Un super podcast cu jurnalistul Dragoș Pătraru, cu care am discutat despre cum educația și sportul reprezintă investiții obligatorii pentru sănătatea noastră și cum implicarea în comunitate poate face o diferență semnificativă.
Am înțeles de la el de ce avem nevoie de baze sportive și idoli în sport și m-a inspirat să mă implic mai mult, supunându-mi ca cei mai bine investiți banii sunt cei investiți în copii. Am discutat despre alegeri alimentare sănătoase, despre pasiuni, citit și activități civice.
Sper să-ți placă această discuție la fel de mult cum mi-a plăcut și mie!
Dragoș Pătraru: Mai încet despre domnul sau mai încet despre subiectul ăsta sau hai să nu difuzăm asta. Un jurnalist își ia câtă libertate vrea și consideră, și noi am decis s-o luăm pe toată. Presa mainstream este aproape toată în buzunarele partidelor. Facebook a făcut, a dat naștere unor războaie civile serioase peste tot în lume. În Ungaria se bagă miliarde în sport și în baze sportive. Urlă ca nebunii și Hagi și toată lumea: „Bă, luați aceste măsuri, moare tot din România, dispare infrastructura care ne ține sănătoși și care ne aduce împreună.” La capătul celălalt al oricărei schimbări importante din societate sunt niște oameni care discută ceva. Noi nu mai avem aceste locuri. Nu poți să discuți la mall. Băi, vreau, vreau idoli, am nevoie de idoli. Unde mă duc dacă nu am idoli? Nu e bucurie mai mare, nu-ți poți închipui ce bucurie simți la o victorie a acestor copii. Nu este ban cheltuit mai bine și mai cu cap decât pentru binele unor copii dintr-o comunitate, pentru că o națiune bolnavă și proastă e foarte ușor de controlat. Băi, nu te îmbolnăvești din cauza a ceea ce mănânci și ceea ce bei peste un an, peste cinci, peste 10, dar peste 30 de ani…
Dr. Mihail: Oameni buni, Salutare! Eu sunt doctor Mihail și mă bucur să avem un nou episod de boabe de cunoaștere unde sper să învățați multe lucruri și îl am alături de mine pe Dragoș Pătraru. Dragoș, tu nu cred că nu mai ai nevoie de nicio prezentare, dar vreau să citesc scurta prezentare pe care a scris-o colegul meu Claudiu despre tine, care zice așa: Dragoș Pătraru este jurnalist, specialist în comunicare cu peste 25 de ani de experiență în presă, scriitor și prezentator TV cu o voce puternică în jurnalismul românesc. Te regăsești?
Dragoș Pătraru: Dacă așa zice omul…
Dr. Mihail: Acuma, puternic… și continuă așa: care nu s-a temut niciodată să abordeze cele mai dificile subiecte ale societății. Și asta așa e și eu chiar, cum să zic, te apreciez pentru asta și mă bucură că există cineva care are și și-a asumat curajul ăsta. Știi?
Dragoș Pătraru: Băi frate, eu trăiesc din susținătorii noștri, oamenii care sunt, au subscripție pe contul de YouTube, oamenii care consumă produsele noastre. N-am nevoie de nimeni și o să spun fix ce cred eu despre lucrurile nocive din jurul nostru.
Dr. Mihail: Și asta ai făcut. Ai început la Starea Nației să faci în legătură cu, să zic, mediul politic, unde ai taxat derapajele cu umorul tău caracteristic.
Dragoș Pătraru: Și atenție, asta, asta e în fișa postului jurnalistului, adică nu contează neapărat cine te… Noi am ajuns acum în situația super fericită de a fi susținuți de public, da, ok. Dar asta se întâmplă de puțin timp. Noi ne-am luat această libertate, poate prea multă, de la început, știi?
Dr. Mihail: Și cumva v-ați și perindat pe la tot felul de televiziuni până când ați ajuns să fiți independenți, să aveți, adică să filmați în platoul vostru și să faceți producția?
Dragoș Pătraru: Dar noi am lucrat într-un singur loc. Noi am lucrat doar la Starea Nației. Că s-a difuzat în alte părți produsul, asta e altă treabă.
Dr. Mihail: Asta oamenii nu prea știu și eu, adică și eu am crezut că v-ați dus de la o televiziune…
Dragoș Pătraru: Nu, noi avem platoul nostru, ni l-am făcut, am investit peste 300.000 de euro de pe o zi pe alta, la ordin politic, la ordinul dat de domnul Dragnea doamnei Gradea, pur și simplu n-a mai putut intra în clădire. Da. Și ni s-a mai întâmplat la Unitatea Militară, la Digi24, unde la fel, de pe o zi pe alta, nu mai funcționau cartelele. Și atunci am zis: bă, nu trebuie să ni se mai întâmple lucrurile astea nouă și trebuie să ne facem lucrul nostru. Știi cum zice Olteanu când pierde avionul: „Așa e când n-are omul lucrul lui.”
Dr. Mihail: Dar chiar sunt curios, când erați atunci la acele televiziuni, ți se spunea: „Dragoș, mai încet despre domnul… sau mai încet despre subiectul ăsta sau hai să nu difuzăm asta”?
Dragoș Pătraru: Nu, nu prea își permiteau să ne spună, că nu te pui cu nebunii. Dar era chestia asta, vedeai care e linia, vedeai ce se întâmplă în rest. Noi ne vedeam de treaba noastră. Eu am spus întotdeauna treaba asta, că un jurnalist își ia câtă libertate vrea și consideră. Și noi am decis s-o luăm pe toată. Cumva, eu cred că na, fiecare decide pentru el și vedem astăzi ce se întâmplă când presa mainstream este aproape toată în buzunarele partidelor.
Dr. Mihail: Care crezi că e soluția la asta? Că și eu tot aud de lucrurile astea și nu sunt la curent, probabil că ar trebui să fiu, dar înțeleg că partidele politice plătesc foarte mulți bani într-un mod legal cumva, trusturilor care…
Dragoș Pătraru: Legal, dar au făcut ei o lege și din banii oamenilor.
Dr. Mihail: Corect, da, da, da.
Dragoș Pătraru: Practic, și a mers pe ideea… De la ce s-a plecat, ca să-ți explic foarte repede, nu e subiectul nostru, dar s-a plecat de la ideea asta că erau foarte mulți bani negri veniți din licitații măsluite, afaceri cu statul către partide. Deci oamenii îi cumpărau practic pe politicieni, oamenii de afaceri, sau politicienii își făceau firme și întorceau din bani de licitații banii câștigați tot din lucrări publice la partid. Și atunci au venit și au zis: „Domnule, hai să facem o lege prin care partidele sunt susținute din bani publici.” Aha, ca să nu mai fie corupție. Da, da, da. Ok. Problema e că s-a ajuns la situația în care sunt extraordinar de mulți bani cu care partidele ce au făcut? Au cumpărat presa. Adică Adrian Năstase cred că e foarte, foarte invidios după ce au reușit Iohannis, PSD și PNL de mână, știi? Practic, democrația din România a fost pusă cu botul pe labe, pentru că o democrație nu poate exista – deci nu că nu poate, nu poate exista – fără un sistem de presă foarte puternic și independent.
Dr. Mihail: Dar fii atent, totuși, de ori de câte ori vedem o situație din asta care e un derapaj și trebuie, trebuie reparat cumva, eu mă gândesc și la statele în care se poate mai rău și la care este totuși situația reală în România. Și faptul că, uite, de exemplu, tu poți să spui ce vrei tu pe Starea Nației, te urmăresc milioane de oameni…
Dragoș Pătraru: Asta-i capcană, asta e o capcană în care pici mare.
Dr. Mihail: De ce?
Dragoș Pătraru: Și am avut această discuție foarte interesantă cu, cu Tolo, cu Cătălin Tolontan, când ei erau pe punctul de a pleca de la Ringier. Și el mi-a zis așa: „Bă”, eu i-am sunat, am avut acest tupeu fantastic să-l sun pe Tolo și să zic: „Bă, haideți la noi, la Starea Nației, toți.” Și el a zis: „Bă, soluția nu e să ne facem toți buticuri de astea de presă”, exact așa a zis, „din care să încercăm să ne luptăm cu ăștia.” Șmecheria e, și toată treaba legată de democrație este să ne luptăm cu acești oameni fiind jurnaliști la posturile care au foarte mare audiență. Adică tu zici: „Da, mă, ești liber să zici ce vrei tu pe internet.” Ești. Dar audiența ta acum, și cu sprijinul algoritmilor, e din ce în ce mai mică. E foarte controlabilă de, de către cine? De către proprietarii de rețele.
Dr. Mihail: Da, dar sunt prea mari proprietarii de rețele, sunt prea mari…
Dragoș Pătraru: Nu sunt prea mari ca să-ți îngrădească accesul? Uită-te ce se întâmplă peste tot în lume unde Facebook intervine. Facebook a făcut, a dat naștere unor războaie civile serioase peste tot în lume. Facebook a alimentat…
Dr. Mihail: Facebook, da, Facebook cred că e o, e așa, adică nu, nu mi se pare de luat în seamă neapărat. Putem să vorbim despre YouTube, adică YouTube-ul mi se pare un [serviciu] care are algoritmi foarte, foarte corecți. Iar tu pe YouTube crești, adică ai deja două canale, nu? Starea Nației, Starea Sănătății…
Dragoș Pătraru: Da, da.
Dr. Mihail: …care cresc mult. Adică te urmăresc, nu știu, probabil că ai, ai zeci de milioane de vizualizări per total pe posturi…
Dragoș Pătraru: Poate peste 100 de milioane de vizualizări.
Dr. Mihail: Adică faptul că poți să vorbești… Mă refer la faptul că poți să vorbești în siguranță. Mhm. Adică nu, nu ți-e frică că ți se poate întâmpla ceva? Nu ți-a fost vreodată frică pentru siguranța ta sau…?
Dragoș Pătraru: Păi nu, am avut, am primit tot, na, de-a lungul timpului, amenințări cu moartea, tot felul de nebunii. Unele, unii au făcut toată treaba asta foarte credibilă. Am avut chiar anul trecut unul din, de pe undeva din Maramureș, care ne-a trimis niște poze cu cocktailuri Molotov, cu arme, cu tot: „Astea-s pentru voi, vin să vă împușc, să vă omor, să nu știu ce…”
Dr. Mihail: Era legat de vreun context? Adică…?
Dragoș Pătraru: Voia el să facă la Starea Nației un Charlie Hebdo 2, știi? Am reclamat la poliție, l-au reținut, l-au arestat, după care omul a trimis o scrisoare lacrimogenă, că era băut, că nu știu ce, că la la la…
Dr. Mihail: Bun, asta… Stai un pic. Ăsta e un, vrem să-i zicem, e un caz izolat și tu, ca persoană publică, cred că te expui la astfel de amenințări nerealiste. Eu mă refer la faptul că…
Dragoș Pătraru: Asta era destul de realistă. Aha.
Dr. Mihail: Dar tot…
Dragoș Pătraru: Eu am renunțat la proces și am plătit 3.800 RON statului român că am renunțat la proces. Ok. Ca să nu bag un prost în pușcărie, știi? Da, da.
Dr. Mihail: Am uitat să te întreb de la începutul podcastului ce mai faci și… Știi că am intrat direct în subiect pentru că noi, de fapt, ne-am întâlnit prima dată la tine la podcast, care a ieșit foarte bine, mi-a plăcut foarte mult ce s-a întâmplat acolo și am văzut și reacții… Au apărut și… Ce mai faci? Ce ai mai făcut de atunci?
Dragoș Pătraru: Uf, multe, foarte multe lucruri și sper să le pot duce în continuare, că toate ajustările astea făcute așa în timp la stilul de viață, la program, la absolut tot au și acest scop, să mă mențină funcțional pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Eu aș vrea să-l văd pe moșulică Dragoș Pătraru la 90 de ani cum explică…
Dr. Mihail: Exact! Și o să fie nevoie, știi? Să ai o… Care e stilul de viață corect la 90 de ani? Ce-am mai mâncat eu la 90 de ani?
Dragoș Pătraru: Da. Și eu aș vrea să se întâmple asta și încerc cumva să le fac, să le fac pe toate. Îmi place foarte mult partea asta pe care am luat-o acum cu psihologia sportivă, cu nutriția sportivă, cu copiii cu care lucrez și de care mă, mă ocup la Ploiești. Și este extraordinar atunci când vin și rezultatele. De curând am ieșit, chiar săptămâna asta în care noi înregistrăm, am ieșit campioni la U18 din nou. Și îmi place foarte, foarte mult să, să învăț lucruri și apoi să le aplic în, în felul ăsta. Eu întotdeauna, toată viața m-am, m-am văzut făcând ceva în fenomen, în sport cumva. Și faptul că eu a trebuit să renunț destul de devreme… [Muzică] …concursuri, tot felul de chestii. Și atletism, și tenis de câmp, și ceva fotbal, tot felul. Ce se făcea atunci în ’90? Arte marțiale făcea toată lumea, toți făceam colecții de centuri și de, de nebunii.
Dr. Mihail: Spui că ce ai descoperit acum legat de sănătatea ta nu ți-ar fi permis să faci sport de performanță, de înaltă performanță? Adică să mergi, na, să ai, uite cum sunt copiii ăștia cu două, trei antrenamente pe zi, cu, na, meciuri peste meciuri și și toate lucrurile astea.
Dragoș Pătraru: Dar ăsta e fenomenul care mi-a plăcut cel mai mult. Asta, asta mi-am dorit să fac și mă bucură foarte tare, mă împlinește foarte mult că, că pot să ajut cu ceea ce știu, cu ceea ce aflu. Iată, m-am întors la școală după partea asta cu nutriția sportivă. Acum sunt la un Master de Psihologie sportivă la…
Dr. Mihail: Barsa ai făcut primul curs, nu? Și acum…
Dragoș Pătraru: Cursul ăla profesional, ăla de nouă luni, de unde am învățat foarte multe lucruri. Adică eu am făcut mai multe cursuri de astea, destule, și la ASSA și la… Sunt niște tâmpenii 90% dintre ele. Ok. Cursul ăsta de la, de la Barsa Innovation Hub, cel lung, de nouă luni, mi s-a părut că mi-a oferit cele mai multe informații și materie. Adică, na, ca la orice curs, vrei să înveți niște lucruri, le înveți, nu vrei…
Dr. Mihail: A fost un curs de nutriție sportivă, adică ce să mănânce sportivii?
Dragoș Pătraru: Cred, cred că ăsta e un, cred că asta e o ramură din nutriție care e cea mai pretabilă studiului, că ai de-a face cu sportivi și îi ai la îndemână și poți să măsori și poți să măsori corect.
