Dr. Mihail: Te salut. Aici găsești tot ce am explicat de-a lungul timpului despre analize: hemograma pe înțelesul tău, cele 10 analize care merită făcute în fiecare an, glicemia pe care o poți măsura singur acasă, ecografia, PSA-ul și adevărul despre markerii tumorali. Și ține minte un lucru: „nu simt nimic” nu înseamnă neapărat „sunt sănătos”. Spor la vizionat. Sunt foarte mulți oameni care fac cancer și care mor din cauza cancerului. Ori majoritatea cancerelor, sau hai să zicem într-o proporție de peste 90% dintre cancere, pot fi vindecate atunci când sunt descoperite la timp. Din păcate, unele cancere nu dau niciun semn că ai un cancer, cum este, de exemplu, adenocarcinomul de pancreas atunci când nu crește în capul de pancreas, o să discutăm despre asta. Dar sunt foarte multe cancere care ne dau semne clare și, de multe ori, pentru că suntem foarte ocupați cu toții, pentru că trăim în niște vremuri haotice în care avem foarte multe lucruri de făcut, tindem să negăm aceste semne, tindem să le punem sub preș sau să le amânăm, să ne gândim: „Stai, am atât de multe probleme, am atât de multe lucruri de făcut, o să merg la doctor după ce se termină acest sezon de, nu știu, de muncă, o să merg la doctor după ce termin aceste proiecte, o să termin…
O să merg la doctor după ce mă întorc din vacanță.” Ori eu ce pot să vă zic? Văzând în practica mea majoritar pacienți cu cancer, eu am lucrat aproape nouă ani în Institutul Clinic Fundeni și am operat în echipa profesorului Brașoveanu, și majoritatea pacienților noștri erau pacienți cu cancer. Acei pacienți, când ajungeau în spital, și ei aveau probleme în viața reală, și ei aveau lucruri de făcut în fiecare zi, și ei aveau proiecte și deadline-uri, dar în momentul în care ajungi la o astfel de problemă, asta devine singura ta problemă, și fix o astfel de problemă nu ai vrea să ai. E bine să mergem la doctor, pentru că, dacă în cel mai rău caz este un cancer, avem toate șansele să-l prindem într-un stadiu incipient și să-l vindecăm și să ne continuăm viața. Practic, trebuie să ne punem sănătatea noastră pe primul loc. De ce crezi că amână atât de mulți bărbați controlul medical și au impresia că, dacă merg la sală, fac un pic de sport, fac un pic de mișcare, și bunicul a trăit până la 90 de ani și n-a avut doctor în vârful muntelui, înseamnă că și el, bărbatul în cauză, poate să facă la fel?
Invitatul: Da. Bine, cred că asta este o chestie culturală în primul rând. Asta este în cultura nu numai românească, dar și în cultura latină. Bărbatul e puternic. Bărbatul e stâlpul casei. Bărbatul trebuie să-și ascundă emoțiile, să nu plângă, să nu-și arate slăbiciunile, și atunci cu siguranță și asta face parte tot dintr-o abordare, dintr-o atitudine oarecum culturală, nicidecum din alt punct de vedere. E deja știut că în societățile, mă rog, în societățile nordice și japoneze, lucrurile acestea s-au schimbat foarte mult, iar atitudinea proactivă, profilactică nu face altceva decât să aducă ani în plus fiecăruia dintre cei care înainte aveau oarecare frâne în sensul acesta. Și nu numai asta, așa cum ai spus mai înainte, e vorba de sănătatea anilor și nu de numărul lor. Deci, cred că aice este o problemă care ține foarte mult de cultură și de educația noastră. Trebuie să facem cumva ca bărbatului, ăă, român, sau în general bărbatului latin, să i se pară mai șmecher să trăiască mai sănătos, mai mulți ani, decât să fie ăla dur care n-are nevoie de controale.
Dr. Mihail: Care-s cele mai des întâlnite scuze pe care le-ai întâlnit de la bărbați când a venit vorba de un control de rutină?
Invitatul: Păi, e foarte simplu. Mulți dintre ei, mă rog, asta vorbesc așa, de… despre bărbații de o anumită vârstă, 40 plus aș zice, vin pentru că soția i-a adus la medic, ei neștiind exact care este motivul pentru care se prezintă, și nici ne… și nici nu sunt foarte convinși că e bine ce fac, pentru că nu-i doare nimic. Dacă nu te doare nimic, de ce să te duci la doctor?
Dr. Mihail: Sunt curios care-s, să zic, patologiile care nu dor, dar progresează și ne fac rău.
Invitatul: În general, boala cardiovasculară nu este… nu se instalează brusc. Boala aterosclerotică. Ăsta e doar… când vedem atunci, e vârful icebergului. Ea se instalează progresiv. Sunt ani de zile în care progresează, și toate lucrurile astea, dacă sunt bine supravegheate și există programe serioase de prevenție, pot fi foarte bine ținute sub control… momentul în care te doare ceva. Deci, întotdeauna există o perioadă liberă care te poate anunța și în care ai putea să faci ceva.
Dr. Mihail: Tre’ să ne referim la două lucruri foarte interesante pe care corpul nostru le face. În primul rând, corpul nostru e format din organe, și aceste organe sunt formate din țesuturi care sunt toate irigate de sânge. Acest sânge intră în organe și aduce oxigen, aduce electroliți, aduce vitamine și nutrienți, și iese din organe și practic spală organele de foarte mulți metaboliți pe care aceste organe le fac. Ăsta este un lucru extraordinar, pentru că, dacă iei sânge de aici, de pe braț, sângele la un moment dat a spălat, de exemplu, rinichii, a spălat ficatul, și astfel poți afla din sângele de pe braț ce se întâmplă cu rinichii tăi sau cu ficatul tău. În al doilea rând, corpul are o extraordinară capacitate de a compensa foarte multe boli sau foarte multe probleme. În acest sens, poți să ai o hepatită cronică care evoluează în timp, și poți să te simți absolut normal timp de 10 ani.
10 ani în care un virus își face treaba și distruge ficatul puțin câte puțin. Ficatul acela, chiar dacă suferă în fiecare zi, chiar dacă este distrus în fiecare zi, el o să compenseze și o să te facă să te simți normal. O să te simți absolut sănătos până când ficatul nu va mai putea. Spre exemplu, ficatul începe să-ți dea primele semne când 70% din ficat este distrus. Deci de la 100% ficat sănătos până la 30% ficat sănătos. În acești 70%, tu n-o să simți niciun semn, niciun simptom, n-o să ai absolut nicio problemă. Iar atunci când o să începi să-ți dai seama că ceva e în neregulă, e posibil să fie prea târziu. Din acest motiv, noi toți ne facem analizele uzuale, ca să prindem orice problemă în acea fereastră în care ea este subclinică, în care nu ne dă niciun fel de simptom, niciun fel de semn clinic, iar noi ne simțim perfect normal, avem impresia că suntem perfect sănătoși, și de fapt în corpul nostru se întâmplă ceva.
Practic, asta este scopul principal pentru care oamenii sănătoși merg în fiecare an la doctor și fac aceste analize. Și încă un disclaimer: în acest video vorbim despre cele mai uzuale și cele mai de bază analize, dar fiecare dintre noi este diferit. Așa că medicul tău e posibil să-ți recomande și alte analize, pe lângă cele despre care vorbesc aici, în funcție de vârsta ta, de patologiile pe care le ai, bolile pe care le ai în familie. Spre exemplu, dacă ești femeie și ai pe linie maternă cazuri de cancer de ovar, cazuri de cancer de sân, medicul tău e posibil să-ți recomande la un moment dat să-ți faci o analiză genetică care se cheamă BRCA1, BRCA2, care îți evaluează riscul tău de a face cancer de sân sau de ovar în timp și care te poate duce înspre anumite măsuri pe care le poți lua pentru a împiedica acest tip de cancer.
Deci, cum spuneam, acest video nu este un consult, nu este neapărat o recomandare, ci pur și simplu luăm analizele cele mai uzuale și cele mai de bază pe care fiecare om ar trebui să și le facă în fiecare an. Le analizăm ca să înțelegem de ce fiecare dintre noi chiar trebuie să-și facă aceste analize anuale. Bun, și în cele ce urmează vom vorbi despre hemogramă, biochimie, coagulare și profil lipidic. Ok. Și înainte să vorbim de hemogramă, hai să vorbim de sânge. Sângele este un lichid care circulă în corp prin vene și artere și capilare și aduce nutriție și oxigen la organe și la tot felul de țesuturi. Și sângele este format din două mari elemente: din plasmă și elemente figurate. Aceste elemente figurate sunt formate din celule roșii, celule albe și trombocite sau plachete. Așa că hemograma analizează toate aceste elemente figurate, adică celulele care circulă prin sânge.
Hemograma furnizează informații atât despre numărul acestor celule circulante în sânge, cât și informații despre mărimea lor, concentrația lor, rapoartele care se formează între aceste elemente. Pe lângă asta, o hemogramă ne poate aduce informații valoroase despre anumite disfuncții care pot apărea în corp, cum ar fi infecțiile, anemiile, anumite leucemii și alte boli sistemice pe care le putem avea. Și, cum ziceam, această hemogramă evaluează trei elemente figurate principale: eritrocitele, adică celulele roșii, leucocitele, celulele albe, și plachetele sau trombocitele. Ok? Și primul element pe care o să-l vedem pe orice buletin de analiză este numărul total de eritrocite. Eritrocitele sau hematiile sunt celulele roșii care au ca scopul… oxigenului din plămân până la restul de țesuturi pe care le hrănesc cu oxigen. Le hrănesc cu oxigen cu ajutorul acestor proteine care se numesc hemoglobină. Așa că pe hemogramă o să vedem numărul total de eritrocite, hemoglobina totală, volumul mediu al celulelor, hematocritul și alte elemente care se referă la aceste celule roșii, la concentrația lor, la volumul lor, dimensiunea lor, care toate au o limită normală în care trebuie să se încadreze.
Atunci când ele nu se încadrează într-o limită normală, medicul poate analiza acest buletin de analiză și îți poate aduce informații despre anumite patologii pe care le poți avea. Acestea se pot încadra în anumite anemii. Anemii care țin de alimentația ta sau de lipsa anumitui element din organismul tău sau de o anumită sângerare, o sângerare ocultă. Spre exemplu, poți să ai o tumoră gastrică sau poți să ai o tumoră de colon care este suficient de mică și care sângerează suficient de puțin cât tu să nu poți vedea vizual această sângerare, dar suficient de mult cât să schimbe și să-ți altereze aceste analize. Atunci când medicul vede o modificare în aceste elemente, el poate să bănuiască de unde vine această modificare și îți poate recomanda analize în plus. Al doilea element al hemogramei e reprezentat de globulele albe, adică leucocitele. Leucocitele sunt toate celulele care se ocupă de protecția, de imunitatea organismului nostru și sunt împărțite în anumite subgrupe.
Atunci când numărul acestor leucocite, numărul total, crește, acesta este un semn al faptului că avem o infecție în corp. Corpul reacționează prin creșterea acestui număr de leucocite pentru a se lupta cu infecția respectivă. Cu ce ne ajută asta? Putem să ne dăm seama, după raportul de diferite leucocite, care ar putea să fie infecția și unde putem să căutăm mai departe infecția, ca să ajutăm organismul să se lupte cu acea infecție. Dacă numărul acestor leucocite este sub nivelul normal, asta înseamnă că avem o imunodeficiență, adică imunitatea noastră este, din diferite cauze, scăzută, și atunci putem să căutăm cauza respectivă. În afară de numărul total al acestor celule albe, o hemogramă împarte aceste celule albe pe categoriile lor, și astfel avem cinci categorii de leucocite. Unu, neutrofilele, care servesc organismul în apărarea împotriva bacteriilor. De cele mai multe ori, neutrofilele cresc atunci când avem o infecție bacteriană în corp.
Doi, eozinofilele. Aceste leucocite cresc atunci când avem o infecție parazitară în corp. Deci, dacă pe un buletin de analize avem leucocite crescute și preponderent eozinofilele sunt cele mai crescute dintre ele, atunci asta ne duce cu gândul că avem undeva un parazit, și medicul poate să comande alte analize în plus, ca să vadă ce parazit avem în corp. Trei, bazofilele. Chiar dacă funcția lor nu este pe deplin cunoscută, s-a constatat că acestea cresc atunci când avem un teren alergic și când această alergie se activează. Patru, limfocitele, și acestea se subdivizează în trei categorii: limfocite B, care fac anticorpi, limfocite T, care recunosc anumite virusuri, și limfocite natural killer, care de cele mai multe ori recunosc tumori din corpul nostru și se luptă cu acestea. Limfocitele cresc de cele mai multe ori atunci când avem de-a face cu o infecție virală. Și cinci, monocitele. Acestea de cele mai multe ori cresc atunci când avem o infecție bacteriană în corp.
Deci, în funcție de cum se poziționează toate aceste cinci leucocite, în funcție de procentul lor și care din acestea cresc, medicul poate să-și dea seama ce tip de infecție avem în corp sau cu ce ne luptăm. Și în funcție de tabloul tău clinic, spre exemplu, dacă îți curge nasul, tușești și ai limfocitele crescute, medicul poate să-și dea seama că avem de-a face cu o infecție virală, sau dacă n-ai niciun fel de simptom, dar te simți un pic obosit și nu poți să iei în greutate și ai un număr mare de eozinofile circulante în corp, medicul poate să bănuiască că ai de-a face cu o infecție parazitară și poate să caute mai departe. Al treilea element figurat pe care o să-l vedem într-o hemogramă sunt trombocitele sau plachetele. Numărul lor normal este între 150.000 și 450.000 pe microlitru de sânge, și ele au un rol important în coagulare.
Unele medicamente pot influența acest număr, cum sunt contracepționalele orale sau aspirina. Diminuarea numărului de trombocite se numește trombocitopenie, iar această scădere a numărului de trombocite se întâlnește în foarte multe patologii. Spre exemplu, în infecții virale obișnuite, sau în leucemii, sau în deficit de vitamina B12 sau de acid folic, sau de foarte multe ori în patologii hepatice, când ficatul nu-și mai face funcțiile normale, acest număr de trombocite poate să scadă. Iar această scădere devine simptomatică când aceste trombocite scad foarte mult. Când de la 150.000, care este valoarea limită inferioară, aceste trombocite scad la 20.000 sau 15.000, 10.000, acela este un punct în care noi putem să avem niște sângerări necontrolate, care ne pot pune pe gânduri și ne pot face să mergem la doctor. Acest lucru însă poate fi întâmpinat prin aceste analize anuale pe care ți le faci, și vezi că aceste trombocite sunt scăzute și începi să cauți cauza acestei scăderi.
