Dr. Mihail: Ce e un corp sănătos fără o minte sănătoasă și un spirit care este în continuă dezvoltare? E ca și cum ai face un sandviș doar din pâine. Oricât de bună ar fi pâinea aia, oricât de bine e fermentată, oricâtă maia ai pune în ea, nu poți să faci doar din două felii de pâine un sandviș. Nu ai nevoie de un topic? Poate poți să pui niște salată, sper, peste pâine sau niște unt, dar ai nevoie de ceva în plus pentru a crea un sandviș. Dacă sandvișul ăsta este o viață care este sănătoasă și plină din toate punctele de vedere, doar sănătatea practicând medicina 3.0 n-o să te ajute să obții maxima satisfacție pe care o poți obține în viața asta. Și aici vine această practică filosofică. Și vreau să vă întreb de psihoterapie. Cine știe de psihoterapie? Cine merge la psihoterapeut de aici? Ok. Și atenție, am aflat de curând și o chestie foarte interesantă care cumva ref Frimu ește psihoterapie. Tu faci psihoterapie când ai o problemă, fie că e anxietate, fie ai o suferință, ai un diagnostic, atunci faci psihoterapie. Dacă mergi la psihoterapie doar pentru dezvoltarea ta, doar pentru a rezolva niște probleme minore care nu pot fi numite probleme, probleme sociale, neînțelegeri poate în cuplu, când faci, când te duci la psihoterapeut în acest scop, se cheamă consiliere psihologică. Majoritatea oamenilor în ziua de azi care vor să caute o sănătate mai bună practică ceea ce se cheamă consiliere psihologică, dar există și un alt tip de consiliere și eu cred că e o soră mai mare, e o soră mult mai mare, e o soră mult mai învârtă și mult mai experimentată. Care este consilierea filosofică? Despre asta o să vorbim astăzi, care poate să aducă enorm de multe beneficii. Este un concept nou și eu cred că este, eu cred că e un concept care, cel puțin, o să ajungă la același nivel cu consilierea psihologică în următorii poate 10 ani. Și despre asta o să vorbim cu profesorul universitar Cristian Iftode. Este director al departamentului de filozofie practică și al istoriei filozofiei de la Facultatea de filozofie, Universitatea București. Este autor de studii științifice și autorul a două cărți. Prima carte a lui Cristian se cheamă „Filozofia ca mod de viață, sursele autenticității”. Este, de fapt, un curs destul de complex de filozofie care este transcris într-o carte. Ambele sunt publicate la editura Trei. Și a doua lui carte este „Viața bună, o introducere în etică”. Cărțile astea le găsiți și în librării, cred că în toate librăriile se pot găsi. E un must have. Atenție, e o carte care nu se citește ușor, e o carte pentru care îți trebuie toate motoarele activate, dar te așezi seara la un ceai, o deschizi, începi să citești la cartea asta și o idee simplă precum nu știu, ce înseamnă să fii autentic? Ce înseamnă să fii tu însuți, be yourself, începe să se dividă în niște și să se dezvolte niște ramificații încât îți dă așa un mind fuck care te te crește, te dezvoltă. Mie sincer, Cristian, când îți citesc cartea, îmi vine, cu tot respectul, s-o iau, dar de bucuria pe care mi-o dă o idee, îmi vine s-o arunc și după aia o iau din nou și încep să recitesc și e o lectură care ne poate dezvolta. Dar până să ajungem la această lectură, mă bucur atât de tare că Cristian a acceptat invitația noastră de astăzi și urmează să cunoaștem toți ce, ce înseamnă de fapt consiliere filosofică. Cristian, mulțumim pentru prezență. Cum te simți?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Bun, bine, foarte, foarte bine. Bun, mai vedem.
Dr. Mihail: Bine, Cristian, mă gândesc să, să te întreb de la început. Ce înseamnă această, de fapt, consiliere filosofică? Un, un concept intrigant și e ceva la care, de care, când am auzit, primul lucru care mi-a venit în minte: de ce nu s-a întâmplat mai devreme? De ce nu facem mai mulți și într-un număr mai mare consiliere filosofică?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Bun, treaba aceasta se întâmplă deja de la începutul anilor ’80 în Occident. Așadar, nu este o idee atât de nouă, dar în, în miza ei, consilierea filosofică sau practica filosofică, cum este numită, nu este altceva decât resuscitarea, decât retreat a vechii idei a anticilor despre filosofie, despre sensul ei, despre rostul ei existențial. O, o definiție de pornire a consilierii filosofice ar putea fi aceasta: utilizarea instrumentelor filosofiei pentru ameliorarea vieții noastre de zi cu zi. Ce înseamnă instrumente ale filozofiei? Păi, înseamnă sigur idei și concepte care, într-adevăr, interogate, aprofundate, se sparg într-o multitudine de accepții, de piste. Însă atenție, toate aceste lucruri nu sunt pentru a face deliciul jucătorilor cu mărgele de sticlă. Ele sunt în această arhivă istorică pe care o numim filozofia europeană atât de, de multe, pentru că fiecare dintre noi se regăsește mai curând într-una sau alta dintre aceste familii spirituale. Așadar, idei și concepte, argumente, principii, viță, desigur, dar și ceea ce putem numi și este numit cu denumirea tradițională, exerciții spirituale sau cu o denumire mai recentă, nu e cazul să vă explic detalii tehnice, chiar tehnici ale sinelui. Iar prin aceasta se înțeleg practici de zi cu zi care, atunci când le auziți despre ele ca fiind sau ținând apanajul filozofiei, s-ar putea să credeți: stați puțin, dar cu treaba asta nu se ocupă ăștia la biserică sau nu se ocupă psihoterapeutul? Ei bine, din punct de vedere istoric, acesta este un fapt. Nu este că ne dorim noi, breasla noastră, de profesia noastră, să revendice ceva ce nu i-ar fi aparținut. Toate aceste lucruri s-au dezvoltat inițial nu în neapărat în Orient sau nu neapărat în contextul practicilor spirituale creștine, ci mai întâi în filozofia antică, în filozofia greacă, mai exact. Și e vorba de lucruri care, la primul nivel, sunt simple, dar la fel cum se întâmplă și cu alte reguli de viață care să ne toarne în, în forma aia fit, în forma aia corectă, odată aprofundate, presupun ani și ani de, de exersare, de la exersarea atenției până la ceea ce Platon numea faimos, pregătirea pentru moarte. Este un întreg spectru, întreg continuum al acestor exerciții sau practici. Atenție, ăsta e doar un palier al consilierii filozofice, pentru că aceasta rămâne ca și sora ei mult mai tânără, pentru că psihologia ca atare ea se desprinde de, de trunchiul filozofiei abia la finalul secolului 19. Psihologia era un domeniu al filozofiei, cum este etica. Poate că și aceasta se va desprinde când se coc aceste fice ale filozofiei, se despart. Sociologia, antropologia, tot ceea ce ați numit științe sociale au fost discipline filozofice. Ei bine, în partea ei aplicată, practică, sigur există niște puncte de confluență, există puncte de convergență, există zone comune. Dar Mihail a spus foarte bine de la bun început, unii vorbesc despre consilierea filozofică ca fiind terapie pentru sănătoși. Ideea este să, să ieșim din cheia aceasta a medicalizării vieții. Unele, sigur, suportă diagnostic, solicită chiar și aici sigur este nevoie de alt tip de ajutor, dar pentru oameni cu fire reflexivă, pentru oameni care au această înclinație către autoexaminare, cum spunea Socrate pe vremuri, numai o viață continuu examinată merită a fi trăită. Dar asta nu pentru că avem noi această obsesie de a săpa la rădăcină, ci pentru că doar așa viața noastră devine un tot unitar, organic. Doar așa câștigăm un tip de, de situare afectivă care să ne dea și forță în viața de zi cu zi și bucurie de a trăi. Bucuria de a trăi se învață și ea până la urmă, dacă nu ești, nu știu, n-ai tras, vorba lui Haid, lozul ăla super norocos la Loteria corticală.
