Adevărul științific despre LGBTQIA+. Tot ce trebuie să știi

5.7.2026

Vorbim despre un subiect jurul căruia circulă multe mituri, confuzii și informații contradictorii: homosexualitatea.
În acest episod analizăm ce spune știința despre orientarea sexuală. Vorbim despre cât de frecventă este homosexualitatea, de ce nu este considerată o boală și care este diferența dintre orientarea sexuală și identitatea de gen.

Discutăm și despre efectele stigmatizării, despre cum poate gestiona un părinte coming out-ul propriului copil și despre întrebările pe care mulți oameni le au, dar ezită să le pună.

Un dialog bazat pe dovezi științifice, empatie și respect, care ne ajută să privim diversitatea umană cu mai multă înțelegere.

📚 SURSE:

Video editor: Ion Vanica
Social media manager: Vlad Ionescu

Dr. Mihail: Omule, te salut, doctor Mihail aici. Avem un subiect șmecher astăzi, aș putea spune. E un subiect care îmi place și îmi face plăcere să vorbesc despre el pentru că e o dezbatere care intră și în știință, și în cultură, și în societate, și în ce ne reprezintă pe noi ca oameni. În rezumat: o să vorbim despre gay. Ok? Vorbim despre gay.

O să abordăm tot felul de întrebări care eu cred că merită un răspuns. Spre exemplu: de ce sunt din ce în ce mai mulți gay în ziua de astăzi? A înnebunit lumea sau de ce e posibil să simți asta? Da. Deci ăsta e un hook, nu e ceea ce cred eu. Este un hook care sper să te țină legat de acest material. O să abordăm tot felul de întrebări și vreau să fac un disclaimer.

Primul disclaimer este că o să vorbesc din punct de vedere științific despre ce înseamnă orientare sexuală, orientare de gen, sex biologic. O să le dezbatem, o să vedem ce zice știința despre ele. Pe lângă asta, o să-mi spun și propriile mele păreri. Ok? Din punctul ăsta de vedere, e posibil să am zone în care să mă înșel și vreau de acum să specific acest lucru. Da, dacă greșesc cu anumite opinii, vă rog să mă corectați.

Îmi asum faptul că unele lucruri pe care le spun eu e posibil să fie jignitoare pentru oamenii din comunitate. Vă rog să mă credeți pe cuvânt că am analizat dacă, de exemplu, îmi pun o întrebare – da, o să discutăm despre dacă a fi gay este o boală sau nu e o boală. Ok, eu știu răspunsul la această întrebare, logic, dar cred că e necesar să punem această întrebare tocmai pentru a răspunde la ceva ce mulți oameni, din păcate, încă se întreabă. Oricum, vorbim despre toată comunitatea, tot ce înseamnă LGBTQ+.

Dar, cum ziceam, materialul ăsta e pentru tine dacă ești homofob, dacă simți că nu suporți, „domnule, lasă-i în pace, adică să-și facă treaba la ei acasă, dar să mă lase în pace cu paradele lor și cu toate nebuniile lor”. Da? Deci „să mă lase în pace”. Dacă te gândești așa, e pentru tine acest material, dragă omule. Pentru că sper că, dându-ți o perspectivă mai mare, o să reușesc să te fac să-ți faci ție mai puțin rău și să faci comunității mai puțin rău.

Acest material este pentru tine și dacă ești super educat și știi mult mai multe lucruri decât mine și o să vii în comentarii să mă corectezi în anumite greșeli pe care îmi asum că o să le fac. Poate multe din aceste întrebări pe care eu o să mi le pun o să ți se pară barbare și jignitoare, dar eu cred că ele merită abordate tocmai pentru că sunt oameni care încă se gândesc așa sau își pun aceste întrebări. Și acest material e pentru tine dacă ești undeva la mijloc și nu știi cum și ce, dar ți se pare că: „Stai că înainte era așa, dar acuma-s prea multe tipuri… și transsexual, și transgender, și non-binar, și bisexual, și asexual, și nu înțelegi care e treaba cu toate astea”. Rămâi aici, pentru că o să vorbim despre asta.

