui să se abțină. Asta este, să zic, o excepție, este posibilă, da. Dar chiar și acea persoană care a fost dependent de droguri, a fost, el rămâne un dependent, el rămâne un bolnav care are această boală cronică pe care o manageriază foarte bine. În rest, dependența de droguri este caracterizată de recăderi dese. Adică o persoană care e dependentă și se lasă complet, nu mai consumă 5 ani, e posibil să recadă în această boală, să aibă din nou un puseu de furie, pierde un credit, are o problemă majoră, este părăsit, i se întâmplă un dezastru și el se poate întoarce la acel consum de droguri. Care este soluția pentru astfel de persoană în România? Singura soluție este să se întoarcă în stradă, la organizații criminale, să caute droguri vândute de aceste organizații criminale, droguri care pot fi contaminate, amestecate cu alte droguri pe care el nu le vrea și să se expună în acest fel sistemului legislativ care pe el îl consideră din star criminal și nu îi dă nicio soluție. A, ok, e greu să găsești soluții, nu? E mult mai simplu să zici, au, drogaților, la pușcărie cu voi, dar e greu să găsești soluții, da?
Vă dau încă un exemplu, foarte mult timp oamenii au considerat că atunci când un copil se comportă greșit, e ok să-l bați, nu? Frate, îl bați, adică e logic, nu e la mintea cocoșului, faci ceva greșit, nu ești cuminte, îți iei bătaia de la părinți, te doare, plângi, dar după aia te gândești, nu? Ca copil te gândești, zici, bă, mi-am luat bătaie, nu mi-a plăcut, deci nu o să mai fac treaba aia, nu? Ar fi simplu dacă creierul nostru ar fi un calculator, o chestie matematică. Dar s-a demonstrat că acest lucru nu este util, ci din contra este contraproductiv, pentru că copilul ăla care se comportă sau care face o boacănă, care nu este cuminte, are un motiv dedesubtul acelui comportament. El nu se comportă așa pentru că așa vrea el să fie rău, el are un motiv, nu-i ajunge comunicarea cu tine, îi se face bullying la școală, nu este băgat în seamă, are o problemă, o tulburare mentală, are un ADHD, are o problemă în dedesubt. Și ceea ce s-a constatat este că în loc să dai cu bâta în el, în loc să îi dai cu cureaua, ca să se învețe minte, s-a demonstrat că de fapt cureaua aia o să îi adâncească și mai mult trauma care duce la acel comportament și o să-i faci și mai rău. Și s-a constatat că dacă la acel copil te duci și îi spui: Hei, uite, nu este ok să faci așa, dar hai să vedem de ce faci așa. E ceva ce te deranjează? Ți se pare ceva ciudat în relația dintre noi doi? Te deranjează cineva la școală? Ai vreo problemă? Să știi că în mine poți să ai încredere. Ok, dacă nu vrei să îmi spui acum, să știi că oricând vrei, poți să vii la mine și vorbim și nu te pedepsesc. Orice problemă ai, dacă mi-o spui tu sincer, nu o să fie nicio pedepsă și căutăm amândoi rezolvare, ai sprijin în mine. Și asta este atitudinea corectă față de un copil care nu e cuminte, față decât să-l bați. În schimb în România, dacă tu ca adult, să presupunem că ești un adult copil și ai un comportament de genul consumului de substanțe interzise care se găsesc oricum și problema este că se găsesc, nu că tu consumi, înseamnă că e foarte posibil să ai o problemă și să ai nevoie de ajutor. Ori, pedepsirea directă a acestor persoane este exact ca și cum ai bate un copil cu cureaua pentru că el nu a fost cu minte în loc să vorbești cu el. Dar da, știu, e greu să vorbești cu acel copil. E greu să vii din atitudinea de adult și să zici hei uite, ai un sprijin în mine, hai să te ajut, hai să rezolvăm problema asta împreună. La fel îi este greu și statului. Să vină de exemplu cu o comisie care să aibă un medic, un psiholog, un jurist, care să zică hei omule, am aflat, ni s-a spus de la poliție, ai fost inclus într-un nomenclator din ăsta secret al nostru și noi suntem aici să te ajutăm, ni s-a spus că tu consumi iarbă sau ni s-a spus că tu tragi cocaină pe nas. Hai să vedem, crezi că te putem ajuta cu ceva? Ai oare o problemă acasă și am putea o rezolva sau am putea rezolva problema ta psihologică ca tu să nu mai recurgi la această supapă, la această scăpare prin droguri? Sau crezi că de fapt ești dependent, nu te poți abține niciun fel să consumi aceste droguri și ai o obsesie să abuzezi de aceste droguri? Atunci