Dr. Mihail: Da, corect, e exact. E, e te ajută să trăiești într-adevăr cu bucurie o viață unde ai reușit poate să fii sănătos, da, să, să practici ce am vorbit puțin mai devreme și te ajută să fii conștient în mod real de tine. Poți să ne dai, să ne dea niște exemple clare în care filozofia practică te ajută?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Sigur, pot să fac și eu, să fac și asta, dar vreau să fie clar acest lucru. În mod fundamental, diferența care trebuie păstrată între consiliere filosofică și orice fel de psihoterapie, din sutele și sutele de metode, este că în, în cazul consilierii sau practicii filozofice, în mod fundamental este vorba despre dialog, dialog filozofic între client și consilier, pornind de la problemele de viață ale omului care intră în acest cabinet. Deci, ea rămâne în mod fundamental dialog și se adresează, vorba unui faimos practician, în primul rând celor care au nevoie de dialog mai mult decât de diagnostic. Asta pe deoparte. Apoi, ce se întâmplă aici? Ce se întâmplă în această formă de, de, de dialog? Dacă este să fie filozofică consilierea, nu este doar o, o, hai să folosesc acest cuvânt, o instrumentalizare a filozofiei de dragul a orice, a whatever works, a orice ne face să ne simțim bine în propria piele. Nu, ea ă reprezintă o încercare de a-ți lămuri, de a-ți elucida, de a-ți dezvolta propria filozofie de viață. Hm, asta, asta trebuie să, să fie clar. Dar în acest du-te vino de la concret la abstract, de la problemele cu care ne întâlnim și aici îți pot da răspunsul punctual. Nu e vorba, nu e vorba de oameni cu, atenție, nu exclusă consilierea filozofică nici oamenilor care merg în același timp la ă, la psihoterapie. Ă, de regulă, în Occident, oamenii care intră în cabinetul unui practician filozofic sunt oameni care au trecut printr-una sau mai multe forme de psihoterapie, fac psihanaliză, fac, nu, nu sunt excluse, sunt complementare. Dar ceea ce noi putem oferi ă este acest tip de, de antrenament împreună, de încurajare a propriilor capacități reflexive pentru a înțelege, de fapt, filozofia de viață care era deja întrupată în alegerile tale. Și problemele punctuale sunt exact problemele cu care toți ne confruntăm: dileme de carieră, dileme legate de viața amoroasă, de relații, de prietenii, pe unde s-o iau, toate lucrurile astea, cum se așează, care-i sensul dacă nu am niște angajamente religioase foarte solide, nu pentru ce toate aceste eforturi. Nu e nimic mai complicat la primul nivel, doar că lucrurile astea se deschid și surpriza pe, pe care o poți și o ai dacă continui și sunt aici tot felul, nu, nu are ortodoxie consilierea filozofică, sunt foarte multe abordări care merg într-un spectru între doi poli, aceiași poli ca și la în cazul psihoterapiilor, un pol cognitiv și un pol existențial. Adică avem un, o familie, să spunem, de abordări, de metode care sunt mai aproape de utilizarea logicii și gândirii critice pentru a, a, a identifica raționamentele greșite. Știți cum este în psihologia, în, în terapia cu cognitivă povestea au gândurile negative automate. Dar de a identifica, așadar, acest tip de, de lucru care aici nu e vorba că lucrează împotriva noastră, împotriva stării noastre de bine exclusiv, dar sunt inconsistente și logic, pentru că faptul că suntem raționali nu înseamnă că suntem și coerenți. Oamenii de la natură nu au coerență, oamenii de la natură nu au un fel de, de sine nuclear care este așa un mănunchi invariabil de trăsături care nu se schimbă orice ar fi, care stau acolo în scrise în stele sau în ADN. Nu, noi suntem niște ă ființe care nu, nu doar că trăim unii alături de ceilalți, sunt tot felul de rețele și țesături, dar suntem noi nici ne scindați, mergem în mai multe direcții. Felul în care ne dorim zi de zi lucruri care se bat cap în cap este cea mai bună dovadă a multiplicitate sinelui nostru. Și iată de ce ă este nevoie să facem ordine, este nevoie să ne punem pe noi în ordine și atunci și viețile noastre, forma vieților noastre va, va, va, va, va arăta altfel. Deci se pleacă de aici, se pleacă de la ceea ce clientul consideră că ă trebuie să interogheze mai aprofundat. Da, sunt cuvinte cum a dat Mihael exemplu cu autenticitatea. Ce înseamnă să fii tu însuți? Sunt atâtea lucruri. Ce înseamnă să iubești? Sunt oamenii cu adevărat capabili de altruism și așa mai departe. Ce să fac cu o problemă la, la serviciu, de exemplu? Eu sunt exemple de tipul m-a pus colega să dau jos un tablou pentru că se simțea ofensată, dar era în o pictură clasică, sigur că era un nun și mă simt. Sunt tot felul de metode, unele-s mai aproape de Polul cognitiv ca și în cazul terapiilor, adică lucrăm mai mult pe partea asta rațională, la rece. Hai să vedem, hai să vedem premisele, hai să vedem dacă tu ai un argument valid, adică corect sau dacă e o greșeală de raționament acolo pe care dacă o depistăm e mult mai bine pentru tine, după ai scăpat de o problemă. Și sunt apoi acele abordări care sunt mai aproape de zona existențială sau în cazul nostru chiar de ceea ce se numește existențialism. Adică abordări care în centru problema sensului vieții, problema valorilor, lucruri pe care haideți să fim onești, nicio psihoterapie nu le înf, nu le înfruntă, scuzați, așa pieptiș în felul nostru. Zilele trecute noi am avut la facultate o mare conferință, așa, stelele generale ale filozofiei, unde l-am invitat printre alții, au fost și membrii secției și la Academia Română sunt la un loc filozofie, psihologie, teologie și a fost și nu rectorul Daniel David de la Babeș-Bolyai, nu reputatul psiholog, președintele Asociației psihologilor din România, care la un moment dat, în felul lui foarte smart și foarte așa, înțepător, spunea: vedeți, aveți această oportunitate voi filozofic cu consiliera, foarte atent, lucrați cu ea, profesionalizați-o, dar chiar vreți să deveniți psihologi de rang secund? Fiți foarte atenți ce faceți cu asta. Mergeți acolo unde toți învățăm de la voi: clarificare conceptuală, clarificarea angajamentelor valorice. Foarte adevărată o parte din, din partea, din ceea ce a spus profesor David. Într-adevăr, dacă nu suntem atenți și astăzi se lucrează la standardele profesiei, există în cor, în Codul ocupațiilor, profesia de consilier filozofic de niște ani buni, se lucrează la standardele profesiei și trebuie să fie făcut foarte responsabil, pentru că e adevărat, este un tip de setting, e un tip de dispozitiv în care poți și ajungi inevitabil să lucrezi cu persoane vulnerabile din punct de vedere, sigur, mental. Ei bine, și atunci trebuie să știi să identifici niște lucruri, trebuie să ai cunoștințe de psihologie. Evident, evident. Dar ă partea de adevăr este că într-adevăr de aici se trag și acele terapii care precum terapia cognitivă.