Dar înainte de a începe acest material vreau să îți recunosc un lucru. N-am mai vorbit despre asta, dar cred că în acest material merită să fac un reveal. N-am vorbit despre asta neapărat, dar probabil că din postările pe care le-am făcut ți-ai dat seama puțin de acest lucru. Era cumva evident din cum mă comport cu oamenii și așa mai departe. În fine, long story short, vreau să zic că eu sunt heterosexual. Ăsta este adevărul. Nu mă feresc de asta și e logic să nu mă feresc de asta, pentru că nici dacă aș fi homosexual nu cred că m-aș feri de asta. Dar să fii heterosexual înseamnă să îți placă sexul opus. Tu, când am zis că sunt heterosexual, te-ai gândit: „Ia uite, bă, doctorul e heterosexual”. Dacă te-ai gândit așa, înseamnă că îți trebuie acest material, pentru că o să vorbim despre astfel de noțiuni de bază.

Este homosexualitatea o boală?

Primul lucru pe care aș vrea să-l stabilim, și o întrebare pe care unii oameni încă și-o pun, este dacă este o boală. Dacă să fii din comunitate, să fii LGBTQ+, dacă a fi gay, dacă a fi transgender, dacă a simți că ești altfel decât ești, dacă este o boală sau nu este o boală.

Un argument ar putea să fie că: „domnule, de ce înainte a fost considerată cel puțin o tulburare?” Ok? Adică era trecută în manualul de afecțiuni psihiatrice ca fiind o tulburare. Și de fapt ăsta a fost un moment greșit al istoriei. Din toată stigmatizarea, din toată dogmatizarea religioasă, din faptul că aveam demult natalitate mică și orice „risipă” de acest tip era considerată o perversiune și o tulburare, dintr-o greșeală a istoriei medicale homosexualitatea a fost considerată o boală. Și cumva ne-am gândit că dacă e boală, am putea s-o și vindecăm.

Ei, ghici ce? Istoric și medical-științific, nu poți să vindeci homosexualitatea. Nu există tratament. Da, există alte boli pentru care nu există încă tratament, dar specific pentru homosexualitate nu există tratament pentru că homosexualitatea nu este o boală.

Prin definiție – acum gândim liber, științific, ok? – o boală, prin definiție, este ceva ce trebuie ori să producă suferință, ori disfuncție în viața unui om. Ai hipertensiune: îți provoacă suferință, la un moment dat îți poate provoca disfuncție. Ai o boală autoimună: îți provoacă suferință, disfuncție. Ai depresie: îți provoacă suferință. Ai anxietate: suferință. Ai schizofrenie: ai o suferință. Orice boală pe care o denumim boală, prin definiție, ea este boală pentru că provoacă suferință sau disfuncție, fie le provoacă pe amândouă.

Ori homosexualitatea nu provoacă absolut nicio boală. Să fii LGBTQI+ (și o să ajungem la acest acronim și o să vedem ce înseamnă el: Lesbiană, Gay, Bisexual, Transgender, Queer, Intersex, Asexual și Plus restul identităților neincluse explicit) nu e o boală, pentru că asta nu-ți provoacă nici suferință, nici disfuncție. Și nu este ceea ce cred eu. Aici nu suntem la capitolul de păreri. Asta demonstrează studiile, chiar și cele făcute în anii ’50, care arată că la teste oarbe bărbații gay nu se distingeau psihologic de cei heterosexuali, și multe alte studii care au urmat. Toată documentația o s-o punem în descrierea acestui material.

Dacă m-ai întreba dacă este sănătos sau dacă este nesănătos să fii gay sau să fii lesbiană sau queer sau să faci parte din comunitatea LGBTQ+, răspunsul meu, din păcate, ar fi da. Este nesănătos. Dar în același mod în care este nesănătos să lucrezi într-o mină. Tu când lucrezi într-o mină, tu nu-ți faci rău prin faptul că tu lucrezi în mină. Tu îți faci rău prin faptul că mina este poluată. La fel cum este nesănătos să stai într-un oraș. Tu nu faci ceva rău în oraș. Tu stai într-un mediu poluat care îți face rău.

Și aici e un lucru pe care mulți oameni nu-l înțeleg. Pentru că unii oameni pot să zică: „Da, dar stai, dar dacă persoanele gay au mai multă depresie și o rată mai mare de suicid, asta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu aceste persoane?” Și răspunsul este nu. Pentru că, dacă populația generală are, uite, un nivel de stres pe parcursul timpului, comunitatea LGBT are ceea ce se numește sarcina stresului minorității.