Pe de altă parte, creșterea numărului de trombocite se cheamă trombocitoză și se întâlnește în supradozajul de vitamina B12 sau în supradozaj de acid folic. Se întâlnește însă și în sarcină, ceea ce este normal, sau în urma unor activități sportive intense. A patra analiză care se face cel mai frecvent se numește profil lipidic, și acesta îți măsoară colesterolul total și apoi colesterolul bun, care este HDL, colesterolul rău, care este LDL, și nivelul de trigliceride. Mai mult decât colesterolul total, ne interesează raportul între colesterolul rău și colesterolul bun. Colesterolul rău, adică LDL, este cel care se acumulează în sânge și favorizează formarea de grăsimi în artere, sau ateroscleroză. Aceste plăci sau ateroame se pot rupe și pot duce la infarct sau accident vascular cerebral. În schimb, colesterolul bun, adică HDL, ajută la eliminarea colesterolului rău și astfel ne ajută să ținem arterele deschise și sângele circulând liber în el.
Trigliceridele sunt un tip de grăsimi care circulă în corpul tău atunci când ai un exces prea mare caloric. Iar corpul transformă aceste calorii în aceste grăsimi care circulă în sânge. Un nivel prea mare, de regulă, este asociat cu supraponderabilitate. Iată cum poți să arăți perfect normal, să te simți bine, dar în interiorul tău să colcăie colesterol rău și trigliceride, care asociază foarte multe alte patologii în spate. Este foarte bine să vezi acest lucru pe analiză, pentru că de fapt aceste analize care țin de colesterol și trigliceride sunt cele mai modificabile analize atunci când ne modificăm stilul de viață, alimentația, atunci când începem să facem sport, renunțăm la țigări, la alcool. Una este să știi că nu e bine să fumezi și nu e bine să bei, îți fac rău, dar tu arăți bine, ești tânăr, sănătos, te simți foarte bine, și alta e să faci aceste analize și să vezi că ele nu arată tocmai bine și că, în pofida felului în care arăți, corpul tău nu face față atât de bine la tot ce-i faci.
Asta poate să-ți dea de gândit, și acest lucru este posibil să te determine să-ți modifici stilul de viață și să-ți prelungești viața cu ani, poate cu zeci de ani. Ok. Și pe lângă aceste analize de rutină, medicul tău, care te cunoaște cel mai bine, îți poate recomanda și alte analize, de exemplu, analiza funcției glandei tiroide sau nivele de nutrienți din organism, cum ar fi fierul, cum ar fi vitaminele B pentru vegetarieni, sau nivelul vitaminei D în cazul în care stai foarte mult în birou, nu ești la soare și nu mănânci alimente care conțin această vitamină. Dacă ești o persoană activă sexual, în mod cert analizele tale, și fără nicio rușine, trebuie să conțină și HIV și sifilis. Sunt analize uzuale, sunt extrem de simple de făcut, din același sânge recoltat, și sunt ieftine, și poți prin ele depista două din cele mai nasoale, dar tratabile, boli cu transmitere sexuală, care, până nu e prea târziu, stau și ele ascunse.
Pe lângă asta, îți poți analiza markerii virali, cum ar fi markerii pentru hepatita B sau hepatita C, sau markeri tumorali, care sunt niște enzime secretate de hormoni, care pot să crească în corp fără ca tu să știi. Pot fi complet invizibile până nu este prea târziu. Asta în cazul în care intri într-o grupă de risc ca și vârstă. De regulă, de la o anumită vârstă, medicul îți va recomanda aceste analize, la fel cum îți poate recomanda și alte investigații, cum ar fi o colonoscopie, care este recomandată femeilor peste 55 de ani și bărbaților peste 50 de ani. Dou… După cum ați văzut, aceste analize sunt tocmai indicate anual oricărei persoane, indiferent dacă te simți sănătos sau nu, tocmai pentru a analiza foarte mulți parametri din foarte puțin sânge circulant. Se pot analiza foarte multe funcții de organe și foarte multe aspecte care țin de sănătatea corpului tău.
Și dacă analizele au ieșit bine, bravo ție, anul viitor faci din nou analize. Făcându-le anual, tu practic te asiguri că prinzi din start orice boală, și absolut orice boală prinsă din start este mult mai ușor de vindecat, sau e mult mai ușor de tratat sau de oprit din evoluție. Spre exemplu, o hipertensiune arterială, când avem o tensiune foarte mare, poate să stea într-un corp fără să dea niciun fel de simptome până la 10 ani. Adică tu poți să mergi pe stradă, să lucrezi, să-ți duci viața normală timp de 10 ani, având în fiecare zi o tensiune crescută pe care n-o tratezi. Tensiune care în 10 ani o să înceapă să vină cu primele simptome. Acele simptome pot fi întârziate foarte mult timp. Pot fi întârziate 20, 30, 40 de ani, dacă tu îți iei o simplă tensiune, vezi că ai hipertensiune și începi să tratezi acea tensiune.
Și asta este valabil pentru aproape orice boală despre care am vorbit în acest video. Dacă noi avem grijă din timp și facem aceste analize anuale. Când ne uităm atenție la valorile unei analize, să zicem că luăm colesterolul. Da, toată lumea este speriată de colesterol, pe bună dreptate, când este crescut. Pe noi nu ne interesează atât de mult valoarea colesterolului acum, să zic, statică, pe loc. Da? Deci nu ne… nu ne interesează valoarea absolută, ne interesează mai degrabă evoluția acelei valori. Pentru că, uite, să zicem că eu am un colesterol de 200. Colesterolul total de 200 este la limita superioară a colesterolului admis. Și atenție, astăzi o să vorbim despre analize și valori optime. Putem să vorbim și despre valorile pe care le avem ca referință pe buletinul de analize, dar pe alea le știm, le vedem pe buletinul de analiză. O să vorbim și despre ce înseamnă optim, pentru că să te încadrezi nu înseamnă optim.
Da, e ideal ca analizele pe care le discutăm astăzi să fie optime. E, 200 nu e optim. De departe, 200 este valoarea, să zic, limita superioară. „E bine sau nu e bine să ai colesterol 200?”, mi-ar pune cineva o întrebare imediat, cineva care și-a făcut analizele și are colesterolul 200. „Mi-am făcut colesterolul și am colesterol 200. E bine sau nu e bine?” Păi, depinde. Depinde de unde a ajuns la 200. Pentru că, dacă tu anul trecut ai avut colesterolul total 150 și el a ajuns, hai să-l punem aici, de la 150 a ajuns la 200, păi tu ești în creștere, oprește-te. Ce faci de-ți crește atâta? Trebuie să te oprești din ce faci, să analizezi ce ai introdus nou, ce s-a întâmplat diferit. Ai crescut în greutate, ai început să mănânci slănină, cum ai auzit pe Instagram că ți se recomandă, ai început să nu te miști.
Ce ai făcut de ți-a crescut colesterolul de la 150 la 200? Oprește-te, că nu e bine. Ok. Dar dacă tu acum un an ai avut colesterolul 260 și ai 200, păi e bine. Zi-ne și nouă ce faci. Zi-ne și nouă ce faci, că vrem și noi să știm ce faci, ca să facem la fel. Deci analizele e foarte bine să le vedem în evoluție. Da, nu mă interesează că ești la Bârlad. Mă interesează în ce direcție mergi. Dacă noi ne întâlnim la București și eu te sun și zic: „Ce faci?” Și tu zici: „Bine, sunt la Bârlad.” Asta nu spune mare lucru, că dacă tu ești la Bârlad, dar mergi înspre Iași, nu e bine deloc. Dar dacă tu ești la Bârlad și mergi cu 80 la oră spre București, e foarte bine. „Păi, beau o cafea, mănânc ceva, citesc o carte și ne întâlnim la București.” Scopul nostru este să știm evoluția analizelor, nu neapărat valoarea statică pe care un singur buletin de analize ne-o dă.
Deci asta e ideea, trebuie să le vedem în evoluție. A doua regulă pe care aș vrea s-o ascultați, și nu… n-o spun pentru siguranța mea sau pentru că astea nu sunt recomandări medicale, într-adevăr, astea sunt discuții informative pe care le avem pe social media. E extrem de important să ai un medic cu care să discuți acele analize, pentru că toate analizele astea, uite, trebuie toate văzute integral. Toate analizele astea se leagă între ele. Să zicem că ai glicemia foarte bună, dar tu ești foarte stresat și scade testosteronul, și scăderea testosteronului te face mai inactiv, și devii sedentar, și faci ficat gras, și îți crește colesterolul. Dar poate că glicemia ta este ridicată, dar tu, să zicem că faci sport și mănânci sănătos, dar ai o rezistență la insulină cauzată de exces ponderal. Da. Și grăsime viscerală. Întrebarea dacă analiza asta este bună este o întrebare pe care ar trebui să nu ne-o mai punem atât de superficial.
Analizele trebuie analizate în contextul pacientului pe care tu îl vezi clinic. Înțelegi ce probleme are, ce probleme nu are, cât doarme, cât de stresat este, ce mănâncă, ce lucrează și care au fost analizele înainte. Și în acest context putem ulterior să luăm măsuri pentru corpul nostru. Ce ne interesează în profilul lipidic extins și de ce ne interesează? E pentru că este cel mai bun indicator al riscului de ateroscleroză și boli cardiovasculare. De ce ne interesează profilul lipidic? Adică colesterol total, LDL colesterol, ăla rău, care duce colesterol în celule. Apoi HDL colesterol, ăla bun, care este ca o bărcuță goală, care se duce și absoarbe colesterolul în exces, ca un aspirator, și ApoB. ApoB este cel mai bun predictor dintre toate aceste tipuri de colesterol pentru boală cardiovasculară. E, acest ApoB, din păcate, lipsește la majoritatea analizelor pe care eu le văd. Deci, dacă vrei să-ți analizezi riscul cardiovascular…
De ce ți l-ai analiza? Pentru că cea mai probabilă cauză din care vom muri cu toții este boala cardiovasculară. De ce spun asta? Pentru că este killerul numărul unu din lume, cel mai probabil. Și uite, nouă ne e frică de boli autoimune, ne e frică de cancer, de accidente, de cutremure, de incendii, ne e frică de neck, ne este frică de șarpe, nu ne e frică de anaconda, ne e frică de, nu știu, de tot felul de viețuitoare, dar cel mai repede o să mori din cauza bolii cardiovasculare. Și ca să vezi ce risc ai de boală cardiovasculară, trebuie să-ți faci aceste analize. Cum? LDL colesterolul ideal este să fie sub 70, dar e greu să-l ții la sub 70. Trebuie să mănânci perfect, trebuie să ai o greutate ideală, trebuie să faci sport, trebuie să n-ai nicio predispoziție genetică în a avea o hipercolesterolemie.
Pe buletinul de analize scrie că e bine să-l ai sub 100. Dacă-l ai sub 100, este ok, e perfect. Și atenție, el nu te omoară. LDL colesterol mare nu te omoară la un moment dat, pac, deodată. Da, el te omoară treptat. Deci fiecare zi pe care tu o petreci respirând și umblând pe acest pământ având LDL colesterol mai mare de 100 este încă o zi în care vasele tale le ruginesc un pic câte un pic. De aceea, dacă ai un LDL colesterol peste 120, e bine să-l scazi. Dacă-i peste 140, e bine să te forțezi mai mult. Dacă îl ai 160, vorbește cu medicul tău și vezi dacă poți să-l scazi în trei, 6 luni. Dacă nu poți să-l scazi și ai alte riscuri, poate medicul îți va recomanda să iei statine. Nu facem astfel de recomandări aici. Doar explicăm ce poți să vorbești cu medicul tău.
Ok? HDL colesterol e foarte bine să fie peste 60, și asta așa este. Dacă e mai mare, peste 60, este excelent. HDL colesterol peste 60 îți dă un risc mic de a avea, de a avea probleme erectile ca bărbat, îți dă un risc mai mic de a avea AVC ca bărbat și femeie, și este un marker protector, HDL colesterol peste 60. Și cel mai important mi se pare ApoB. ApoB aici ne arată o valoare de 80 mg/dl, dar pe analize o să-l vedem de regulă ca și grame per litru, și de regulă pe analize recomandarea o să fie ca ApoB să fie sub 1, dar ideal este să fie sub 0,8. ApoB este numărul, de fapt, de molecule de colesterol rău, aterogen, care circulă în corp. Și există un debate. Avem un material de o oră despre colesterol, pe care îl poți accesa ca să înțelegi ce este colesterolul, dar există un debate între valorile, pentru că unele persoane pot avea LDL colesterol mare, pentru că… mare pe analiză, dar e de fapt un LDL colesterol mare și pufos, care nu este, să zic, aterogen, sau, din contra, mic, dar poate fi aterogen.
Și atunci ApoB tranșează acest lucru, și ApoB îți spune exact riscul de complicație cardiovasculară pe care tu îl ai. Ok, deci ApoB e o… e un marker care n-ar trebui să lipsească din nicio analiză, dar vorbește cu doctorul tău, spune: „Uite, poți să-mi pui pe analiză și ApoB?” Și vezi ce ApoB ai și ulterior încerci să-l scazi. Eu am avut un ApoB, uite, asta e analiza mea. Anul trecut, iulie, acuma trebuie s-o repet. Am avut un ApoB de 1,2, cu un risc scăzut de boală cardiovasculară, și am slăbit de atunci. Am slăbit când am văzut analiza asta mai mare, am slăbit 10 kg. Atunci am început să mănânc preponderent legume, am început să merg mai mult pe afară. Mi-am corectat și celelalte analize, și ApoB a scăzut la 0,83, ceea ce e o analiză bună. Ce faci ca și strategie de corectare în scăderea colesterolului?
Dacă nu îți iese asta, trebuie să mergi neapărat la medic și să vezi, să discuți o variantă de medicație. Dar dieta în care reduci grăsimile saturate, trans și zaharurile, crești aport de fibre solubile, ovăz, leguminoase și omega-3, pește gras, minim 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână, ceea ce mi se pare extrem de puțin. Aș vrea mai mult de atât. Și renunțare la fumat. Bun, deci de-aia trebuie să facem noi colesterolul și să vedem cum stă cu colesterolul. Următorul lucru pe care aș vrea să-l facem este managementul glicemiei. E foarte ciudat, și văd din nou foarte multe analize, cu toate că hemoglobina glicozilată nu este o analiză nouă, e una dintre cele mai importante analize ale sănătății tale metabolice, și așa arată ea pe buletin, HbA1c, și ea trebuie să fie sub 5%. Ce este de fapt această hemoglobină glicozilată? Este hemoglobina de care în timp s-a lipit glucoza, zahărul din sânge.