Dr. Mihail: Care sunt terapiile care derivă din stoicism?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Cognitiv comportamentală, toate rational emotional vin de acolo, vin, dacă vreți să vă spun mai exact, vin din stoicism, pentru că în stoicism, în filozofia stoică, una din cele trei ramuri sau unul din cele trei compartimente ale stoicismului este așa numita disciplină a acordului, a, a, a, a încuviințării care presupunea analiza reprezentărilor și judecăților mele ca să văd ce rămâne, ce, ce este obiectiv, cum am zice noi, ce pun de la mine, frica mea, dorința mea, pune acolo și, și pune ceva ce nu este în exterior. Ei bine, avem acest tip de abordări, dar avem și pe cele care și aici era problema cu, cu mesajul profesorului David, nu ne poți lăsa să doar în Polul cognitiv, pentru că noi avem ca practicieni filozofi ceva de spus foarte important mai și poate mai, mai direct decât toate celelalte profesii din câmpul ăsta al sănătății mintale și despre povestea cu valorile, cu sensul vieții, de acord, da, aici se află zona asta care se inspiră și extrage instrumente din sarr din kirkegata de valori, de virtuți, de sens.
Dr. Mihail: E ceva ce mi-ar plăcea într-un mod sumar poate să o exemplifici și uite îți dau o, o problemă existențială pe care mi-a ridicat-o la fileu fiica mea prima Anastasia pe la vârsta de cinci ani mi-a zis într-o zi într-o dimineață când mâncam și trebuia să mergem la grădiniță și întârziam și mi-a zis: tata, dar eu nu înțeleg noi uite ne trezim dimineața trebuie să mâncăm repede mergem la grădiniță După aia mergem la școală ne facem temele o să merg la facultate o să mă trezesc ca tine să merg la muncă să mă întorc acasă să mi fac toată treaba asta tata pentru ce toate astea pe pentru ce le facem e o problemă existențială care se naște de la cinci ani la un moment dat cumva o îngropăm sub PR și o uităm acolo dar dacă bine nu un copil de cinci ani dar un adult vine la tine și are din nou această întrebare existențială pentru ce toate astea cum În ce direcție duci consilierea filozofică cu persoana respectivă?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Păi, bun, e adevărul este că există un, un mare filozof din secolul x care la un moment dat chiar spunea ceva de genul acesta: filozofia, de fapt, nu este altceva decât dezvățul de ceea ce în ieșirea din copilărie am fost făcuți să băgăm sub preș. Știi? Adică orice copil, orice copil inteligent și copiii gen sunt inteligenți, unii de sunt din diferite forme nu tocmai adecvate de educație, poate plafonat, să zic așa, au aceste curiozități genuin filozofice, au aceste mirări filozofice că mirarea e originea filozofiei, de altfel. Una din zonele practicii filozofice de astăzi este și așa numita filozofie cu copiii sau filozofie pentru copii. Aha, care este iarăși o chestie încontinu expansiune, se fac ateliere și noi avem la București, am un coleg la, la facultate care a demarat lucrurile astea, există și la, și la Cluj cineva. Deci există și această zonă care n-ai fi zis, nu, cât de grea e filozofie cu copii de la după patru ani, cinci ani, da, pe înțelesul lor, într-un anumit fel de a pune problema, de a lucra și cu desenul și pentru că acestea sunt întrebările inevitabile. Bun, ce, ce e de spus aici? Ă orice v-aș răspunde acuma ar însemna că exemplific o anumită metodă. Eu țin foarte mult la, la, la această, cum să zic, plurivalență a consilierii filozofice. Sunt tot felul de abordări, unele informale, unele semi-formale, unele chiar formale care capătă, care o pot lua pe diferite direcții. Ceea ce este important atunci când primim noi ca părinți, de pildă, și eu am o fetiță de cinci ani ca și tină, întrebări de tipul ăsta, întrebări filozofice. Ideea este nici să nu, nici să nu intrăm în panică, nici să nu le expediem cu niște răspunsuri ca să fie. E foarte important să înțelegem și acuma mă întorc chiar la, la povestea cu consilierea. De ce un anumit om, o anumită persoană ajunge în acest punct precis? Nu vorba poetului: pe totul m-a tot te mișca Univers, m-a dus în punctul ăsta în care eu să-ți adresez ție această întrebare sau eu să fiu frământat. De ce s-a ajuns aici? Ce este ceva pentru că filozofia are ceva de, de, de diagnoză. Filozofia în forma ei veche, dacă înțelegem în, în originea sa, cuvântul terapie, este terapie, terapie în greacă veche să știți vine de la un cuvânt, un verb, în fine, terapeu in care înseamnă a, a, a îngriji, înseamnă a sluji. Atenție, terapeutul este un slujitor în, în etimologia lui, da, nu este nu știu ce figură și a cultiva. Or, din acest punct de vedere, asta ne preocupă, cum spuneai, Epicur, vindecarea vieților noastre. De ce vindecare? De ce ar avea vreo problemă? Este în cel care n-a suferit niciodată sau cel care simte că n-are nicio problemă în viață să ridice mâna. Adică problema este că viața așa cum e și noi așa cum suntem, aceste ciocnire sau această rezistență a, a lumii la dorințele noastre e o sursă continuă de, de, de probleme. Și la un nivel următor vine această problemă a, într-adevăr, a, a, a sensului, nu la ce bun toate astea. Știți că ca problemă explicită în filozofie sensul vieții apare deja de abia pe la jumătatea secolului 19, dar în miza sa ea e de la început cu noi problema pentru că este Pă ce fel de ființe suntem noi? Nu suntem ființe care să trăim mereu în prezent acolo captivate de captive ale clipei, nu și ale unei reacții de tipul ăsta de, de, de circuitul ăsta stimul răspuns. Ă noi facem proiecte, noi suntem, suntem precum acei câini care-și aruncă singur mingea și aleargă după ea. Asta înseamnă de fapt viața noastră. De fapt este o însumare de proiecte care ideal este să se organizeze sub cupola unui proiect de viață și atunci asta e de fapt problema sensului vieții. Sensul vieții înseamnă patru lucruri fundamentale când te gândești la înseamnă direcție, sens, nu? În ce direcție o ia viața mea? Și asta trebuie să, odată să lămurim. Dacă pui problema la ce bun toate astea înseamnă că nu mai știi pe unde nu ai, ai o problemă, ești la, la o răscruce. În greacă răscruce se spune crisis, crisis a dat și judecată și intersecție. Da, nu știi pe unde s-o iei. Ă direcție, apoi ă semnificație, semnificația ă narativă. Viețile noastre sunt povești în desfășurare. Ă cel mai importantă, cea mai importantă abordare a problemei identității în zilele noastre în filozofie și psihologie este abordarea narativă care nu spune că vai viețile noastre ar fi niște opere literare extraordinar de polizate și bine construite, ci spune că ceva simplu, că noi inevitabil utilizăm narrative tools, instrumente narative pentru a, a da sens vieții, pentru a înțelege episoadele astea, pentru a înțelege ce trăim și de ce și cum se organizează