E stres de minoritate. E un model descris de Ilan Meyer în 2003 care presupune că stigma, prejudecata și discriminarea creează un stres cronic suplimentar pe care heterosexualii nu îl trăiesc. Deci tu, dacă ești heterosexual, adică îți place femeie cu bărbat, îți place familia tradițională și, indiferent de ce convingeri ai sau nu ai, tu ești acceptat de societate. În schimb, o persoană din comunitate are stresori distali, obiectivi: discriminare, hărțuire la școală, violență, respingere. În special e greu pentru adolescenți care au acel coming out mai devreme și care la 16 ani își anunță părinții cum și ce sunt și ce orientare sexuală au sau ce orientare de gen au (ajungem și acolo). Devin foarte hărțuiți la școală, inclusiv de profesori, inclusiv de colegi și așa mai departe.

Deci ai stresori distali și ai și stresori proximali, interiorizați: ascunderea orientării, așteptarea respingerii, homofobia internalizată. Deci, din păcate, oamenii din comunitatea LGBT trăiesc cu acest stres al minorității, care le face rău. Nu pentru că ei așa sunt, așa s-au născut, asta vor, asta le place.

Diversitatea în natură

Și o să vorbim despre diversitate, pentru că diversitatea biologiei există peste tot. Ca spoiler, au fost documentate peste 1.500 de specii de animale care au comportament gay. Și foarte bine documentate. Peste 500 de specii care efectiv cresc împreună puii, fac „dulce dragoste” împreună, au comportamente gay. Adică diversitatea asta există în natură și este de fapt foarte frumoasă dacă te gândești la ea. Diversitatea de flori de pe câmp este foarte frumoasă. Cum ar fi să avem doar flori în culorile tricolorului nostru? Doar flori roșii, galbene și albastre. Și ăla zice: „Domnule, flori roz… bine, bă, domnule, lasă florile roz la casă. Crește-le la tine acasă, să nu le vedem noi la noi pe câmp.” Da. Sau le băgam la închisoare, cum se întâmpla de fapt acum câțiva zeci de ani înainte.

Și dacă ar fi să reții un lucru din acest episod, acesta ar fi: patologia stă în afara persoanei, nu în persoană. Când controlezi statistic pentru stresul acesta (adică când iei persoane heterosexuale cu un nivel de stres asemănător), persoanele LGBT nu mai sunt predispuse la boli psihice. Este exact invers față de logica veche.

Acronimul LGBTQIA+

Bun, hai să zicem că am acoperit acest lucru. Hai să vedem acuma ce înseamnă, din nou, LGBTQI+ ca să înțelegem despre cine vorbim.

  • L vine de la lesbiană.

  • G, a doua literă, vine de la gay. Adică, și dacă nu mă înșel, din nou, corectați-mă, ajutați-mă în comentarii: poți să zici și la o femeie care este lesbiană că este gay. Eu așa știu. Adică o femeie poate să fie gay și asta presupune că este lesbiană.

  • B – există bisexual. Bisexual înseamnă că îți place și cu bărbați, și cu femei. Toate astea sunt orientări sexuale.

  • T-ul vine de la transgender, ceea ce înseamnă identitate de gen.

  • Q vine de la queer sau questioning, adică în căutare, când nu ești sigur sau ești așa, un pic dezorientat, nu ți-ai dat seama încă. Sau poate că acest questioning este chiar felul tău de a fi. Nu trebuie să-ți dai seama de ceva. E perfect în regulă.

  • I vine de la intersex, adică variații biologice ale caracteristicilor sexuale. E o variație biologică în care o persoană poate să aibă și cromozom X și Y și ele să se manifeste în varii combinații, să ai ambele tipuri de organe sexuale și așa mai departe.

  • A vine de la asexual, aromantic și agender.

  • + (Plus) vine de la restul identităților neincluse explicit.

Sunt din ce în ce mai mulți gay?

Acum, un alt lucru important pe care ni-l putem dori explicat este: de când există gay și cât de des există asta în natură? Pentru că avem impresia că înainte parcă nu erau atâția gay. Adică era câte unul, câte doi. Acuma te plimbi pe Calea Victoriei și vezi numai gay și te gândești: „Bă, dar sunt tot mai mulți gay astăzi”.

Dar atenție, dacă ne uităm pe grafice, vedem că mulți dintre noi eram deja în viață și trăiam când, atenție, să iubești o persoană de același sex cu tine era pedepsit cu închisoarea. Da. Ultima persoană eliberată din închisoare pentru orientarea sa sexuală a fost eliberată în 1998. Suntem în 2026. Avem aproape 28 de ani de când era asta interzis prin lege! În 2001 vine abrogarea completă a articolului 200 pentru integrarea în Uniunea Europeană. Deci noi, ca să ne integrăm în Uniunea Europeană, a trebuit să renunțăm la această lege.