Dr. Mihail: Da, ești într-un mediu controlat. Adică știi ce fac…
Dragoș Pătraru: În sensul în care, din câte înțeleg eu, cele mai bune cursuri despre nutriție fix îți explică cât de multe nu știm de fapt și cât de mult, cât de variabil este totul. Și în final sunt foarte multe lucruri pe care nu le știm, care se rezumă la câteva reguli foarte simple. Pentru că nutriția, ca idee, de aia și apar toate aceste discuții în mediul online și sunt acum atât de mulți creatori de conținut și influenceri care au descoperit apa caldă. Domeniul ăsta, ăsta este foarte tânăr, n-avem încă date pentru concluzii categorice în foarte multe dintre situații. Și atunci, normal că trebuie să mai treacă timp. Citeam acum în revista Time, de curând, zilele trecute, a fost un articol că FDA ar cere în state să începem să tratăm zahărul așa cum tratăm țigările. Deci să fie cam același tratament. Lucrurile, iată, avansează cu ce înseamnă ultra-procesarea, cu ce înseamnă toate lucrurile astea pe care corpul nostru se pare că încă nu le poate, nu se descurcă să le recunoască drept hrană. La nutriția sportivă, multă lume pică în capcana asta, știi? E, e o diferență foarte mare, care la ăștia la Barcelona e predată în, în prima lecție. Așa începe toată treaba: „Bă, e o diferență enormă între nutriția pentru sănătate și longevitate și nutriția pentru performanță.” Hm. Și aici e o mare provocare și e o discuție pe care eu o urmăresc la nivel internațional, între, între specialiști, pentru că nu mai poți să spui: „Bă, îi dau orice sportivului”, cum a fost până prin anii ’90, chiar și 2000 în unele locuri și situații, chiar și acum se întâmplă asta. Și el, după ce se lasă de sport, are toate bolile din lume. Da, da. Nu mai poți să faci asta. Trebuie găsită acea cale de mijloc în care să împletim sănătatea și longevitatea cu performanța.
Dr. Mihail: Poți să-mi dai câteva exemple de ce, să zic, pe ce pune accent alimentația sportivului pentru performanță versus sănătate pentru longevitate? Care-s diferențele?
Dragoș Pătraru: Păi, bineînțeles, plecând de la proteina de care ai nevoie, știi, pentru performanță, care e cu totul și cu totul în alte cantități. Pentru, adică zici: „Bă, pentru sănătate și longevitate, la 0.8 g de proteină per kilogram corp, toată lumea e ok.” Chiar și dacă nu ești sedentar cum sunt, nu știu, opt din 10 oameni. Dar te descurci, e ok, e în regulă. Nu e atât de important să ai mai mult, mai puțin. Da, încep să apară niște probleme, dar și alea în timp. La nutriția pentru performanță, dacă nu-mi ajungi între 1,5 și, depinde de sport… Ăștia la Barsa aveau un, un tabel mare și ajungi până la 2,3, 2,4… După 2,3 g de proteină per kilogram corp pe zi, nu se mai văd diferențele la nivel de performanță, că ei măsoară, știi? Și atunci: „Bă, performanțele de aici încolo nu sunt dovedite.” Și atunci, degeaba iei, că nu vei folosi treaba aia ca „building blocks”. Știi ce este proteina? O vei transforma, o vei folosi dacă ai nevoie, na, carbohidrat și nu, nu e… Dar asta e o diferență. Apoi, tot regimul de viață, tot ce se întâmplă în perioada de performanță… De aia oamenii care se lasă de sport se îngrașă foarte mult, mulți dintre ei extraordinar de mulți. Merg prin țară, văd antrenori care au între 130 și 200 de kg.
Dr. Mihail: Asta ai pățit și tu când te-ai lăsat de sport sau…?
Dragoș Pătraru: Da, pățești pentru că mănânci ca boul în continuare, foarte mult, fără să înțelegi că tu nu mai ai nevoie de atâta mâncare. Și aicea, cu nevoia asta sau, nu știu, obiceiul ăsta de a mânca în cantități foarte mari vin alte probleme de sănătate, știi? Și atunci, trebuie… Și asta ar trebui să fie o educație. Noi n-avem nici educație pentru sănătate și pentru nutriție, n-avem nici educație sexuală, niciun fel de educație. Dar la nivelul sportivilor trebuie să începem să le vorbim despre lucrurile astea și să-i educăm pentru viața lor de după perioada de performanță. E foarte important cum își gestionează după aia dieta alimentară și tot ceea ce fac, inclusiv mișcarea. Sunt unii care azi au pus ghetele în cui, de mâine nu se mai mișcă pur și simplu. Ori corpul a fost antrenat pentru cu totul altceva toată viața lui.
Dr. Mihail: Ok. Deci despre asta, cumva, asta înveți acum, ăsta e cursul pe care-l…
Dragoș Pătraru: A, nu, asta am făcut.
Dr. Mihail: Iar ce, ce faci acum este cursul de…
Dragoș Pătraru: Ăsta nu-i curs, ăsta e un masterat la școală, frumos, la facultate. Este un program de Master pe psihologie sportivă.
Dr. Mihail: A, deci nu, nu mai e la Barsa, e aici unde…?
Dragoș Pătraru: Nu, e aici la Universitatea Titu Maiorescu. E singurul program, ok, din România pe, pe psihologie sportivă, unde deja acum am terminat primul an, terminăm primul an, intrăm în sesiune acuma pe 27. Am învățat foarte multe lucruri pentru că se lucrează, se lucrează mult practic. Mergem, am mers la competiții, mergem la cluburi. Noi oricum mergem… Suntem foarte mulți, sunt acolo sportivi care sunt încă în activitate sau unii care abia s-au lăsat. De pildă, înotătorul Robert Glință, Vasilică Balan, care este membru al echipei naționale de rugby și joacă la, la Steaua. Și sunt, sunt foarte mulți. Sunt și psihologi care vor această specializare pentru că lucrează cu, cu copii sportivi și e o provocare foarte mare.
Dr. Mihail: Tu o faci pentru tine ca să te ajute în, într-un rol pe care eu nu știam că tu îl ai? Ai, ai o echipă, mă rog, gestionezi o echipă de baschet?
Dragoș Pătraru: Nu, da, mă implic pentru că fiul face baschet și am simțit această nevoie de, de suport. Și e o tâmpenie că te duci, ok, citești, vezi, na, te duci în zona asta. Pe de altă parte, nu poți să te apuci să-i zici: „Bă, uite, asta trebuie să faci sau asta îți trebuie mai mult.” Și am simțit eu această nevoie să pășesc totuși pe un teren sigur atunci când mă apuc să dau un sfat, să vorbesc despre ceva. Să am… Asta face școala: te duci la școală, ai o bibliografie, citești studii, cărți, reviste de specialitate și apoi începi să înțelegi cum, cum stau lucrurile. Și ajută extraordinar de mult. Adică poți face, animat de cele mai bune intenții, am văzut la multe echipe, poți să faci foarte mult rău, extraordinar de mult rău. Și, și nu e în regulă. Și mai ales că nu există nimic aici la noi. Deci nu există absolut nimic. Merg și vorbesc, am deja… merg prin țară, vorbesc cu echipe, cu părinți, cu copiii. Lucrez și la un curs de ăsta de, de nutriție sportivă. Încă nu l-am… Ne tot chinuim, pentru că vreau să fie ceva foarte, foarte simplu și ușor de, de adoptat. Dar te uiți la ce mănâncă acești copii care, care fac sport, te uiți la felul în care tratează ei odihna. Este, este dezastru. Au un program oricum haotic, muncesc mai mult decât adulții. Fiul, la ora asta, muncește mult mai mult decât mine.
Dr. Mihail: Depinde toți colegii lui… Câți ani au?
Dragoș Pătraru: 17 ani, face în decembrie 18 ani. Deci ăștia-s niște tineri deja, niște bărbați.
Dr. Mihail: Da.
Dragoș Pătraru: Dar la fel se întâmplă și la echipa noastră de, de fete de, de baschet, care muncesc mai mult decât orice adult pe care îl cunosc eu. Duceți-vă la copiii ăștia să vedeți cum au două antrenamente pe zi, între ele școală și absolut niciun fel de viață, pentru că își dedică absolut tot timpul pe care îl au sportului.
Dr. Mihail: Și e ok asta? Depinde de ce vrei să faci…
Dragoș Pătraru: E ok dacă asta vrea tânărul respectiv, copilul respectiv. E, e în regulă. Știe care sunt sacrificiile pe care trebuie să le aibă, pentru că are un scop, are un sens. Ideea de sens e cea mai importantă. Pentru mine… Au… Asta, asta e vârsta la care cei mai mulți copii renunță. Odată pentru că n-au infrastructura necesară, deci ei nu au unde să se ducă. De pildă, mulți termină, că mai sunt tot felul de imbecili, gen consilieri locali, și la Ploiești există treaba asta, care întreabă: „Domnule, dar de ce ne trebuie echipă în prima ligă?” Pentru că echipa din prima ligă este cea care creează acea emulație peste tot în lume, pentru toți copiii din comunitate, să, să-și dorească să acceadă la ceva. Da. Și: „Băi, vreau, vreau idoli, am nevoie de idoli. Unde mă duc dacă nu am idoli? Mă duc, ok, joc la copii și juniori și după aia ce fac? Mai ales dacă vreau să rămân în comunitatea mea?” Adică ar trebui să fie: „Bă, uite, avem discuții și cu ăștia la, la universitate, la… Faceți o secție de sport! E nevoie să fie acolo.” Pentru că îți rămân acești copii pe care sportul îi educă cel mai bine pentru o comunitate sănătoasă. Da. Au concepții sănătoase despre viață, despre colaborare, despre solidaritate, despre tot. Da.
Dr. Mihail: Cât de tare…
Dragoș Pătraru: Au foarte tare treaba asta.
Dr. Mihail: Și tu practic te ocupi de, de echipa asta și ce, ce faci în echipă?
Dragoș Pătraru: Păi orice e nevoie. Înțelegi? Că aicea e ideea. Adică de la voluntar pe zona asta, de ce învăț și ce fac, până la sponsor, na, cheltuieli, deplasări, aduc alți sponsori la echipă, alți bani, facem rost de, de orice e nevoie pentru ca acești copii să, să fie ok. Punem acea presiune pozitivă de care e nevoie, pentru că uite, am ajuns să avem aproape 500 de copii la grupe. 500 de copii într-o comunitate este, este enorm, știi? Să le găsești poziții de antrenament, să le găsești săli care să nu fie cu ciment pe jos și să aibă parchet, ca să nu le distrugem picioarele. Adică sunt niște provocări foarte, foarte mari, știi?
Dr. Mihail: E foarte tare, pentru că implicarea asta în comunitate cred că este unul dintre mulții piloni ai sănătății, sănătății mintale. Și acest sens de care vorbeai, scopul pe care îl ai în viață, ceea ce dai înapoi comunității. Îmi place că, adică ăsta e un, e un punct și o întrebare pe care nu aveam aici în discuția cu tine, dar mă face să înțeleg mai bine, să zic, să, să-l văd mai bine în culise pe, pe Dragoș Pătraru și și de ce se ocupă. Pentru că asta n-o vedem în online, adică în online nu…
Dragoș Pătraru: Nu vă las. Nu există. Eu sunt foarte… Că mă tot întreabă lumea, știi, tot trag de mine oamenii din comunitate: „Hai, candidează! Du-te!” Bă, eu nu-mi văd sensul într-o astfel de conjunctură. Sunt foarte conștient de importanța pe care o are existența unei făbricuțe precum Starea Nației, dar îmi găsesc sensul… Nu e bucurie mai mare, nu-ți poți închipui ce bucurie simți la o victorie a acestor copii. Nu mai zic de titlul național, pentru că de titlul național ne bucurăm. Ne-am bucurat și anul trecut, a fost aceeași finală între noi și Știința București și o rivalitate din asta pozitivă pentru, pentru toată lumea. Și e atât de frumos, cu toți părinții, cu toată lumea, cu… este extraordinar. De titlul național sau de finală sau de turneul final se bucură puțini, dar participarea la aceste competiții, da, viața aia împreună cu copiii, cu echipa, ce fac ei, cum fac ei, cu prostioarele lor, cu toate nebuniile lor, cu faptul că învață permanent… Și să-i, să-i pui… Toată lumea a remarcat asta: „Domnule, ce grup frumos, ce grup unit, ce grup ok!” Și ce, ce copii ies de la sport! N-ai cum să, n-ai cum să fii decât un om bun după o activitate sportivă susținută pe mai mulți ani.
Dr. Mihail: Și cred că bucuria e pe atât mai mare cu cât nu doar că ai venit, să zic, la o finală de meci a copilului tău, ci ești complet implicat acolo.
Dragoș Pătraru: A, bineînțeles, bineînțeles. Și eu, eu spun: toți oamenii care au… Uite, noi am băgat de la Starea Nației toți banii. La noi nefiind despre profit, eu nu văd astfel economia și lucrurile. Noi toți banii, absolut tot ce facem, băgăm fie în dezvoltări ulterioare, adică proiecte editoriale, fie în aceste lucruri pe care, pe care le facem. Și nu este ban cheltuit mai bine și mai cu cap decât pentru binele unor copii dintr-o comunitate. Orice altceva este aproape degeaba, nu-ți aduce bucurie. Mă uit la oameni care stau pe munți de bani și nu dau una de 1 RON pentru niște copii. Bă, oameni buni, mergeți, implicați-vă, duceți-vă acolo și ziceți: „Bă, vreau și eu să stau împreună cu copiii ăștia, să vin să mă uit la antrenamente, să merg cu ei la meciuri, să-i ajut cu tot ce au nevoie și să particip la, la treaba asta!”
Dr. Mihail: Zi-mi de unde să înceapă cineva care are, cineva care are bani, are copii și nu știe cum să se implice. Adică nu știe de unde s-apuce.
Dragoș Pătraru: Pur și simplu merge ori la Club Sportiv Școlar din localitate, ori la Clubul Sportiv Municipal, ori la… Că se fac contracte. Eu, de exemplu, finanțez inclusiv la clubul primăriei, prin contracte. Fie în trei, am făcut contracte în trei, pentru ca primăria să nu-ți cheltuiască banii aiurea. Faci contracte în trei. Adică eu mă duc la, la un sponsor și zic: „Sponsorul dă banii la primărie, dar se specifică fix pe contractul de sponsorizare pe ce, unde ajung banii ăia.” Exact unde ajung. Și mergi și faci treaba asta. Și îi cunoști pe oameni, îi cunoști pe antrenori, îi cunoști pe copii, te asiguri că au cele mai bune condiții și începi să te implici acolo. Este, este extraordinar. Și din păcate n-avem niște legi care să permită asta. Eu aș da, dacă aș putea, aș da toți banii. Dar nu poți, pentru că legile nu te lasă. Legea sponsorizării e absolut imbecilă. Iar ăștia nu vor să ne lase să dezvoltăm sportul pentru că o națiune bolnavă și proastă e foarte ușor de controlat.
Dr. Mihail: Crezi că… Uite, asta de exemplu îmi sună un pic a teorie conspiraționistă…
Dragoș Pătraru: Nu, că nu…
Dr. Mihail: …oameni care stau și zic: „Bă, lasă, lasă-i proști și neantrenați și nesănătoși că o să tragem bani de pe urma lor”?
Dragoș Pătraru: Nu e o conspirație a lor, că ei sunt conștienți de asta, pentru că în mare măsură… Uită-te la Ciucă, la Ciolacu… Ajung să ne conducă niște semianalfabeți, împinși acolo de unul și de altul. Deci nu e asta, nu e… ăsta nu e jocul lor, nu e strategia lor. Adică, ascultă-l un pic pe Ciolacu, crezi că el gândește vreo treabă de asta? Mamă, să facem, să dregem… Ideea e că ei au o gândire… politicianul în general are o gândire pe patru ani. El nu poate să gândească pe mai mult și n-are chef și nici nu vrea să-și lege numele de ceva care va avea efecte peste 20, peste 25, peste 50 de ani. Orice măsură luată astăzi… Urlă ca nebunii și Hagi și toată lumea: „Bă, luați aceste măsuri! Moare tot sportul din România! Odată cu el, toți copiii.” Am un studiu recent, mi l-a trimis cineva de la… Foarte, chiar foarte interesant, mi l-a trimis cineva de la Oradea, o profesoară de sport. Am acordul dânsei să fac asta. Mi se pare incredibil. E făcut pe copiii de la sport de la o școală, copiii care vin la educație fizică. Da. Și le-a dat un test cu niște genuflexiuni. E un test făcut, se numește într-un fel…
Dr. Mihail: O să-mi dai și mie după aia să-l pun. Da.