pentru a ne înțelege sforțările alea. Deci în sensul acesta viețile noastre sunt niște povestiri în desfășurare la care noi suntem coautori. Atenție, nu suntem autori singuri că nu suntem Dumnezeu, noi ceilalți sunt the significant others, persoanele importante în viața noastră în această țesătură nu și ne duce în viață și ăsta e și sensul principal al ideii de poveste. Este o țesătură care are mereu e o căutare, are un scop, orice poveste. Da, din cele mai vechi timpuri asta este un Quest, are structura unei căutări. Scopul se poate modifica, dar trebuie să știm care e. Deci direcție, semnificație, simțul vieții, să ai simțul, ai capacitatea de a te bucura de viață. Aici intervine povestea cu prezentul și cu racordarea la prezent. Să reînvățăm să fim atenți la ceea ce se întâmplă și la ceea ce se dă așa cum se dă, nu la așa cum mă gândeam că așa facem. Nu mă duc la restaurant, vreau mușchi de vită în sos gorgonzola și în loc să mă bucur de ceea ce primesc, primul reflex: A, dar nu-i așa cum l-am mâncat eu la șef cutare. Păi da, dar este self defe, cum zicem nu? Asta este ideea. Lucrurile sunt așa cum sunt și trebuie să ai capacitatea de a te racorda plenar la, la, la, la prezent. Există când noi ne spunem poftă bună unii altora p Niciodată n-am înțeles-o, ziceam: dă-mi urează-mi digestie ușoară că eu sunt lacom și pot să mănânc chestii care nu-mi pică bine. Dar după aia când am recitit terminasem facultatea etica lui Spinoza după mult ăsta este miezul eticii lui Spinoza, adică să ai pofta bună, să ai capacitatea de a te bucura de ceea ce ți se oferă în farfurie, în viață, în relații. Este mare lucru, nu este se învață, se antrenează. Racordarea la prezent, băgarea degetelor în priza prezentului, știți? Se direcție, semnificație, simțul vieții, savoarea, să ai savoarea vieții, să știi să te bucuri de ea pentru că altfel intervină, intervine depresia, nu, intervine sentimentul că bucuria este imposibilă. Și în fine, dimensiunea reflexivă, faptul că noi suntem nu doar niște naratori sau coautori, suntem și niște judecători ai vieților noastre și că asta era, asta o spunea și înainte de creștin și Socrate înainte să bea cu cuta acolo în dialogul respectiv. Speranța noastră de căpătâi este nu o judecată la propriu, literalmente și faptul că atunci când ne uităm în urmă la viețile noastre, la ceea ce am făcut, la, la ceea ce am decis, să putem să avem niște argumente bune pentru asta. Știți? Adică altfel apar problemele astea: de ce am făcut asta? De ce am ales asta? De ce am rămas acolo? De ce nu m-am, m-am ridicat sau de ce am tăcut? E eu am răspunsurile bune și din nou calitatea vieții mele crește atunci când sunt acest, am această aptitudine fundamentală reflexivă, am această capacitate de autoexaminare reflexivă a vieții mele și o pot organiza într-o poveste cu tâlc. Da, știu. Și au dacă nu mai știam Iată mi-am adus aminte ce contează unde vreau să ajung ce eforturi sunt dispus să, să, să fac pentru asta. Deci așa se lucrează până la urmă, dar eu v-am, v-am prezentat doar, doar setting-ul. Important este cu fiecare om în parte să înțelege mecanismele de activare, să-i înțelegi problemele și atenție, o altă diferență față de psihoterapii și cu atât mai mult față de psihanaliză, de diverse orientări, la consilierea filozofică nu se zăbovește excesiv de mult asupra trecutului. Se discută mai degrabă idei, probleme, frământări care intervin deja la nivel reflexiv, nu ne discutăm doar despre copilărie și nici doar despre reacțiile emoționale. Partea cu analiza, cu înțelegerea emoțiilor și deslușirea cauzelor este importantă în orice metodă, dar este o, e, e, e un moment de început sau pe la început în cele mai multe metode. Da, aici este o diferență. Un consilier faimos și scrie lum Marin la un moment dat chiar spune: bă, și cea mai sănătoasă plantă se usucă dacă o sapi tot timpul la rădăcină. Adică abordarea aice e mai mult pe și viitor decât pe sondarea adâncimilor nu doar ale subiectului ci și ale și temporale. Adică cum o diferență între consiliere filozofică și psihologică privitul ăsta înspre viitor. Dar ce ai enumerat tu acum, cele patru, cele patru dimensiuni, mie îmi par cea mai frumoasă prezentare sau ancorare în timp a vieții, pentru că dacă stai și te gândești direcția și semnificația narativă, primele două țin cumva de prezent spre viitor și semnificația narativă este ce sens are viața mea înspre viitor, simțul vieții, această poftă bună, e învățarea ancorării noastre în prezent și dimensiunea asta reflexivă este explicația: Ce s-a întâmplat și argumentele corecte pentru lucrurile care s-au întâmplat și atunci vezi viața în toate dimensiunile. Ei, nu doar și moștenirea noastră, ceea ce am vrea să lăsăm în urmă ca impresie, ca amprentă în lumea asta, aici intră tot la partea reflexivă aceste patru direcții. Probabil că, adică de la de la sine înțeles este că instrumentele de bază probabil sunt valorile și virtuțile noastre. Cum putem să le, cum putem să le deslușim? Cum putem să le s dăm, să le întărim și să le avem cumva în fața noastră și la ce ne ajută acest lucru? Virtuți, valori, până la urmă să știți, virtuțile sunt numerele vechi pentru valori, valorile sunt cumva denumirea nouă pentru ce? Pentru standardele care să ne orienteze viața, comportament.
Dr. Mihail: Gândiți-vă, gândiți-vă la viețile voastre în desfășurare ca fiind plasate pe o hartă, fără posibilitatea de a privi vreodată de sus harta, sunteți doar un punct pe hartă. Cum vă orientați pe o hartă la care nu vă puteți uita de sus? Nu, dacă nu, poftim, cu GPS-ul, dar nu avem GPS-ul, asta e problema, sau unii se grăbesc să ni-l livreze în șapte pași sau în doi pași, e un risc dacă e chiar așa. Păi, singura noastră orientare în spațiu când nu putem să ne uităm de sus este orientarea în timp, dacă de unde am plecat, unde mă duc și se creează acest tip de, de, de rearanjare, acestea sunt, de fapt, și dacă stăm să ne gândim și există argumente foarte tari pentru asta, reperele pornind de la care ne gândim viața și identitatea sunt nu, nu exclusiv, Doamne ferește, dar în mare măsură repere morale și de aceea există această suprapunere parțială între virtuți și valori. Evident că prin valori înțeleg mult mai multe lucruri decât valori etice sau valori morale. Acuma eu, dacă e să vorbim despre, nu, cuvântul virtute, eu cu studenții mei de anul întâi fac mereu experimentul ăsta la începutul, îi întreb: cum vă sună cuvântul ăsta? Evident că sună vetust, sună cumva din cărțile alea care au prins praf, nu? Da, un cuvânt pe care îl folosiți în, nu prea îl folosesc. Dar și după aia întreb: Ok, dar folosiți bun, generos, curajos? Cum adică, cum se, cum altfel aș putea nu? Deci e fascinant că noi.