Da? Deci cumva, dacă erai băgat la închisoare pentru faptul că îți plăcea de cineva, era clar că nu declarai acest lucru și te ascundeai, și asta aducea mult mai mult stres decât stresul care există acum. Trebuie să fim realiști, dacă ne uităm la parcursul pe care îl are comunitatea, chiar dacă există în continuare foarte multă discriminare, foarte multă neînțelegere, foarte multă interpretare greșită a lucrurilor, lucrurile avansează într-o direcție mai bună față de ce exista înainte.

Dar dacă revenim la cât de natural este acest lucru, acest lucru nu este nenatural. Comportamentul homosexual, cum am zis, e documentat științific la peste 1500 de specii: bonobo, delfini homosexuali, pinguini homosexuali, macaci homosexuali, bizoni homosexuali. Îți închipui bizoni care fac „dulce dragoste”, bizon cu bizon? Nu și-o fi găsit și el acolo pe câmp o bizoniță să facă familia tradițională de bizoni. Nu, s-a găsit bizon cu bizon. Dar care-i treaba ta? Tu când te uiți la bizon cu bizon… hai să facem exercițiul ăsta de imaginație: „Ce urât. Hai să-i închidem în închisoare pe bizoni, sau e împotriva lui Dumnezeu”. Nu, frate, e natura! Ei nu-și imaginează, n-au imaginația bogată a noastră. Adică eu nu cred că un bizon poate să fie promiscuu. Există pescăruși gay. Da. Uite, vezi doi pescăruși gay pe plajă. Te deranjează asta? Nu, nu te deranjează. Și aceste animale inclusiv practică curtarea, formarea de cupluri și co-creșterea puilor.

Multă vreme nu a fost observat oficial din cauza prejudecății observatorilor, nu pentru că nu exista. Deci existau pe vremuri observatori care vedeau macaci gay, dar nu documentau: „domnule, că nu-i frumos”. Dar se pare că există o singură specie cunoscută (în afară de om) care prezintă orientare homosexuală exclusivă. Adică nu că e bizon cu bizon și după aia vede și o bizoniță, ci animal exclusiv homosexual. Și asta este oaia domestică. Da. Oaia domestică pe care o avem noi în ogradă. Aproximativ 10% din berbeci sunt homosexuali. Uite, mi-ar plăcea un podcast cu un cioban să ne povestească cum e viața la stână, să ne confirme sau să infirme acest lucru. Științific, berbecul este în proporție de 10% homosexual.

Și intervalul ăsta e asemănător cu intervalul pe care îl întâlnim la oameni. La oameni se pare că procentul de homosexualitate variază între 2% și 10%. Aparent ai putea să zici că ar putea fi în creștere, dar de fapt ceea ce consideră o parte a literaturii științifice este că procentele astea nu cresc pentru că oamenii sunt mai gay, ci pentru că condițiile noastre sociale ne arată că devine din ce în ce mai safe să recunoști ce ești și să te comporți ca atare.

Hai să facem o paralelă. Imaginează-ți că fotbalul ar fi interzis prin lege și n-aveai voie să joci fotbal. Acum 30 de ani te băgau direct la pușcărie pentru că jucai fotbal. Păi, ne-am fi jucat toți fotbal ascunși prin casă. Am fi dat la perete. Dar după aia, când nu mai este pedepsit cu închisoarea: „Domnule, dar e urât. Joacă, domnule, fotbal la tine acasă”. Păi oamenii ar continua să joace fotbal ei acasă, după care ar ieși primii curajoși care ar juca fotbal afară. Și, na, s-ar supăra bunicuțele, dar asta e, joci fotbal. Și dacă ai vedea că sunt mulți care joacă fotbal, ai zice: „Ok, poate că pot și eu să ies să joc fotbal”.

Cu o remarcă foarte importantă: mie, de exemplu, nu-mi place să joc fotbal. Îmi pare rău să recunosc asta. Nici măcar la campionatul mondial nu mă uit, poate doar la finală. Cu toate astea, dacă mă ții foarte mult la fotbal, poate că poți să mă înveți să joc fotbal și poate că la un moment dat ar putea să-mi și placă. Dar în ceea ce privește orientarea sexuală (să îți placă bărbați sau femei), e ceva ce nu poți învăța, ce nu poți dezînvăța. Cert este că nu poți să înveți asta, nu poți să deprinzi asta, nu poate să fie o curiozitate, nu poate să fie ceva transferabil!