Dragoș Pătraru: Se numește… Da, așa, adaptabilitatea la efort la elevii de liceu. Hm. Și zice: semnale îngrijorătoare, nu știu ce. S-a făcut la Liceul Teoretic Adam Müller-Guttenbrunn din Arad, o testare, testul Ruffier se numește sau Ruffier-Dickson. Așa. Se bazează pe reacția, răspunsul frecvenței cardiace (puls) la un efort standard: 30 de genuflexiuni în 45 de secunde. E, e un test, metodă simplă care oferă date despre adaptabilitatea la efort. Bun. Testul, probă funcțională cardiovasculară valoroasă, în special pentru copii sau persoane neantrenate. Descrierea textului: subiectul în poziție așezând, nu știu ce, se ridică, face… Bun. Și apoi se adună, există o formulă, formulă de calcul. Da. Și avem așa: valori mai mici sau egale cu 0 – foarte bine. Și apoi coboară. Valori peste 15 – nesatisfăcător, se impun investigații cardiovasculare suplimentare. Adaptare la efort foarte bună: total elevi 0,88%…
Dr. Mihail: Din câți elevi? Câți au fost?
Dragoș Pătraru: Imediat. Bine, tot, tot liceul. Deci bănuiesc că sunt… 302… Nu, au fost așa: 566 de elevi între 15 și 19 ani, din care 302 băieți, 264 fete. Ok. 0,8… 0,88… 0,9% adaptare la efort foarte bună. Dintre ei, băieți 1,32%, fete 0,37%. Ok. Bun. Între 0,1 și 5: adaptare bună la efort. Deci asta-i valoarea, da? 65 de elevi, adică 11%. Ok. Bun. Adaptare medie la efort: 34%. Deci medie. Deci foarte bună și bună ai văzut cât de puțin. Da. Medie la efort: 34%. Adaptare satisfăcătoare la efort: 36%. Hm. Peste 15, da, deci adaptare slabă la efort, necesită investigații medicale: 17%. Hm. Deci, dacă adunăm 17% și cu asta cu satisfăcătoare, că nu e chiar în regulă cazul… e în neregulă să ai copii cu adaptare nesatisfăcătoare sau slabă la efort la liceu. N-ai voie.
Dr. Mihail: Teoretic, e rolul lor să alerge, să se joace, să facă, să practice tot felul de jocuri.
Dragoș Pătraru: Teoretic, e rolul lor să alerge, să se joace, să facă, să practice tot felul de jocuri. Eu, de exemplu, uite, pe Anastasia, fiica mea de nouă ani, trebuie s-o iau. Ea merge la gimnastică și trebuie să o iau eu, trebuie să-mi fac eu timp în program să mă duc la 3:00 să o iau de la after, s-o duc la gimnastică, să stau să aștept, să o iau de acolo, să plec. E o chestie destul de greu de făcut. Adică și mie îmi vine greu să fac, știi?
Dr. Mihail: Și efortul de a-ți duce copilul la sport crezi că poate fi regândit în așa fel încât toți copiii să beneficieze de aceste tipuri de sport, evident fără ca părinții să trăiască, să meargă să-l ia, să-l ducă, să-l aștepte, să…?
Dragoș Pătraru: Evident, evident. E foarte ușor de făcut. Școlile trebuie să aibă baze sportive în care să se investească, să faci sală cu parchet, să ai terenuri afară. Și acolo, din interiorul comunității, să ai fie niște antrenori voluntari, fie niște antrenori plătiți cu ora, care să vină să facă ceva cu elevii. Adică nu doar profesorii de sport care pot să spună: „Domnule, eu mă implic de aici până aici, mai departe…” Nu mai avem baze sportive în interiorul orașelor pentru că se fac blocuri și se dărâmă toate stadioanele din orașe, toate bazele sportive, toate terenurile dintre blocuri. Da, nu mai sunt. Trebuie să recucerim orașul. E o chestiune de infrastructură. Dispare infrastructura care ne ține sănătoși și care ne aduce împreună. Asta e o foarte mare problemă. Nu mai avem locuri unde să ne întâlnim. Noi lucrăm acuma la Ploiești ca să deschidem un hub cultural, Teatrul Nației o să fie, unde punem și studioul și avem cu două scene, cu nebunie, o curte mare, o cantină socială. Dar lipsesc aceste locuri în care să mergi, să stai și să incubezi… Oameni care, la capătul celălalt al oricărei schimbări importante din societate, sunt niște oameni care discută ceva. Da, la orice schimbare e… Noi nu mai avem aceste locuri. Nu poți să discuți la mall. La mall e gălăgie, nu poți să te aduni. Trebuie să consumi ceva ca să poți să stai la mall și să, să vorbești. Trebuie să consumi niște porcării în general, fast food din…
Dr. Mihail: Avem terase multe, foarte multe terase.
Dragoș Pătraru: Da, dar acolo nu poți să te aduni, că e 10 lei o apă în cel mai ieftin loc la terasă, 12 lei. Înțelegi? În București…
Dr. Mihail: Nu, poate la voi… La noi în București e 12-15 lei, mult, de mai mult decât atât.
Dragoș Pătraru: Inclusiv oamenii, eu am văzut asta și la, și la noi la cafenea. Vii și le spui: „Bă, avem apă noi la… Am, avem apă la… Pot să-ți dau apă, nu te costă nimic.” „Nu, vreau îmbuteliată.” Ok. Și, și noi am luat și decizia că nu vrem cu plastic, toată e, e la sticlă. Da, da. Dar nu ai astfel de locuri în care oamenii să meargă și să stea și să discute pur și simplu fără să consume ceva. Da. Înțelegi? Iar astea erau înainte. Noi ne strângeam, nu trebuia să ai bani la tine, mă, când ieșeai afară. Eu n-am ieșit toată copilăria mea, n-aveam una de 1 leu, înțelegi, să, să merg undeva.
Dr. Mihail: Corect, așa e. Nu se poate.
Dragoș Pătraru: Ne lipsesc aceste lucruri. În materie de sport ne lipsește total infrastructura. Mai mult decât atât, există aceste cluburi private care iau copiii de la nivel de inițiere și îi duc până la 13 ani maxim, că după 13 ani devine scump orice sport, nu mai e rentabil. Și niște oameni care se dau antrenori, care n-au, în multe cazuri, nicio legătură cu antrenoratul, îi iau pe acești copii, le iau banii părinților. Părinții cred că ai lor copii fac sport, înțelegi? Și foarte mulți dintre ei sunt duși pe căi greșite, învață greșit tehnică, tactică, absolut tot. Și te trezești că ajung… Cum eu am văzut o astfel de situație, unde am fost să văd de curând o grupă a noastră care a fost antrenată până acum de un alt antrenor și nu văzusem această grupă: trei sferturi dintre ei n-aleargă. Fac de trei-patru ani baschet, nu știu să alerge corect. Unul e cu mâna așa, unul așa, unul așa, pentru că nu s-a lucrat treaba asta așa cum trebuie. Deci, dacă nu stabilești de sus până jos cum se lucrează, cum se fac toate procedurile, cum abordăm toată tehnica aruncării, alergării, loviturii, depinde în funcție de, de sport, n-ai cum să faci nimic. Sunt foarte prost plătiți oamenii care fac asta la stat, sunt întotdeauna amenințați cu datul afară. Ah, da. Și atunci e, e foarte greu pentru că n-avem un program național. Noi nici nu mai avem un Minister al Sportului. Ar trebui să pornească asta dintr-un program național care să gândească baze sportive…
Dr. Mihail: Bineînțeles.
Dragoș Pătraru: Absolut tot. Uită-te ce se întâmplă în Ungaria. În Ungaria se bagă miliarde în sport și în baze sportive.
Dr. Mihail: Cumva, unii oameni ascultă, să zic, experți și își dau seama că e mult mai ieftin să bagi miliarde acum decât sute de miliarde în…
Dragoș Pătraru: Exact! Pentru că asta este o investiție. Ce nu înțeleg imbecilii din consiliile locale, că asta se întâmplă general în consiliile locale, din guvern, de peste tot, ce din ministere, ce nu înțeleg ei este că asta e o chestiune de sănătate publică și e o investiție fantastică. Așa cum fiecare dolar băgat în educație îți aduce înapoi în timp 8…
Dr. Mihail: [dolari]?
Dragoș Pătraru: …opt, la fel se întâmplă și cu banii băgați în sport. De ce? Pentru că vei avea oameni ajunși la vârsta adultă mult mai sănătoși, care vor avea nevoie de intervenții mult mai puține, mai rare și mai puțin costisitoare la nivelul spitalelor, la nivelul…
Dr. Mihail: Da, și cred că, adică cumva sunt mult mai sănătoși din toate punctele de vedere, că te gândești fizic, ok, de la sine înțeles că faci sport, dar și din punct de vedere mintal, nu? Pentru că e o bucurie să faci sport. Din punct de vedere al comunității care se încheagă acolo. Și cum ai zis, devine…
Dragoș Pătraru: Absolut tot managementul stresului…
Dr. Mihail: Adică toți pilonii sănătății sunt îndepliniți.
Dragoș Pătraru: Mai mult decât atât, când faci sport, dormi, tată! Știi cum dorm copiii ăștia? Știi cum adoarme fiu-miu când vine acasă? Ce laptopuri, ce jocuri, ce… Pat! Lemn!
Dr. Mihail: Eu mi-aduc aminte când m-a dat pe mine maică-mea și taică-meu, m-au dat la judo. Deci m-au dat la judo și m-au dat la polo. De fiecare dată când m-am, când mă duceam la judo și la fel când mă duceam la polo, exact! Deci nu-mi aduc aminte de somn mai odihnitor și mai profund decât ăla. Lemn, efectiv, exact cum zici tu, lemn!
Dragoș Pătraru: Exact. Și cât de bine te simți după aia, știi?
Dr. Mihail: Acuma când te ascultam, mă gândeam că în București când se vinde un apartament sau când cauți un apartament pe site-urile de imobiliare, o să găsești: proximitate față de metrou, proximitate față de un mall, proximitate față de whatever, centrul comercial sau restaurant. Dar nicăieri nu pare să fie o proximitate… de fapt, nici nu există cred că așa ceva, să ai o proximitate față de o bază sportivă. Adică să te gândești: „Băi, mă mut aici, stau în acest bloc și copilul meu poate să facă cinci minute până la un teren de fotbal, de tenis, de orice, să bată mingea…”
Dragoș Pătraru: Nu doar copilul, și eu să pot să merg să alerg pe o pistă, să am ceva accesibil unde să pot să merg. Ceva cu verdeață, ceva cu… știi, un parc unde să pot să fac lucrurile astea.
Dr. Mihail: E… Dispărând această infrastructură, suntem din ce în ce mai bolnavi. Fiind din ce în ce mai bolnavi, suntem din… și așa suntem săraci, știi, devenim din ce în ce mai nervoși, luăm decizii din ce în ce mai proaste.
Dragoș Pătraru: Vreau să vin și eu cu partea pozitivă, că totuși… Adică da, lucrurile sunt nasoale.
Dr. Mihail: Totuși… Și uite, ai zis de Ungaria. Din nou, alte țări civilizate. În Olanda, când mergi și-l vizitezi pe frate-miu, văd acolo, de exemplu în Olanda, în Amsterdam, sunt foarte puține săli de forță. Deci n-ai săli de forță ca la noi, săli de sport private. Sunt foarte puține, mari într-adevăr, dar puține. Pentru că e plin de tot felul de baze sportive. Ai locuri foarte mișto în care poți să faci caiac pe lac sau pe… da, pe lac. Poți să faci, să joci tenis pe un teren care este public. Poți să joci baschet pe… în public, volei, orice vrei tu. Adică cred că avem exemple pozitive acolo pe care oamenii o să înceapă să le ceară. Probabil că soluția este ca oamenii să ceară asta, nu? Adică cum, cum încep eu o astfel de schimbare? Trebuie să vină din partea politicului care să zică: „Ok, asta e schimbarea de care avem nevoie” sau trebuie să fie oamenii cei care zic…?
Dragoș Pătraru: Nu va veni niciodată din partea politicului, pentru că noi tot așteptăm de 35 de ani niște politicieni luminați. Vine de la noi. Vine o… Trebuie să vină de la noi. Dar asta nu vine decât pe măsură ce ne educăm. Mm. Ori dacă noi nu facem asta la școală… Noi nu… Toți copiii au ajuns să fugă de orele de educație fizică.
Dr. Mihail: Da. Sunt derizorii, Dragoș. Te pune să atârni de bara aia, faci roata de două ori și stai într-o sală neaerisită în care nu faci nimic, în care doar te sperii de sport. Adică inclusiv modul de a face sport la școală ar trebui regândit, pentru că ăla nu e sport, frate!
Dragoș Pătraru: Dar trebuie să înveți că aia nu e… ăla nu e sport, aia e educație fizică. Adică trebuie să fii… scop… scopul orelor de educație fizică este să-ți dea minime noțiuni legate de motricitate, de… să fii conștient de corpul tău. De aia… N-ai văzut? Pune un copil de ăsta să facă cumpăna sau o rostogolire înainte sau un stând în… știi, o lumânare, cum îi zicem noi, sau…
Dr. Mihail: Înțeleg, înțeleg ce zici, dar eu și am fost pe la… Scuze. Am fost pe la mai multe școli, n-am găsit nicăieri un profesor de educație fizică care să ne învețe asta. Adică erau… Nici ei n-aveau… n-aveau informația? Nu știu, n-aveau informația?
Dragoș Pătraru: Bun, aici ajungem din nou la discuția cu nivelul la care se află profesorii și, da, sunt de acord că e o discuție. Pe de altă parte, nu poți, că ai avut tu o experiență sau X sau Y, să generalizezi și să spui: „Nu.” Eu cunosc profesori de sport extraordinari. Nici eu n-aș putea să spun: „Bă, peste tot e, e senzațional”, pentru că eu îi cunosc pe unii care își dau interesul și care își duc copiii la competiții și care fac selecție și care îi învață toate sporturile și le pun și o minge de handbal în mână, și o minge de baschet, și un fotbal și așa mai departe. Dar e clar că facem lucrurile greșit și că n-avem cum să așteptăm – că asta-i definiția nebuniei, știi – noi facem la fel toate lucrurile și așteptăm mereu alt rezultat. Bă, nu putem avea alt rezultat! Ăsta-i rezultatul! Mergem cu o nație din ce în ce mai nesănătoasă, din ce în ce mai sedentară, cu din ce în ce mai multe probleme de sănătate, cu recomandare de consult cardiovascular la copii de liceu. Da. Adică…
Dr. Mihail: Nu numai asta! Fii atent că mai sunt tot felul de tâmpiți care zic: „Bă, termină, bă, ce mai zici tu p-acolo toată ziua împotriva zahărului, împotriva…”
Dragoș Pătraru: „…mă, nebunii planetei! Hai să n-o mai luăm așa! Cât, cât de rău îți face și ce se întâmplă?” Și oasele… vorbește cu orice ortoped de pe lumea asta, că ai prieteni medici, vor… Oasele copiilor sunt din ce în ce mai fragile. Asta se întâmplă și pe fondul acestui consum descreierat de zahăr, îndulcitori, hrană ultra-procesată și toate nenorocirile pe care le mâncăm acum. Dantura copiilor, statistica arată că peste 75% dintre copiii din România au mari probleme cu dinții. Deci nu o carie, mari probleme cu dinții. Un om care are mari probleme cu dinții nu va putea fi un adult sănătos, pentru că el va aduna alte și alte boli. Copiii cu probleme de dantură vor avea probleme cu coloana, pentru că mestecă într-un anumit fel. Deci toate se leagă. Da. Vor avea probleme de coloană, probleme de postură. După problemele de postură, vor avea alte și alte probleme care se, se leagă toate și devin din ce în ce mai mari, nu mai pot fi controlate și devin clienții fideli ai medicilor, ai Industriei Farma.