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Ne judecăm pe noi înșine și pe semenii noștri neîncetat prin apel la aceste extreme, la aceste predicate extreme, virtuți sau vicii. Deci ele sunt omniprezente în discursul și în mintea noastră, după care ne uităm și zicem: Doamne, dar câtă lipsă de moralitate, câtă lipsă de și. Da, e adevărat. De ce? Pentru că e un mecanism ușor de, de, de înțeles. Noi, noi așa cum mergem și în viața afectivă, o spunea și FR din felul lui pe, nu mergem la extreme, așa se întâmplă și cu discursul nostru. E mai simplu să judecăm lucrurile în opoziții de genul ăsta. Să zic și în oamenii care ne plac au virtuți, politicienii au vicii, dai votăm că asta e, nu? Hai să vedem care viciul e mai, e ideea este să înțelegem că felul nostru, firea noastră, caracterele noastre, în mod normal, în mod neantrenat etic, filozofic, spiritual, cum vreți, nu sunt mănunchiuri nici de virtuți, dar nici de vicii. Sunt ceva ce nu e clar în psihologia morală de astăzi, sunt tot felul de abordări. Unii le numesc și cred că are sens trăsături mixte, adică trăsături care activează un tip de comportament într-un tip de situații și alt comportament într-un tip de situație. Ăla pe care îl vezi în trafic că nu și pierde niciodată calmul, dacă a ajuns la bar se ia de un străin sau. Deci lucruri care fac foarte greu să mai, să, să aplicăm aceste etichete globale. Hm, în același timp însă ele sunt indispensabile. De ce? Pentru că altfel nu știm pe ce lume suntem. Apropo de hartă, noi trebuie să ne orientăm în funcție de, de virtuți și opusul lor. Unele sunt conotația le vorbim de păcate, vorbim de, în fine. Dar astea sunt reperele pe harta noastră și atunce trebuie să fim conștienți că nu le întrupări efective, dar trebuie să privim în direcția corectă, trebuie să înțelegem cum putem să devenim un pic mai buni așa.
Dr. Mihail: Cum devenim mai buni?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Cum în, în carieră sau în orice segment, spalier, sector al vieții noastre, în abordarea trăiască sănătoasă este să încercăm să fim un pic mai buni în fiecare zi la ceea ce facem. Așa este până la urmă și cu binele, nu trebuie să, să încercăm să fim un pic mai bun, punct. Spunea și Platon pe vremuri ceva de genul ăsta. E asta este marea, marea provocare. Și vestea proastă este că aproape nimeni nu e atât de bun pe cât crede că e. Avem n studii care D, dar vestea bună este că putem schimba asta și că există instrumente și instrumentele sunt alea de la care am pornit când v-am vorbit de exerciții spirituale, adică moduri în care ne uităm la noi, aruncăm la o parte tot felul de, de, de cortine și de ornamente, ne avem această luciditate ca să știm de unde plecăm și apoi încercăm să ne înclinăm, să ne curbăm trăsăturile ca să ajungem la ceea ce Aristotel lumea măsură AJ. El avea metafora asta foarte sugestivă a lemnului strâmb. Lemnul strâmb dacă vrei să-l îndrepți, nu așa cum e el, îl rupi. Dar dacă îl înmoi și ai Pa, e, e, e un exercițiu, adică, adică foarte simplu spus, singurul mod în care putem fi mai puternici decât ceea ce ni se întâmplă în viață, da, singurul mod în care nu este supralicitat voinței așa cum o facem și, și filozofia a făcut-o în perioada modernă, pentru că voința este autocontrolul, este o resursă limitată. Și rupem creanga, probabil dacă fac Și rupem creanga și, adică căpătăm o, o total, un total scepticism cu privire la auto ameliorare și atunci e pierdut jocul. Deci ideea nu este să, să supralicitat, să înțelegem că, că este un triunghi și există puterea obișnuinței. Ăsta e de fapt mecanismul vechi tradițional. Da, ăsta e mecanismul care stă și la rădăcina istorică a eticii și a pedagogiei, bineînțeles, adică e această pârghie. Da, prin care ajungi să ridici ceva ce n-ai putea pur și simplu cu mâinile tale, că este mult prea greu, dar nu prin compunerea forțelor, prin acest, știți, în greacă Cum Sea viclenie mecan care dă și mecanism, dar înseamnă și viclenie. Hm, adică Tehnologia este me este este o viclenie prin care nu înțelegem puterea Naturii și o întoarcem asupra naturii ca s-o controlăm. Așa și cu natura noastră putem să facem, dar totul este să nu supralicitat What în orice situație, să, să facem pace cu noi, să ne acceptăm scăderile, da? MH, adică legat de ideea de autenticitate, lucru fund una din condițiile în care autenticitatea nu este doar așa un cuvânt vedetă sa un ideal irealizabil. Ce este o realitate este că fiecare dintre noi trebuie să accepte că în foarte multe momente și episoade ale vieții sale nu se comportă autentic. Deci autenticitatea stă de rezidă atunci într-o acceptare și o înțelegere a acelor momente și episoade în care ești inautentic, asta face diferența că nimeni nu e tot timpul, asta-i unul, apoi presupune să înțelegem până la urmă că aici se se combină tot felul de intuiții și că trebuie să, să înțelegem că noi î parte Sigur e vorba de o descoperire de sine în parte este vorba de o creație Libertatea noastră nu este Evident nețărmurită Nu nu putem face orice cu noi există aceste sigur acest vertij acest dar lucrăm mereu în această în aceste două aceste două paliere Da ce fac cu ce mi s a dat producem și mai departe Cum spunea sart Libertatea e ce fac cu ce au făcut alții din mine până la urmă Deci Lucrăm în acest registru și bun homeopatia Virtuții câ Spunea cineva pe pe vremuri este că în primă fază nu facem pe dos decât ne vine nu înseamnă că asta i bine în absolut câ dacă eu observ la mine că nu știu sunt prea irascibil nu mă forțez să nu dar asta nu înseamnă că e bine totdeauna să fiu dar dacă să cultivăm un anumit tip de perspectivă creștină atunci smerenia este sigur valoarea cardinală dar aici nu vorbim despre asta Trebuie să găsim ceea ce filozofii numeau măsura justă asta i virtutea virtutea înțeleasă acum nu doar ca un standard care de undeva de Sus ar ar orienta lumea noastă și cum am dori să arate viața noastră realitatea noastră Socială dar și înțeleasă ca tipar ca tipar comportamental iar dacă ceva este un tipar comportamental este pentru că este are în spate un tipar atitudinal iar dacă noi avem acele atitudini în că avem și niște motivații corespunzătoare și practic virtuțile Pot fi ca niște direcții pe care le putem articula le putem ni le putem dor pentru a da sens vieților noastre nu doar că ca să fim Gigea Nu nu pentru a fi bun că e bine să fim bun înțelegeți Pentru că așa câștigăm un fel de de de armonie sufletească și de și de de fortificare exact și cu antrenamentul fizic în antichitate să știți filozofia se făcea fix în același loc în care se făceau și exercițiile sportive gnas se numește în greacă da dat gimnaziu în gimnaz iion ei trăgeau de fiare și făceau filozofie asta făceau în același loc pentru că la ei Era totul era absolut firesc să să meargă cât de tare Dom Apropo doamna.