uite, avem centre în care poți să te duci, avem grupuri de consumatori anonimi, avem aceste programe în care putem să te includem. Dar ce ai zice să te duci la munte în acest retreat organizat de stat unde înveți cum să te abții, cum să ai mai multă putere? Dar ce zici de faptul ăsta că dacă tu ești consumator cronic, ai această tulburare mentală pe care toate asociațiile medicale o recunosc? Dacă ai această problemă, ce zici dacă data viitoare când vrei să faci heroină pe venă, ce zici să vii la noi în centru? Uite, avem un centru complet anonim, ai un doctor la dispoziție care nu o să-ți facă heroină pe venă, dar o să-ți facă o altă substanță care o să te calmeze. Uite, care sunt avantajele. Nu te mai îmbolnăvești, nu mai faci HIV, nu mai faci hepatita B pentru că împrumuți ace, nu riști să faci o supradoză pentru că tanti Jeni din Afganistan a greșit concentrația la drog, nu te mai expui la riscuri, nu mai consumi banii aiurea, adică te duci și-ți vinzi toată casă ca să-ți iei droguri. Uite, avem noi un centru și, atenție, lucrul ăsta pe care îl spun nu e utopic, se întâmplă în toată lumea. Se întâmplă în toată lumea să fie centre de injectare controlată pentru că s-a constatat că oamenii ăia oricum o să se injecteze pentru că sunt bolnavi. Ce-ar fi să facem această injectare sub control medical unde avem controlate substanțele, controlăm omul, îl ajutăm, îl scoatem mai repede din criza asta, din recăderea asta. Dar acest lucru e greu de făcut. E mult mai simplu să dai o lege și să pui niște polițiști să lucreze, niște procurori care sunt extrem de ocupați să aibă cazuri de consum de copii care fumează un joint. E mult mai simplu să faci asta decât să zici, băi, stai un pic, avem o problemă reală în țara asta ca în toate țările. Hai să vedem care este modelul celorlaltor țări. Modelul celorlaltor țări este decriminalizare, adică nu mai trimiți la pușcărie pe cineva care consumă droguri pentru că el consumă droguri și rezolvarea este educație prin programe naționale.
Uite, dacă vrea pe mine cineva să mă contacteze, am o mie de materiale, nu o mie, am câteva materiale și sper să fie zeci pentru că vreau să continui seria de materiale despre droguri, avem un material despre cocaină, avem un material despre alcool, avem un material despre cannabis și o să continue seria asta de materiale. Dacă cineva din instituțiile statului vrea să-mi propună să fac un program național de educație a copiilor în școli prin care noi să facem niște materiale video în care să le explicăm. Ce consecințe au drogurile? De ce e bine să nu încerci niciodată? De ce prima doză e mereu cea mai tare și după aceea plăcerea scade și apar neplăcerile? Ce trebuie să faci în cazul în care ți se oferă un drog? Ce trebuie să faci…? Chestia merge într-o zonă care o să pară multor oameni și mai absurdă. Există programe de educare în Norvegia, de exemplu, în care statul le dă tinerilor recomandări directe de cum să folosească droguri pentru că s-a constatat că oamenii oricum o să le folosească și atunci un tânăr care este nou în asta și se duce să ia o pastilă de MDMA pe care a luat-o, de exemplu, după ce a mâncat ceva gras și pastila nu își face efect și el mai ia încă o pastilă și după aia ambele pastile îl lovesc și îl face supradoză s-a constatat că este mai eficient să dai copiilor sau tinerilor broșuri educaționale în care să le spui, băi, dacă la un moment dat, nu e bine să faci drog, dar dacă la un moment dat ajungi să te droghezi și vrei să iei un MDMA, ia jumătate de pastilă și așteaptă ca efectul să-și facă treaba, ca pastila să intre în efect. Sună absurd, dar țările astea și-au dat seama că este mai bine să ai oameni care oricum o să se drogheze să o facă conștient și înțelegând riscurile și corect decât să ai oameni morți pentru că tu nu i-ai prins să-i bagi în închisoare înainte ca ei să facă supradoză pentru că n-au știut să facă. Deci revin la idee dacă cineva vrea să îmi propună chestia asta, o fac complet gratuit din timpul meu, cu resursele mele, cu oamenii mei și sunt aici și pot să fac, bineînțeles aprobat și ghidat de psihoterapeuți și de psihologi și de psihiatrii ca materialele astea să fie ceea ce trebuie, pot să fac asta și pot să mă implic într-un astfel de program educațional.