Dr. Mihail: Asta așa e. Asta cu problemele de natură… Crezi că e mai mult din cauza zahărului sau mai mult din cauza lipsei de educație și lipsei de resurse, până la urmă? Pentru că te costă să duci copilul…
Dragoș Pătraru: Păi nu, se adună. Ai văzut că s-au făcut studii inclusiv în zonele astea mai izolate? Nu neapărat triburile Hadza și alte așa, dar în zone mai izolate, unde oamenilor li s-au dat nenorocirile astea ultra-procesate, acces la hrană ieftină, fast-food gen Mac, KFC și toate nenorocirile, plus dulciuri multe, toți și-au stricat dinții într-un mod fantastic, incredibil, foarte, foarte repede. Sunt o grămadă de documentare, reportaje pe net făcute în timp: „Uite, s-a studiat, s-a făcut pentru trei ani, le-am dat asta acestor oameni.” Aici se pune și problema etică, știi? Că nu prea poți să derulezi studii ca să arăți negru pe alb că l-ai nenorocit pe ăla, că trebuie să nenorocești niște oameni pe viață ca să te creadă ceilalți. Da. Dar toate datele arată asta. Hai să ne uităm în jurul nostru cu toții ce înseamnă. Îi vezi pe unii, îi mai văd și pe copiii ăștia cu toată nenorocirea de aia de-a cădea în gură sau… Există la, în centrele astea comerciale, la Carrefour, la Auchan, la toate, există un stand de ăla în mijloc unde întotdeauna vezi trei copii dându-se cu capul de ciment acolo că ei vor… Sunt numai nenorociri! De la acadele până la… Știi? Ai văzut alea cu tot felul de… de la vată de zahăr până la… totul pe bază de zahăr. Da. Și le dăm copiilor nenorocirile astea. Nu mai zic sucurile carbogazoase, apropo de sănătatea dinților și sănătatea oaselor. Toate astea sunt aici. Adică, hai să nu privim neapărat din perspectiva asta: „Bă, vei suferi de obezitate, vei ajunge să faci peste 30 de ani…” Că și asta e partea perversă, știi, cu nutriția, cu absolut tot. „Bă, nu mori mâine, dar peste 30 de ani vei avea toate problemele din lume.”
Dr. Mihail: Bă, și te simți nasol azi! Mănânci nasol, te simți nasol azi! Adică, adică eu, pe mine asta cel puțin, anecdotic, o văd cât se poate de clar. Mai am guilty pleasures, din ce în ce mai rar, dar când am, nu știu, mă duc, îmi iau meniu la Mac, băi, mă simt… Nu că… Nu, nu de la vina pe care o am, că nu… Mă bucur! Deci mă duc la Mac și e, e o mică bucurie a vieții. Dar mă simt foarte nașpa în ziua aia. Și psihic, și ca energie, și ca tot. Îmi fac un shake din ăsta cu 20 de tipuri de semințe, legume și așa… Mă simt bombă! Mă simt rachetă! Mă simt incredibil!
Dragoș Pătraru: Și ce mi se pare interesant este, cu cât faci, cu cât faci mai mult tranziția, cu cât mai mult mănânci mai mult sănătos, începe să-ți fie poftă de mâncare sănătoasă, știi? Cu cât mănânci mai procesat…
Dr. Mihail: Exact, exact!
Dragoș Pătraru: …îți e poftă din nou de mâncare aia procesată. Pentru că procesarea, ultra-procesarea aia favorizează… Adică îți distruge funcționarea bună a hormonilor sațietății. Da. Și atunci vei vrea din ce în ce mai mult. În plus, zahărul creează dependență, e simplu. Sunt deja clinici deschise în lume care tratează această dependență de, de zahăr în exces. Și atunci, normal că din ce mănânci, vrei mai mult. Este, este clar.
Dr. Mihail: Vreau să te întreb următorul lucru în privința asta: Ok, mâncare procesată știm cât de rău ne face.
Dragoș Pătraru: Nu procesată, ultra-procesată.
Dr. Mihail: Ultra-procesată, corect, corect, corect. Ai, am explicat-o și tu, am explicat-o și eu. Ultra-procesat e acea a patra etapă de procesare. Adică putem să considerăm mâncarea procesată mâncarea gătită acasă. O ciorbă e o mâncare procesată sănătoasă. Mâncarea ultra-procesată și toată nenorocirea asta… De exemplu, tot Claudiu mi-a trimis acum câteva zile, e un nou hype undeva în, cred că în China… Claudiu, dacă poți să-mi confirmi? Ori în China, ori în Coreea. Se cheamă ceva massive snacks sau big snacks. Nu știu dacă le-ai văzut?
Dragoș Pătraru: Am, am văzut ceva, da. Cutii de cereale…
Dr. Mihail: În China, da. Cutii de cereale de astea mari așa. Sau îți iei, nu știu, cutie de KitKat care este imensă! Adică îți iei efectiv 10 kg de mâncare procesată. Crezi că e o industrie rău intenționată sau este un proces foarte complex și scăpat de sub controlul autorităților?
Dragoș Pătraru: E scăpat cu totul de sub controlul autorităților. Nu poți să spui, într-o societate în care drive-ul principal, ca să zic așa, este profitul… Da. Deci totul pentru profit. Deci e drive-ul principal, ăsta e: profitul e pentru profit. Dacă ar fi fost vorba despre responsabilitate, în sensul: „Bă, uite care-i treaba, da, trebuie să faceți profit, dar trebuie să aveți în vedere…” Adică aici nu industria poartă principala vină, pentru că banul se duce peste tot, el nu, el nu are bariere. Da. Bun. Porcăria asta a capitalismului, că atunci s-a stricat și treaba cu capitalismul, cu îndestularea acționarilor pusă pe primul loc, da, da, a stricat tot jocul. Când statele vor veni – și se vine deja: Noua Zeelandă, Australia au luat niște măsuri fantastice, Chile… Du-te, tată, în Chile să vezi că nu mai are voie niciun producător să pună tigrișorul pe cereale! Bă, n-ai voie! Că dacă faci asta, te duci la pârnaie!
Dr. Mihail: Corect.
Dragoș Pătraru: Și atunci a venit statul și a zis: „Bă, pe noi ne interesează sănătatea publică, statul. Pentru că dăm foarte mulți bani pentru asta. Noi vrem să avem cetățeni sănătoși pentru cât mai mult timp.”
Dr. Mihail: Dar știi? Îmi place că ai spus asta. Deci statul nu vine și zice: „Mă interesează sănătatea copiilor mei pentru că eu sunt un stat etic.” Poți s-o rezumi efectiv la, la cheltuieli, la…
Dragoș Pătraru: La cheltuieli! „Bă, eu am un buget și este evident, după toate studiile făcute, că dacă mă axez” – și asta este ceea ce spune și Peter Attia cu Medicina 3.0, da, deci la asta, la asta ar trebui cumva să… – „dacă mă axez pe educație și pe prevenție, ies mai bine. Ies mult mai ieftin.”
Dr. Mihail: Și de fapt tu, adică asta trebuie înțeles. Și aici, într-adevăr, există un joc murdar și de, de el eu cel puțin sunt convins. Adică trebuie să, trebuie înțeles că profitul tău, corporație care calculezi totul la minim, vrei să ieși cât mai bine pe profit, profitul tău, de fapt, mă costă pe mine, stat, poate înzecit în tratament. Deci exact! De fapt tu transferi…
Dragoș Pătraru: Transferi responsabilitatea la mine, la guvern.
Dr. Mihail: Și o plătesc oamenii, că eu le rețin oamenilor…
Dragoș Pătraru: Corect. Și atunci eu, stat, trebuie să dau niște legi care o să-ți oprească ție acel profit. Dar tu mă poți influența prin lobby și prin plătit oameni care, care legiferează. Tu mă poți influența să nu iau acele decizii.
Dr. Mihail: Și asta probabil că se, se întâmplă, cred eu. În sensul în care lobby-ul industriei…
Dragoș Pătraru: Noi, noi am ajuns acum… Deci, hai, hai să ne înțelegem. Toată hrana e controlată în acest moment – și nu trebuie să citiți „Stăpânii hranei” de Stefano Liberti ca să vedeți treaba asta, sau „Valoare de nimic” de Patel – toată hrana din lume e controlată de câteva corporații.
Dr. Mihail: Nu, în jur de opt sau 10, până în 10 firme mari.
Dragoș Pătraru: Da, da. Dacă te duci, există… dacă dați pe Google, dați exact… Și sunt acolo toate. Cine de cine aparține, cum și în ce fel. Ăstea-s mai puternice… Deci fiecare corporație de asta e mai puternică aproape decât orice guvern. Da. Deci, bineînțeles că ajung să dicteze lucrurile, să dețină politicieni, să controleze procesul legislativ, da, să controleze până și alegerile, să aibă oameni infiltrați peste tot, de la servicii până la politică. Bineînțeles că lucrurile astea se întâmplă. Presiunea care trebuie să vină din partea publicului – și oamenii, asta-i partea bună cu Marele Internet, eu… E și o parte bună. Pe măsură ce trece timpul, oamenii având acces la informații – e adevărat, și la mult bullshit, dar la foarte multă informație – oamenii încep să înțeleagă. Oamenii au început să citească etichete. Că un prost ca mine ia 10 produse și citește etichete. Și am văzut oameni în magazin citind etichete și spunându-mi: „Domnule, de când am văzut, uite, citesc etichete și mă minunez. Nu știu neapărat ce înseamnă lucrurile alea de acolo.” Dar oamenii zic: „Bă, când eu vreau să cumpăr un corn cu ciocolată copilului și văd că are 40 de ingrediente, zic: «Nu, mai bine îi fac eu, mă, o clătită mâine sau un pandișpan sau ceva.» Sau mă uit pe o pâine și văd că are 30 de ingrediente și văd că are zahăr și văd că are toate nenorocirile, zic: «Bă, dar cu două părți apă, o parte făină și un vârf de sare, îi fac acolo o, o pită de asta imediat și o mănâncă și știu că doar asta e.»” Da. Adică oamenii încep să înțeleagă, să se educe, să-și pună întrebări și apoi să ceară. Foarte interesant, am analizat la Starea Sănătății vreo 10 pâini, pâini de astea feliate, și am găsit un studiu făcut de Asociația Pro Consumatori acum 10 ani, în 2015. Da. Era mult mai mizerabilă pâinea decât acum 10 ani. Ceea ce înseamnă că producătorii au început să înțeleagă, ok, și să zică: „Bă, trebuie să începem să ne preocupe și sănătatea, că nu mai facem profit.” Adică nu că suntem noi etici sau că… Sau îi mai auzi pe ăștia… Uite, am vorbit cu un producător de mezeluri care a zis: „Bă, niciodată în viața mea n-am cum să le dau copiilor mei să mănânce așa ceva!” Dar el produce în continuare, că el zice: „Domnule, ce…”
Dr. Mihail: Da, e o tâmpenie incredibilă. Cum, cum te poți, știi, despărți așa de, de etică în momentul când vine vorba de, de profit? Ok.
Dragoș Pătraru: Iată, acum presiunea cea mai mare, după cum ai văzut, au apărut scandalurile astea… Iată cu… Ai văzut scandalul cu înghețata de la Teleorman? Cu doamna care are o fabrică de înghețată și pe care hipermarketurile din România n-o primesc în magazine. De ce? Pentru că neavând atâția aditivi, coloranți, nenorociri, toate astea, înghețata respectivă cere un regim mai grijuliu, da? Adică anumită temperatură, toată treaba. Adică să fie… E. Și hipermarketurile vin și zic: „Nu, domnule, luăm mizerie de aia care rezistă oricum.” E în cartea lui Chris van Tulleken asta cu înghețata, e senzațională! Nu știu dacă ai citit-o, în „Oameni ultra-procesați”, ieșită la, la Bookzone.
Dr. Mihail: Am avut onoarea să, să scriu prefața la ediția în limba română.
Dragoș Pătraru: Am văzut-o! O să oferim, o s-o oferim la Bun, Bine… la a patra ediție de Bun, Bine.
Dr. Mihail: Dar urmează s-o citesc, n-am…
Dragoș Pătraru: Și el are acolo, se duce cu fiică-sa în parc și ia o înghețată de aia, un băț din ăla așa. Cufiță-sa vine, îi pune înghețata în brațe și zice: „Tati, tati, mă duc și eu să mă dau un leagăn.” Da. Și ăsta zice: „Bine, du-te.” Și ăsta rămâne cu înghețata și el cu gândurile lui, probabil prin telefon, prin nu știu ce. Și după niște minute bune își dă seama că la 40°C, ăsta avea înghețata intactă în, în mână. Și s-a dus pe fir, s-a interesat să vadă că-s numai nenorociri, nicio treabă cu absolut nimic sănătos în înghețata respectivă, care, atenție, la transport nici măcar n-avea nevoie de congelare! Deci era transportată așa, o băgau la congelator doar ca s-o vândă ca înghețată, dar ea era ok așa. Da. Înțelegi? Sunt foarte multe exemple în carte, foarte mișto. Inclusiv experimentul făcut de Chris van Tulleken care e pe, pe YouTube, făcut de el cu copiii lui. Și ăsta, na, ca orice cercetător un pic tâmpit, și-a expus copiii la așa ceva. Dar inclusiv cu bolul de cereale. Păi a plecat cu bolul de cereale și a văzut… Are două fete de vârste apropiate. Și a văzut că dacă la una pune cereale cu lapte și la una pune o parte cereale și restul zahăr… Hm. Dar valorile nutriționale sunt fix aceleași. Ok. Ok. Da? După ce consumă asta, care a mâncat zahăr, vrea mai… vrea mai… vrea…
Dr. Mihail: Da, corect. Că a mâncat mult mai mult zahăr.
Dragoș Pătraru: Ah, și atunci ea mai vrea. Da. Și-s foarte multe acolo care vă vor determina, dragi părinți, să regândiți relația copiilor voștri cu mâncarea. Asta, asta e foarte important, să începem să ne punem niște întrebări.
Dr. Mihail: Tu ce le dai de mâncare copiilor?
Dragoș Pătraru: Eu, eu nu prea mai am copii, să zic așa. Adică fiu-miu face acum în decembrie 18 ani. Da. Fiică-mea are deja 22. Ăăă… Deci foarte multe prostii le-am dat să mănânce atunci când erau copii. Ok. Pentru că nu știam aproape nimic despre nutriție. Eu eram ăla care venea cu coșul plin de cumpărături, mai ales când mergeam mort de foame la cumpărături. Și nevastă-mea arunca jumătate dintre produse. Nu că erau nesănătoase, nici măcar nu mă uitam la termen. Și acum 10-15 ani, când erau copiii mei mici, încă erau pe raft la hipermarket – am văzut că din ce în ce mai puțin se întâmplă asta – lucruri expirate de două săptămâni.
Dr. Mihail: Corect.
Dragoș Pătraru: Înțelegi? Foarte, foarte multe. Am mai găsit noi acuma niște biscuiți, la fel, erau expirați de trei luni, așa. Ăăă… Deci foarte multe porcării le-am dat să mănânce pentru că nici măcar nu exista discuția asta.