Cu cât spike-urile tale de glicemie sunt mai mari și cu cât ai valori de glicemie mai mari, constante în sânge, cu atât hemoglobina glicozilată o să fie mai mare. Și de ce glicemia à jeun… suficientă? Pentru că tu poți să te trezești dimineața cu valori mari, te-ai dus la doctor, ai secretat mai multă insulină și poți să ai o glicemie à jeun de 80-90, care este ideală. Pe analize, trebuie… îți arată cât e bine: să fie sub 100. Glicemia de dimineață între 100 și 125 este prediabet. Peste 125 este diabet. Da. Deci peste 125 este diabet, și 100-125 este prediabet. Și HOMA-IR este practic, e o… e un marker care analizează insulina ta vizavi de glicemia ta și îți spune care este rezistența ta la insulină. Și o rezistență la insulină, în HOMA-IR, peste 3, este considerat diabet. Ia uitați ce am eu aice, o chestie care nu pot să mă laud.
HOMA-IR pe care l-am avut e 3.2, care teoretic ar fi diabet, dar hemoglobina glicozilată este de 5,6, care este aproape de prediabet, dar ăsta este… asta e analiza cu care eu mă lupt cel mai mult, pentru că am o predispoziție de a face diabet. Și uite, văzând hemoglobina glicozilată, lupta mea, lucrurile pe care le fac în fiecare zi, este aceea de a scădea această hemoglobină glicozilată. Apropo, încep un protocol prin care vreau să scad maximul posibil această hemoglobină glicozilată. O să-l documentez, o să iau, culmea, și niște suplimente. Da, culmea, mi se pare și mie, dar o să iau și niște suplimente care ar trebui să mă ajute în reducerea acestei hemoglobine glicozilate. Da, asta este al doilea lucru pe care aș vrea ca fiecare om care își face analize să facă, și anume hemoglobina glicozilată. Da, medicul o să spună glicemia à jeun, ok, ne ajută.
O să spună insulina și HOMA, indicele HOMA, ne ajută. Hemoglobina glicozilată însă este extrem de importantă. Deci reținem până acum că ApoB este o valoare absolut esențială pentru sănătatea noastră cardiovasculară, că hemoglobina glicozilată nu trebuie să lipsească din acest panou de control al managementului glicemiei. O altă analiză pe care mi-ar plăcea ca oamenii s-o facă și s-o aibă mai des este această proteină C reactivă hipersensibilă. Deci nu doar PCR, nu doar hemoglobina, nu doar proteina C reactivă, ci există această hemoglob…, pardon, această proteină C reactivă care este ultrasensibilă. E un detector sensibil al inflamației cronice de grad mic, un factor-cheie în bolile cardiovasculare. Ce înseamnă că o ai mare? Poate să însemne multe lucruri, dar este primul tău semnal de alarmă că trebuie să te cauți, de o boală autoimună, de ceva care mocnește, o inflamație cronică, o infecție pe care n-o simți clinic. Da, dar această inflamație cronică îți face rău, și dacă o descoperi la timp, poți să iei măsuri de prevenție.
O dietă antiinflamatorie, bogată în fructe de pădure, verdețuri, pește gras, nuci, ulei de măsline, săracă în zaharuri, un stil de viață în care reduci grăsime abdominală, renunți la fumat, suplimente tip omega-3, turmeric, vitamina D, medicul ți le recomandă. Important este să vezi că ai această proteină C reactivă ridicată. Bun. Vitamina D. Atenție, atenție, înainte să vă grăbiți să luați suplimente cu vitamina D, trebuie să știți că aceste suplimente cu vitamina D, de regulă, nu ajută decât în creșterea nivelului de vitamina D în sânge, dar de cele mai multe ori nu ne ajută în a îmbunătăți clinica pe care ne-o dă o vitamina D scăzută. Dar de ce ne ajută să luăm vitamina D? Pentru că știm că avem nevoie de această valoare optimă. Optim este să ai între 60… între 40 și 60 ng pe ml. Nivelele de sub 20 indică o deficiență severă. Ce faci dacă ai sub 20?
Ieși, Doamne, afară și plimbă-te. Chiar și acum, chiar și pe vremea de acuma, dacă ești la 2:00 și ai mâinile descoperite și ai fața descoperită, ai mici șanse să crești un pic de vitamina D. Consumă pește gras, somon, macrou, ia-l conservă. Are vitamina D. Gălbenuși de ou, ciuperci expuse la UV. Atenție, ciupercile, dacă le pui la balcon când e soare, devin super bombe de vitamina D. Nu ai nevoie de suplimente. Suplimentele n-o să te ajute, ciupercile însă o să te ajute. Și da, poți totuși suplimenta dacă valorile sunt drastic scăzute. Din nou, la recomandarea medicului. Vreau să vă arăt evoluția mea de vitamina D. Am avut vitamina D sub 30, în 2024 s-a dus la 40 și acuma a urcat la 47,9 fără suplimente, cu aceeași alimentație, doar plimbat în parc sau afară, aproape în fiecare zi, cel puțin 15 minute, m-a văzut soarele. Deci, ia-ți vitamina D, ca să vezi unde stai, după aia începe să te plimbi și după aia ia-ți din nou vitamina D în trei luni sau în șase luni.
E foarte mișto să vezi cum doar prin schimbări de stil de viață poți să faci această îmbunătățire. Mergem mai departe și vorbim despre funcția tiroidiană. E foarte important să îți faci acești hormoni tiroidieni. Atenție, aveam niște valori optime aici. L-am șters, pentru că de fapt la TSH și FT4 nu există neapărat un optim, există mereu context, și e foarte important să analizezi acest context cu doctorul tău. Cert este că TSH-ul și FT4 trebuie să fie în valori normale. Există foarte multe situații în care tiroida începe să sufere și suferă în tăcere la început. Tu începi, tu ai hormon tiroidian normal, dar pentru că ea nu-și mai face funcția cum trebuie, ai un TSH foarte mare. Și atunci medicul, dacă tu vii din timp, faci această analiză, TSH și FT4, și vezi că ai FSH-ul mare, TSH-ul mare, pardon, medicul poate să depisteze cauza pentru care tiroida ta suferă.
Medicul poate să-ți prescrie niște suplimente sau să schimbe stilul de viață sau alimentația, astfel încât tiroida ta să nu fie biciuită. Deci tu poți să faci, să prinzi lucruri, cât să îți mai păstrezi tiroida pentru o… pentru o perioadă mai lungă, decât să nu știi de asta și să te duci la doctor când ai deja un hipotiroidism clinic, și ești… ai luat în greutate, n-ai chef de nimic, ești obosit, și de fapt tu ai o hipotiroidie. Deci astea ar trebui să fie incluse în analizele noastre anuale, care ar trebui să se transforme în analize făcute măcar o dată la șase luni. Eu cred că ideal ar fi să le faci o dată la trei luni. Dacă ai timp și dacă ai chef și dacă ai resurse suficiente și vrei să te joci cu acești markeri ca să-i înțelegi, atunci e bine să-i faci poate o dată la trei luni.
Dar o dată la șase luni cred că e, să zic, de sweet spot, este zona cea mai bună în care poți să-ți faci analizele. Markerii hepatici de regulă sunt prezenți pe buletinele uzuale de analize, dar e foarte important să îi vedem în timp și să vedem cum stăm în momentul respectiv cu markerii hepatici. ALT, AST și GGT sunt niște transaminaze care sunt conținute, sunt niște enzime care stau și plutesc în celula hepatică, în hepatocit. În momentul în care acest hepatocit se sparge, transaminazele, pentru că poate ficatul se regenerează într-un ritm normal, aceste enzime ies în sânge și o să ne iasă în analize. Acuma, dacă însă ficatul începe să se regenereze într-un ritm alert, adică ceva omoară acele celule prea rapid, fie că este mâncarea pe care o mănânci, fie că sunt suplimentele noi pe care le-ai luat, apropo, da, ai luat niște suplimente noi care sunt… materia primă e undeva venită din India, de la Maniș, care a amestecat niște substanțe cum nu trebuie, și lotul pe care l-ai primit tu are ceva ce nu-i place ficatului tău, ficatul tău începe să se strice, celulele încep să se spargă, încep să se regenereze într-un ritm rapid, dar surd.
N-o să simți asta niciodată. O să vezi decât pe analize, atunci când ALT, AST și GGT o să fie mari, valori crescute. Valorile astea poate să crească și în febră musculară, când ai fost la sală după o răceală. Deci e bine să te duci fără febră musculară, poate cu două zile de repaus, și să-ți faci aceste analize. De regulă, dacă ies prost, ele se repetă la două săptămâni, pentru a compara analizele de acum cu ce se întâmplă în două săptămâni. Mai departe, funcția renală. Avem un podcast foarte interesant despre funcția renală și despre cum este foarte important să facem acest eGFR, care este rata de filtrare glomerulară, care trebuie să fie peste 90 ml/min aici. Atâta timp cât este peste 90 ml/min, ești bine. De ce e bine să faci analiza acest… această analiză la rinichi măcar o dată pe an? Pentru că rinichii, din nou, se strică în tăcere.
Nu vezi, nu simți asta. Poți s-o descoperi doar pe analize. Da, eGFR, rata de filtrare, este cel mai bun indicator general al sănătății rinichilor. Ce poți să faci dacă el este mare? Să vorbești cu medicul tău nefrolog și să ai grijă de rinichi. Pentru că se întâmplă foarte des ca oamenii să ajungă la doctor și să audă de la doctor, la prima consultație, că au nevoie de dializă. Ni s-a întâmplat chiar nouă, în cercul nostru, recent, ruda cuiva apropiat, care a negat diagnosticul. A zis: „Nu se poate, eu sunt bine, îs bărbat bine, mănânc bine, lucrez. Ce treabă? Cum adică pe dializă?” Și oamenii pleacă în negare și se întorc când sunt plini de apă, pentru că nu mai elimină urină, nu mai elimină lichid din organism, și ajung la dializă. Deci funcția renală, e, acid uric, creatinină, e foarte important să le faci anual.
Feritina, din nou, măsoară depozitele de fier ale organismului. Nivelul scăzut poate indica anemie chiar înainte ca hemoglobina să scadă. Asta e important. Deci, înainte de a-ți scădea hemoglobina, tu poți să vezi că ceva e în neregulă și poți să vezi că nivelul de feritină este scăzut. De ce scade? Sunt multe cauze pentru care poate să scadă. Merită investigat aceste cauze, în mod cert, și în al doilea rând, ai timp să suplimentezi. Da? Deci ai timp să suplimentezi fierul, pentru a nu ajunge la anemie. Și asta e o analiză extrem de importantă, care, din nou, asta este din nou una dintre analizele care lipsesc de regulă în analizele de bază. Asta e o analiză, cred că, un pic mai scumpă. Nu știu exact să vă spun cât costă, dar cred că e un pic mai scumpă decât celelalte. Și este un marker subtil de sănătate vasculară și cerebrală.
Acesta este un marker de metabolizare al B-urilor, dar există persoane care au anumite, să zic, variante genetice care te predispun la creșterea homocisteinei. De exemplu, există o mutație în gena MTHFR care se întâlnește la o… la aproape 20-30% din populație, care ne face să fim, zic, ne face, pentru că și eu am această mutație, sau această variantă genetică, care te face să nu metabolizezi suficient acidul folic, și pentru că se strică metabolismul acidului folic și al altor B-uri, homocisteina începe să crească. Și din nou se vede pe analizele mele, ultima analiză pe care am făcut-o, homocisteina a fost de 14, iar valoarea optimă, nivelul optim, este să fie sub 10. Ideal este să fie 5-7. Ce trebuie să faci pentru a scădea această valoare? Să ai un aport optim de vitamine B, în special folat. Dar dacă, din nou, aici e foarte important să vorbești cu medicul tău, pentru că, dacă tu ai varianta genetică MTHFR, atunci folatul n-o să fie metabolizat, poate fi chiar toxic pentru tine.
Da, ăsta… suplimentele de regulă sunt atât de tricky. Poți să iei acid folic, dar el să fie toxic pentru tine, pentru că tu nu-l poți metaboliza, și atunci tu ai nevoie de o formă metabolică activă a acid… acidului folic, care este metilfolatul, sau B12, sau B6. Ce te ajută însă, indiferent de alimente, este să consumi verdețuri închise, spanac, kale, orice frunze, orice frunze comestibile poți găsi în supermarket. Cumpără-le și mănâncă-le, pentru că au folat natural, metabolic activ. Și, ok, suplimente pe care le discuți cu medicul. Revenind la ideea de bază, homocisteina este foarte importantă pentru sănătatea cardiovasculară, dar și cea cerebrală. Și testosteronul. Da, e atât de important să-ți faci testosteronul. Ca bărbat, aici valorile sunt trecute în nanograme pe decilitru, dar astea sunt valorile pe care le avem de regulă în laboratoarele din România, 7,3 până la 27,7 nanomol/l. Cu cât e mai mare, cu atât este mai bine.
Impactează direct energia, masa musculară, libidoul, densitatea osoasă și starea de spirit. Deci, astea sunt analizele. Dacă ar fi să le rezumăm și să vedem așa un tablou de bord, o să-l facem în felul ăsta: un tablou de bord al analizelor pe care ar trebui să le facem la început de an, ideal de două ori pe an. Astea ar trebui să fie adăugate acolo. Atenție, mare atenție, nu sunt doar astea. Ok, deci nu sunt doar astea. Astea sunt analizele pe care e bine să le avem în testarea noastră, pe lângă analizele uzuale pe care medicul ți le recomandă. Bineînțeles că trebuie să faci și o hemoleucogramă pe lângă asta. Bineînțeles că trebuie să faci și analize specifice unei boli cronice pe care o ai, sau alte lucruri de care tu știi, nu știu, riscuri sau predispoziții pe care le ai în familie. Dar pe lângă acele analize, ApoB îți arată riscul tău cardiovascular.
Da. Proteina C reactivă hipersensibilă, ultrasensibilă, este cea care îți arată o potențială inflamație în corp, de care trebuie să știi. HOMA, indicele HOMA, și hemoglobina glicozilată îți arată cum stai cu sănătatea cardiovasculară. ALT, AST și gama-GT îți arată cum stai cu ficatul. eGFR și acid uric îți arată cum stai cu rinichii. TSH-ul și hormonii tiroidieni îți arată cum stai cu tiroida, și după aia feritina, vitamina D, care te trimite la plimbare, testosteronul, pe care e bine să-l ai cât mai mare. Și înainte de a trece la partea în care îți arăt cum afli dacă ai prediabet, vreau să-ți zic care sunt factorii de risc. Da, deci factorii aceștia de risc se adaugă la riscul tău de a avea prediabet. Acum, unu la mână, să fii bărbat. Dacă ești bărbat, ai un risc mai mare de a face prediabet decât o femeie. Al doilea lucru este să fii în vârstă.
