Dr. Mihail: Omule, te salut, doctor Mihail aici. Te invit de la începutul acestui vlog să bem un shot, să ciocnim un shot și o să zici: „ce naiba s-a întâmplat cu acest canal de se beau deja shot-uri aici?”. O să fie un shot de ulei de măsline. Și nu știu dacă ai văzut, dacă îți apar și ție pe internet, dar după acest video o să-ți apară oameni care beau shot de ulei de măsline dimineața și fac cam așa: pun niște ulei. O să vorbim și despre uleiul ăsta, stai liniștit. O să vorbim despre ulei.
Trebuie să pui cam 15 ml de ulei. Cred că e bine să ai cântar acasă. Posibil să fie cam mult aici, dar uite, undeva pe la 15 ml de ulei avem. Da, poate e un pic mai mult. Eu acasă am cântar. Îl pun pe cântar și cântăresc 15 ml de ulei sau vreo 16, pentru că mai rămâne 1 ml pe pahar. Și sper să nu tragem multe duble astăzi ca să nu beau foarte mult ulei. Se pune zeamă de lămâie. Zeama de lămâie, pe de o parte, îl face mai ușor de înghițit, pentru că îl face așa un pic mai… nu mai e atât de uleios, să zicem așa. Și se pare că zeama de lămâie are și un efect sinergic cu anumite elemente din ulei care devin mai ușor de asimilat. Eu îl amestec așa pe masă, nu știu dacă se vede cum l-am frecat. Îl frec așa de masă, îl amestec și îl beau.
În fine, o să vedeți pe internet acest trend și ce observi (și e bine să observi și o să vorbim despre asta) e că te râcâie pe gât. Dacă l-ai băut și dacă uleiul este bun, o să te râcăie pe gât. Aproape că o să-ți vină să tușești un pic și o să explicăm ce se întâmplă și de ce se întâmplă asta. Dar, în esență, o să înțelegi în acest material dacă acest truc funcționează și dacă într-adevăr este un „biohack” pentru longevitate. Și îți zic de pe acum un spoiler: e posibil să fie unul dintre cele mai puternice hack-uri de longevitate pe care le avem la îndemână, care sunt naturale și pentru care avem dovezi științifice în spate.
Dar înainte să începem acest material, vreau să-ți povestesc și o anecdotă. Pentru că în urmă cu o săptămână și un pic, chiar în urmă cu opt zile, m-am întors dintr-o vacanță în Creta. O vacanță în care timp de șapte zile, în principiu, am stat, am dormit, m-am plimbat, m-am scăldat și am mâncat. Și asta a fost o vacanță un pic aparte pentru mine, pentru că mie îmi este greu să mă relaxez până și în vacanță. Cumva nu-mi place să mă relaxez foarte mult și, chiar dacă rămân fără telefon și îmi pun tot felul de limite, mă surprind singur stând fie în apă, fie pe șezlong, fie la masă și gândindu-mă la muncă. Mă gândesc la muncă sau la viitor, la ce o să filmăm, cu cine o să vorbim, cum o să vorbim, cum o să edităm, cum o să facem lucruri noi. Și efectiv, dacă nu am un telefon pe care să-mi proiectez lucrurile sau dacă nu am o agendă în care să-mi scriu lucrurile, îmi formez un fel de spațiu virtual. Am cu mine spațiul meu virtual unde îmi notez acolo ceva, acolo ceva. Și uneori devine chiar ridicol și fiică-mea râde de mine că mă surprinde stând uite așa pe scaun sau pe bancă și mutând niște lucruri imaginare în spațiu. Asta mi se întâmplă, ăsta sunt, asta este.
Vacanța asta a fost aparte pentru că am reușit cumva să mă relaxez. Efectiv s-au aliniat astrele. Proiectele au fost finalizate. A fost o săptămână în care am fost lăsat în pace. Mi-am și propus acest lucru, am lăsat telefonul deoparte și pur și simplu toată vacanța a fost o reală relaxare, cum parcă n-am mai avut din vacanțele de vară când eram mic și luam vacanța de la școală.
Bun. Și ce am făcut în plus în această vacanță a fost să-mi dau ceasul (smartwatch-ul) jos. N-am vrut deloc nici măcar să fiu urmărit, monitorizat sau să-mi vină notificări pe ceas. Pur și simplu am renunțat inclusiv la ceas. Mi-am păstrat doar această brățară care măsoară tensiunea și am avut niște rezultate surprinzătoare aici.
Dar ce m-a frapat și ce mi-a deschis ochii, în paralel cu reel-urile care îmi veneau cu persoanele care beau shot-ul de ulei de dimineață… ce mi-a deschis ochii este acest lucru. Asta e o aplicație de pe ceas care se cheamă „AGEs Index”. Acest AGEs Index îți măsoară ceea ce sunt produși finali de glicare avansată (Advanced Glycation End-products). Pe scurt: imaginează-ți că atunci când prăjești niște cartofi, cartofii ăia încep să prindă o crustă la un moment dat prin prăjire. Crusta aia e un fel de îmbătrânire a cartofilor. Și noi prindem un fel de crustă. Ne prăjim într-un fel mult mai lent prin ceea ce se întâmplă în urma glicării și a oxidării care se acumulează în țesuturi. Este ca un fel de ruginire a țesutului nostru. Când țesutul nostru ruginește din cauza excesului de glucoză, excesului de insulină, a rezistenței la insulină, a tot felului de produși pro-oxidativi… Produși pe care fie îi procurăm din exterior prin lucrurile pe care le mâncăm, fie îi producem noi prin stresul pe care noi îl trăim (că dormim puțin, că ne stresăm la muncă, că suntem super agitați, că n-avem niciun pic de repaus). Toți acești produși se acumulează și formează acești produși finali de glicare avansată care persistă în corp și pot fi văzuți și în piele, luni și ani de-a rândul. Sunt produși care se cumulează încet, dar sigur, și e greu să-i reduci. Scad greu, dar sigur, probabil dacă faci lucrurile corecte.