Dr. Mihail: Corect. Da.
Dragoș Pătraru: Despre „Ce mâncăm?”. Și atunci, în condițiile în care ți se permite orice, scoți orice. E ca industria suplimentelor alimentare. Scoți orice fel de căcat, îi zici supliment alimentar, nu interesează pe nimeni dacă are vreun efect, nu măsoară nimeni aceste efecte și mergi mai departe. Ai văzut ăla… Mai sunt alea Vitamin Aqua. La fel, îți promovează B-uri, calciu, nu știu ce…
Dr. Mihail: Nu e, e un rahat! E o apă cu zahăr!
Dragoș Pătraru: Mă, te induce în eroare că nu spune că… Cred că mi se pare că dacă te uiți… Nu, nu, nu-mi aduc aminte de eticheta lor, dar mi se pare că nici măcar… Ei nici măcar nu trebuie să aibă vreun claim de sănătate. Tu când vezi „apă cu vitamine”, deja ți se pare ceva sănătos. Și tu zici: „Bă, e sănătoasă treaba asta!” Nu e! Îți face foarte mult rău! Îți face mult mai rău! Da. Adică îți face în mod, în mod cert, e mai proastă decât apă simplă. Adică mai, mai bine bei apă simplă de la robinet decât să bei…
Dr. Mihail: Da. Sau la fel, te duci la sală, vezi oameni care au în, în mână ori o nenorocire de asta, ori mai rău, un Gatorade, un… Nu mai zic despre băuturile energizante și alte… Și te duci la ei și le zici: „Bă, cât, cât ai tu… Ce sesiune, antrenament ai tu? Cât, cât faci? De când faci?” Măi, Gatorade, de exemplu… Uite, Gatorade e bun așa… Vezi? Să zic unde… Taică-miu, când a fost operat…
Dragoș Pătraru: Ia!
Dr. Mihail: I s-a făcut transplant de ficat… Stai, stai, stai, stai, stai! Și Coca-Cola e bună să ștergi rugina! Știi? Asta nu înseamnă că…
Dragoș Pătraru: Așa! Măi, Coca-Cola are, are… e bună la ceva. Fii atent!
Dr. Mihail: Eu recomand Coca-Cola unor pacienți. Zic… imediat. Da, exact! Și încă ceva. Deci, taică-miu în terapie intensivă după transplant, transplant de ficat. Adică schimbi cel mai mare organ din corpul unui om, iei organul de la alt om și el trăiește pentru că avem medicamente și terapie intensivă. A venit medicul curant de terapie intensivă, la doctor Tețcu, și era pe, pe niște analize, avea niște electroliți un pic deraiați. Și a zis: „Bă, uite, eu pot să-i dau, îi pun și aicea. Dar du-te mai bine și ia-i Gatorade! Ia-i Gatorade și-l pune pe picioare!” Deci Gatorade-ul te pune pe picioare când… În terapie intensivă, date fiind condițiile astea. Trebuie să ai… La oameni în sală care nu au… Adică aia e concepută pentru un efort extrem, făcut susținut în fiecare zi, pentru situații în care… sau da, terapie intensivă. De ce ai nevoie de…? Deci nu e… Și, și eu am făcut asta ani întregi! Mă duceam și treceam pe la o benzinărie, îmi luam un de ăsta că ziceam: „Bă, mă duc să fac…” Nu, nu faci nimic! Și mai ales când te duci cu gândul de a slăbi, cu gândul de a… Deci e o întreagă prostie. E… Dar nu înțelegem lucrurile astea. Și atunci e foarte greu să-i faci pe oameni să ajungă la niște informații ok, dezinteresate. Adică: „Bă, nu iei bani nici de la ăla, nici de la ăla, nici de la ăla. Uite, vorbești despre aceste produse, dacă sunt în regulă sau, sau nu.” Proiectul ăsta al Starea Sănătății a pornit cumva din aceeași dorință de a, bănuiesc, de a corecta o industrie care mi se, mi… sau un fenomen din acesta social care pare mult mai puternic decât ăla politic, nu? Adică mi se pare… Nu ți se pare că lupta în Starea Sănătății este mai, mai greu de dus decât cea din, din Starea Nației?
Dragoș Pătraru: Da, e o foarte mare problemă pentru că lupți acolo cu niște concepții ale unor oameni care mănâncă așa pentru că așa au crescut și așa cred că e bine. Încă avem reacții de la oameni care spun: „Păi bunicul meu a fumat până la 98 de ani și n-a avut nicio problemă.” Știi? Adică, ăăă, oamenii ignoră toți acești piloni ai sănătății. Oamenii se concentrează pe nutriție, pentru că e ceva ce faci în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Și atunci ei cred că dacă controlează cumva asta sau au o preocupare în zona asta, atunci automat trebuie să fie sănătoși. Ceea ce e fals cu totul.
Dr. Mihail: Cum ai ajuns la concluzia că e fals? Adică ai încercat și tu să controlezi nutriția și ai văzut că nu e suficient?
Dragoș Pătraru: Am încercat, da. Nu, n-are absolut nicio legătură. Adică nu ai, nu ai rezultate. Poți să ai niște rezultate pe termen scurt, poți să ai niște rezultate, te simți un pic mai bine o perioadă. Dar nu există dacă nu controlezi odihna, dacă nu controlezi stresul. Da? Asta este principala problemă. Dacă nu controlezi relațiile din viața ta, să ai… Dacă nu ai sens, dacă nu găsești o, o idee de sens pe lumea asta care să te facă să te scoli dimineața și să vrei să mergi în continuare și să faci lucruri care-ți aduc, care te împlinesc cumva, care-ți aduc bucurie și, și, și ideea de fericire. Nu poți dacă nu te miști.
Dragoș Pătraru: Cum zice Liberman în „O istorie naturală a exercițiului fizic”, dacă, dacă nu te miști, când stai, corpul ia foc, pur și simplu. Și noi stăm foarte, foarte mult, extraordinar de mult.
Dr. Mihail: E… Noi avem pretenția…
Dragoș Pătraru: Apoi, mediul unde locuiești. Cât de mare este poluarea în zona în care locuiești? Da? Pentru că uite, există chiar legi… S-au anulat anul ăsta că au ăștia nevoie de bani la buget. Dar, de exemplu, la mine la Ploiești, unde suntem înconjurați de rafinării și tot stăm ca idioții în orașul ăla blestemat, poți să ieși la pensie mai devreme, pentru că se consideră că niște ani din viața ta… Poți să ieși cu doi ani, puteai să ieși cu doi ani mai devreme la pensie. Acum s-a schimbat. Dar se consideră că mediul în care trăiești e atât de toxic încât îți mănâncă cel puțin doi ani din viață. Și atunci statul a venit și a zis: „Bă, hai să le dăm la ăștia că-i omorâm pe partea astalaltă”, știi?
Dr. Mihail: Da.
Dragoș Pătraru: Și oamenii nu înțeleg că trebuie să lupte pentru un mediu mai bun, un aer mai respirabil, mai puțină poluare, să ne luăm orașele înapoi de la mașini. Se lucrează doar la infrastructura pentru mașini! Bă, nu se poate așa ceva!
Dr. Mihail: De acord. Eu nu… Asta, dacă aș candida, asta aș face: „Bă, nu mai aveți voie cu nicio mașină în oraș, mânca-v-aș gura! Bă, nimic! Se face aprovizionare, se face… În rest, circulăm fără niciun fel de poluare. Transport în comun electric care să vină la secundă, să te ducă de oriunde până oriunde vrei tu. În rest, bă, nimic! Mers pe jos, super ok.” Vorbeai de Olanda că nu… Să… Ăia bagă la bicicletă în fiecare zi de-i ia dracu’, mă! Ăia fac 10-15 km în fiecare zi pe biciclete, știi? Nu mai au nevoie de altceva. Când ai băgat această mișcare și o ai în fiecare zi…
Dragoș Pătraru: Știi, discursul ăsta legat de, de mașini îl are foarte des Silviu Faiăr și Zlăvog pe podcasturi. Nu știu dacă te uiți pe, dacă-i urmărești…
Dr. Mihail: Da, știu băieții. Mi se pare foarte… Și comentează de multe ori reacția oamenilor. De exemplu, sunt foarte mulți oameni supărați că se lărgește un trotuar și oamenii pun poză și zic: „Ia uite, bă, încăpeau trei mașini aici să parchezi!” Da? „De ce ați făcut…?”
Dragoș Pătraru: Pentru pietoni!
Dr. Mihail: Sau oameni supărați că pui, pui stâlpișori și nu poți să mai…
Dragoș Pătraru: Nu poți să mai… Dau seama, pentru că ei au cu totul altă… Ei văd lumea cu totul altfel, n-o văd în termeni…
Dr. Mihail: Și oameni care cred că soluția este să mai faci încă o bandă în plus, să mai faci încă o bandă în plus, exact, ca să nu mai stea atât de mulți oameni în trafic. Da. Și că nenorociții sunt ei că nu ți-au făcut parcări. Că de ce? Că ai ajuns acolo, nu ai parcări. Eu știi ce fac? Am… Unde, unde plec, unde merg eu cu… Unde stau, înlocuiesc… Am un drum de făcut, 10 minute, 7-8 minute până la un parc și merg cu copilul, cu căruciorul. Și am un trotuar care este mereu plin de mașini sau era… da, plin de mașini, măi! Și nu sunt la poliție dacă îmi lași loc. Adică trotuarul e fix cât să poți să pui mașina pe trotuar, să ocupi 80%, 85% cu roata de pe dreapta pe bordură și să-mi lași loc să trec cu căruțul. Dar dacă nu-mi lași loc, dacă nu-mi lași loc să trec, eu cobor cu căruțul pe carosabil, îl urc înapoi și sun – în timp ce merg, am căști – sun la Poliția Locală: „Bună ziua, mă numesc Mihail Pautov, pe adresa cutare sunt mașini parcate, vreau să veniți.” Și vin și amendează. Și au început să nu mai parcheze, parchează din ce în ce mai puțini. Da. Și la un moment dat treceam și era o doamnă, era parcată, era în mașină. Și îi bat… Îi zic… Am ocolit-o pe carosabil. Îi bat, îi zic: „Hei, puteți, vă rog, să mutați mașina de aici, pentru că trec cu căruțul?” „Ah, da, știu, dar mă scuzați, dar întârzii și n-am unde să parchez.” Zic: „Doamnă, dar e… Știu, vă înțeleg, dar veniți cu Uber sau cu transportul în comun. Trebuie să trec cu copilul.” „Îmi pare rău, dar eu ce vină am? Eu ce vină am că eu n-am unde să parchez?”
Dragoș Pătraru: Eu n-am unde… Ai vina că ești iresponsabilă! Un pic de responsabilitate, da.
Dr. Mihail: Dacă am avea un pic, atât, nu ne… Mai mult decât atât, vezi părinți care circulă cu căruțul și care nu… printre mașinile care merg și care nu-și pun niciodată problema… Eu am oprit astfel de oameni pe stradă. Și nu-și pun problema că tot ce iese de la mașinile alea inhalează copilul. Că ăla e la nivelul țevii de eșapament! E acolo! E…
Dragoș Pătraru: Da.
Dr. Mihail: E copilul ăla încă… Pentru că omul nu poate să meargă pe trotuar și merge pe stradă, trec mașinile și copilul ăla respiră tot!
Dragoș Pătraru: Da, corect. Și nici măcar nu ne, nu facem legătura. Asta e problema! Suntem atât de lipsiți de educație încât nu facem legătura între starea de sănătate a copilului și cauza posibilei deteriorări a stării de sănătate: poluarea. Și nu mergem, nu ne luăm de ăștia care toaletează copacii în orașe și îi taie cu totul. Nu vorbesc de copacii bolnavi, nu vorbesc de… Vorbesc de ăștia care se apucă: „Dom’le, taie toate alea că ne încurcă cu cablurile, cu…” Nu, mă! Soluția e să nu mai existe cabluri aeriene!
Dr. Mihail: Da, da. Băgați dracu’ toate cablurile în pământ! E simplu! E… se face peste tot în lume! Numai în România mai este mățăraie peste tot!
Dragoș Pătraru: Da! Deci hai să lucrăm la această infrastructură care să redea orașele oamenilor, pietonilor, copiilor, bătrânilor, tuturor! Da? Nu mașinilor! Și asta… stăm… petrecem… Scuză-mă, numai asta mai vreau să spun. Ne petrecem, trecem viața în niște cutii închise, din care sărim toată ziua, fără să stăm deloc să ne bucurăm de soare, să ne bucurăm de aer curat, fără… Dormim într-o cutie, care e apartamentul sau casa, da, dormitorul nostru. Plecăm dimineața, ne urcăm într-o cutie, care e mașina personală sau transportul în comun. Ajungem la serviciu, unde lucrăm într-o cutie. Sunt cutii de diferite mărimi, da? Apoi din nou ne urcăm în mașină, adică într-o cutie, ajungem acasă, unde ne culcăm tot într-o cutie. Totul se desfășoară, mai ales la nivelul orașelor, în interior, în aceste cutii nenorocite, care au din ce în ce mai mari probleme. Iată, măsurătorile care s-au făcut în școlile din țară și unde sunt în pereți toate nenorocirile posibile. Da? Ălea nu-s niște spații… Din ce în ce mai multe școli nu mai sunt spații ok pentru învățare, pentru că îi omoară pe copii. Da. Și trebuie să ieșim afară. Și afară e, se întâmplă ceea ce se întâmplă.
Dr. Mihail: Știi, e culmea, tot din aceleași vloguri le văd, văd și asta. Că într-adevăr, dacă te gândești, când te duci în străinătate, da, zici: „Mamă, ce frumos e în Barcelona! Mamă, ce frumos e nu…” Sau te duci în Olanda, zici: „Mamă…” Te duci în Amsterdam, zici: „Mamă, ce frumos e în Amsterdam!” Oribil! Sau… Și de fapt, dacă tu compari o poză cu… dacă te uiți la Olanda, Barcelona și București, diferența majoră e că nu sunt mașini acolo! Că oriunde te duci în centru, în foarte multe locuri, dar nu mai… Doar foarte… poate doar rezidenții care stau fix acolo sau oamenii cu foarte mulți bani, pentru că e extrem de scump să intri în centru. Și aia e soluția transportului în comun, bicicletă, whatever. Și atunci, da, nu sunt mașini. Și sunt poze care compară, de exemplu, Lipscaniul înainte de pietonal și acuma când e pietonal, piață… Calea Victoriei pietonală și nepietonală. Măi, și diferența e enormă! Adică orașul arată complet diferit când nu sunt mașini, știi?
Dragoș Pătraru: Exact! Da. Asta e încă o, încă o chestie care cred că se va rezolva, pentru că și asta se duce cumva, adică Occident… Și Occidentul ne trage acolo și probabil că o să vedem că așa… Altă soluție nu e decât să stai în trafic o oră jumate. Nu e ok!
Dr. Mihail: Mă, nu știu. Încă nu cred că românii pot vota un primar care vine mâine și zice: „Bă, eu vă promit că în patru ani nu va mai fi picior de mașină în centru!” Cu… Probabil. Înțelegi? Pentru că oamenii zic: „Aoleu! Păi ce fac cu 10 minute mai mult până la muncă?” Știi?