Revenind la legea din România, legea din România practic îți interzice să ai această boală și ca și încheiere vreau să zic într-adevăr, consumatorii de droguri se împart în două tabere. Statistic sunt undeva la 10-15% dintre consumatori, dintre toți consumatorii 10-15% au o problemă reală cu consumul de droguri, adică sunt dependenți și au un consum abuziv de droguri, iar ceilalți 85-90% dintre oamenii care consumă droguri, o fac în scop recreațional. Adică se duc la un festival, se duc la un party, fac o linie de ceva ce li se oferă, iau o jumătate de pastilă, fumează un joint, o fac pur și simplu în mod recreațional. S-a demonstrat că oamenii, din păcate, o să continuă să fac asta, oricât de mult ne-am împotrivit, oricâte sentințe cu moartea am da, oamenii o să continue să fac asta. Ce soluție există la acești oameni? Să începi să-i prinzi cu câini, cu teste antidrog și așa mai departe, apropo de teste antidrog o să vorbim poate într-un alt material, să-i prinzi cu câini, cu teste, să faci razii și să faci dosar penal unor oameni care pur și simplu din când în când se distrează sau să decriminalizezi acest tip de consum și să aduci instrumente de care am vorbit mai devreme, educaționale, instituționale, comisii în care te poți duce, centre în care te poți duce și să zici, ok, faceți drog la festival, nicio problemă, a, vinzi drog, pușcărie, ai luat un pil la festival, ai luat o boabă, ok, fii atent, nu îți dăm închisoare, dar, uite, ce rău îți face, iar noi suntem aici să te ajutăm, vino la noi să bem o cafea să discutăm, poate ai nevoie de ajutor și te sfătuim noi cu ceva. Ai nevoie de psihoterapie? Avem psihoterapeut pentru tine. Ai nevoie de un retreat de două săptămâni ca să nu te mai vezi cu prietenii tăi să te lași? Avem centre pentru asta. A, ești dependent de heroină? Avem centru special în care îți dăm alte substanțe, sub supraveghere medicală, ca tu să scapi de această dependență sau încercăm să te aducem înapoi și să te susținem ca un om veritabil în societate. În schimb, ai fumat un joint la un festival, dosar penal, știri că drogatul ăla s-a drogat și nu știu ce a făcut, shaming social, da, ești efectiv mutilat din punct de vedere social, iar în cercul tău de prieteni și cu rudele tale o să fii ultimul om și ultimul criminal, da? Gândiți-vă la această imagine, ai fumat un joint și poți să primești ajutor, da, și să te întrebi, băi, ai o problemă reală pentru care fumezi acel joint? A, nu, dar am fumat și a, ok, bine, dar ai grijă să mai fumezi, că nu-i ok dacă cumperi așa, dacă vinzi, iei pușcărie și așa mai departe, sau ai fumat un joint și instituția statului sau instituțiile statului sau statul în general îți distruge viața, da? Iar problema finală nu este la acel băiețel care a fumat un joint la un festival, problema finală este acel traficant care vinde cu tonele, da? Și statul ar trebui să meargă în direcția aia, în direcția traficantului care vinde cu tonele și nu în direcția acestui copilaș.