Fiecare decadă, fiecare 10 ani în plus îți adaugă un risc în plus de a face prediabet. Și nu, prediabetul nu este o boală a vârstnicilor, chiar dacă la vârstnici se întâlnește mai des. Prediabet au și oamenii sub 30 de ani, au și oamenii de 30, de 35 de ani. Deci, cu cât ești mai înaintat în vârstă, cu atât riscul tău de a avea prediabet acum este mai mare. Să ai o greutate în plus. Deci, dacă ai un colăcel pe tine, dacă ai acolo un 5-10 kg în plus față de normalul tău, ăsta e un risc de a avea prediabet. Să ai un BMI mai mare de 25, un indice de masă corporală peste 25. Să ai hipertensiune, deci să ai o tensiune arterială de peste 14, este un risc în plus să ai prediabet. Și să stai mult timp pe loc. Da, dacă ai un job sedentar, te duci la muncă, te așezi pe scaun, stai mult timp pe scaun, te mai duci din când în când pe la sală, dar nu foarte mult, ăsta e un risc de a avea prediabet.
Dacă îți place să mănânci abundent, e un risc de a avea prediabet. Deci, în esență, dacă ești bărbat, ești pe la o vârstă mijlocie, ai un pic de greutate în plus, BMI peste 25, ai plus sau minus hipertensiune, stai mult timp pe loc, ești candidatul perfect la a fi unul din cei 6 milioane de români care au prediabet. Ca să nu ajungi acolo, recomandarea mea este cât se poate de simplu, și aici vreau să-ți arăt un aparat care se cheamă glucotest. Glucometru. Acesta este un glucometru. Atenție, nu este un endorsement, nu este o reclamă la aparat. Eu folosesc Accu-Chek Instant, care este fabricat de Roche, dar vă puteți lua absolut orice glucometru de la farmacie. Prețurile la un glucometru variază de la 100 RON și poate să meargă până la, nu știu, 400 RON, dar, în medie, 150, 100, 200 RON, acest aparat îți va rezista toată viața.
Eu cred că orice persoană peste 30 de ani trebuie să aibă în casă acest aparat, lângă un tensiometru. Am mai vorbit despre asta. So, 100-150 RON te costă un astfel de aparat, care se folosește extrem de ușor, și o să exemplific acum cum îl folosești și când. So, o să încep cu… când îți cumperi acest aparat, lângă el trebuie să te asiguri că primești și un astfel de pix. Pix-ul acesta este un înțepător semiautomat. Da, ca tu să nu te înțepi cu un ac în deget, ceea ce poate să fie destul de neplăcut. Acesta te înțeapă automat. O să vedem imediat cum. Și lângă aparatul ăsta trebuie să vină și niște consumabile, și anume astfel de ace, vă arăt imediat cum se folosesc, și astfel de bandelete, care se bagă în aparat și care practic… pe care trebuie să pui picătura de sânge, ca el să zică ce glicemie ai tu.
So, primul lucru pe care-l faci: te duci la magazin, intri pe eMAG, te duci la farmacie și îți cumperi un glucometru. Te uiți pe review-uri, vezi care este cel mai bun, vezi care este potrivit pentru buzunarul tău. Ce trebuie să ții minte este că o să-l folosești toată viața. Și tu, și familia ta, și prietenii. Poți să le recomanzi asta, poți să îți testezi partenerul de viață, poți să-ți testezi bunicii. O să fie foarte relevant și o să-ți aducă foarte multe date. Ce trebuie să faci înainte de testare? În primul rând, cu o zi înainte, oprești din mâncat. Mănânci o masă normală, nu exagerată, să dormi toată noaptea cu stomacul plin. Mănânci o masă normală, măi, o ciorbă sau un fel principal cu o salată seara, maxim până la ora 8:00. Ideal, pe la 6:00-7:00 să fie ora la care tu ai terminat masa. E, după ora 7:00 seara nu mai mănânci nimic.
Da? Faci acest efort. Știi că mâine trebuie să-ți faci ac… acest test. Da? Nici măcar nu te duci la analize. Repet, ar fi ideal să te duci la analize, dar dacă nu te duci, bă, tu știi că stai acasă și știi că-ți faci un test și nu mai mănânci, măi, dar nimic. Nici măcar un fruct nu mănânci seara. Poți să bei în schimb apă, poți să bei ceai neîndulcit, de preferat nu de fructe. Un ceai din plante neîndulcit, apă cât vrei tu. Și noaptea, și dimineața poți să bei apă fără nicio problemă. Bun, te-ai culcat. După care, primul lucru pe care-l faci dimineața când te trezești este să-ți faci acest test. Ok? Te duci, te speli pe față, poți să te speli pe dinți dacă vrei, nu este nicio problemă, dar în următoarele cinci minute după ce te-ai trezit și te-ai dezmeticit, faci acest test.
Și acuma vreau să vă arăt cum se face acest test. Deci, ai nevoie de acest glucometru. Acesta sau oricare alt glucometru. Ai nevoie de un Softclix, se cheamă. Acesta este un înțepător semiautomat, care se încarcă, și vă arăt imediat cum se înțeapă. Ai nevoie de un ac. Aceste ace se vând în seturi. Da. De câte 10, de câte 20. Este de unică folosință. Din câte știu, mulți diabetici care își fac testul ăsta des nu-l schimbă de fiecare dată, îl pot folosi de mai multe ori. Asta am auzit, nu recomand asta. Și îți trebuie o bandeletă din aceasta. Bun. Ce trebuie să faci acum, și odată cu aceste teste, sunt multe teste care se vând la pachet, la kit, ce trebuie să faci este să-ți dezinfectezi degetul pe care urmează să-l înțepi. Eu am făcut asta înainte de a porni camera. Ce o să facem acum?
O să încărcăm acul. Acul acesta… deci ăsta e un pix, da? E un clicker din ăsta care are sus un capac, și în vârful acestui capac, vedeți, ai un număr. Numărul ăsta indică cât de adânc se va duce acul în pielea ta. Există oameni care au o piele mai groasă și au nevoie de o penetrare mai mare, ca să scoată sângele din… de sub piele, din capilare. Există oameni care au pielea mai fină. La mine un trei este suficient. La mine, treiul a fost în permanență ok. La doi, uneori trebuia să storc mai mult din sânge. Deci l-ai setat la trei. După care dai jos acest capac. Ok. Deschizi capacul și introduci acul înăuntru. Acul se introduce așa. Deasupra are acest… această protecție, care se învârte și se îndepărtează. Și aici vedeți, probabil, acum pe ecran, acest ac este extrem de subțire. După care reintroduci capacul, tot la zona de trei, în cazul meu, unde pentru mine este ok.
După care se încarcă acul, îl apeși, și la apăsarea acestui buton, acul… ceea ce o să facă, ce o să facă acest clicker este să scoată acul. Uite, să vă arăt cum se aude. Practic, la acest click, el a scos acul și l-a băgat înapoi, și practic îți dă o înțepătură care este aproape nedureroasă. Prima dată, sincer, mi-a fost frică să mă înțep, dar este atât de nedureroasă încât aproape că n-o simți. Acum, unde îți iei glicemia? Recomandat este inelarul. Este mai puțin sensibil decât restul degetelor, și ce vă recomand eu este să nu-l luați din mijlocul degetului, nici din vârful degetului, pentru că zonele astea sunt mai bine inervate și sunt mai dureroase. Zone mai puțin inervate sunt lateralele. Deci fix pe lateralul inelarului, în partea stângă sau în partea dreaptă, este o zonă pe care tu poți s-o înțepi. Și înainte de a înțepa, o să introduc și această bandeletă în aparat.
După cum vedeți aici, bandeleta, în partea superioară, are niște liniuțe, ca niște… ca un cip aici, și partea de jos este partea care o să preia sângele. Deci partea asta care are… care este mai lată și are aceste circuite electronice se bagă în interiorul aparatului în felul ăsta. Da. Se apasă și el se aprinde și îți indică că îți așteaptă picătura de sânge. După ce ai făcut asta, încarci pixul. L-am încărcat. Îl pui pe partea laterală a degetului și click. Ok. Și acum am simțit că m-a înțepat și deja începe să curgă sânge. Îl apeși puțin, storci, poți să storci degetul, după care, cum ziceam, aplici sângele în partea asta de jos, aștepți, și el o să-ți arate valoarea glicemiei tale. Atenție, acum este seară când înregistrez și tocmai am mâncat cina. Da, acum o oră am mâncat cina, și asta este glicemia mea postprandială.
Această glicemie postprandială poate să se ducă și la 120, și la 130, în funcție de ce mănânci. Dacă mănânci ovăz foarte dulce dimineața, poate să meargă la 150-160. În esență, glicemia aceasta postprandială nu te interesează. Te interesează ca dimineața glicemia ta să fie sub 100. Deci, recapitulăm. Ce ai de făcut este să te oprești din mâncat la ora 7:00 seara, de preferat. Te culci cum te culci de obicei, bei apă sau bei ceai. Dimineața, când te-ai trezit, iei un astfel de aparat, da? Iei un astfel de pix, te înțepi în deget, pui picătura de sânge peste bandeleta inserată în aparat și te uiți la glicemia pe care aparatul ți-o indică. Dacă ai sub 100, înseamnă că ești ok. Dacă ai sub 90, ești perfect. Dacă ai însă între 100 și 125, asta îți spune diagnosticul de prediabetic. Bineînțeles, acest diagnostic e bine să fie confirmat la medic.
Mers la medicul de familie, făcut din nou un set de analize la un laborator, care este mai exact, făcut o hemoglobină glicată, dar riscul tău de a fi prediabetic în momentul în care tu ai o glicemie peste 100 pe acest aparat dimineața este extrem de mare. Și, după cum ai înțeles deja, acest prediabet este o autostradă directă spre diabet, și această autostradă comportă după ea multe riscuri despre care am vorbit. Și aici, ca lucrurile să fie și mai reale, vreau să fac o confesiune, eu, și am mai vorbit despre asta. În momentul în care am început să măsor glicemia, în urmă cu aproximativ un an, un an jumate, când am început să mă joc cu acei senzori, mi-am dat seama la un moment dat că aveam o glicemie dimineața de 104-105. Ziceam: „Stai un pic, nu se poate. Aparatul, stricat.” Îmi luam un alt aparat, până mi-am luat un astfel de test și îmi luam glicemia dimineața, și ea s-a confirmat.
O glicemie de 103, 102 dimineața. Deci un prediabet incipient aveam eu, care aveam grijă de ce mănânc, care aveam grijă de sport. Acest lucru pur și simplu m-a trezit la realitate. Ceea ce făceam de fapt nu corespundea corpului meu, nu era corect. Și ce am făcut sunt lucrurile pe care o să vi le descriu acum. Le-am făcut constant. M-am ținut de ele, și glicemia mea de dimineață în momentul de față este undeva la 90, 91, 92. Aș vrea să cobor cu ea sub 90. Ăsta este drumul pe care merg. Dar lucrurile pe care le-am făcut aici și pe care o să vi le spun și vouă acum sunt lucruri care mi-au reversat prediabetul în care eram și m-au dus la glicemii normale în decurs de una, două luni de execuție perfectă a acestui program. So, dacă te trezești dimineața și glicemia ta pe aparat este peste 100, iată ce trebuie să faci.
În primul rând, trebuie să te asiguri că dormi opt ore. Da. Lipsa de somn, am mai vorbit despre asta în materialele despre somn, pe care o să le las în descrierea acestui video. Lipsa de somn te predispune la un metabolism greșit al glucozei și la un stres oxidativ în plus, la creșterea rezistenței la insulină, și lipsa, pur și simplu lipsa de somn la un om care de altfel trăiește sănătos poate să fie un factor major care să ducă la prediabet. Asigură-te că dormi 8 ore, și e foarte probabil că atunci când o să vezi pe aparat că ai o glicemie de 105 sau 110 dimineața, să te simți inconfortabil, să-ți dai seama că ceea ce faci este greșit, și ăla să fie un punct de cotitură în care să zici: ok, vreau să dorm opt ore, și să încep să dormi opt ore. Încearcă să mănânci mai puțin.
Porții mai mici, concentrează-te… concentrează-te la ce mănânci, și deja știi că acele merdenele în plus, acei cartofi prăjiți, acel KFC plin de unt și făină prăjită, acele prăjituri, știi că toate deja te afectează. Redu din ele. Nu complet, pentru că n-o să reziști, dar redu. Din când în când spune nu. O dată la două tentații pe care le făceai până acuma, spune nu. Apucă-te de sport. Acuma, sportul este extrem de important, și ce-ți recomand aici este să faci și cardio. E bun pentru inimă, dar esențial este să faci exerciții cu greutăți. Du-te la sală, investește într-un antrenor personal și fă o schemă de exerciții care să te ajute, și du-te acolo cel puțin de trei ori pe săptămână. În al patrulea rând, mergi pe jos după fiecare masă. Ajută enorm. După masă, glicemia ta crește, și ea crește de două ori mai puțin, chiar mult mai puțin, atunci când tu faci pași imediat după masă.
Ca simplu exemplu, glicemia unui om cu prediabet care stă undeva la 105-110 dimineața și pe parcursul zilei, când mănâncă o masă normală cu carbohidrați, se poate duce în 150-160. Dacă tu mergi o jumătate de oră după masă, asta o să scadă acel spike glicemic și o să-l ducă poate la 130, 125, ceea ce e mult mai sănătos. Apoi încearcă să faci cei 10000 de pași pe zi. Dacă nu poți să faci sport, dacă nu ai chef să te duci la sală, asigură-te că îți iei un device care îți măsoară numărul de pași și fă ăia 10000 de pași pe zi. Apoi încearcă să scazi în greutate. Contează enorm și un singur kg, și 2 kg, și 3 kg. Contează extrem de mult. Deci încearcă să te duci, că acuma chiar ai un motiv real să faci asta, și să scazi puțin în greutate. Apoi redu consumul de alcool și de tutun.
Am vorbit despre asta și în vlogul despre colesterol, dar esența este că și alcoolul, și tutunul oxidează și inflamează tot ce circulă în tine. Deci acea glucoză circulantă, acele trigliceride în plus, acea grăsime în plus care circulă în sânge este și mai oxidată și devine și mai otrăvitoare și toxică în prezența alcoolului și a tutunului. Ok, nu poți să le înlături complet. Redu consumul de alcool. Bea alcool doar vineri, doar sâmbătă, și în restul de zile nu mai bei alcool, pentru că ești pe drumul tău de a-ți reversa prediabetul. Tutunul, ok, nu poți să-l scoți complet din ecuație, dar redu-l. Nu mai fuma un pachet, fumează jumate de pachet. Și nu în ultimul rând, învață să-ți controlezi stresul, pentru că stresul îți face o furtună hormonală proinflamatorie în organism, care duce la rezistență la insulină și care poate să fie de fapt cauza principală a prediabetului tău.