Dragoș Pătraru: Culmea! Mai ales în zonele aglomerate, în… Vorbesc aici în orașele mai mici, uite cum e Ploieștiul meu. Unde, bă, în jumate de oră l-ai făcut cap-coadă pe jos! Adică nu e, știi? Și atunci n-are, n-are sens să… Uite, eu abia aștept să mut studioul de la Otopeni. Și i-am zis lui fiu-miu: „Îți dau ție mașina asta, că na, e cu baschetul, merge, se duce de colo-colo, trebuie să ajungă repede.” Și eu abia aștept să-mi iau bicicletă ca să circul, pentru că nu, nu mai vreau să am, să am de-a face cu mașina. Sunt obligat să am mașină pentru că nu există tren până la Otopeni, unde am eu studioul, știi, de la Ploiești. Și fac treaba asta de, de 12 ani. E… Nu, nu mai pot, nu mai rezist! Dar cu toții trebuie să ne punem problema: „Bă, ok, plec un pic mai devreme, ajung acolo.” Mersul ăla pe jos… Mersul ăla pe jos până la muncă este sportul meu din ziua respectivă!
Dr. Mihail: Ai văzut că s-a făcut un studiu foarte interesant la oamenii care au munci fizice, cară, manipulează tot felul de mărfuri, de… Și au împărțit în două categorii. Și unora li s-a spus să considere munca lor exercițiu fizic. Hm. Deci atunci când muncesc, să fie conștienți că fiecare mișcare pe care o fac e parte a unui program pentru sănătatea lor. Da.
Dragoș Pătraru: Ghici ce? Au ars mai multe calorii sau ceva, sau au slăbit mai, mai bine.
Dr. Mihail: Asta nu e, nu e studiul descris de Peter Attia, care s-a făcut pe niște…?
Dragoș Pătraru: S-a făcut pe niște muncitori de hotel.
Dr. Mihail: Da, da. Unora li s-a explicat: „Uite, când faci asta, consumi calorii, corpul lucrează, îți bate inima…” Și da, asta…
Dragoș Pătraru: …creierul a acționat și e foarte ca lumea, știi?
Dr. Mihail: Și asta… De asta oamenii care se uită la materiale cum sunt cele ale tale, în momentul în care înțeleg… Deci eu sunt convins că poți să mănânci o salată pur și simplu și are un efect. Dar când tu înțelegi ce-ți face salata aia, diversitatea aia, ea are un efect… poate e un placebo care se pune peste, dar ea are un efect mult mai mare asupra corpului tău, asupra mulțumirii de sine, știi? Că ai făcut treaba asta. Când vine uite, ăsta, doctor B., care zice: „Bă!” Sau zi, ăsta, Tim Spector sau mulți alții, care vin și zic: „Bă, toate studiile derulate de noi arată că 30 de feluri de legume, fructe, nuci, semințe, da, pe săptămână îți asigură o dietă ok.” Adică ai acei nutrienți de care ai nevoie și pentru oase, și pentru dinți, și pentru… Că mai e și chestia asta: cu cât mai mult ultra-procesat mănânci, cu atât mai puțin sănătos mănânci. Că nu poți să ai și astea 30 în dietă, da, și să le mănânci… Eu am făcut calculul, eu cam la două zile am. Pentru că doar salata mea de la prânz are 12… între 8 și 12 ingrediente. Deci le am acolo, în cantitățile necesare. Dar să te duci și să faci asta săptămână de săptămână, nu mai poți să mănânci atâta fast-food, nu-ți mai e poftă, intră… știi?
Dragoș Pătraru: Doctor B., dr. Bulsiewicz, nu? Da.
Dr. Mihail: Care a scris…
Dragoș Pătraru: Bulsiewicz, da. Care a scris „Fiber Fueled”.
Dr. Mihail: Da, „Alimentația bogată în fibre”, tradusă la noi la…
Dragoș Pătraru: Da, da, da. Avem un material despre… De fapt, ultimul, cred că acum două vloguri, avem, avem un… Da, avem un vlog despre ce cred că e cel mai subestimat superaliment, știi? Ăsta, fibra. Că vorbim despre proteine, vorbim… Dar de fibre nu vorbește nimeni. Apropo de educație, te uiți în cartea făcută de doamna Bilic, la care ajung mereu când mă dau cu capul de pereți, pentru că mesajele sunt atât de periculoase pentru sănătatea publică încât eu mă uit și zic: „Uau! N-o fi nimeni acolo să-i zică: «Haideți, doamnă!»” Deci a scos o carte pentru copii.
Dr. Mihail: Aha, ok. De nutriție sau…?
Dragoș Pătraru: Ce? De nutriție pentru copii, în care se spune că: „Bă, grijă și cu fibrele astea, nu sunt…” Păi cum? Vrei să-ți citesc? Cuvântul meu de onoare, am primit-o zilele trecute, m-am, m-am crucit! Deci cartea costă 69 RON și se numește „ABC de nutriție”. În carte scrie așa: „Atenție însă, prea multe fibre strică! Ele ocupă un volum mare și nu conțin substanțe nutritive. Dacă îți umpli stomacul cu produse integrale, te saturi repede și nu mai rămâne loc pentru alimente hrănitoare de care ai nevoie ca să crești și să fii sănătos.”
Dr. Mihail: Știi? Uite, vreau să… Uite, vreau să facem un… ne asumăm noi amândoi un apel public către doamna Bilic, pentru că, băi, ok, poți să fii… Atent! Dacă doamna Bilic zicea: „Bă, eu nu mănânc fibre că mie nu-mi place și asta e părerea mea”, ziceam: „Ok”. Dar când astfel de informații apar fără sursă – că bănuiesc că n-are o sursă…
Dragoș Pătraru: Are o sursă acolo, scrie acolo sursa.
Dr. Mihail: Știi? Nu, probabil că n-are. Când astfel de informații scrise pentru copiii de educație apar în mediul public, asta face foarte mult rău. Și pot s-o contrazic cu două surse. Sunt doi oameni de știință top, care sunt… i-am verificat. Robert Knight… Rob Knight, care a scris American Gut Project, e pe locul 100 din toți cercetătorii din lume ca indice Hirsch. Indicele Hirsch este un indice care se face oricărui cercetător. Eu, de exemplu, ca medic, fost… adică mă rog, asistent de cercetare, am un indice Hirsch de șase. Ăla indică câte studii am publicat eu și de câți oameni au fost… decât în câte alte reviste prestigioase sau nu au fost citate studiile în care eu apar ca autor sau coautor. Robert Knight are… Rob Knight are un indice Hirsch de… 2400 e… adică cel mai, cel mai tare om din… De exemplu, Irinel Popescu, profesorul meu de chirurgie, are un indice Hirsch de 44. Și e top 10 din România, 44. România avem undeva până în indice Hirsch 100. Rob Knight are indice 2400, e locul 100 în lume. Și studiul acesta American Gut Project a fost practic repetat de Tim Spector, că ai vorbit cu el. Tim Spector are… este locul 55 în lume, exact, dintre toți cercetătorii care fac… Toți cercetătorii care fac și nave spațiale și tot. Dacă îi pui în medicină, ei sunt în top cinci. Și dacă îi pui în nutriție, ei sunt top unu și doi în lume. Da? Deci cei mai top oameni din lume au făcut aceste studii, care cred că sunt cele mai scumpe și cele mai bine, bine făcute studii pe nutriție în lume: American Gut Project, UK Gut Project. Le puteți găsi foarte ușor aceste studii. Concluzia studiilor este ce ai spus tu: 30 de plante diferite este un fel de minim recomandat. Ei după aia specifică că cei mai sănătoși sunt ăia care mănâncă 50 de, 50 de plante diferite. Care sunt, atenție, corelația este foarte… sau cauzalitatea este foarte bine stabilită în acele studii, nu de la macronutrienți sunt oamenii ăia sănătoși, ci de la fibrele diverse din acele alimente. Iar cei mai top sănătoși sunt acele triburi care sunt, cum să zic, triburi izolate, care mănâncă tot ce găsesc în pădure, pentru că ei n-au fermă în care cresc roșii, tuberculi, tot felul de tot. Și care ajung la 100, de peste 100 de plante diferite. Ăia nu, n-au boală! Nu există… Aproape că nu există! Poate există boli genetice, dar ei n-au, n-au văzut cancer, n-au văzut diabet, n-au văzut supraponderabilitate, n-au văzut depresie, anxietate, n-au văzut!
Dragoș Pătraru: Da! Și deci cele mai mari cercetări în lume ne spun să mâncăm fibre!
Dr. Mihail: Da! Să mâncăm bine! Nu un tip de fibre, nu iei un supliment de fibre și bagi 30 de…
Dragoș Pătraru: De acolo! Că toată lumea vine și zice: „Lasă, bă, că iau suplimentul ăsta!” Există toate astea cu care eu nu sunt de acord, de la AG Greens până la… Bă, Athletic Greens și cu… Bă, nu, nu, nu asta e șmecheria!
Dr. Mihail: Există… La suplimentele de fibre există o indicație medicală, unde medicii, conform protocoalelor, poate să recomande la constipație, diaree…
Dragoș Pătraru: Că ai tu niște probleme… Uite, și eu am niște probleme cu… De pildă, nu pot mânca, nu știu, anumite tipuri de ciuperci crude, mă balonează foarte tare. Sau dacă nu e foarte bine fiartă conopida. În general astea crucifere, da, am, pot avea niște probleme cu stomacul. La vinetele, dacă sunt… conțin și semințele respective, hm, și le mănânc împreună cu roșii, îmi apar din când în când, în funcție de cum stau eu cu aciditatea în stomac în perioada respectivă, niște afte, știi? Și de aia le curăță când îmi face mie nevastă-mea sau când îmi face mama salată de… fără sâmburii ăia, știi? Că de acolo… Adică am descoperit în timp cam de unde vin multe dintre probleme. Dar fiecare… Asta este călătoria fiecăruia. Da. Dar revenind la…
Dr. Mihail: Corect. Revenind la, la…
Dragoș Pătraru: Că fiecare microbiom e diferit. Asta nu înțelegem noi, știi? Vrem să aplicăm o rețetă. Aha, ok! Da, corect! E diferit! Ceva nu ți se potrivește, ceva ție nu ți se potrivește.
Dr. Mihail: Dar ca esență, se pare că cea mai bună regulă în nutriție pe care o putem avea – și cumva regula asta, știi, regula asta vine și într-un fel explică de ce dieta mediteraneană funcționează, explică de ce veganii trăiesc mai mult și mai bine și sunt mai sănătoși. Pentru că fiind vegan, nu poți să bagi doar roșii în fiecare zi! O să ai o divers… da, o să ai o dietă diversă, o să combini toate legumele alea ca să te saturi și o să ai diversitate în fibre. Deci, închizând mica paranteză pe care ne-am permis s-o avem: dragi copii care citiți cartea doamnei Bilic, probabil că o să găsiți multe informații valoroase nutriționale acolo, dar…
Dragoș Pătraru: Fibre… Eu mi-am comandat-o, urmează să o citesc.
Dr. Mihail: Da, să mi-o dai și mie. Fibre puteți să mâncați și e bine să mâncați cât mai multe fibre, cât mai multe fibre diverse. Sunt absolut esențiale! Tocmai asta e problema cu ele, că ele nu sunt considerate macronutrient pentru că nu se absorb. Dar de fapt e ca și cum ai da mâncare la copii. Când dai mâncare la copii, te… te… îți pasă ce mâncare dai la copiii tăi? Păi îți pasă, că sunt copiii tăi! Nu le arunci niște resturi. Le dai mâncare bună, chiar le alegi cele mai frumoase căpșunele, cele mai frumoase alea le dai la copii. La fel fibrele, e mâncare pentru copiii tăi din interior! Asta e… Fine!
Dragoș Pătraru: Da. E… Aici, aici avem această problemă. Inclusiv la… Uite, am… avem foarte mulți oameni – și de aia și dăm exemple de cărți, de mesaje din cărți – care nu spun neapărat ceva nou, dar o spun într-un fel diferit.
Dr. Mihail: Da, corect.
Dragoș Pătraru: Și de pildă, există chestia asta, eu am spus-o și am, am primit atât de multe mesaje de la oameni care au zis: „Am trei luni, am șase luni, am nouă luni, am trei zile de când am lăsat țigările. Nu mai beau sucuri acidulate. Vreau să răresc fast-food-ul. Vreau să… Am început să mănânc fibre. Am…” Pentru că ai zis că tu faci treaba asta ca să poți să te ștergi la fund la 70 de ani singur. Iată cum o chestie simplă, știi, care apare în cartea lui Peter Attia, că am citat treaba asta: „Mă, să poți să faci această mișcare, care e foarte greu de făcut la 70 de ani”, da, „să, să iei hârtie și să te întorci!” Da, da! Foarte… Nu e ușor de făcut! Da? Să, să poți să faci chestia asta. Și oamenii au zis: „Uau! Nu m-am gândit niciodată așa! Că e… că există o legătură de cauzalitate între ceea ce mănânc azi și alcoolul pe care-l beau și țigările pe care le fumez și tot și asta de la, de la 70 de ani!” Pentru că nu ne gândim așa la noi. Nu ne putem proiecta în timp. Da. Asta ne face și bine, dar ne face și foarte mult rău. Da. Și atunci, dacă tu nu ții cont că: „Băi, nu te îmbolnăvești din cauza ceea ce mănânci și ceea ce bei peste un an, peste cinci, peste 10, dar peste 30 de ani vei avea mari probleme, foarte mari!” Și nu probleme… exact! Probleme la modul că nu… Adică te gândești: „Da, bine, poate mă dor și iau pastilele de tensiune.” Dar dacă te gândești că nu poți să te ștergi singur, trebuie să te șteargă cineva… Frate, nu vrei să trăiești acolo! Nu vrei să fii acolo!
Dr. Mihail: Și asta… Ideea, știi care e ideea? Nu prea ai soluție. Adică dacă ajungi acolo, n-ai ce să faci fără asistență. Cale de ieșire nu e, rămâi acolo.
Dragoș Pătraru: Dacă n-ai bani ca să-ți permiți un cămin, ceva, undeva, sau să vină cineva să te îngrijească…
Dr. Mihail: Pică ai tăi!
Dragoș Pătraru: Da! Vrei tu să fii această povară pentru copiii tăi? Vrei tu să le răpești lor cei mai frumoși ani? Că atunci când tu o să ai 65, ei o să fie p-aici, la 40. Hm? 35-40. O să aibă și ei copiii lor. Vrei să le iei din timpul cu copiii lor, adică cu nepoții tăi, ca să vină să te șteargă pe tine la cur? Sau măcar dacă faci asta, omule, fă-ți un depozit mare de bani pentru acel azil!
Dr. Mihail: Exact, exact! Eu asta am zis! Dacă n-ai posibilități financiare, vei pica pe ai tăi! Va pica toată treaba pe ai tăi! Ți se pare în regulă? Dacă ți se pare în regulă, iartă-mă! Pe… În condițiile astea…
Dragoș Pătraru: Nu… Acum, ce faci tu? Dacă poți să-mi descrii, nu știu, o rutină de-a ta, a unei zile perfecte. Cum, cum arată o zi perfectă în care tu faci toate lucrurile astea care țin de sănătate, nu doar nutriție?
Dr. Mihail: Ideea e că am, am reușit în timp, tot căutând, tot văzând, tot modificând – că și aici e o chestie, oamenii vin și zic: „Bă, vreau să fac exact cum face ăla!” N-o să poți, pentru că n-ai programul meu. De pildă, eu îmi permit acum luxul de a-mi face singur program. Hm. Mie nu-mi face nimeni programul. Nu vine cineva să zică: „Bă, trebuie să faci lucrurile astea.”
Dragoș Pătraru: Dar tot ai, tot ai cred că un… N-ai o voce care zice: „Uite, ai ziua aia liberă, mai bine lucrează! Mai fă un video, mai fă niște views, mai fă…” N-ai, n-ai…?