Acum, am pornit să citesc acest comunicat al Asociației de Psihiatrie și Psihoterapie și vreau să continui această citire. Deci, cum ziceam, Organizația Mondială a Sănătății, Nomenclatorul Internațional și așa, consumul abuziv și dependența de droguri sunt considerate tulburări de sănătate mentală, da, deci o boală. În România, persoanele care consumă droguri au fost considerate infractori. Încă de la începutul acestui fenomen în țara noastră o rămășiță a regimului comunist care nu a fost corectată după 1990. Această modalitate de gestionare a fenomenului consumului de droguri a decuplat brutal țara noastră de la politiciile și intervențiile evidence-based medicine, așa cum recomandă Organizația Mondială a Sănătății UNODC, UNAIDS și Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Adicțiilor. Deci, toate aceste organizații practic recomandă ca acele persoane care consumă droguri să nu mai fie considerate infractori să li se dea dosar penal și pușcărie, ci să nu li se dea asta, să li se dea maxim o amendă și să li se întindă o mână de ajutor. Aceste prestigioase instituții internaționale recomandă decriminalizarea consumului, investiții în prevenirea și tratamentul dependențelor de droguri, comparabile ca mărime cu cele realizate în combaterea fenomenului prin măsuri de poliție și măsuri de tip harm reduction pentru reducerea consecințelor negative asociate consumului atât pentru individ cât și pentru societate. De altfel, experiența tuturor statelor europene ne arată că efectul criminalizării și creșterii pedepselor cu închisoarea nu este cel scontat de diminuarea consumului, ci dimpotrivă este însoțit de o creștere a efectelor negative asociate acestui fenomen. Infecții cu transmitere parenterală precum HIV și hepatita C, delicvență, ca să nu mai vorbim de pierderile de potențial uman asociate transformării în infractorii a unui număr mare de oameni. De exemplu, acum în România, dacă faci un sondaj, probabil că unul din cinci tineri a fumat la un moment dat marijuana. Legea spune, înseamnă că unul din cinci tineri trebuie să stea la pușcărie. Asta spune legea română. Că acei oameni care au fumat, care consumă, trebuie să aibă dosar penal și să stea la pușcărie între 1 și 5 ani. Cum ar fi de mâine să avem resurse să închidem unul din cinci oameni? Îi închidem. Adică scăpăm de unul din cinci oameni din România, scăpăm pur și simplu de ei, îi închidem și beneficiile pe care acei oameni le pot aduce societății să dispară complet, fără să mai punem la socoteală costul pe care îl avem ca și organ judiciar să facem chestia asta și efectul care e absolut inexistent. Nu o să rezolvi absolut nimic făcând acest lucru.
De parte de a aproba sau încuraja fenomenul de consum a substanțelor ilegale și distinct de partea penală evidentă a traficului sau vânzării de droguri referitor la consumul de droguri în sine, ARPP atrage atenția că aceasta este un fenomen extrem de complex pe care statele europene responsabile și nu numai caută să-l tempereze și să-l controleze cu instrumentele sănătății publice, nu prin mijloace coercitive asupra tinerilor care consumă recreațional, nu trimițând oamenii după gratii. De exemplu, experiența Portugaliei, care a decriminalizat consumul personal de droguri din anul 2021, arată că ratele de utilizare au scăzut, iar cazurile de dependență se situează sub media Uniunii Europene. Conform ultimului raport al EMCDDA, European Monitoring Centre of Drug and Drug Addiction, 45% din populația Franței a consumat cel puțin o dată în viața cannabis. Această cifră este situată undeva în jur de 20%-30% pentru orașele mari precum București, deci 20-30%. Mai mult decât unul din 5 tineri, 3 tineri din 10 ar trebui să fie închiși, practic. Posibilitatea de a criminaliza și spectrul încarcerării unor procente atât de mari de populație este de neconceput în orice țară civilizată și nu are niciun suport științific, moral sau uman. Da, pentru că tu, când ai o lege și spui consumi iarbă, te duci la pușcărie, trebuie să te uiți la cifre și când vezi că în orașele mari 20-30% dintre tineri consumă sau au consumat cannabis, tu trebuie să faci legăturile, să zici ok, dacă aș fi un stat perfect și aș putea prinde pe toți, înseamnă că trebuie să închid în pușcării 30% din populație, da, asta spune legea. Solicităm instituțiilor statului să modifice cu celeritate abordarea actuală desuetă și retrogradă în care consumatorii de droguri sunt văzuți strict ca infractori și vânați pentru a fi trimiși după gratii astfel încât să poată fi tratați ca pacienți ai sistemului de sănătate în România, cu drepturi și servicii conforme nevoilor acestora, în consonanță