Dr. Mihail: Doctor Roxana Voica În prima conferință a povestit de această regulă 80 20 că poți să fii e e unanim acceptat în în medicină și în sănătate că poți să fii 80% sănătos să faci sport să dormi să mănânci sănătos să faci Toate aceste lucruri și 20% dacă greșești Nu te afectează atât de mult Există vreo regulă asemănătoare nu știu În virtuți că poți să fii curajos nu știu În 80% din cazuri și 20 să fii fricos și înseamnă că ai acea virtute Nu știu de un procent adică e foarte greu să să cuantifici dar principiul Este prezent Adică dacă noi suntem excesiv de severi cu noi înșine treaba asta se întoarce împotriva întregului întregului proiect de auto ameliorare sau de modelarea caracterului Da adică una sigur că sunt Extreme unul este să fim nu selfie indulgent Cum se spune să Ah să acceptăm n avem ce face să dăm vina pe factori externi pe alte persoane nu să ne despovărat v am spus autocontrolul sau și orice orice greșeală orice scădere să fie un capăt de țară de ceea ce v am spus acuma în bună măsură care nu mai are legătură strict cu consilierea filozofică este un cadru pentru multe teorii abordări ce are legătură cu etica virtuților că Mai mai mai provoca ține de ceea ce se numește numim noi perfecționism etic adică ideea simplă că omul este om pentru că vrea să se perfecționeze Nu toată toată marota dezvoltării personale de de astăzi Are niște rădăcini și ea în filozofia aristotelică Care Asta asta este pleacă ideea asta că tot ceea ce a fost în psihologia umanistă nu Cuvântul cheie autoactualizare este de fapt o idee care vine tot de aice de la de la filozofi antici și are în spate această idee că omul față de alte animale alte viețuitoare este ființa care nu nu doar repetă ceva ci repetă cu scopul de a face mai bine data viitoare înțelegeți Deci avem în noi unul din filozofii faimoși ai modernității spune Noi suntem ființe acrobatice Adică ce înseamnă asta.
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Înseamnă că nu să luăm mersul pe sârmă, mersul pe sârmă pare la prima vedere ceva imposibil, nu e, nu e natura noastră, nu e ideea, nu e doar să ajung să merg pe sârmă. Ideea este să merg pe sârmă cu asemenea suplețe, cu asemenea siguranță încât să pară natural. Adică marea provocare este să fac din ceea ce la prima vedere este imposibil ceva, nu doar realizabil, ci ceva care să pară firesc, natural. Asta-i marele stil, cum spunea nici, ăsta, acest tip de, de, de probă. Așa și cu virtuțile, virtuțile sunt de, sunt cu adevărat trăsături de caracter atunci când nu doar fac ceea ce e corect, ci o fac la modul cel mai firesc și resimțind o, o bucurie, pentru că sunt, sunt, sunt acolo și rentează, rentează din motive foarte simple, rentează pentru că mă fortific sufletește, mă, mă împlinesc ca persoană. Există această emulație, psihologic vorbesc, de elevație. Adică îi fac pe cei din jur să vrea să fie și ei mai buni. Deci avem o, o, un beneficiu prosocial și până la urmă lumea devine un loc mai bun pentru toți. Deci iată cum nu trebuie să fim obsedați de o asta și asta la adesea la consilier sau de binomul ăsta altruism egoism. Trebuie să înțelegem că foarte multe lucruri bune pe, pe lumea asta le facem dintr-o formă superioară de interes propriu, că interesul propriu nu-i tot una cu egoism. Interesul propriu nu înseamnă vreau să apuc mereu cea mai mare felie din tor, să iau mereu cea mai mare primă sau interesul are multe. Asta este o treaptă inferioară, dar există o formă superioară a iubirii de sine, spunea Aristotel de pildă, care merge perfect cu iubirea de ceilalți, cu grija de, grija de sine și grija de ceilalți e și în felul acesta într-adevăr capătă realism psihologic până la urmă tot proiectul ăsta al, al modelării virtuților. Dar revenind la metafora aia, asta este ideea, suntem ființe acrobatice pentru că noi ne putem perfecționa, dar atenție, una este perfecționismul etic. Perfecționismul etic este propria mea alegere până la urmă și dorință de a mă considera cu adevărat a considerat că duc o viață bună și atenție am la un an lansări la Iași știu că un coleg de la Iași mi a zis atenție viață bună e Viață grea viața bună nu este neapărat viață ușoară dar dar dacă o duc o să mi fie mult mai bine dar nu e adică presupune antrenament presupune autodisciplină e ideea Aici este până pă la urmă să accept această formă de perfecționism dar este cu totul altceva decât ceea ce numesc psihologi un perfecționism indus social și care de fapt mută raportarea de la mine la celălalt adică ceilalți așteaptă de la mine să fiu perfect Apropo de severitatea excesivă în rap Ah am greșit asta gata nu mai e nicio șansă deci Tipul ăsta de de supr motivare generează nu vă dați seama ce simptom este de de de anxietate de depresie de burnout până la urmă nu că una din unu din filozofi V de societatea burnout că putem ajunge la la la Tipul ăsta de de de stări negative nu doar pentru că suntem reprima sau suntem asupri sau ci și pentru un exces de pozitivitate pentru că ne punem singuri niște ștachete nerealiste nu avem răbdare cu Noi nu avem o o înțelegere lucidă a a puterilor noastre a scăderilor noastre nu înseamnă să ne iertăm orice sau că atunci iarăși ne des responsabilizăm dar doar în acest fel de de de de mers așa jonglând că vorbeam de acrobație noastră Luncă cu cu cu două măsuri putem să să ne construim acest fel de de de de viață care sigur care nu e ușoară Cum ai zis nu e ușoară are coordonate teoriile despre fericire sunt trei de trei mari feluri în general sunt teorii hedoniste care ar reduce nu fericirea la la la la satisfacția resimțită nu hedone înseamnă plăcere în grec și vă dați seama c cel puterii contraargument Care este că dacă doar despre intensitatea unei plăceri ar fi vorba într o viață fericită n ai avea ce să spui celui care alege Calea scurtă de a și băga în venă tot rapid nu știți ca ăla cu șoarecii faimosul exp cu șoarecii drogați evident că nu doar despre nivelul ăsta este nu putem nici să excludem normal plăcerile de toate felurile nu doar mâncarea și există teorii subiectiv care nu Identifică fericirea cu împlinirea dorințelor evident că e foarte importantă firele aste sun proiective dar în același timp nu i de ajuns pentru că știm cum funcționăm dacă suntem lucizi știm că odată că ne dorim lucruri care se bat cap în cap știm că odată ce ni se împlinește ceva pentru care am luptat mult Imediat noi ne am dus de acolo noi vrem altceva Ăsta este infinitul dorinței Cum Spunea cineva ăsta omul Dorin orice dacă rămânem doar la nivelul al dorințelor ne condamnăm la frustrare e un Paradox pentru pentru că dorința care se împlinește se împlinește celui care eram în secunda înț nu sun și există așa numitele teorii obiective sau ale listei de bunuri obiective care sigur și ele au obiecțiile lor dar care vor să spună Băi din faptul că suntem acest fel de ființe există aceste coordonate psihologia pozitivă de azi de aici se trage din aceste teorii acea numita știința a fericirii Science of wellbeing tot de aici se trage din aceste abordări care vor să înțeleagă capabilitățile umane să construiască pe etaje așa o o stare de bine cu sunt.