Dr. Mihail: Nu. Asta a fost o… O… Eu sunt workaholic rău, dar din ce în ce mai mult în ultima perioadă am încercat să… și încerc și reușesc să separ lucrurile foarte clar. Adică mi-am făcut luni, marți și miercuri niște zile în care lucrez mai mult. Mai mult. Asta nu înseamnă că nu-mi permit să strecor toate ritualurile mele de pildă, sportul și tot ce fac eu, ritualul ăla de dimineață cu soarele, mișcarea asta, reprizele astea de mișcare de cinci minute, de sculat la fiecare oră și cititul și toate lucrurile pe care le fac în fiecare zi…
Dragoș Pătraru: Le faci inclusiv într-o zi de muncă?
Dr. Mihail: Inclusiv într-o zi de muncă. Dar există și zile în care nu fac, n-apuc să fac, știi? Și, și asta e foarte… Să nu te simți într-un fel, adică: „Bă, renunț pentru că n-am făcut ieri sau n-am făcut astea trei zile sau săptămâna asta sau…” Nu! Și sunt lucruri la care ajungi în timp, în funcție de ce poți tu și cum poți tu. Dar de luni până miercuri, programul meu este destul de încărcat cu muncă. De joi până duminică, deși lucrez, de la lucru cu copiii, da, și cu mers la competiții și cu alte chestii, până la, ăăă, nu știu, un text pentru un newsletter sau… Mai lucrez, dar am această senzație că eu sunt liber. Da? Știi? Adică sunt lucruri pe care le strecor acolo, mai fac o strategie, mai vine o idee, încep… Na, eu scriu, mai scriu ceva sau mă apuc într-o zi și zic: „Băi, am o idee excelentă de proiect, de nu știu ce!” Și mă trezesc că stau să scriu jumate de zi, pur și simplu. Dar e o chestie pe care eu aleg s-o fac și-mi oferă mie sens, bucurie și asta e foarte bine.
Dragoș Pătraru: Deci n-o simți atât de mult ca pe o muncă pe care…
Dr. Mihail: Asta e! Da! Nici asta de luni până miercuri n-o simt ca pe o muncă, pentru că îmi place foarte tare, pentru că e… Adică n-am… Eu am, eu am și zis și în general m-am lăsat de lucrurile unde am ajuns să zic: „A, iară!” Nu, nu! E o chestie pe care vrei s-o faci în continuare.
Dragoș Pătraru: Dar nu toată lumea își permite luxul ăsta.
Dr. Mihail: Corect. Dar sunt curios care… Ok, de exemplu, într-o zi de luni până miercuri, ai zis așa: de luni până miercuri te duci cum ar veni la muncă sau muncești mai mult. De joi până vineri din… Ok, faci o muncă care-ți place, îți aduce mult mai multă satisfacție…
Dragoș Pătraru: Multe alte, multe alte… Uite, întâlniri cu oameni…
Dr. Mihail: Aha.
Dragoș Pătraru: …ca ele să se întâmple. Cum arată atunci o zi de luni, marți și miercuri? Adică la ce oră te trezești? Ce ritual ai?
Dr. Mihail: Sunt, sunt… Am ajuns să fiu aproape robot de luni până miercuri. În sensul că mă enervează foarte tare când cineva vrea să atenteze la programul meu de luni până miercuri. Adică se întâmplă ceva sau mă roagă cineva să vin undeva sau uite, la un podcast sau… Tot, tot, tot! De asta, știi, că am, am stat foarte mult, îți aduci aminte, să fixăm… Da? Adică să se potrivească pentru amândoi. Și atunci, îmi place această rutină pe care mi-am făcut-o, dar trebuie să mă lași în ea, altfel mă enervez foarte tare, mă, mă irită treaba asta. Și îmi dau seama că nu e bine nici pentru sănătatea mea mentală. Dar, dar prefer să fie așa. Și atunci mă trezesc la 7:00 – 7:30. Deci nu am… Îmi permit treaba asta. Adică sună ceasul la 7:00, dar îmi permit până la 7:30 să, să stau în pat dacă vreau.
Dragoș Pătraru: Și te culci la ce oră?
Dr. Mihail: Și mă culc numai… Păi stai, că ajung și la, și la somn. Dar nu mai, nu sunt niciodată în pat după 23:00. Bine, ok, bine, aha. După, ok. Deci ești înainte de…
Dragoș Pătraru: Niciodată înainte! Sunt zile în care sunt la 9:30 și citesc o oră jumate. Sunt zile când la 11:15 m-am așezat. Și cam, cam ăla-i programul. Îmi fac rutina cu soarele. Adică ies acum cu Cara, cu cățelușa mea, ieșim, stăm frumos ca doi bătrânei – deși ea are doar șase luni și eu mai am până la statutul de bătrânel – pe o băncuță în fața casei, ne vede soarele. Bravo! Plimb un pic prin livadă, vorbesc un pic cu pomii, cu florile, cu legumele din solar, care deja cresc acuma. Da. Și apoi încep rutina din ziua respectivă. Și ea diferă în funcție de unde vreau să scriu sau unde trebuie să scriu. Adică dacă scriu la studio, pentru că am nu știu ce înregistrări sau am nu știu ce interviu, sau pot să scriu acasă în prima parte a zilei și plec la prânz și înregistrez și apoi vin înapoi la studio. Am luni, marți, miercuri sesiunea de tenis de masă cu Marote, care are cam între o oră și un sfert și o oră și jumătate.
Dragoș Pătraru: Deci da, eu ți-am văzut, ai o, o masă de tenis la studio, unde joci tenis. Ok.
Dr. Mihail: A! Deci ăla și ăla… Da, se pune ca super sport!
Dragoș Pătraru: Da! Este, este super sport! Deci așa. Și apoi de joi până duminică am, am în fiecare zi program cu sală, cu tot felul de sesiuni de antrenament, în care fac în general mișcări compuse, mișcări ample, care implică foarte mulți mușchi. Da? Am de la, nu știu, o roată de asta de tractor în curte, un cauciuc de ăsta cu care mai ies și pe stradă ca nebunul și-l rostogolesc de colo-colo, până la, nu știu, instalație de calistenice pe care o am acasă și mă agăț de toate astea, că uite, suntem… Încă avem în noi, suntem făcuți… Mă, mă simt extraordinar după o sesiune de asta de agățat! Am niște fiare de astea de care mă agăț, mă balansez, mă… E extraordinar cum se întinde corpul, cum… E ceva, ceva fabulos! Am totuși niște probleme cu, cu o încheietură. Și când apar problemele astea, la fel, tot așa, mai în sală, mai cu greutăți controlate, cu… Și am grijă să mă mișc în fiecare zi. Inclusiv alergare, inclusiv mai o miuță, un baschet, un tenis cu piciorul, un fotbal, o… Deci foarte multe sporturi, tenis de câmp, pe care le strecor așa în programul ăsta al meu de joi până duminică.
Dragoș Pătraru: Și cititul este o constanță, o constantă…
Dr. Mihail: Bineînțeles! Auzi! Și, și citesc în, în fiecare zi. Când n-apuc să citesc, am grijă oricum în weekend să citesc mai mult.
Dragoș Pătraru: Cum faci cu cititul? Ai ore programate în calendar în care știi că ora aia citești? Ești pur și simplu atât de curios încât cartea merge de la sine? Cum merge…?
Dr. Mihail: Bă, îți dau un exemplu. Ieri trebuia să scriu la o emisiune dimineață. Da. Pur și simplu n-aveam absolut niciun chef și simțeam că nu iese din mine textul. Da? Cum, cum toată lumea știe cum, cum e asta. Și atunci… Toată lumea care are legătură cu, cu domeniul ăsta. Și atunci pur și simplu am închis, mi-am luat o carte, mi-am oprit telefonul…
Dragoș Pătraru: Îl oprești? Oprești telefonul când citești ca să nu fii distras?
Dr. Mihail: O oră am citit. Adică oricum îl am pe silențios tot timpul. El doar îmi, îmi vibrează la mână și dau ceasul jos.
Dragoș Pătraru: Eu l-am scos de pe mână, efectiv.
Dr. Mihail: A, da. Adică n-am, n-am nicio notificare pe mână.
Dragoș Pătraru: A, nu, nu! Eu am doar notificarea că-mi sună, pentru că mai sunt situațiile în care sună fiu-miu, care zice: „Bă, s-a întâmplat o schimbare de antrenament sau o chestie. Vino sau trimite-mi sau fă-mi sau ceva.” O, o chestie.
Dr. Mihail: Da. Oprești telefonul și citești atunci. Și cum…? Dar cum faci zilnic? Adică cum îți faci programul de citit zilnic?
Dragoș Pătraru: Păi, în general seara. În general seara, când începem să ne retragem la garaj, ăăă, fără taxare, am o carte cu mine. Citesc în același timp șapte, opt, nouă cărți. Ok. Și în funcție de ce chef am… Mă, pe mine mă enerva chestia asta! Pe mine mă enerva înainte, mă făcea, mă ducea într-o imposibilitate de a continua să citesc, pentru că știam că am cartea aia neterminată și stăteam ca fraierul cu cartea neterminată, de care n-aveam chef. Că ajunge… Unele cărți, din păcate, în ziua de astăzi, și pentru că se scot cărți pe bandă rulantă, cumva îmi dau seama că autorul are informație de 100 de pagini. Da. Dar ca să aibă o carte, scrie 300.
Dr. Mihail: Corect.
Dragoș Pătraru: Și informațiile încep să se repete sau încep… Te duci într-o zonă de asta reduntantă și în care… Da. Și exact, nu puteam s-o las! Am citit… Citeam 100 de cărți… 100 de pagini, nu reușeam să mă duc mai departe, că nu-mi plăcea. Și nu mă apucam de alta, că: „Bă, asta nu e terminată!” Nu, era o prostie!
Dr. Mihail: Da, da, da! Nu!
Dragoș Pătraru: Și, și diferite! Adică citesc filozofie, citesc părțile astea cu nutriție, acuma citesc multă psihologie sportivă, foarte multă. Dar citesc beletristică, citesc poezie, citesc… Adică, știi, le ai pe toate. N-ai chef să citești în ziua respectivă, bagă cinci poezii! Hm. E ok! E senzațional! Ba mai mult, te, te gândești la lucruri… Ba chiar după 10 poezii scrii și patru-cinci versuri într-o notiță pe telefon, că-ți vin! Că… Sau reții de acolo niște lucruri frumoase pe care după aia le folosești cu altă ocazie pentru că-ți vin bine.
Dr. Mihail: Care-i faza cu chitara? Ai început vreun proiect? Ai trupă?
Dragoș Pătraru: Mamă! E o chestie… Uite, am tot felul de regrete de astea, știi? Că n-am… Câteodată sunt genul ăla de om care poate că vrea să facă prea multe lucruri diferite, știi? Și de aia poate n-ajunge la o performanță extraordinară într-un anumit domeniu, că vrea să facă din toate și iubește foarte multe lucruri. Dar eu cred că tocmai din mixul ăsta de, de competențe…
Dr. Mihail: Da, da, da! Se, se poate naște ceva foarte interesant.
Dragoș Pătraru: Treaba asta cu chitara mă fascinează de, de când eram mic. Am, am fost în toate corurile posibile la, și imposibile, de la grădiniță până la clasa a XII-a. Ăăă… și învăț. Adică îmi aduce bucurie, nu am niciun fel de pretenție, nu fac… Uite, îmi făcusem de pildă, la întâlnirea cu abonații plătitori, făceam o chestie: cânt o piesă la, la final. Dar făceam asta doar ca să fiu eu obligat să exersez în săptămâna respectivă, că trebuia să am o piesă. N-o mai fac, pentru că ușor-ușor, ăăă, chiar dacă pun mâna pe chitară, nu mai sunt piese pentru nivelul meu pe care să le… Adică nu știu, am 200 de melodii pe care pot să le cânt, dar care nu sunt senzațional de complicate, știi?
Dr. Mihail: B… În general muzica la chitară nu e foarte, foarte complicată. Știi? Sunt cam aceleași… Și dacă te plimbi cu capodastrul ăla pe…
Dragoș Pătraru: Găsești acorduri pe care să poți să le faci. Dar n-am mai făcut piese noi, știi? Nu… A… Și m-a lăsat un pic de izbeliște și antrenorul meu, domnul Andrei Zamfir de la Kempes…
Dr. Mihail: De Mono?
Dragoș Pătraru: …că are și el acuma o fetiță și e foarte prins și am, am lăsat-o așa, știi? Dar încă fac, încă pun mâna, încă sunt cu piesele mele care-mi plac foarte tare, mai ales în, în limba italiană și cânt. Singur, acasă, pentru mine, pentru nevastă-mea, pentru… De multe ori sunt chiar singur. Adică dimineața când lucrez, eu pun mâna pe chitară și cânt 10 minute, 15 minute. Dar nu-i nimeni! Mă, iar cățeaua înnebunește, trebuie s-o dau afară pentru că nu-i… Reacționează destul de ciudat la sunetul de la chitară, știi?
Dr. Mihail: Poate facem o trupă, că și am o chitară… A! Am înțeles! Da!
Dragoș Pătraru: Am avut trupă! Am avut, de fapt, da, am avut o trupă în liceu.
Dr. Mihail: A! Înseamnă că tu cânți, ești… Eu nu am pretenții, a…
Dragoș Pătraru: Scaun băiat! Mamă! Am cântat la Club A, am cântat la Hard Rock Cafe, am avut concert!
Dr. Mihail: Nu, ești la alt nivel!
Dragoș Pătraru: Nu! Eu sunt la copii și juniori! Cânt pentru… așa. Da. Dar e ok, îmi place foarte tare. Pot să spun că încă n-am găsit chitara care să-mi, care să-mi placă, cu care să mă simt foarte bine. Am vreo cinci-șase, de acustică, electrică, de la, nu știu, Fender, Gibson, dar nu…
Dr. Mihail: Ce ai de la Gibson? Asta Studio patru sau…?
Dragoș Pătraru: Slăbuț! Studio! Da, da!
Dr. Mihail: Zi-mi top trei cărți pe care le-ai ajuta… pe care le-ai recomanda oamenilor care vor să se apuce de citit, pentru că ai vorbit foarte frumos despre citit, mi-ai făcut și mie poftă acuma să mă duc să-mi iau în pauză de oră să citesc. Ce top trei cărți ai începe? Hai să zicem una de… Zi-mi una de poezie dacă vrei, una de beletristică și una de sănătate.
Dragoș Pătraru: Mamă, nu! Aici la… Nu m-aș băga absolut deloc la, la poezie, pentru că aici lucrurile sunt atât de subiective încât nici nu… Adică cred că e o dovadă de asta, de aroganță fantastică să-ți permiți așa ceva, știi? Poezie trebuie să citești, pur și simplu. Nici nu trebuie să te intereseze cine, ce, cum. Citește și vezi, aha! Știi? Dacă rezonează cu tine, atunci…
Dr. Mihail: La librărie și-ți iei pur și simplu carte de poezie.
Dragoș Pătraru: Da. Pentru, nu știu, zona asta de… ce voiai? De beletristică?
Dr. Mihail: Beletristică.