Sunt foarte mulți oameni în ziua de astăzi care fac și sport, nu stau mult pe loc, mănâncă ok, n-au greutate în plus, merg, dar din cauza stresului constant, cronic, zi de zi, ajung să facă rezistență la insulină și prediabet. Deci, controlează stresul. Din nou, o să pun în descrierea acestui material un link către un video în care vorbim despre stres și despre cum pot să gestionez stresul. Ca și idee, acest program pe care tocmai l-am descris este dovedit prin studii științifice ca fiind mai eficient decât orice medicament pe care-l poți lua. Prediabetul nu este un motiv să cauți medicamente. Prediabetul este un motiv să schimbi stilul de viață și astfel să eviți să faci Alzheimer, să faci demență, să eviți să ai depresie și anxietate, să eviți să faci toate acele boli vasculare care sunt aduse de diabet și de prediabet. Și atenție, cum ziceam, o medie grosieră, dacă ar fi să facem o medie grosieră a majorității studiilor, diabetul îți ia 10 ani din viață.
Bineînțeles, este o medie. Sunt oameni care n-au grijă deloc de ei, care nu știu că au diabet și pierd mult mai mult din viață. Sunt oameni care au diabet și au foarte mare grijă de ei, și medicina reușește să-i mențină cam pe acolo, pe la speranța lor de viață normală. Dar media este de 10 ani de viață în minus. Astfel, dacă tu îți reversezi acest prediabet, pur și simplu câștigi 10 ani în plus. Și ce-mi doresc eu este ca undeva, nu știu, în funcție de vârsta ta, poate peste 20, 30, 40 de ani, când o să ne vedem pe stradă, cine știe ce o să fac atunci, știe… cine știe cu ce o să mă ocup. Dar când o să ne vedem pe stradă și o să mă recunoști, îmi doresc din suflet să te cunosc măcar pe tine, măcar unul singur din toți oamenii care se uită la acest video, și să-mi spui, dacă este cazul tău, dacă o să-ți iei un astfel de glucometru, o să-ți iei glicemia dimineața, și dacă o să constați, nu-ți doresc asta, dar dacă, din nefericire sau din fericire pentru tine, o să constați… o să constați că ai o glicemie de peste 100 dimineața și o să începi să iei toate aceste măsuri, de somn, mâncat mai puțin, făcut sport, mers pe jos după masă, făcut 10000 de pași pe zi, reducerea greutății, reducerea consumării de alcool și tutun și controlul stresului, o să le aplici pe toate astea și o să-ți reversezi diabetul.
Te rog mult, în alea 30-40 de ani, oprește-mă pe stradă, spune-mi că asta ai făcut și hai să batem palmă pentru cei 10 ani în plus pe care i-ai câștigat, cu care poți să faci absolut ce vrei tu. 10 ani cu care faci absolut ce vrei tu. Asta sper eu, sau în felul ăsta sper eu ca acest material să te ajute. Apropo, dacă te trezești dimineața și îți iei o glicemie și vezi că ai peste 100, încearcă să faci toate aceste măsuri, să le aplici, și mai ia-ți încă o dată o glicemie peste două săptămâni sau peste o lună. Nu o luați zilnic. Zilnic n-o să te ajute. E posibil ca tu să începi să faci sport, să mergi, și a doua zi glicemia ta să fie și un pic mai mare, pentru că corpul tău se adaptează la stres. N-o lua în fiecare zi.
Ai văzut că ai peste 100, ok, începi să respecți acest program și îți mai iei o dată glicemia dimineața peste două săptămâni, după aia, din nou, peste două săptămâni, și o să vezi un progres. Și progresul ăsta de multe ori ajută foarte mult psihic, și ca și determinare, și ca și ambiție, și motivație. Să vezi că ai o glicemie de 110 și după aia, după două săptămâni de respectat acest program, ai deodată o glicemie de 105, după aia 102, după aia 96, după aia 92, este efectiv balzam pentru suflet. Ca și, să zic, explicație și definiție foarte simplă, ce este ecografia?
Invitatul: Știi cum a apărut ecografia? Ecografia a apărut pe baza tehnicii dezvoltate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru sonare.
Dr. Mihail: Sonare.
Invitatul: Ce fac? Pur și simplu, un mic aparat cu care noi, medicii, ne facem o hartă a organismului. Așa, pe scurt, e o investigație imagistică ce folosește ultrasunete, ultrasunete, adică unde sonore cu frecvență înaltă. Avem un mic dispozitiv pe care îl punem în contact cu zona pe care vrem s-o investigăm. Acesta transmite ultrasunetele.
Dr. Mihail: Bun. Deci ai zis de sonare, și sonarele erau acele aparate care practic scanau mările pentru a depista, pentru a face o hartă.
Invitatul: E un fel de radar, nu e, de fapt… pentru că radarul asta face. El trimite undă…
Dr. Mihail: Și unda se întoarce la tine, și practic ecograful face același lucru.
Invitatul: Face c… o face, o hartă. Ne face.
Dr. Mihail: Ok. El e foarte interesant, pentru că poți să desenezi cu… poți să desenezi cu sunete, practic. Adică să vezi, să zic, țesuturi, ă, cu ajutorul acelor sunete. Ce înseamnă sunete cu frecvență înaltă?
Invitatul: Sunete pe care urechea umană nu le mai percepe, peste 20000 de Hz.
Dr. Mihail: A, și ele practic sunt foarte… au lungimea de undă foarte mică, nu? Se duc așa, șerpuind, și se întorc.
Invitatul: Și se întorc. Da. Avem un dispozitiv mic pe care îl punem în contact cu zona pe care vrem s-o investigăm, ăă, transducer, care transmite acele unde, ă, și apoi recepționează ecourile pe care țesuturile le reflectă în funcție de distanța la care sunt și de structura lor.
Dr. Mihail: Deci practic e interesant, pentru că poți… iei un dispozitiv care a… Și e important de menționat că aceste ultrasunete nu iradiază.
Invitatul: Da. Evident că nu. Sunt sunete. Sunt sunete.
Dr. Mihail: Care e cel mai frecvent lucru pe care îl vezi la pacienți asimptomatici? Și vreau să începem discuția cu asta, pentru că de multe ori oamenii sunt trimiși la ecografie, da, ca recomandare, când există niște suspiciuni. De multe ori oamenii vin la ecografie pentru că au simptome. Dar, să zic, situația ideală este când te duci la ecografie fiind asimptomatic. Care-s cele mai des întâlnite lucruri pe care asimptomaticii le descoperă la ecografie?
Invitatul: Cel mai frecvent, cred că întâlnesc steatoză hepatică, ficatul gras, dat de un stil de viață nepotrivit, sau nu neapărat, poate să… tocmai sunt pacienți cu un stil de viață sănătos, dar care poate nu-și fac cum trebuie analizele de sânge și au valori ale colesterolului foarte mare, moștenite genetic, și atunci categoria asta de pacienți este cel mai greu de convins că au o problemă. Sunt și atleți care au valori ale colesterolului foarte mari, moștenite genetic, și nu înțeleg de ce. Iar la ecografie se poate vedea o ușoară steatoză hepatică, în ciuda efortului fizic intens pe care-l fac. Și…
Dr. Mihail: Ce e această steatoză hepatică?
Invitatul: Ficatul gras este…
Dr. Mihail: Și-l… Adică tu vezi că ficatul are mai…
Invitatul: Are o altă intensitate de gri.
Dr. Mihail: Față de normal.
Invitatul: Ok. Și asta înseamnă că are grăsime în interior.
Dr. Mihail: Da, da, da, da. Grăsime viscerală. Și ce reacții are un pacient când el e atlet, mănâncă sănătos, vine la ecografie și-i spui că are o steatoză hepatică?
Invitatul: De neîncredere, de m… E greu de înțeles de ce. „Cum? Când eu mănânc foarte sănătos și fac nu știu câte ore de sport pe zi, cum să am ficatul gras?” Ei bine, din păcate, loteria genetică e loteria genetică, pe care nu o putem controla, dar putem să facem ceva în direcția asta.
Dr. Mihail: Corect. Și e important, pentru că afli că ai ficatul gras și poți să faci lucruri care să reverseze acel ficat gras, pentru că ficatul gras este reversibil. Zi-mi, te rog, ce ecografie ar trebui să-și facă, și cine, și la ce… la ce interval? Adică, hai să facem așa un ghid de prevenție. Cineva care se uită acum la acest material și zice: „Băi, nu mi-am făcut nicio ecografie.” Cu ce ar trebui să înceapă, și când, și cât de des?
Invitatul: Nu, nu e o chestie simplă. Ce aș recomanda eu ar fi să te adresezi medicului periodic, o dată pe an. Și nu-i important să facem doar ecografie, important e să avem un tablou. Da? Adică să facem analize de sânge și investigații în funcție de analizele de sânge, în funcție de istoricul tău, în funcție de istoricul familiei. Și atunci ni se indică ce tip de ecografie să facem și la ce interval.
Dr. Mihail: Hm. Bun. Hai să dăm un exemplu. Bărbat, 40 de ani, care se duce la medic, i se prescrie analize ca și prevenție. Ce analize, ce ecografie crezi că ar trebui să facă un bărbat de 40 de ani?
Invitatul: O ecografie abdominală, o ecografie cardiacă, o ecografie de tiroidă ar trebui să aibă… ar trebui să le aibă făcute deja până la vârsta de 40 de ani.
Dr. Mihail: Deci până la 40 de ani, ecografie abdominală, cardiacă și de tiroidă.
Invitatul: Eu aș zice și cardiacă, nu, dar tiroidă și abdomen până la 25 de ani, eu zic că ar trebui să ne facem toți.
Dr. Mihail: Ok, deci până la 25 de ani e bine să ai o ecografie abdominală și de tiroidă. Dacă ele ies ok, când le rep…
Invitatul: La ce intervale? Poate la 25, pe cea de tiroidă nu trebuie să repeți foarte repede. Poate fi repetată și la cinci ani, dacă analizele în timp rămân normale. Ecografia de abdomen, având în vedere că e o investigație sigură, rapidă, care nu doare, care nu-i invazivă, eu zic că e… nu e rău să o repetăm mai frecvent. Poate la 25 de ani, nu anual, poate la 2-3 ani, dar după 30 de ani eu le recomand pacienților s-o facă anual. De ce nu?
Dr. Mihail: Exact. De ce nu? Deci, după 30 de ani, fie și femei, și bărbați, e bine să-și facă ecografie abdominală în fiecare an. Ideea este că, dacă ți-a ieșit bine acum, într-un an se poate întâmpla ceva, nu? Poate să-ți crească ceva care ar trebui să fie urmărit, și atunci o dată pe an e bine să faci. Bun. Ecografia tiroidiană, cât de des ar trebui s-o facem la 40 de ani? Să zicem, nu ți-a… nu ți-a apărut nimic. În cât timp e bine s-o repeți?
Invitatul: Să zicem cinci ani.
Dr. Mihail: La cinci ani. Când devine, să zic, ecografia insuficientă și ai nevoie de mai multe investigații? Adică, când faci o ecografie și trimiți mai departe la tomograf sau la RMN?
Invitatul: Ecografia, de exemplu, nu diferențiază între un țesut benign și malign. Sunt caracteristici ecografice pentru tumoră malignă, tumoră benignă, dar nu ne putem baza pe asta de cele mai multe ori, și atunci e nevoie de imagistică superioară pentru a determina caracterul benign, malign. Ăă, sunt situații, ăă, iarăși, ecografia nu poate vedea, ăă, modificări foarte mici. Acum ecografele sunt tot mai performante și nu mai vorbim de centimetri, dar poate de la 3-4 mm poate scăpa o leziune, sau nu poți s-o vezi cum trebuie.
Dr. Mihail: Pietricelele foarte mici la rinichi, adică pacientul este simptomatic, ți-e clar după simptome și după examenul de urină că probabil că are o pietricică pe undeva, dar tu n-o vezi la ecografie.
Invitatul: Se poate, se poate întâmpla, și atunci trebuie făcută imagistică superioară.
Dr. Mihail: Hm. Ă, ai vreun caz pe care… pe care-l reții sau care te-a marcat, sau un caz interesant în care, să zic, o ecografie a schimbat traseul sau a trimis mai departe la investigații amănunțite și pacientul s-a… s-a întors la tine?
Invitatul: Uite, un caz care e un pic atipic pentru mine, adică eu ecografie de tiroidă fac, dar nu asta fac cel mai des. Ăă, o pacientă care a pierdut o sarcină în trimestrul doi, o sarcină avansată, având deja copii. Și nu se știa de ce. Era investigat în momentul respectiv, să vedem pentru ce, de ce s-a întâmplat treaba asta. Și analizele ei, făcute destul de multe, erau normale. Toate erau normale, și nu se știa care e problema. La mine a venit, am făcut ecografie de abdomen, era normală, pulmonar era normal. Într-un final, m-am gândit s-o întreb și de tiroidă, pentru că știu că de multe ori, tumorile de tiroidă sunt asimptomatice și analizele normale. Și întrebând-o: „Da, parcă în adolescență am făcut o ecografie și atunci mi s-a spus că poate e ceva.” Era o tumoră imensă, avea cancer de tiroidă. Și chestia asta s-a văzut instant. Adică într-o secundă ai pus sonda și era atât de mare că, mă rog, nu-l simțea sau, mă rog, era nu…
Dr. Mihail: Nu simțea absolut nimic?
Invitatul: Și asta a fost ca…
Dr. Mihail: Și nu se vedea, nu se simțea?
Invitatul: Cel mai probabil că da.
Dr. Mihail: Hai să vorbim și despre sân. Zi-mi, te rog, ce… cine ar treb… când, sau femeile, când ar trebui să facă ecografia de sân și ce poate să descopere?
Invitatul: Ecografia de sân e bine să se facă undeva între 20-25 de ani, să se facă prima ecografie de sân. Important, iarăși, de… ca și indicație ideală, ar fi în prima săptămână după menstruație.
Dr. Mihail: Prima săptămână după menstruație.
Invitatul: Da. Prima săptămână după menstruație. Iar ulterior, la indicație. Eu așa recomand. Bun. După vârsta de 30 de ani, clar să se facă anual, dar cel puțin o dată pe an, dar la indicație, în funcție de aspect, în funcție de ce se găsește, medicul care mi-a făcut ecografia ar trebui să-mi spună când să revin. Mai des, mai rar, până în vârstă de 30 de ani. Iarăși, tumori… bun, putem găsi, și chiste se pot găsi, dar tumorile sunt cele de care ne temem cel mai tare.
Dr. Mihail: Și cât de precisă este ea? Pentru că știu că este și un debate în legătură cu când faci ecografie sau când faci mai bine mamografie, adică radiografia aceea de sân care și presează sânul. Cum te poziționezi tu în raport cu cele două?
Invitatul: La vârstă tânără se face ecografie, ulterior se modifică structura sânului, și atunci, după vârsta de 40 de ani, se recomandă mamografie completată, unde este cazul, cu ecografie.
Dr. Mihail: Bun. Zi-mi, te rog, dacă totuși, uite, o femeie, da, face duș și descoperă un nodul la sân, cât de rapid ar trebui să meargă să facă o ecografie de sân?
Invitatul: Nu e o decizie pe care s-o amâni. Am descoperit un nodul la sân, îmi fac programare pentru o ecografie de sân.