Dr. Mihail: Curios și asta o să fie ultima mea întrebare pentru că într-adevăr modul tău de a vorbi despre Toate aceste lucruri E exact c acea acrobație care pare pare foarte naturală și care face ca timpul să curgă foarte rapid dar legat de această grijă de sine cum ce înseamnă grija de sine și cum cum se diferențiază preocuparea antică pentru perfecționarea sinelui și această auto ameliorare care e sinonimă cu dezvoltarea personală promovată de coachingul Modern De astăzi eu eu nu sunt dintre Aceia care vor să privească lucrurile astea într o manieră adversari ală Eu cred că coexistă bine Adică eu nu eu nu văd ceva intrinsec rău cu cu dezvoltarea personală cu cu cu Self Help cu toate sunt utile au au loc pe piața asta Important e să mergem până la capăt adică să le înțelegem și rădăcinile de pildă dacă am folosit sintagma de dezvoltare personală trebuie să înțelegem de unde pleacă ea Astăzi adică de unde a plecat pentru că dacă luăm doar sintagma sigur Ăsta este asta înseamnă Să credem că noi suntem ființe care nu au doar nu caută doar nu vânează plăceri nu își împlinesc doar dorințe punctuale ci șiși construiesc aceste planuri de viață nu aceste povestiri cu sens și de ele să depindă viața Bună viața bună este viața în care să poți să spi nu când te uiți în urmă când nu intr termine Judecata aia reflexivă Băi nu sunt un neisprăvit literat neterminat nu sunt un ratat nu Ăsta este pariul Deci din acest punct de vedere lucrurile merg perfect merg în același loc dar trebuie să fim atenți că în literatura de dezvoltare personală de regulă se vorbește într un vocabular cu un vocabular și într o manieră care îi atestă originile ei și de fapt dezvoltarea personală este o extindere din management pleacă o extindere a managementului carierei la viața privată Da ăștia autorii mai foarte de stânga sau de aice deja sunt foarte critici pentru că Pare să fie ceea ce se numește o raportare antreprenorială la propriul sine care e legată de neoliberalism Da nu e rău însă Adică nu e deloc rău să fim să ne Privim pe noi ca manageri ai existenței noastre trebuie să să nu avem doar acest unghi Pentru că atunci s ar putea să ratăm Niște aspecte Dar este foarte bun acest unghi Deci dezvoltarea personală din acest punct de vedere merge perfect dar ea se poate îmbina și combina și asta lipsește și era la la anti cu ce putem numi Orizont de spiritualitate și nu mă refer strict la la și nu doar și nu neapărat la Religie sau la la credință religioasă spiritualitate presupune tot Acest câmp sau nu știu Arsenal dacă vreți de de instrumente nu voiam să spne așa belicos prin care nu ne luăm pe noi înșine așa cum suntem știi Și ne expunem în parcul identităților în parcul ăla de de distrac spune ăsta sunt take it or live it ci înțelegem că putem să să lucrăm cu noi niște Și de ce să facem asta pentru că ne va fi bine dar cum ne va fi bine abordarea filozofică ca să închei acest cerc de aproape o oră este Ă nu să aplicăm în viața noastră ceea ce automat și imediat ne va face să ne simțim bine ci să înțelegem cum o căutare reușită a înțelepciunii de viață adici a unei a unui mindset a unui fel de a privi și înțelege viața lumea și relațiile cu ceilalți unitar și coerent pace off Big Time adică ajunge în punctul în care Ok ne a fost greu o perioadă n am primit imediat n a venit imediat răsplata recompensa am amânat gratificarea Dar când am ajuns în punctul ăla este ceva ce nu îmi pot lua ceilalți nu mi poate lua viața asta numeau filozofii antici autaria Adică noi autosuficiență nu în sensul ăsta că n am nevoie cică am nevoie de tot mai puțin din exterior ca să mi fie bine și starea mea de bine depinde foarte puțin sau mult mai puțin decât se întâmplă în regulile de ceea ce se întâmplă în jur filozoful stoic cel puțin era Un atlet al evenimentului el se antrena ca să fie mai puternic decât ceea ce i s ar putea întâmpla să nu fie destructurat sufletește nu de nenorocirile care pot veni în viață asta este marele preț și atunci perspectiva nouă cu privire la dezvoltarea personală acoperă doar un segment Din punctul meu de vedere și poate fi un punct de poate fi un punct bun de plecare dar nu este absolut deloc sensibilitatea filozofia dacă e consiliere filozofică Da și nu doar consiliere de un alt fel este o căutare a înțelepciunii asistat nu pe cont propriu ceea ce e foarte bine Că de regulă O luăm și nu nu prea putem să înțelegem bine un text filozofic noi singuri ne antrenați e bine să avem acest ajutor și la fel și atunci când reflectăm asupra e e e un exercițiu foarte interesant Orice om este o filozofie viață pentru că orice om a dat deja un răspuns când și a ales cariera când și a ales iubit partenerii când se gândește Pe ce criterii își cultivă prietenii toate astea sunt de fapt răspunsuri cu privire la sensul și valoarea existenței dar faptul că orice om este o filozofie vie nu înseamnă că așa cum este și o filozofie bună Sorry Asta este adică de cele mai multe ori filozofiile noastre de viață sunt ca și noi inconsistente logic Nu nu se potrivesc foarte bine Și aici este travaliul încercând să ne înțelegem pe noi înșine să ne examinăm viața noi de fapt devenim mai buni decât eram iar consilierea filozofică poate un fi un real instrument în din eu Ăsta este pariul ăsta este pariul nostru noi încercăm să construim răbdători și responsabil foarte bine responsabil această acest sector în acest câmp al al sănătății spirituale nu doar corect de e atât de frumos pentru că avem sănătatea asta fizică da Care este și am înțeles E o muncă constantă e un drum pe care îl parcurgem zilnic minut după minut dar it pays off avem sănătatea noastră mintală pe care o cultivăm în vari feluri și există și această sănătate spirituală să i spunem și toate astea Da sunt greu de făcut mai multe despre sănătatea asta spirituală repet cartea Asta e poate fi baza ei cumpărați o și citiți o e foarte interesantă urmarea ei va fi aplicată strict pe problema asta wellbeing și care v a încheiat trilogia începută cu filosofia ca mod de viață Prime Eu mai am cărți dar am cărți academice astea două s Cărțile cu care am ieșit dacă asta nu e academică Sunt curios cum e cum e aia academică Păi Cristian Îți mulțumesc foarte mult.
Dr. Mihail: Și cine are curaj poate să pună întrebări? Ridicați mâna și microfonul va veni. Eu n-o să pun chiar o întrebare, dar voiam să vă felicit pentru prelegere și voiam poate un pic să remarc din punct de vedere al doctorului, care n-are prea mare legătură cu partea fică și cu siguranță pacienții mei sunt trimiși frecvent în psihoterapie când au nevoie, pentru că ne legăm foarte tare. Am observat însă exact așa cum ați spus, că ne antrenăm să fim atletici și o să închei spunând că Peter atia, pe care noi l-am spus la început, spunea că dacă dai un sens acelor lucruri și dacă încerci să perfecționezi acrobația, atunci când te duci în sală, apropo că cei de la gimnazium făceau ridicări de greutăți și filozofie, știți, în medicină ridicarea de greutăți face să se descarce un o citochininelor.