Dragoș Pătraru: La fel, lucrurile sunt… Uite, am făcut mulți copii, tineri, adolescenți și adulți să înceapă să citească serios recomandând… Recomandând cărțile lui Backman, de pildă, care sunt fabuloase toate! Da? Toată seria „Scandalul”, da, cu „Noi contra voastră”, „Învingătorii” și „Scandalul”. „Un bărbat pe nume Ove” cu… Da, deci nu filmul, cartea! Cu „Britt-Marie a fost aici”, cu „Bunica mi-a spus să-ți zic că-i pare rău”, cu… Deci toate cărțile sunt, sunt extraordinare. Nu știu, sunt scoase la noi, sunt mari așa, îs foarte accesibile, sunt, sunt ok. Asta dacă, cum să zic, vrei să… Dacă nu citești de regulă și vrei să nu mai scapi de microbul ăsta, să zicem așa. Da, da. Eu, adică ar fi un început. Trebuie să te apuci de undeva. Uite, am avut această provocare când era fiică-mea mică și tot vorbeam cu buna mea prietenă Adriana Săftoiu: „Bă, cum îi facem pe ăștia să citească? Pe fiul ei, Filip, și pe fiică-mea.” Și tot făceam tot felul de încercări de astea și… Și au percutat la lucruri diferite. De pildă, fiică-mea s-a îndrăgostit de citit și n-a mai lăsat cărțile nici până acum și sper să, să continue, că na, îi place foarte tare cititul, cu o serie, „Oksa Pollock”. Hm. Erau niște volume de astea groase așa, cu scris destul de mare, cu ficțiune, cu… Da, fantasy cu…
Dr. Mihail: E… De acolo știi, fiecare are o carte…
Dragoș Pătraru: Da. Ok, de acord! Da, da.
Dr. Mihail: Noi aveam na, pe vremea noastră ce să… De la… Căpitan la…
Dragoș Pătraru: Mamă! Ce…
Dr. Mihail: De la Jules Verne până la…
Dragoș Pătraru: Dumas! Da.
Dr. Mihail: Da. Dar fiecare, da. Sau „Coliba unchiului Tom” sau știi, „Colț Alb” sau… Fiecare la ceva a avut o carte la care nu știu, a plâns, a râs, s-a, s-a bucurat, s-a… Și de acolo să… E… Acum sunt alte cărți, ies cărți foarte multe. Sunt, sunt ok unele, foarte, foarte bine scrise și, și sunt în regulă. Nu… Uite, noi facem acum la această bibliotecă la care lucrăm exact treaba asta și cred că o să-ți placă foarte, foarte tare ideea. Eu tot gândesc de vreo 10 ani și acum voi putea s-o fac. Vom face, vom pune cărțile pe domenii în bibliotecă. Am întrebat mai mulți oameni care se pricep mult mai bine decât noi, le-am luat și lor opinia. Și vom pune pe domenii, în ordine, în ordinea recomandată de noi, da, câte 100-200 de cărți. Aha! Pe, pe diverse, pe diverse domenii. De pildă: „Bă, economie!” Da? Cum cred eu că ar trebui să citești despre economie. Da? Că dacă tu citești… Îl citești pe imbecilul ăla de Kiyosaki, pe care toți l-am citit înainte să citim ceva despre economie și am învățat că economia e de fapt să nu plătești dări la stat, să fentezi toate regulile, să furi, să dai în cap, să omori oameni, să faci orice. Și am zis: „Mamă! Astea sunt… Asta e economia!” Înțelegi? Atunci o să rămâi prost, cum eram eu acum 10-15 ani când am pus mâna prima dată pe o carte a lui Kiyosaki. Dar dacă începi să citești, uite, tânăr fiind sau nu neapărat: „Cel mai bogat om din Babilon”. O carte de povești despre importanța economisirii, despre cum se adună banii, despre cât de important e să nu-i arunci, să nu-i irosești pe tot felul de tâmpenii care nu-ți aduc nimic. Da? Știi? Și despre cum, cum se adună ei. Și asta e o lectură excelentă. La fel, tot despre economisire, eu am găsit o carte excelentă pe care le-o recomand tinerilor, nu e tradusă la noi, se numește „Millionaire Teacher”. Știi? Apropo de că toată lumea vrea să fie acuma să investească, să facă, să dreagă. Un profesor în state care a pus… a avut 1600$ când avea 18 ani și timp de 36 de ani a băgat 100$, 150$. Da? A băgat banii acolo, a retras după 38 de ani – e tabelul tot dat acolo, cu dobânda compusă, cu tot, absolut tot – a retras după 38 de ani 500.000 de… 480.000 de dolari. Și s-a lăsat de treabă având această disciplină financiară fantastică, știi? Iată o lecție extraordinară de predat de când ești copil și de învățat. Și apoi ajungi citind… Și aici depinde și un… cum te orientezi. Că dacă te duci pe partea asta decerebrată a economiei gen Kiyosaki, ajungi într-un loc foarte întunecat. Dacă te duci pe partea astalaltă unde-l găsești pe Chang, de pildă, da, Ha-Joon Chang, cu niște cărți extraordinare despre economie – sunt traduse și la noi câteva la Polirom: „23 de lucruri care nu ți se spun despre capitalism”, cu… Mai e una care e foarte bună și-mi scapă acum. Sunt și câteva în limba engleză netraduse la noi. Și ajungi în zona asta în care acum sunt inclusiv băieți precum Stiglitz sau… știi? Adică care vorbesc despre inegalitate, despre ce ar trebui să fie economia, știi? Și apoi mergi în zona asta: Jason Hickel cu „Diviziunea” sau Bregman, da, cu „Utopie pentru realiști” sau cu…
Dr. Mihail: Îmi dau seama că nu, eu nu cunosc autorii ăștia și dacă aș vrea să mă apuc de economie, chiar m-ar ajuta să am o, o direcție știi?
Dragoș Pătraru: Asta zic! Și atunci când te duci și zici: „Bă, vreau și eu să știu despre economie! Cum fac?” Știi? Că na, multă lume a bâjbâit până să ajungă la… Și zici: „Bă, uite, dacă vrei să ai, nu știu, un drum pe care noi l-am documentat împreună și cu niște specialiști și cu ce am făcut noi, cu experiența noastră, uite, cam ăsta, cam astea ar fi 50 de cărți despre economie.” Dar n-o să dau… că mai sunt oameni care zic: „Zi și mie o carte despre economie pe care s-o citesc, care să fie senzațională!” Da? Și eu o să-ți recomand Marx! Înțelegi? Și oamenii se uită și zic… Sau te duc și zic: „Ia-o pe asta! Uite, tot «Capitalul»!” Dar ia Piketty! Păi n-o să înțelegi nimic! Da! Absolut nimic! Pentru că nu ai în spate lecturile care să te ajute să înțelegi despre ce dracu’ vorbește ăla acolo, știi? Poți să citești alte cărți ale lui care sunt mai ușoare, mai accesibile, știi? Sau du-te direct la Krugman sau du-te direct la… Nu! Știi? Și atunci e nevoie de această îndrumare. Eu aici văd rolul librarilor, rolul bibliotecarilor, știi? Oameni care să aibă acest drum, să-l știe și să te ducă pe acest drum. Adică: „Bă, uite, am citit-o pe asta! Ce urmează?” „Ia-o pe următoarea, că le-am pus în ordine!” Știi? Și, și atunci, dacă le pui în ordine, oamenii și le pot lua de acolo. Noi vom face treaba asta gratuit pentru oameni, că asta, asta urmărim. Și le vor putea citi pe toate, le vor putea aduce înapoi. Și facem acolo un spațiu care ne costă o grămadă de bani ca să-l amenajăm și ca să-l avem. Dar altfel, mie nu-mi oferă sens locul ăsta dacă n-am acea cantină socială…
Dr. Mihail: Spațiul… Te referi la spațiul ăsta pe care o să…
Dragoș Pătraru: Spațiul ăsta pe care-l facem. Dacă n-am acea cantină socială, n-am această bibliotecă, n-am astea două săli de spectacole – că vor fi două scene și uite, o să te chem să cânți acolo când, când vor fi gata, sperăm în vara asta – atunci lucrurile n-au sens! Că așa, noi avem Cafeneaua Nației în Ploiești, o chestie mică, care merge extraordinar! Bă, duduie! N-am avea nevoie de spațiul ăsta în care să plătim mii de euro chirie ca să avem o cantină socială unde dăm de mâncare la 50-100 de copii, sperăm noi, să avem această bibliotecă unde oferim peste 3-4-5000 de cărți puse într-o ordine să le citească oamenii… Altfel n-are sens activitatea aia economică în sine, dacă n-aduce cu ea lucrurile astealalte! Dacă nu poți să oferi niște spectacole mișto, da, să, să vină oamenii, de la stand-up și concerte până la teatru și filarmonică și alte, alte lucruri. Se fac acum tot felul de combinații extraordinare, da, cu rock simfonic, cu tot felul de, de nebunii care pot fi aduse pe, pe scene. Și nu… Noi ne-am înhămat la treaba asta, nu ne-am dat seama ce înseamnă. Acum, când am depășit deja vreo 60.000 de euro… [pauză] 90% din locurile din România care țin evenimente culturale n-au niciun fel de autorizație! Da? Pentru că e imposibil! E, e absolut… Deci noi acum avem cu tot… Și am băgat într-un spațiu care exista și care avea autorizație pentru 400 de oameni. Ok. Da? Și ne-am dat seama că de fapt nu…
Dr. Mihail: Ce, te referi la ISU, la…?
Dragoș Pătraru: Uși de ieșire… Deci nimic! Bă, nimic! Știi cât costă astea și cum sunt și câte trebuie să pui? Câți hidranți, câte…? Bă, nimic nu era! Și era autorizație! Înțelegi? Pentru că probabil toate se dau pe șpagă! Înțelegi? E nenorocire! Noi nu ne permitem asta, că nu putem să ne ducem… Nici nu ia nimeni când vede „Starea Nației SRL” acolo, nu se complică să… Da! Deci chiar dacă am vrea să dăm, nu putem da! Dar nu putem să… Noi am renunțat la un spațiu, noi am fost întârziați cu un an pentru că am luat un spațiu în centrul orașului și expertiza tehnică a spus: „Dacă nu băgați 300.000 de euro… [pauză] …am zis: „Ok, renunțăm la spațiu!” Da, ce dracu’? Îmi permit să bag acolo 200 de oameni și să cadă…? Nu!
Dr. Mihail: Da, așa e! Da, da!
Dragoș Pătraru: E… De asta zic, despre asta e cu sensul și cu așa. Na. Avem foarte multe cărți la, la noi la cafenea care se pot lua, le-ai văzut, ai fost. Da. Și care sunt, sunt excelente. De pildă, o carte cu care oamenii încep drumul ăsta de dezvoltare personală este „Mindset” a lui Carol Dweck. O carte, o carte excelentă, care te învață… Și după ce citești, zici: „Stai, bă, că eu sunt un om cu, cu o mentalitate fixă, închisă! Nu sunt un om cu un open mindset!” Știi? Și atunci trebuie să fac niște schimbări la mine. Eu am constatat când am citit cartea asta prima dată – să fie, să tot fie vreo 10 ani – am constatat că sunt, eram mai degrabă un om cu o, o mentalitate fixă, închisă, care credeam că lucrurile-s date, că nu, nu poți să, să evoluezi foarte mult dacă, dacă lucrezi, dacă pui munca necesară. Deși am fost omul care a obținut toate lucrurile prin această muncă foarte grea, dar cumva nu făcea click în, în mintea mea chestia asta.
Dr. Mihail: Carol Dweck, ai zis?
Dragoș Pătraru: Da, da. E o profesoară extraordinară și ea, ea împarte lucrurile astea așa, foarte simplu și e, e super ok. Adică de acolo poți să începi să construiești extraordinar. Mhm. Măi, Dragoș…
Dr. Mihail: Pentru multe cărți e contul meu de Goodreads. Da. Ăăă… da, neglijat un pic în ultima vreme, dar…
Dragoș Pătraru: Îmi dai link când terminăm podcastul, îmi dai link ca să-l pun aicea, să-l vadă…
Dr. Mihail: Ok. Și notez aici: cont de Goodreads. Ce pot să zic? Mulțumesc că exiști! Pe mine mă inspiri, mă inspiri să, să merg pe o direcție bună sau să-mi schimb direcția într-o direcție și mai bună. Să… Mă inspiră sincer și îmi place, îmi place foarte mult să văd cât îți dedici tu comunității și mă inspiră să mă duc și eu să caut și eu sens în direcția asta. Ăăă, mulțumesc pentru prezența ta aici și de-abia aștept să, să te vizitez în acel, în acel teatru care când, când, când o să-l vedem, crezi?
Dragoș Pătraru: Noi sperăm 1 septembrie să fim deschiși.
Dr. Mihail: Bine. Da. Anunță-mă, o să anunț și eu comunitatea aici și poate ne, ne vedem acolo chiar la deschidere. Și da, mulțumesc pentru toate lucrurile astea pe care le-ai, le-ai împărtășit aici, pe care nu le vedem de regulă sau nu le vedem mereu la, la Starea Nației și la Starea Sănătății.
Dragoș Pătraru: Da. Mersi mult și eu! Și dacă pot să-mi permit să, să dau un sfat sau să le… Băi, implicați-vă! Implicați-vă în, în a crește niște copii, în a le asigura toate cele necesare, pentru că nu există bucurie mai mare! Iar treaba asta cu sportul este fantastică! Dar o puteți face și pentru artă, și pentru dans, și pentru teatru, și pentru cluburi de lectură! Da? Să, uite, să oferiți un loc pentru niște copii care să vină să se întâlnească în acel loc fără să plătească, să aibă și o apă și ceva acolo pentru, pentru a vorbi despre cărți! E, e atât de important să, să se întâlnească, să interacționeze! Nu la mall sau… E, e atât de important! Spațiile astea nu există și ele trebuie, trebuie create! Iar oamenii cu bani ar putea să facă asta! Eu aș pune asta condiție: „Ce vrei să deschizi? Mega Image unde? Păi aicea.” „Uite, câți metri are?” „Bă, atât din el lași o sală care să fie accesibilă comunității!” „Lidl? Da, dar uite, tai colțul ăsta și acei 100 de m² din magazinul ăsta, cu intrare separată, avem pentru comunitate!” Și oamenii pot să vină să se întâlnească. La fel, nu… Nu aveți asta… Că sunt mulți oameni care zic: „Bă, nu vreau eu copiii cu hărmălaie, cu nu știu ce…” Mă, faceți pentru bătrânii din această țară, care sunt extraordinari și ale căror povești merită ascultate și pot fi sprijiniți și trebuie să le oferim locurile în care ei să fie împreună! Pentru că își pierd sensul! Stau pe canapele ca legumele, se uită la televizor, sunt captivi ai televiziunilor de știri și le sunt alimentate toate fricile și toate… Dacă asta cultivă aceste nenorociri: această frică! Să stai… „Aoleu! Breaking news! Se întâmplă! Moare lumea!” Nu! Oamenii ăștia pot avea o viață extraordinară la fel și ei… Exact! E, e foarte important! Și asta trebuie să înțeleagă toți oamenii – și cu asta chiar termin – că atâta timp cât lucrurile sunt făcute cu bună credință, știi, și având în, în principal, având în centru preocupărilor binele celorlalți, ăăă, lucrurile trebuie să, trebuie să fie în regulă! Iar oamenii trebuie să-și aleagă acele surse cu care ei rezonează și de unde simt că pot începe să facă niște schimbări bune, care să, să-i ajute. Da? Și să-și ia informațiile alea care să-i ajute să ia decizii în cunoștință de cauză.
Fiecare zi e diferită, dar cafeaua ta ar trebui să fie mereu la fel de bună. ZORI este cafeaua de specialitate curatoriată de mine, Dr. Mihail, trasabilă de la fermă până în ceașcă, prăjită artizanal și livrată proaspăt. Cu antioxidanți, polifenoli și un gust echilibrat, ZORI nu e doar cafeaua de dimineață, ci acel moment constant care îți setează ziua.
