5 lucruri care pot duce la ficat gras

Poți să ai ficat gras și să nu te doară nimic. Sunt oameni care nu beau aproape deloc alcool și deși au transaminazele în limite normale, totuși, au grăsime acumulată în ficat.

De fapt, ceea ce numeam până recent ficat gras non-alcoolic sau NAFLD poartă astăzi numele de MASLD (boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice). Pentru foarte mulți oameni, ficatul gras este strâns legat de felul în care organismul gestionează energia, glucoza și grăsimile. 

Ficatul primește nutrienții pe care îi mănânci, îi transformă, îi depozitează și îi trimite mai departe acolo unde este nevoie. Dar când, ani la rând, există exces de energie, rezistență la insulină și alți factori metabolici, în celulele hepatice poate începe să se acumuleze grăsime.

1. Grăsimea abdominală și kilogramele în plus

Primul lucru la care ne gândim este greutatea, dar aici nu contează doar numărul de kilograme de pe cântar. Contează foarte mult unde se află grăsimea.

Grăsimea viscerală este cea depozitată în profunzimea abdomenului, în jurul organelor. Spre deosebire de grăsimea pe care o poți prinde între degete (cea depusă pe exteriorul corpului), aceasta este metabolic foarte activă și este strâns legată de rezistența la insulină și de acumularea de grăsime în ficat.

Tocmai de aceea, în evaluarea riscului metabolic, circumferința abdominală poate spune uneori mai multe decât simpla greutate.

Poți avea ficat gras chiar dacă nu ai obezitate. Există persoane cu greutate aparent normală care dezvoltă MASLD (boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice), mai ales dacă au multă grăsime viscerală, rezistență la insulină, trigliceride crescute, diabet sau predispoziție genetică.

2. Rezistența la insulină

Dacă ar trebui să înțelegi un singur mecanism din spatele ficatului gras metabolic, acesta ar fi rezistența la insulină.

Insulina este hormonul care ajută glucoza să intre din sânge în celule. Atunci când țesuturile devin mai puțin sensibile la insulină, pancreasul încearcă să compenseze producând mai mult.

Dar efectele nu se opresc la glicemie. Rezistența la insulină favorizează eliberarea acizilor grași din țesutul adipos către ficat și modifică felul în care ficatul produce, depozitează și exportă grăsimile. Treptat, trigliceridele se pot acumula în hepatocite.

De aceea, ficatul gras apare atât de des împreună cu prediabetul, diabetul de tip 2, trigliceridele crescute, hipertensiunea și obezitatea abdominală. Acestea nu sunt întotdeauna probleme separate, ci diferite manifestări ale aceluiași teren metabolic. Ghidurile europene actuale pun tocmai acești factori cardiometabolici în centrul diagnosticului de MASLD. 

Și tocmai de aceea, dacă ai diabet de tip 2, merită evaluat și ficatul.

3. Băuturi cu zahăr și alimente ultraprocesate

Ficatul gras nu apare pentru că ai mâncat o prăjitură. Problema este ceea ce se întâmplă repetat, într-o alimentație în care aportul de energie depășește frecvent ceea ce organismul consumă.

Când există un surplus energetic cronic, o parte din această energie ajunge să fie depozitată, iar ficatul poate deveni unul dintre locurile în care se acumulează grăsime.

Băuturile îndulcite sunt un exemplu bun pentru că îți permit să consumi rapid cantități importante de zahăr și calorii.

O meta-analiză recentă, cu peste 1,2 milioane de participanți, a asociat consumul cel mai ridicat de alimente ultraprocesate cu un risc cu aproximativ 32% mai mare de MASLD față de consumul mai redus. Fiind vorba despre date observaționale, nu putem spune că alimente ultraprocesate sunt singura cauză, dar asocierea merită luată în serios. 

De aici înțelegem că alimentația de zi cu zi contează mai mult decât un aliment izolat. Cu cât dieta ta se bazează mai mult pe legume, fructe întregi, leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe, pește și alte surse de proteine de calitate și mai puțin pe produse ultraprocesate și băuturi cu zahăr, cu atât construiești un mediu metabolic mai favorabil și pentru ficat.

4. Alcoolul 

Alcoolul este extrem de toxic pentru ficat. Consumul excesiv de alcool poate duce la ficat gras alcoolic, o afecțiune în care se acumulează grăsime în celulele hepatice.

Chiar și în cazul ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), unde cauza principală nu este alcoolul (ci excesul caloric, obezitatea, diabetul), consumul de alcool este strict interzis. Ficatul deja afectat de grăsime lucrează greu și nu are nevoie de stres suplimentar.

Riscuri asociate cu alcoolul și ficatul gras:

• Agravarea steatozei hepatice: alcoolul accelerează acumularea de grăsime
• Progresia către ciroză: dacă ficatul gras este neglijat și consumul de alcool continuă, următorul pas este ciroza hepatică, o afecțiune ireversibilă, al cărei singur tratament este transplantul

Recomandări:

• Evită complet alcoolul dacă ai fost diagnosticat cu ficat gras, indiferent de cauză.
• Adoptă un stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată și activitate fizică, pentru a reduce grăsimea hepatică.

5. Lipsa mișcării 

Sedentarismul este asociat cu rezistența la insulină, depunerea de grăsime viscerală și un profil metabolic mai puțin favorabil. Unele date arată chiar o asociere între timpul petrecut sedentar și cantitatea de grăsime din ficat. 

Partea bună este că mișcarea chiar poate ajuta. O meta-analiză a studiilor randomizate a arătat că activitatea fizică reduce grăsimea din ficat și poate îmbunătăți markerii afectării hepatice. Și există un detaliu foarte important: beneficiile asupra grăsimii hepatice pot apărea chiar și fără o scădere spectaculoasă în greutate. 

Cu alte cuvinte, sportul nu este util ficatului doar pentru că arde calorii. Mersul alert, înotul și exercițiile de forță sunt toate opțiuni bune. Cel mai bun tip de mișcare rămâne, în practică, cel pe care îl poți face constant.

Ce analize merită să faci?

Ficatul gras, sau steatoza hepatică, nu prezintă simptome clare în stadiile incipiente, de aceea analizele sunt esențiale.

• Analize hepatice de bază:
  Transaminaze (ALT, AST): Indică inflamația ficatului.
  GGT (Gamma-glutamil transpeptidază): Poate fi crescută în afecțiunile hepatice.

• Ecografie abdominală: Este o metodă imagistică simplă și eficientă pentru a vizualiza acumularea de grăsime la nivelul ficatului.
• Profil lipidic extins: Include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele, deoarece ficatul gras este adesea asociat cu dislipidemiile.
• Glicemia și hemoglobina glicată (HbA1c): Pentru a verifica prezența rezistenței la insulină sau a diabetului, factori de risc majori

Un diagnostic precoce permite intervenții rapide și eficiente, deoarece ficatul gras este reversibil în stadiile incipiente.

Concluzii 

Ficatul gras este, de foarte multe ori, un semnal despre sănătatea întregului metabolism. Grăsimea abdominală, rezistența la insulină și diabetul, excesul caloric și o alimentație dominată de produse ultraprocesate, alcoolul și sedentarismul sunt lucruri care îl pot afecta în timp.