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: [Muzică] în mintea asta și ridicatul de greutăți produce asta. Însă Peter atia spune întotdeauna să-ți găsești un sens pentru care te antrenezi, atunci când faci sport, pentru atunci când mănânci și sensul este să fii cel mai bun pas cu pas, atletic centenar la 80 de ani, apropo de atletic filozof, așa că vă mulțumim pentru minunata prelegere și atenție, nu trebuie să idealiza, adică să fim onești. Adică astea sunt tot niște standarde, adică ele se aplicau cui își permitea, că atunci erau câțiva bărbați nobili și, și atunci când nu erau ocupați cu războiul, cu măcelărirea altor semeni. Adică noi încercăm să fim incluzivi și să înțelegem că lucrurile astea, având în vedere beneficiile progresului, se pot aplica la o scară mult mai largă, se pot aplica oamenilor de orice gen, rasă, așa, și care se pot ocupa de ei înșiși, pot se pot îngriji de ei înșiși într-o mult mai mare parte, nu a duratei vieții lor, nu? Asta este marea provocare, nu să ajungem să muncim cât mai puțin ca să o ardem pe canapea uitându-ne la, la, să fac făcând binging, nu? Pe, pe, așa cum a zis viața și ca să putem să ne ocupăm de noi înșine. Da, viața grea e viața bună, de fapt, așa că trebuie să ne facem viața grea pentru noi ca să ne fie bine, așa că să ne străduim. Mulțumim foarte, foarte frumos.
Dr. Mihail: Avem acolo la o întrebare. Da, am și eu o întrebare. Unde se face consilierea filozofică?
Prof. univ. dr. Cristian Iftode: Așa cum v-am spus, sunt, suntem la început. Există câțiva și aș spune câțiva consilieri în clipa asta care și fac lucrurile în totul responsabil și avizat. Deci este o, o profesie la început. Nu ar fi cinstit să pot da și câteva nume, dar n-aș, n-o să fac asta aici în acest cadru, se și înregistrează, se supără și alții, poate nici eu nu-i știu, dar puteți căuta, puteți căuta pe net, există deja oameni care lucrează la clinici, care lucrează la asociat, unde sunt și psihoterapie, dar suntem la început. V-am spus onest este să ne dați câțiva ani în care să avem noile generații. Eu nu fac, de exemplu, eu nu am timp. Eu sunt profesor universitar, eu am și funcție managerială, eu nu am timp, nu amă în 2010 când am scris filo de mod de viață, prima carte în România pe tema asta, am, am încercat să văd și la modul real cum se, cum se face, dar eu nu am cum. Colegii mei ă care predau la la masteratul de consiliere filozofică, eu unii fac, dar cei mai mulți nu fac la modul, nu practică pentru că nu au când. Noi suntem, avem deja două meserii, profesori și cercetători, nu avem și pe treia, practicieni, dar sperăm că vom crește o generație, da, care profesionalizat corespunzător care să facă lucrurile astea. Deci dacă vă grăbiți, găsiți deja pe net, găsiți consilieri. Puteți să-mi scrieți, totul e pe net și adresa mea și, dar la o scară mai largă deocamdată nici nu se pune problema. Dar vrei competiții cu psihoterapia? Vă dați seama, la o scară mai largă va mai dura niște ani, câțiva ani cel puțin. Eu v-am întrebat pentru că am sesizat la noi în familie nevoia bătrânilor, a bunicilor de a face filozofie, filozofia vieții și ce se întâmplă exact ce vorbesc despre hartă când tu ești pe o hartă dar tu nu te vezi și de fiecare dată când intră în casă la noi fie fiecare dintre ei are tendința de a dezlănțui jihadul PS filozofie pă vedeți cercul așa e am plecat de la întrebările aleaa le am uitat în viața matură și dacă avem viața ne oferă Șansa de a ajunge acolo se închide cercul SP și noi le spunem E nevorbit lasă l că trebuie să vorbească cu cineva face un card un gift card unuia din celor doi bunici pe care î mai avem în familie adică înțelepții familiei care sunt nu există e Cred că prezentarea asta a fost așa a unui model în Beta e Beta Developer acuma e în preorder este în pri consilierea filozofică nu există dar este la început sunt puțini care o fac aș gira fără nicio ezitare pentru ei realmente ei au nevoie de chestia asta și eu iar la timișoare din 2015 masterat în engleză pe o anumită orientare Se apropie mai mult de terapie chiar și au și psihanaliză inclus acolo și ei au creat deja niște generații Da la Timișoara bine e lucrează și cu străin că debate debate asta ar fi interesant o altă debate mai sunt întrebări pentru domnul profesor avem acolo încă o.
Dr. Mihail: Întrebare ok și o să mai luăm o ultimă întrebare după aceea mulțumesc foarte mult pentru tot ce ați dăruit astăzi aveți o personalitate extraordinară și m ați impresionat e un mic lucru față de dumneavoastră ce vreau să vă întreb sunteți un mare acrobat Și vă face foarte mare plăcere să vorbiți despre ceea ce iubiți foarte mult și se vede chestia asta și totuși vă întreb bucuria și râsul și modul în care captați audiența l ați lucrat la Creangă sau este natural absolut absolut Sunt un om doi emotivitate de o timiditate îngrozitoare Văd Văd și asta în acel când eram la început aveam și probleme de dicție pentru că știți oamenii vor să comunice repede să scape mai mai înghițeam silabe ceea ce pot să prezint astăzi în fața oamenilor sau la la cursuri este rodul unei munci care continuă că nu sunt nici pe departe perfect Doamne ferește în comunicare comunicare deci este o muncă continuă când am ales această carieră am vrut s o fac bine știi adică cariera de profesor aici mă refer și asta a însemnat să pot vorbi bine în în public să pot să înțeleg bine cum se fac lu nu sunt născut asta ține de tot timit at aia probabil știți este un mecanism de de tensionat dacă treuie să mai analizăm acuma nici eu n am niciun gen dar s au combinat lucrurile lucrezi cu ce ai ple Vezi Trebuie să vezi de unde pleci nu și copii nimeni nu pleacă nu e ca la start la cursa nu plecăm din același poziție dacă vorbim de a deprinde ceva Ev că unii SS de la natură mai înzestrați pentru aia asta nu înseamnă că ceilalți nu pot să ajungă la finish doar că o să treacă să se străduiască mai mult pe pe linia aia să zicem pe linia curajului pe linia generozității pe linia comunicării de exemplu Deci nu am avut și eu de absolut onest vă spun de întâmpinat niște obstacole și am lucrat am exersat și despre asta e vorba repetiție și antrenament frum.
Mulțumim frumos, mulțumesc, sărut mâna, Cristian. Îți mulțumesc, mulțumesc mult și eu. Îți mulțumesc din suflet bun și vă mulțumesc și vouă că ați rămas până acum, până la final. Vă mulțumesc că sunteți curioși în ce înseamnă sănătatea voastră și vă mulțumesc că sunt sigur că o să începeți să puneți în aplicare lucrurile pe care le-ați auzit astăzi, de acum, de când plecați de aici, poate faceți o plimbare de 10 minute în plus, poate mergeți la piață direct și luați acele semințe și salate și poate începeți să vă gândiți și la dezvoltarea spiritului vostru.