Sunt foarte mulți – și mă miră cât de mulți oameni, inclusiv prieteni apropiați de-ai mei, tați de băieți – care îmi spun că lor le este frică ca copilul lor să vadă comportament gay și să creadă că este interesant să fie gay. Este ceva ce științific nu a fost observat niciodată. Deci nu s-a observat niciodată ca cineva, din curiozitate, să-și schimbe orientarea sexuală. Ori o ai, ori n-o ai.

Gândește-te tu acuma la ce sex îți place ție. Da, poate ești heterosexual. Teama asta o au foarte des bărbații. Bă, îți plac femeile, da? Hai să facem un experiment și să nu-ți mai placă femeile de mâine. Crezi că ai putea să-ți schimbi orientarea sexuală? Nu zic să-ți placă bărbații, zic doar să nu-ți mai placă femeile. Astfel ne dăm seama și înțelegem că acest lucru e imposibil. Pentru că orientarea sexuală și dorința sexuală către cel de care ești atras este un lucru atât de biologic, atât de înscris genetic, atât de influențat de hormonii cu care am crescut în burta mamei, de primii ani de viață, factori emoționali, genetici, de mediu… Sunt atât de mulți factori implicați încât pur și simplu orientarea noastră sexuală este forjată în noi. N-ai cum s-o schimbi. La fel cum n-ai cum să iei un Logan și să-l faci Lamborghini din aceleași piese.

Există „Gena Gay”?

Există o arhitectură genetică, da, dar nu există „gena gay”. Există un studiu publicat în Science în 2019 (Ganna et al.) care a făcut o secvențiere pe 480.000 de oameni. A găsit cinci loci genetici asociați semnificativ cu comportamentul homosexual. Toate variantele testate însă explică un procent mic, o direcție un pic spre comportament homosexual, și nu există o singură genă. E un răspuns poligenic.

Ce înseamnă poligenic? Este ca atunci când, de exemplu, îți place gustul de măr. Nu-ți place pentru că ai o singură genă care îți dă plăcerea gustului de măr, ci ai 100 de gene exprimate diferit: una te face să-ți placă gustul ușor dulceag, alta gustul ușor acrișor, alta îți face să-ți placă fructul crocant. Toate astea într-un fine tuning duc la a-ți plăcea mărul. Mitul cu „gena gay” arată așa: ai un switch, da? L-ai pornit, ești gay, l-ai oprit, nu ești gay. Genetic, acest lucru nu există. Este un efect poligenic.

Mai mult decât atât, dezvoltarea intrauterină joacă un rol. Hormonii prenatali: expunerea diferențiată la androgeni/testosteron în fereastra critică a sarcinii influențează organizarea neuroanatomică a creierului.

Există și un efect al ordinii nașterii. Probabilitatea ca un băiat să fie gay crește cu 33% pentru fiecare frate biologic mai mare. Vă rog să nu vă sunați prietenii care au frați mai mari să le arătați că au șanse mai mari. Este raportat la populația generală: deci dacă în populația generală la 1000 de persoane 3 sunt gay, dacă ai un frate mai mare la 1000 de persoane 4 vor fi gay.

Sex Biologic, Orientare Sexuală și Identitate de Gen

Hai să deschidem acest subiect, cele trei dimensiuni ale diversității, în special pentru oamenii din politică care se hăhăie și se întreabă câte genuri există.

  1. Sexul biologic: Incontestabil. Există sex masculin, adică ai un cromozom X și un cromozom Y. Sexul îl stabilește tatăl (mama dă X, tatăl poate da X sau Y). Dacă ești XY, sexul tău biologic este masculin (testicule, penis). Dacă ești XX, sexul tău biologic este feminin (ovare, uter).

  2. Orientarea sexuală: De cine îmi place mie să fac sex sau de cine mă atașez eu emoțional. Poate fi heterosexual, homosexual, bisexual, asexual. Dacă îți place familia tradițională, e foarte bine. Și eu am crescut într-o familie tradițională, am o familie tradițională, bărbat cu femeie, căsătoriți, ne iubim, facem copii. Mie mi se pare super șmecheră familia tradițională, dar a crede în ea n-are absolut nicio legătură cu negarea diversității altora.

  3. Identitatea de gen: Cine ești tu în interior, sentimentul profund psihologic de a fi bărbat, femeie, ambele sau niciuna.