Dr. Mihail: Deci nu e de amânat. Și cum faci diferența, și dacă poți să faci diferența, între acei noduli reactivi care pur și simplu după menstruație, din cauza ciclului menstrual, se umflă, sunt dureroși, după aia se dezumflă, și un nodul care te împacientează?
Invitatul: Cel mai bine e să nu încerci să faci singură diferența.
Dr. Mihail: Ok? Nu faci tu diferența. Ok. Ă, am o întrebare legată și de ecografia cardiacă. Când trebuie s-o facă, și cine? Uite, eu n-am făcut niciodată ecografie de cord. Ar fi indicat să fac o ecografie de cord? Pur și simplu…
Invitatul: Ai peste 40 de ani?
Dr. Mihail: Nu.
Invitatul: Atunci poți să mai aștepți puțin, atâta vreme cât ai fost consultat H și ai EKG. Ai făcut vreodată?
Dr. Mihail: Am făcut EKG acum cinci ani, cred.
Invitatul: Da. Nu… mai, mai fă-ți EKG, mai fă-ți. Atâta timp cât EKG-ul este normal, cât nu se aude nimic la consult, nu pare să fie ceva în neregulă, nu-i neapărat să-ți faci o ecografie la 40 de ani, da. De screening. Ok.
Dr. Mihail: E bine să se facă. Ți se întâmplă să ai părinți care… vreau să… le fie frică să facă ecografie la copii, pentru că le e frică că iradiază sau că sunt efecte adverse ale ecografiei?
Invitatul: Eu nu consult copii, dar sunt convinsă că există. Sunt convinsă că există. Dar întotdeauna, în situații de genul ăsta, eu le recomand oamenilor să se informeze și să pună cât mai multe întrebări. Nu mă deranjează dacă lumea mă întreabă, chiar dacă… să nu se teamă de ridicol. Prefer să mă întrebe pe mine decât să caute și să ajungă la concluzii greșite. Nu iradiază. Nu se întâmplă nimic. Dar nu te… gândul ăsta, că ecografie mai bine nu fac, că mă… îmi iradiază la organ.
Dr. Mihail: Eu asta n-am auzit-o, că mă iradiază. Eu am auzit, din păcate, „nu vreau să știu” sau „mai bine nu știu”, ceea ce eu nu pot să înțeleg. Se poate transforma… Și ai avut cazuri, oare, în care, să zic, acea… fiind o tehnică atât de facilă, pacienții să abuzeze de ea, adică din ipohondrie să-și facă ecografii mult mai des decât ar trebui.
Invitatul: Mm, da, da, da. Au fost pacienți care am simțit că se supără puțin pe mine, și ne vedem peste o lună. Nu, dacă aveți întrebări, sigur puteți oricând să reveniți și să mă întrebați, dar să facem ecografie peste o săptămână, peste o lună, peste două… Dar încerc, încerc să înțeleg și asta. Încerc să înțeleg și asta și să le explic de ce nu este necesar să le fac atât de des.
Dr. Mihail: Mi-ar plăcea să aud de la tine care este, ca să vedem, pe vârste, ce controale ar trebui să facă și ce analize de bază ar trebui să facă un bărbat de 30 de ani, sau de 40 de ani, sau de 50 de ani.
Invitatul: Există în momentul de față niște ghiduri ale societăților europene și americane de prevenție. Cel european a apărut în 2024, cel american în 2023, și care au niște direcții, mai bine zis, că nu e niciodată o rețetă perfectă despre ceea ce trebuie să însemne prevenția. La bărbații la 30 plus e important să-și facă un set de analize care să cuprindă un profil lipidic, pentru că este știut că dislipidemia este un factor de risc pentru boala cardiovasculară, o electrocardiogramă, să se măsoare o tensiune arterială, adică lucruri banale. Dacă există cumva factori de risc în familie, și aice mă refer la ereditate, dacă există moarte, moarte prematură în familie la rudele de gradul întâi, atunci cu siguranță lucrurile astea pot să înceapă și mai devreme. Controalele se pot face la doi ani, dacă nu sunt lucruri speciale, și se merge foarte mult pe recomandările acestea igieno-dietetice, adică controlul greutății corporale.
Asta este un lucru absolut obligatoriu. Activitatea fizică, activitate fizică care trebuie să fie regulată, nu din când în când, nu o dată pe săptămână, nu de două ori pe săptămână. Este clar și dovedit în… nu numai în ghiduri, în statement-uri și așa mai departe, în articole în care se arată foarte clar că aproximativ 150 de minute de activitate fizică este benefică și reduce riscul de evenimente cardiovasculare cu c…
Dr. Mihail: Pe săptămână, da?
Invitatul: Da, pe săptămână.
Dr. Mihail: E un minim.
Invitatul: Este un minim. Sigur, nu trebuie să ne oprim aici. Activitate fizică însemnând practic de la mersul pe jos la orice sport îți place, dar mersul pe jos este ceva care ne este la îndemână. Nu trebuie să mergem la competiții, la maratoane sau, eu știu, la lucruri de genul ăsta, sau la sală să faci nu știu ce. Mergi pe jos. Mers pe jos, lăsat mașina, mers pe jos, urcat scările, nu cu liftul, ci cu scara. Lucruri care ne sunt la îndemână. Putem să le facem, dar totul e să vrem să le facem, să înțelegem că este extrem de important pentru sănătate.
Dr. Mihail: Ai spus profil lipidic, pentru că asta, de multe ori, să zic, e primul semn că lucrurile încep să se strice, sau, mai exact, dacă ai un colesterol crescut și alte valori modificate, asta înseamnă că vasele tale sunt deja erodate. Fiecare zi în care ai acel colesterol crescut, acel colesterol se depune. La ce trebuie să fim atenți? E suficient să ai… să-ți faci analize de colesterol total, sau sunt și alte analize pe care le-ai recomanda, cum este ApoB, Apo…?
Invitatul: Da, cu siguranță, acuma lucrurile s-au mai rafinat. Într-adevăr, colesterolul total e un lucru… în momentul de față este o analiză destul de ambiguă. Poți să… nu poți să pui un diagnostic doar pe colesterolul total. Se merge foarte mult în momentul de față, ghidurile de bună practică medicală, nu neapărat cardiologică, urmăresc fracțiunea, respectiv LDL colesterolul. Iar în momentul de față există și aceste două molecule, respectiv apolipoproteina B și lipoproteina (a), care ne arată riscul de evenimente cardiovasculare individual.
Dr. Mihail: Ce este PSA? PSA, atenție, este o proteină pe care prostata ta o secretă. Prostata ta este ca și cum ar fi un propriu… o fabrică proprie de ulei în motorul tău, dacă motorul tău este tot aparatul tău genital. Pentru bărbat, prostata este efectiv… e ca un burețel. Este ca o mandarină prin care trece uretra. În momentul în care tu… să vedem aici, un… asta de aice este vezica urinară, și uretra, trat… trece uite așa prin prostată. Doar că la prostată, prin prostată, tot așa, trec și ductele deferente, prin care spermatozoizii ajung în această uretră și se varsă practic prin ejaculare. Acuma, să ștergem acest desen minunat, ca să înțelegem ce se întâmplă în prostată. Prostata secretă acest PSA, pe care îl vedem aici. Bulinuțele astea sunt PSA-ul, care este secretat de prostată, și acest PSA este o enzimă care are ca rol, atenție, lichefierea lichidului spermatic, lichidului seminal.
Lichidul seminal vine pe ductul deferent, ajunge în uretră, și pentru a lichefia acest lichid seminal, pentru a-l ține lichid, prostata face acest PSA, care este de fapt o enzimă care ajută la lichefierea lichidului spermatic. Atât de simplu. În mod normal, acest lichid trebuie să rămână în uretră, și pentru că uretra și prostata au membrane biologice care sunt permeabile, un pic din acest antigen specific prostatic se va absorbi în sânge. Da? Deci este absolut normal să ai un pic din acest PSA care se absoarbe în sânge, și, atenție, care nu creează nicio problemă. Deci faptul că avem un pic de PSA în sânge, nu avem nicio problemă. Un semn de întrebare, și nu o problemă, apare atunci când acest PSA începe să se absoarbă prea mult în sânge. PSA-ul e ceva absolut normal. Există în prostata oricărui bărbat. Există în sângele oricărui bărbat. Singurul moment în care nu ai PSA, ai PSA zero, este că n-ai prostată, pentru că ți-a fost eliminată chirurgical.
În rest, e ceva absolut normal, ceea ce fiecare bărbat secretă și ajută la lichefierea lichidului seminal. Însă acest PSA se poate absorbi prin membrana prostatică, prin vasele de sânge prostatice, prin membrană, ăă, prin uretră. El se poate absorbi în sânge, și ceva face membranele alea mai permeabile. Da, nivelul de PSA crește din sânge atunci când bariera este deteriorată sau când prostata se mărește semnificativ. Bun, am înțeles acum de ce crește, și hai să vedem posibilele scenarii în care această membrană prostatică devine permeabilă. În primul rând, hiperplazia benignă de prostată, adenomul de prostată. E acea situație în care pacientul vine la medic și zice, primește un diagnostic, mergi acasă, zice: „Domnule, am prostată.” Nu toată lumea are prostată, dar pacientul în cauză are hiperplazia benignă de prostată. Uite că prostata, cu vârsta, la bărbați începe să crească. Este o mărire naturală a prostatei, care vine odată cu vârsta.
Mai multe celule produc firesc mai mult PSA. Deci ai o prostată mai mare, acea prostată va produce mai mult PSA, și el va absorbi mai mult în sânge. Avem hiperplazia benignă de prostată. Mai avem inflamație, infecție, traumă, manipulări medicale. Aice mi-a arătat un j… ejaculare, și le vedem din nou pe acest grafic. Hai să revenim la graficul acesta. Avem inflamație sau traumă, da, infecții urinare, catetere care au fost introduse pe uretră din varii motive, medicale, bineînțeles, biopsii anterioare sau masaj prostatic. Ce înseamnă asta? Că te-ai dus la doctor și doctorul ți-a făcut un masaj prostatic, și tu te duci poate în câteva zile la medicul de familie, el îți recomandă un test PSA, faci PSA-ul și odată el iese mare. E normal, pentru că doctorul te-a masat la prostată. Există și presiune mecanică. Presiunea mecanică înseamnă ejaculare recentă. Deci orice ejaculare recentă, atenție, da, orice ejaculare recentă poate să-ți crească PSA-ul, da, și ți-l va crește posibil chiar peste limita pe care buletinul de analize vrea s-o vadă, și convenția este să avem 4 ng/ml.
Deci asta este limita pe care ar trebui s-o… n-o depășim. Când o depășim, atunci analiza apare, să zic, peste limita superioară și ne alarmează. Da, revenind, ejacularea recentă este o cauză pentru care prostata face PSA, îl elimină, și prin permeabilitatea membranei prostatei, acest PSA poate să se absoarbă în sânge. Ok, deci ejacularea recentă. Și acuma să ne gândim cât de des medicul care se uită pe analize zice: „Ce vârstă ai? Hai să facem și un PSA”, și-l bifează. Cât de des îți explică că, cu 40 de ore înainte de a face acest… această analiză, e bine să nu ejaculezi, domnule? Ajungem și acolo. Da, deci e bine să nu ejaculezi, am reținut, dar ajungem la protocolul pe care trebuie să îl ții înainte de testarea PSA. Mersul intens pe bicicletă. Deci, din nou, mergi pe bicicletă, habar n-ai că prostata ta este lovită constant. În special dacă mergi pe gropi și stai, pentru că ți-e lene, stai pe șa.
Te duci și îți faci un test PSA, poate să iasă mărit. Echitație și sex anal, bineînțeles. Sex anal făcut ție. Da, pentru că vorbim de bărbat. Se testează PSA-ul la bărbat. Deci dacă ție ți s-a făcut sex anal, în mod cert, sexul analatic în scopul obținerii plăcerii… Deci și sexul anal este cel care îți poate crește nivelul de PSA. Și atenție, orice fel de manevrare în zona prostatei. Da, există tot felul de masaje prostatice. Prostata este cunoscută ca fiind o zonă care provoacă o plăcere diferită de orgasmul clasic masculin, și atunci orice fel de manipulare în zona prostatei o s-o facă un pic mai permeabilă și o să mobilizeze acel PSA în sânge. Da. Bun. Și cauza finală pe care o căutăm este această tumoră malignă. Structura normală la prostată este distrusă, permițând PSA-ului să ajungă mai ușor în sânge. Deci o… un cancer care crește în prostată și practic face prostata foarte permeabilă, și o cantitate mare de PSA se eliberează și în spermă, dar și în sânge.
Bun, avem deja 10 minute de material. Deja am înțeles că PSA-ul este o enzimă absolut naturală, care poate să ajungă în sânge în tot felul de condiții. De ce se testează acest PSA? Hai să luăm de aici: pentru screening, atenție, vorbim imediat despre pro și contra screening; atunci când există deja simptome, da? Simp… urinări frecvente, sânge în urină sau în spermă, durere prostatică, faci un PSA ca să pui un diagnostic; sau monitorizare, atunci când pacientul deja are cancer, a fost operat, a fost tratat și vrei să vezi cum ții cancerul ăla sub control. Acuma, argumentele pro, clare, evidente, și cele două tabere de fapt se contrazic pe lucruri diferite. Am zis că există două tabere de medici. Unii zic: „Ok, lasă PSA-ul. Nu-l mai face, că face mai mult rău.” Și există alți medici care zic: „Hei, nu, principalul beneficiu e depistarea formelor agresive de cancer într-un stadiu incipient.” PSA-ul a fost introdus ca metodă de screening în anii ’90, iar mortalitatea cauzată de cancerul de prostată a crezut… scăzut semnificativ.
Da, uite așa scade mortalitatea cancerului de prostată. N-avem aici gradații, dar vorbim despre anii 1990-2020 și vorbim de oameni pe mia de locuitori și pacienți pe mia de locuitori, și de ce să le scad mult… Dar vin ăilalți din tabăra contra testării PSA și zic: „Nu, n-a scăzut numărul de decese din cauza testării sau datorită testării. A scăzut datorită faptului că știm să operăm mai bine. Avem robot, avem tehnici, diverse tehnici de operare.” Ok, dar în mod cert e lesne de înțeles că depistarea precoce e foarte importantă în asta. Da. Riscuri sau argumente contra, care țin de riscuri și delimitări. Vorbim despre alarme false, supradiagnosticare și complicații. Alarme false. Majoritatea bărbaților cu un PSA crescut nu au cancer. O spune știința. Deci dacă ți-a ieșit PSA-ul crescut, sunt șanse de 95%, probabil, așa simt eu, nu știu numărul ăsta exact, dar și o să vedem că numărul ăsta posibil să fie mai mare de 95.