cu abordarea actuală europeană. Deci, în Europa o să las un link către un studiu care arată decriminalizarea în multe țări ale lumii și efectul acestei decriminalizări. Las link în descrierea acestui video. Un alt video pe care vi-l recomand și care cumva m-a împins să fac acest material este video care se cheamă Cazul Dorian, analizat cu criminolog. Este postat de Faiăr Silviu pe canalul Faiăr Silviu Live. E acest băiat fire fire, fire, fire nu știu cum îi zice. Bineînțeles, este o glumă internă, de a lor, chat, nu vă supărați pe mine, îl stimez super mult pe Silviu, mă uit la toate materialele lui. O să las link la acest material pe care puteți să-l vedeți și acest criminolog cu care vorbește. Vlad Zaha îl cheamă, explică științific, deci este un om care se ocupă de știința asta a drogurilor și de criminalitatea drogurilor și explică că nu este doar un concept științific din alte concepte științifice. Este o știință care ne spune clar. Așa cum ne spune asociația asta de psihiatrie și de psihoterapie, așa cum ne spune OMS, așa cum ne spun națiunile unite, așa cum ne spun toate asociațiile și organizațiile mari din lume, ne spun băi, să pedepsești cu închisoare sau să faci dosar penal pentru consum de droguri, este ca și cum ai bate cu bâta un copil pentru că ți-a greșit cu ceva. Este ca și cum ai face ilegală o boală pe care tu trebuie să o conștientizezi și să o tratezi, nu să o închizi în închisoare. Și cu toate astea, legea încă este prezentă în România, se pune în aplicare și se fac pe bandă rulantă dosare pentru oameni care au acest potențial, pot fi bolnavi. 15% dintre consumatorii de droguri au o reală tulburare, o reală boală care se cheamă dependență și ei sunt bolnavi și au nevoie de instrumente. Instrumente care nu există. Acum, dacă vreți să faceți un material pe care, mamă, deci mă mănâncă mâna, să-l fac, material despre aceste drug teste, testerele acestea care se fac la volan. Te-ai oprit și polițistul, fără niciun fel de semn, pur și simplu, random, îți poate cere să faci un test antidrog din salivă. Teste care au o rată suficient de mare de fals-pozitiv, adică tu ai făcut test și îți iese pozitiv pentru că ai mâncat o bomboană care are CBD și are o concentrație de sub 0,2% THC în acea bomboană, este concentrație legală pe care poți să o ai în produsele cu CBD, inclusiv în România, acea substanță se poate pozitiva pe testul tău antidrog, da? Sau ai luat nu știu ce altă substanță, acum patru zile să zicem, da? Ești un consumator. Ești un consumator, dar la test apar foarte mici reziduri de acea substanță. Tu nu mai ești sub influență, dar apar mici reziduri de substanță pe acel test. Conform legii, tu ești pozitiv și conduci sub influența drogurilor, ți se ia dosar penal și ești linșat în media, după cum am văzut, în foarte multe cazuri până acum. În acest material nu o să iau apărarea nimănui. Condusul sub influență trebuie pedepsit indiferent dacă este drog sau alcool, da? Dar cum faci diferența între condus sub influență și un reziduu descoperit, dar tu nu mai ești sub influență? Spre exemplu, la alcool există anumite limite. Deci ori ești 0.00 și n-ai deloc alcool și mergi mai departe, ori ești între 0 și 0.8 grame pe litru alcool pur în sânge și atunci ți se dă amendă, ți se ia permisul, sau ești peste 0.8 grame alcool pur în sânge și atunci ți se face dosar penal. Adică nu la cea mai mică picătură de alcool ți se dă dosar penal. Dacă vreți un vlog în care să vorbim despre aceste teste, să vorbim despre studiile care arată câte ies fals-pozitive și câte ies ok și să vedem de ce aceste teste aparent sunt bune dar sunt foarte greșit folosite la noi în țară, lăsați jos un comentariu iar eu revin cât se poate de curând cu acest material. Oameni buni, mulțumesc foarte mult! Concluzia pe care vreau să o am înainte de a închide acest material este că un consumator de droguri are nevoie, da, nu are voie să conducă, asta nu mă cert, dar un consumator de droguri are nevoie de ajutor, are nevoie de sprijin și are nevoie maxim de o atenționare. Închiderea în închisoare și facerea unui dosar penal pentru un consumator de droguri care are o cantitate mică de droguri la el, este absurdă, ține de evul mediu efectiv și acest lucru trebuie schimbat. De ce nu se schimbă? Pentru că dacă tu schimbi lucrul ăsta trebuie să vii cu niște soluții reale, trebuie să vii cu investiții în centre în care acești oameni să fie ajutați, în oameni care să fie școliți și să învețe să ajute acești oameni. Ori, de ce să facem asta când putem să dăm o lege și să îi închidem în închisoare pe drogați? Gândiți-vă la asta inclusiv atunci când mergeți la alegeri.