    • Cisgender (Cisgen): Te identifici cu același sex ca sexul tău biologic. Eu m-am născut bărbat și în interiorul meu mă simt bărbat.

    • Transgender: Identitatea ta de gen nu corespunde cu sexul atribuit la naștere. De exemplu, te naști biologic bărbat, dar tu în interiorul tău profund te simți femeie.

Și ce este foarte important este că orientarea sexuală se pare că e complet independentă de identitatea de gen. O persoană trans poate fi heterosexuală sau gay. Tu poți să te naști de sex masculin, identitatea ta de gen e bărbat, și îți plac alți bărbați: ești un bărbat gay. Sau poți să fii de sex masculin, ești transgender (simți că ești femeie) și îți plac bărbații: ești o femeie trans heterosexuală. Toate aceste axe sunt independente.

„Problema” actului sexual

Pentru oamenii care se gândesc că nu e normal, ei se gândesc doar la interacțiunea sexuală. Și acuma pe ei vreau să-i întreb: în relația ta heterosexuală, cât la sută din timp petreci cu partenerul făcând efectiv sex?

Să zicem că un cuplu face sex de trei ori pe săptămână, 10 minute o interacțiune. Asta înseamnă 30 de minute pe săptămână. 30 de minute x 52 de săptămâni x 10 ani = 260 de ore de sex în 10 ani. Adică dacă l-ai pune cap la cap, vreo 11 zile. Asta înseamnă cam 0,3% din timp. În restul de 99,7% din timp acești oameni vorbesc, se plac, se ceartă, gătesc, trăiesc o relație. So, întrebarea sinceră este: what’s the problem? De ce cineva ar avea o problemă cu asta?

Concluzii și sfaturi pentru părinți

Am stabilit că medical nu este o boală pentru că nu provoacă suferință și disfuncție în sine. Așa te naști, nu poți să devii gay ca pe un trend. Depresia și suicidul sunt cauzate de stresul de minoritate și de stigmatizare. Terapia de conversie nu funcționează.

Apropo de parade, paradele sunt acolo pentru că ei sunt discriminați. N-avem parade ale oamenilor heterosexuali pentru că noi nu suntem discriminați pentru asta. Dacă de mâine vin niște extratereștri la putere și zic că dacă ești heterosexual trebuie să stai ascuns în casă, pe bună dreptate că o să ieșim și noi la o paradă a familiei tradiționale. Parada semnalizează că există o nedreptate și cere o rezolvare.

Și o ultimă discuție pentru părinți. Există studii foarte clare, o meta-analiză din 2023 care ne arată că ceea ce contează pentru dezvoltarea copilului este stabilitatea, afecțiunea, lipsa conflictelor, nu structura de gen a părinților. Copiii crescuți de părinți gay au aceeași dezvoltare, nu-și schimbă orientarea sexuală sau de gen indiferent cu ce părinți cresc.

E foarte important să știi că, dacă ai copii, copilul acela poate să se nască cu altă orientare sexuală sau de gen. Dacă el vreodată face acel coming out și vine și spune: „Tată, mamă, vreau să vă spun ceva”:

  • Ce să NU faci: Nu echivalați identitatea cu un act de rebeliune temporară. Nu învinovățiți copilul pentru dificultățile sociale pe care le va întâmpina. Dacă simțiți anxietate, apelați la un terapeut, nu o descărcați pe copil.

  • Ce trebuie să faci: Validează necondiționat: „Te iubesc și te susțin, indiferent de situație”. Colaborați cu școala pentru a asigura un mediu protejat de hărțuire. Permiteți copilului să-și exprime genul prin alegerile vestimentare.

Sper ca acest material să elucideze un pic din aceste dileme. Sper că te-a ajutat. Uite, dacă te-a ajutat acest material, te rog lasă asta jos în comentarii. Dacă ești din comunitate sau vrei să corectezi ceva ce am povestit aici, te rog scrie asta în comentarii. Toți suntem liberi să ne exprimăm opiniile fără să jignim, fără să discriminăm și fără să lovim în alți oameni. Cei care vor face asta vor fi excluși de pe acest canal. Mulțumesc. Ciao, pe curând!

De interes pentru tine

Despre tineri, frici și adevărul din spatele scenei | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu COJO

Despre tineri, frici și adevărul din spatele scenei | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu COJO

Boabe de cunoaștere
Despre tineri, frici și adevărul din spatele scenei | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu COJO