Zic 95 ca să fiu, să fiu safe. Sunt șanse de 95% să nu ai cancer de prostată. Da, dar acest lucru generează anxietate, stres și investigații medicale inutile. Uneori pot fi inutile, dacă doctorul este foarte agresiv. Pe mine m-a sunat un prieten recent. Eram în… urcam în avion și zic: „Băi, nu pot vorbi.” „Nu, nu, te rog. Am… simt că mor. Am făcut analiză și mi-a ieșit PSA-ul mare. Zi-mi, te rog, un doctor care se pricepe la cancer de prostată.” Un băiat educat, care s-a dus și s-a făcut testul PSA pentru că a fost bifat în lista de analize, la analize de rutină. Adică el s-a dus la analize de rutină, a zis: „Sărut mâna, doamnă, vreau și eu să fac analize de rutină”, și domnul doctor i-a bifat inclusiv PSA-ul. El s-a dus, nu știu ce a făcut el în alea 48 de ore. Nu știu ce a făcut.
Din nou, glumă proastă. Îmi cer scuze, oameni buni, pentru… dar ceva o fi făcut, și i-a ieșit PSA-ul mare, și m-a sunat foarte panicat că are cancer de prostată. Ajungem la supradiagnosticare imediat, și la complicații, dar vreau să-ți arăt schema asta. Din 1000 de bărbați care fac screening regulat pe parcursul mai multor ani, se salvează una, două vieți. Doamne, sunt vieți importante, adică sunt vieți de luat în calcul. Dacă testezi mii de bărbați pe parcursul mai multor ani, salvezi una, două persoane. Da. Reduci trei cazuri de metastaze, adică revii, da, trei cazuri de metastaz…, de metastazare. În fine, deci trei cazuri în care cancerul se poate metastaza. Cum? Pentru că tu nu faci screening, el rămâne acolo, crește, crește, crește, îți dă metastaze. E, astea trei cazuri le reduci. Uite, sunt câțiva oameni de pe aici, câțiva oameni de pe aici, dar sunt sute de alarme false și zeci de cazuri de supradiagnosticare.
Sute de oameni care se duc și fac testarea asta, le ies rezultatele pozitive și le cade părul din cap de la… între ghilimele, li se… li se albește părul din cap. Pierzi ani din viață de atâta stres, îți… nu-ți mai faci lucrurile. Adică ți-a ieșit pozitiv testul. Doctorul zice: „Bine, hai să repetăm la două săptămâni.” Două săptămâni nu dormi. Cu toate că cancerul de prostată, chiar dacă e al treilea cel mai frecvent cancer, este un cancer care, odată cu înaintarea în vârstă, nu este atât de agresiv. Și apropo de asta, nu orice cancer necesită tratament imediat. Există cancere de prostată, forme ușoare, forme care nu sunt agresive, care nu necesită tratament, care… în care medicul preferă să urmărească cancerul. Pentru că de multe ori, și una dintre recomandări, și o să ajungem și la recomandarea de testare, dar vreau s-o arăt acum: peste 70 de ani, de obicei, screening-ul nu mai este recomandat, deoarece beneficiile sunt depășite de riscuri peste 70 de ani.
Sau dacă speranța de viață este mai mică de 10 ani. Deci, concret, dacă speranța ta de viață este mai mică de șapte, de 10 ani, să zicem că ai 70 de ani și nu speri să depășești 80 de ani, păi nu are rost să te cauți de cancer de prostată, pentru că tu vei muri mai repede decât acel cancer ar putea să te omoare. Asta este realitatea acestui cancer. El se dezvoltă la o vârstă înaintată și nu-ți mai face rău aproape deloc. De fapt, majoritatea dintre oamenii, bărbații trecuți de 80 de ani, cărora li se fac la deces autopsie, au o formă de cancer de prostată. Atât de răspândit este. Doar că n-ai vrea să-l faci la 40 de ani, și de aceea există această recomandare, cu toate aceste reguli pe care le respectăm, da, înainte de a face testul. Nu ejaculăm 48 de ore, fără antrenamente fizice intense.
Orice manipulare rectală este interzisă, și în caz de infecție urinară nu-ți faci testarea. O poți face în următoarele situații. Între 40 și 45 de ani, dacă ai un risc ridicat. Da, discuția ar trebui să înceapă mai devreme pentru bărbații cu istoric familial de cancer de prostată. Ai 40 de ani, ai bunic, tată, frate, nepot cu cancer de prostată, te duci și vorbești cu medicul tău. Dacă are rost, îți faci acest test. Din nou, având în minte faptul că acest test este la fel de relevant pentru cancerul de prostată cum este durerea de spate relevantă pentru cancerul de plămân. Da, dacă ai durere, te duci și te cauți. Dacă îți iese PSA-ul mai mare, te duci și te cauți, să excluzi toate celelalte cauze, care-s cele mai posibile. Da. Între 55 și 69 de ani… de fapt, aici ar fi 55 de ani. Deci între 40 și 55 de ani.
Și asta e… este o comprimare a ghidurilor, care diferă între ele. Deci între 40 și 55 de ani, dacă ai istoric, te duci, vorbești cu medicul, îți faci această testare. Între 55 și 69 de ani, decizia este individuală. Se recomandă o discuție informată cu medicul despre balanța personală între risc și beneficiu. Frecvența testării poate fi de doi, p… ani, și peste 70 de ani nu mai are niciun beneficiu să-ți faci această testare. Și aici avem societăți mari din toată lumea, care au recomandări diferite. US Preventive Services Task Force zice că persoane între 55 și 69 de ani, bărbații, au o decizie individuală. Ei decid dacă se testează. American Urological Association spune că între 50 și 69 de ani PSA o dată la 2 ani. Da, nu-i decizia ta, recomandarea e s-o faci, concret. În grup de risc, origine africană, familie cu cancer, mutații, discuția începe de la 40 de ani, iar la rezultatul suspect trebuie să faci repetarea analizei și după aia un RMN.
American Cancer Society: risc mediu, discuție la 50 de ani; risc crescut, la 45 de ani; risc foarte mare, gen tată cu cancer de prostată în tinerețe, discuția începe la 40 de ani pentru această testare. Dacă speranța de viață e sub 10 ani, nu se testează. Și acum, hai s-o luăm de la început. Să zicem că ai înțeles ce este acest PSA, ce este această enzimă, de ce crește din cauze care nu țin de cancer, ce trebuie să faci înainte de testare, când și de ce se face această analiză. Avem argumente pro și contra. Avem, cum ziceam, aceste sute de alarme false, zeci de cazuri de supradiagnosticare și tratament și complicații inutile. Apropo, ajungem și acolo. Nu orice cancer se tratează. Totuși, dacă ți-a ieșit un rezultat pozitiv, ce faci? Repeți analiza. Da. Se face testul respectând cu strictețe regulile despre care am vorbit mai devreme. Nu ejaculezi.
Nu faci absolut nimic care să implice prostata. O ții la rece, între ghilimele. După ce ți-a ieșit repetarea pozitivă, deci dacă PSA-ul a doua oară l-a… Deci l-ai repetat, iese din nou pozitiv, peste 4 ng/ml, te duci la urolog. Da. Da. O discuție detaliată, cu examinare clinică și tușeu rectal. Adică urologul va trebui să-ți bage un deget în fund și să palpeze acea prostată, pentru că cancerul inclusiv se simte. Da? Deci gândește-te că există atât de multe cancere care nu se simt. Da. N-ai cum să bagi mâna să palpezi ficatul sau pancreasul. Dar iată că poți să palpezi prostata. De ce n-ai palpa-o? Doar trebuie să bagi un deget în fund. Nu e mare lucru. Pare… pentru prima dată pare ceva ciudat, da, neplăcut, dar e atât de simplu. Adică ești doar tu în cabinet cu medicul, își pune o mănușă, își pune un gel și, fără să-ți dai seama, ți-a băgat degetul în fund.
Tu te pui într-o poziție normală și el poate să palpeze prostata, să-și dea seama și să… și să-ți dea atunci un răspuns. După aia poate să-ți facă… să-ți facă ecografie transrectală. Adică transductorul acela de ecografie se bagă și el în rect și poate să se uite cu ecograful pe acea prostată. Dacă are suspiciuni în plus, da, dacă suspiciunea continuă, și deja am restrâns grupul, da, din ăia 1000 de pacienți testați, 1-2 sunt ăia care sunt descoperiți cu cancer de prostată, se face, se face RMN multiparametric de prostată. Da, e pasul-cheie, care vede exact cât este acel cancer, dacă e acolo. Îți pune un diagnostic, îți spune nivelul de evoluție, și îți… cumva, în funcție de acel rezultat și tabloul clinic, medicul poate să decidă dacă doar o să urmărească acel cancer, dacă îți dă un tratament, dacă te trimite la radioterapie sau dacă te operează.
Discuția despre cancerul de prostată o s-avem într-un alt material. Și înainte, totuși, de operație se poate face biopsia prostatică. Se recomandă doar dacă RMN-ul arată leziuni suspecte. Se realizează țintit, ghidat de imaginile RMN. Deci așa procedezi dacă ai rezultate pozitive în lanț. Dacă însă al doilea test PSA îți iese negativ, uiți de el. Vorbești cu urologul, îl repeți la doi ani. Dacă îți iese și al doilea test pozitiv, și îți face un tușeu rectal și ecografie, și e curată prostata, sau poate descoperi o inflamație, o prostatită infecțioasă, ai rezolvat problema. Dacă vede ceva pe ecografie și îți face tușeu, și îți face RMN, RMN-ul e curat, gata, ai rezolvat problema. Sunt multe, sunt mulți pași, și pe parcursul acestor pași tu poți să ieși din schemă. Vreau să vorbim și despre analize, pentru că există tot felul de analize care îți analizează tot felul de markeri tumorali, și există, să zic, în spitalele de stat, probabil că opt, nouă markeri tumorali uzuali pe care noi le testăm la pacienții care vin cu un anumit tablou clinic, sau îi testăm atunci când avem un pacient cu o predispoziție și vrem să depistăm un cancer incipient.
Posibilitățile de a analiza un sânge… există peste 100 de markeri tumorali, și markerii ăștia tumorali nu trebuie făcuți pur și simplu la cererea pacientului, pentru că acești markeri tumorali sunt de fapt niște metaboliți care se activează și atunci când avem un cancer, dar se activează și în alte patologii. Spre exemplu, dacă vrei să te duci și să-ți testezi PSA-ul, care poate să indice un cancer de prostată, acel PSA poate să indice și o prostatită, o inflamație a prostatei. Dacă tu te duci și îți faci pur și simplu, la alegerea ta și la cererea ta, necunoscând despre ce este vorba, un set de markeri tumorali, acesta poate fi de cele mai multe ori un motiv de îngrijorare nejustificată, pentru că un marker tumoral poate să fie crescut din alte cauze decât un cancer. Deci e bine să-ți faci aceste analize doar la recomandarea medicului. Poți să vorbești cu medicul tău, să-i spui că vrei să faci un screening, de exemplu, iar el să aleagă un set de markeri tumorali care se potrivesc riscului tău și vârstei tale, și să le analizezi în context.
Adică, atunci când un marker se pozitivează, medicul știe să te întrebe dacă nu cumva ai fost răcit în ultimele două săptămâni, dacă nu ai simțit cumva o durere ascuțită într-o anumită zonă, dacă nu ai consumat ceva alcool înainte de analize și așa mai departe. Deci să te testezi pur și simplu pentru markeri tumorali nu e o mișcare inspirată pentru cineva care nu știe să citească în context clinic acele analize.
Invitatul: Sau chiar și polipul să sângereze, chiar și polipul să sângereze.
Dr. Mihail: Sau să fie ulcerat, nu? Și practic pe acolo el scapă constant sânge, și asta se cheamă hemoragie ocultă. Adică tu nu o vezi…
Invitatul: Dar ea există, și există acest test de hemoragie ocultă, care caută cu microscopul în scaun dacă există hemoglobină. E un… testul hemocult. A fost inițial dezvoltat în anii ’80. E un test care se bazează pe o… un colorant, pe guaiac. Nu era foarte precis. Trebuia să ții dietă, să nu mănânci carne, nu știu ce. Între timp s-a rafinat, a apărut testul Hemocult 2, și mai recent, de câțiva ani, a apărut acest test FIT, care determină până la 2 micrograme de hemoglobină în scaun. Un test FIT pozitiv… Și aice noi punem cutoff-ul. Sunt laboratoare care pun 100, sunt altele care pun 20 sau care pun doi. În funcție de acest cutoff, tu poți găsi polipi sau cancere. Un test FIT pozitiv impune colonoscopia. De regulă e ceva acolo, cel mai adesea un polip, și îl găsești, îl scoți.
Dr. Mihail: Deci poți să faci tot felul de investigații până să ajungi la colonoscopie. Totuși, există această recomandare, ca peste 50 de ani, sau în unele cazuri 45 de ani… și tu ai povestit mai devreme că cumva incidența începe să crească la vârstă tânără. Da. Adică ai pacienți de peste 30 de ani, nu?
Invitatul: Din păcate, avem și pacienți care au… am găsit adenoame avansate la 16 ani.
Dr. Mihail: La 16 ani.
Invitatul: Da. Cu ocazia unei sângerări, și din fericire părinții au venit și, făcând o colonoscopie, am găsit un adenom cu carcinom in situ.
Dr. Mihail: Totuși, în funcție de riscurile astea, recomandarea e de a face la 45 sau 50 de ani… care… cum ai recomandat-o, de exemplu, dacă se uită la noi acum, da, oameni, și au o vârstă, fără să-i știi, e o… e o vârstă la care le-ai recomandat să facă clar colonoscopie? Deci după 45 de ani ar trebui să discute cu medicul lor de familie?
Invitatul: Da. Și el stratifică riscurile. Uite, vorbeam de aplicația aia mai devreme. În aplicație tu pui acolo: sunt obez, nu mănânc ce trebuie, fumez, am rude de gradul întâi cu cancer. Clar că riscul meu e mai mare decât cel din populația generală. Trebuie să merg către colonoscopie, versus un om care nu are niciun fel de istoric.
Dr. Mihail: Sigur că, din păcate, perversitatea cancerului, că asta e o boală extrem de perversă, poate să apară tocmai la tine, care n-ai nicio istorie, n-ai pe nimeni, ai mâncat sănătos, ai făcut sport, alergi, știu eu, ești, ce vorbeam, după standardele tale, cel mai sănătos om posibil. De aia e screeningul… este la un om asimptomatic care hotărăște că își face, ca să aibă o sănătate cât mai bună, niște teste de screening. Cum faci pentru prostată, faci și pentru colon. Se poate începe cu acest test FIT…
Invitatul: La 45 de ani, și dacă e pozitiv, să mergi către colonoscopie.
Dr. Mihail: Deci e important de reținut asta, că nu te duci tu să ceri o colonoscopie. Te duci la medicul de familie și vorbești despre aceeași… acești factori de risc pe care îi ai sau nu-i ai. Se fac markeri tumorali…
Invitatul: Și adesea vedem markeri tumorali făcuți inutil. Deci markerii tumorali se fac când ai cancer, nu se fac de screening, cu excepția PSA-ului, singur. Dar pentru carcinoembrionarul de la colon nu se face acest examen de screening. Vin pacienți înlemniți, de stres: „Uite, mi-a găsit markerul ăsta.” „Da, dar de ce ți l-ai făcut?” Adică iese des fals pozitiv, nu? Adică poate să iasă, zic, dacă ai Covid, dacă ești virozat, dacă iei medicamente, dacă mai ai sarcină, whatever. Sunt un milion de mulți.
Dr. Mihail: Asta e o informație foarte bună, pentru că într-adevăr, de multe ori, pacienții se duc singuri și își fac analize de marker tumoral, crezând că așa pot descoperi un cancer. De multe ori descoperă că analizele astea ies pozitive, iar stresul este unul major. Probabil că pierd câțiva ani din viață doar stresându-se, până ajung la alte investigații.
Invitatul: E foarte greu după aia să mai îi convingi că nu e o problemă, că, uite, poate ar fi bine să lase de fumat, că-i de acolo. Sunt creșteri de o unitate sau două, dar care pe el, ca pacient, îl… efectiv te disperă. Sunt pacienți care sunt în pragul sinuciderii, și nu glumesc, adică la modul cel mai sincer, pentru că cineva a avut această idee să facă markerii și a găsit această chestie mișcată, și începe endoscopie, colonoscopie, CT, RMN, nu găsești nimic. E foarte greu să liniștești, că el vede că, uite, e acolo.
Dr. Mihail: Ok. Și lucrurile se fac invers. Întâi îți faci colonoscopie. Dacă ai suspiciune, ai găsit… Am găsit. Se face, pentru că la cancerul colorectal 60% pot să aibă acest antigen carcinoembrionar crescut.
Invitatul: Ăsta e o proteină embrionară…
Dr. Mihail: Care poate să crească, dar la ce e util? E util să-l monitorizezi. Adică l-am operat, l-am tratat, a scăzut. Dacă începe să crească, te gândești fie că e o metastază, fie că e o recidivă.
Invitatul: Hm. Perversitatea cancerului este că tu poți avea la început antigen carcinoembrionar pozitiv, dar să faci o metastază sau o recidivă cu o clonă care nu face carcinoembrionar, și invers, poți să nu ai, să fii în ăia 40% cu ACE-ul negativ. Deci, exact ce vorbeam, markerul ăsta… tu poți să ai ditai cancerul cu markerul zero. Odată ce ai depistat, domnule, n-am avut antigen carcinoembrionar, el intră în protocolul de urmărire, chiar dacă inițial era zero, se face o clonă normală.
Dr. Mihail: Și hai să începem acum cu semnele care îți indică că este posibil să ai de-a face cu un cancer. Asta nu înseamnă că ai un cancer. Asta nu înseamnă, repet, că aceste semne îți spun diagnosticul. Sunt doar niște semne la care trebuie să fim atenți, și la anumit prag, da, al intensității acestor semne, sau la cumulul de mai multe semne, e bine să mergi la următorul pas. Nu să te sperii, ci să mergi la doctor, să vorbești despre asta și să vezi ce analiză trebuie să faci mai departe. Și semnul care ne indică că e posibil să fie ceva în neregulă este slăbit în greutate fără un motiv anume. Când slăbești în greutate fără să fi făcut nicio schimbare în viața ta, mănânci aceleași lucruri, ai aceeași activitate, n-ai un stres în plus, nu te-ai despărțit de iubitul, n-ai divorțat, nu ai devenit deodată vegan, nu ai exclus deodată, peste noapte, merdenelele și sucurile dulci, nu ai început să faci un program de sport sau nu ai un program de slăbit, când slăbitul ăla nu este justificat și nu este… nu faci un efort în sensul acelui slăbit, dar observi că începi să slăbești 3-4 kg pe lună.
În fiecare lună dai 3-4 kg mai jos. Poate nu te cântărești, dar observi că la curea trebuie să mai faci încă o gaură, pentru că pantalonii care îți veneau și cureaua care îți venea fix perfect deodată nu mai este fixă, ai mai mult loc. Cămașa parcă a devenit mai mare, tricourile au devenit mai mari. Când începi să slăbești fără un motiv anume, ăsta este un semn că trebuie să te duci la doctor și să te verifici. Un alt lucru care se întâmplă ca un proces paraneoplazic, paraneoplazic pentru că se întâlnește în jurul acestui cancer sau în jurul unei patologii oncologice, un proces paraneoplazic care se întâlnește atunci când în corp crește o tumoră malignă, este scăderea de fier. Cancerul acela poate să mănânce din fier, consumă prea mult fier pentru a crește el, și atunci tu nu mai ai suficient fier pentru a face hemoglobina.
Fierul este un element esențial care ajută la formarea hemoglobinei. Când tu nu ai fier, apare ceea ce se cheamă anemie feriprivă, pentru că nu ai fier, și în lipsa fierului pentru hemoglobină, îți scade nivelul de hemoglobină, îți scade nivelul de oxigen care poate fi disponibil și transportat în organism, iar oxigenul este principala ta sursă de energie. Neavând oxigen și având un alt locuitor în corp care îți consumă din resurse, tu poți să ajungi la acest proces paraneoplazic care să-ți dea somnolență. Este o intoxicație endogenă, cum spuneam și mai sus, la scădere în greutate. Cancerul acela, da, pe lângă faptul că îți consumă energie, îți consumă fier, nu mai ai hemoglobină, ai anemie, îți dă și această intoxicație endogenă. Sunt tot felul de metaboliți care se secretă în exces în corp, și este pur și simplu ca și cum ai avea un otrăvitor la tine în corp.
În corpul tău crește ceva ce te otrăvește, și toate astea îți dau acea senzație de somnolență, care poate să fie însoțită de o anemie. Poți să ai paloare pe sclere, poți să ai mâinile albe, poți să te uiți pe limbă și limba ta este albită. Deci poți să ai semne de anemie, sau poate să nu se vadă acea anemie, dar o scădere în procentul hemoglobinei care te poate impacta se poate practic traduce prin această somnolență. Un alt semn despre care putem să vorbim și care tot ține de corp ține de ganglioni. Acuma, ganglionii sunt niște stații limfatice. Noi avem limfă care circulă în corpul nostru, care este un fel de bandă de rezervă. Dacă autostrada este sângele nostru, banda de rezervă este sistemul limfatic, care este paralel cu vasele noastre de sânge și care transportă multe elemente de imunitate. E ca o bandă de siguranță, ca pe care merg tirurile, să zicem, da, pentru că acolo avem tot felul de macrofage care se duc în sânge, găsesc un răufăcător, îl mănâncă, și ca să nu circule în sânge cu el, se duc pe sistemul limfatic și ajung în ganglioni.
Ganglionul este ca o fabrică de desfacere a acestei imunități. Deci ganglionii sunt ca niște hale imense unde intră dubițele de Jandarmerie. Dubițele se deschid, ies răufăcătorii, se discută, se face triaj, se transformă în altceva, se reeducă. Asta este scopul ganglionilor, și noi avem ganglioni în zona gâtului, în zona claviculelor, avem ganglioni în zonele acestea axilare, avem ganglioni inghinali, și de regulă aceștia sunt ganglionii pe care îi verificăm, și noi îi verificăm în context clinic, dar și tu, și eu, absolut oricine, când ne facem duș, putem din când în când, nu obsesiv, nu zilnic, dar o dată la două-trei săptămâni, să ne masăm în zonele astea, în zona asta cervicală, în zona asta din spate, în spatele urechilor. Ori aici, în zona asta a maxilarului, putem să ne masăm în zona axilei, dăm cu săpun și trecem așa cu mâna. Putem să ne masăm în zona inghinală și să căutăm să vedem dacă ceva este diferit față de cum e de obicei.
Acum, un ganglion se poate umfla într-o infecție acută. Dacă ai o problemă de măsea, ți se poate umfla un ganglion aici, în zona gâtului. Da. În zona aici, în zona osului, poți să ai un ganglion care se umflă. Dacă ganglionul s-a umflat deodată, el doare, el poate să fie cald, îl simți deodată și îl asociezi cu o infecție, cu o răceală, cu o infecție de gât, cu o prostatită, cu o infecție genitală, atunci n-ai de ce să te îngrijorezi. Este un ganglion care captează. Au plecat multe dubițe deodată, au captat toți acei răufăcători, i-au adus în acea hală, și hala aia deodată s-a mărit, s-a încălzit. Ăsta este un scenariu normal. În schimb, dacă ganglionul crește în timp și persistă și stă acolo, dacă ganglionul devine imobil, da, este legat cumva de restul de țesuturi, nu prea poți să-l miști, dacă este dur. Da. Dacă este dur, cum am zis, nu doare și stă și persistă acolo, asta înseamnă că în acel ganglion e posibil să fie ajuns niște dubițe care nu sunt cu simplii răufăcători, ci au ajuns acolo cu niște celule tumorale.
Da, de ce se întâmplă asta? Și oarecum este bine că avem astfel de ganglioni, cu toate că noi ne ferim de acești ganglioni, nu ne plac ganglionii. Este foarte bine că avem acești ganglioni, pentru că acești ganglioni sunt prima stație în care migrează un cancer. Da? Dacă ai un cancer care crește într-un loc și el începe să dea pe din afară, celulele tale imune o să ia acele celule canceroase și o să le ducă în ganglioni. Doar că acele celule tumorale o să înceapă să crească în acei ganglioni. Ganglionul începe să se umfle, nu doare, nu este roșu, este persistent, este dur, nu se mișcă, nu este mobil. Da, dacă observi în zonele pe care le-am descris un ganglion care are acest caracter, e un motiv să te duci la medic, care îți va face o ecografie, îți va face un set de analize și care poate să depisteze din timp un cancer.
Dacă tu nu faci nimic și rămâi cu acel ganglion, atunci el la un moment dat se va transforma și el într-o tumoră și va trimite mai departe pui în alte zone. Și atunci când acei pui se duc pe traseul limfogen, pe limfă, sau pe traseul hematogen, prin sânge, în alte părți, atunci acele celule tumorale se pot cantona peste tot și încep să crească peste tot, și de regulă asta transformă cancerele în cancere inoperabile. Nu le mai poți scoate, pentru că tu îți dorești ca acel cancer să fie localizat la început, l-ai scos și ai uitat de el. Când sunt peste tot, nu mai ai cum să intervii chirurgical, iar chirurgia este cea mai bună… de cele mai multe ori este cea mai bună și cea mai eficientă intervenție pentru a scăpa de un cancer. Dacă cancerul acela a depășit stația limfoganglionară și s-a dus mai departe și a metastazat, atunci singura ta soluție este chimioterapia.
Sunt cancere care răspund bine la chimioterapie. Sunt cancere însă care nu răspund bine, și din păcate oamenii ajung în acele statistici. Din 19 milioane de cazuri noi în fiecare an, 10 milioane decedează. Din nou, dacă ți s-a umflat un ganglion deodată, te doare, este inflamat, este roșu, îl asociezi cu o infecție, n-ai niciun motiv să te sperii. E cel mai probabil o infecție pe care trebuie s-o tratezi mai departe, așa cum ți-a indicat medicul. În orice caz, toate astea pot fi îmbunătățite, eu zic, cu 20%, 25%, spre 30%, prin nutriție antiinflamatorie, sau antiinflamatoare, somn odihnitor, managementul stresului și mișcare constantă. Și gluma e că trebuie să le faci pe toate. Dacă faci doar… mănânci bine, dar te stresezi în timp ce mănânci bine, nu prea o să te ajute la fel de mult. Dacă mănânci bine, faci yoga, dormi, dar nu te miști, n-o să fie bine.
Dacă te miști, nu te stresezi, mănânci bine, dar dormi două ore, iar n-o să fie bine. Toate aceste analize sunt legate, cum ziceam la început, între ele, într-un mod holistic, și fiecare analiză bușită poate s-o bușească pe cealaltă, și fiecare activitate pe care o faci poate să deregleze alte lucruri pe care tu crezi că le stăpânești. Aș vrea, spre final, dacă poți să… uite, să transmiți un mesaj pentru cei care se uită și pentru cei care poate n-au făcut nicio ecografie sau care amână ecografia. Ce recomandări ai avea să le transmiți, și dacă ai avea în centrul Bucureștiului un afiș imens pe care ai putea să scrii orice, ce ai scrie acolo?
Invitatul: Le-aș aminti că prevenția e cea mai importantă pentru a ne menține sănătatea. Cea mai importantă, că vorbim despre o investigație sigură, care nu doare, neinvazivă, care e ușor accesibilă și care ne poate aduce extrem de multe informații, care poate diagnostica multe probleme la început, înainte ca ele să devină serioase, și să poată fi tratate. Eu, de exemplu, îmi planific ecografia, îmi fac în fiecare vară ecografie abdominală și îmi setez așa un timp, ăă, să zic, mă leg de un an, de un anotimp, de exemplu, sau mulți oameni se leagă de ziua lor de na… și eu fac, nu știu, 30 de zile înainte ziua de naștere, 30 de zile după ziua de naștere sau în apropierea zilei de naștere, astfel încât știi exact: băi, a venit acea perioadă a anului, fie un anotimp, fie… da, exact, îți faci acel ITP anual. E simplu. E rapid, și trăiești liniștit, și știi, știi că ai făcut cel puțin… știi că ai făcut tot ce poți să faci în privința prevenției acesteia, să zic, de screening, de a căuta, da, pentru a putea interveni la timp, pentru a nu lăsa lucrurile să degenereze.
Pentru că tumora de ficat de multe ori, de cele mai multe ori, nu doare. Poate să dezvolte de la sine și să nu dea niciun fel de semn. Metastazele hepatice nu dor. Cancerul de pancreas, care din păcate e cel mai păcătos, doare când crește, dar în stadii incipiente poți să-l vezi asimptomatic. La fel la rinichi, la fel la vezica urinară, la fel la prostată. Deci sunt atât de multe lucruri care pot să crească asimptomatic fără să știi. E bine să le vezi din timp. Deci sunt chestii banale, și ficatul gras de atza hepatică…
Dr. Mihail: La 20 și ceva de ani. Sunt mulți pacienți, din păcate. Nu, evident că nu-i bine s-o ai nicicând…
Invitatul: …dar cu cât mai repede te duci, ești investigat și ți se spune, ți se spune de fiecare dată să încerci să faci un pic de sport, să-ți modifici un pic alimentația, să-ți faci analize, să vedem dacă ai moștenit ceva probleme metabolice, ajută. Și să știi că cei mai mulți pacienți răspund. Evident că n-or să schimbe drastic stilul de viață, marea majoritate, dar și o schimbare mică și ajută.
Dr. Mihail: Corect.