Ei, și indexul ăsta al meu era mereu la mijloc, dar la mijloc într-un mod nasol, așa, un pic spre „high”. Unde e verde este ideal. Unde e albastru e foarte puțin (nu știu cine poate să aibă albastru, probabil cineva care nu mănâncă și trăiește în junglă). Iar galben este considerat high. Și, după cum vezi pe ecran, acest AGEs Index îl am constant la 410, 406, 402, 400. Mereu este în zona asta, 400. Ce poți să observi este că de la 25 mai până pe 30 mai nu am purtat ceasul. Pe 30 mai, când mi l-am pus pentru prima dată după cinci zile de vacanță, AGEs Index a scăzut de la 406 la 400, după care pe 31, ziua în care mă întorceam acasă, a scăzut cu încă 10 puncte, după care în următoarele zile, 2, 3 și 4 iunie a scăzut până la o minimă, pe 2 iunie, de 384. O scădere foarte rapidă pe care n-am mai trăit-o niciodată de când port acest ceas.
Și asta m-a pus pe gânduri. Am început să mă întreb ce s-a întâmplat acolo și ce aș putea să reproduc de acolo și să fac acasă, astfel încât să am aceste rezultate. Bineînțeles, ce aș putea să fac e să mă mut acolo. Mi-a trecut prin minte asta, dar asta e greu de făcut și atunci… na, e greu în mod cert să mimezi stilul de viață mediteranean în București.
Dar am început să mă întreb ce s-a întâmplat acolo și, bineînțeles, acesta este un caz anecdotic. Lucrurile probabil sunt toate amestecate între ele și se potențează între ele. Vorbim despre aerul de acolo, soarele de acolo, băile în apa azurie, somn, relaxare, mâncare bună și… poate ulei de măsline. Poate ulei de măsline.
Și ceea ce mă face și mă duce cu gândul la alimentație și la uleiul de măsline este faptul că am mai tot avut vacanțe, și efectul ăsta – chiar și după o relaxare ca lumea într-o vacanță ca lumea – nu l-am mai avut niciodată. Și în timp ce mă gândeam la ce s-a întâmplat acolo și care a fost acest efect, în paralel îmi apar reel-uri pe internet (care, din nou, dacă ție nu ți-au apărut, înseamnă că o să-ți apară în curând) în care tot felul de oameni vorbesc despre ulei de măsline. De la influenceri și coachi care ne arată cum se bea un shot de ulei de măsline dimineața cu lămâie, iar challenge-ul se cheamă „Seven Days Challenge”, și oamenii beau în fiecare zi câte un shot de ulei de măsline și își fac câte o poză la față dimineața. Și rezultatul este uau: în șapte zile fețele lor sunt cumva dezumflate și arată foarte bine. Arată ca și cum și-ar fi cosmetizat cumva fața. Fața deodată nu mai este umflată și arată foarte bine. Asta până la oameni în care am fie parțială, fie totală încredere: oamenii de la Zoe care lucrează cu Tim Spector, care explică cum funcționează acest shot de ulei de măsline, până la Bryan Johnson. Da, i-am inversat un pic. Oamenii în care am deplină încredere sunt oamenii de la Zoe. Bryan Johnson, în care am parțial încredere (pentru că povestește foarte sincer despre ce face și despre ce știința spune că funcționează și despre ce doar el crede anecdotic că funcționează), care la un interviu la un podcast a spus că cel mai bun supliment pe care poate să-l ia este uleiul de măsline extravirgin.
Toate astea ne aduc la acest material care de abia acum începe, după un intro de 10 minute, în care vreau să vorbim despre ulei de măsline, despre ce spune știința, de ce uleiul de măsline se pare că e elementul decisiv din această dietă mediteraneană, despre cum să alegem ulei de măsline, ce funcționează din el, cum se bea corect, cum îl putem folosi în avantajul nostru.
Și atenție, de ce Creta și de ce ulei de măsline din Creta? Pentru că vreau să-ți arăt un lucru interesant. Când mă întorceam… asta este Creta. I-am spus unui localnic la un moment dat: „Ce insulă frumoasă aveți!”. Și el s-a uitat la mine și mi-a zis un fel de: „Băi băiatule, asta nu-i insulă, ăsta e monstru!”. Și într-adevăr, când te uiți așa la el, arată ca un mare monstru. Când mă întorceam din Creta, vorbeam cu șoferul care mă ducea la aeroport și îl întreb: „Dar ce faceți voi aice? Care e ocupația voastră principală?”. Și el îmi zice: „Uită-te în jur, ce vezi?”. Mă uit în jur și văd aceleași stânci cumva. Relieful din Creta e peste tot la fel: este așa, foarte stâncos, și cresc tot felul de arbuști peste tot și tot felul de copăcei. Și mă uit atent, zic: „Văd o grămadă de măslini”. Și zice: „Da, avem peste 40 de milioane de măslini pe această insulă”.
Și acuma vreau să-ți arăt ceva. Asta este harta Cretei. Oriunde te uitai, vedeai măslini. Uite, oriunde dai zoom. Deschide harta Cretei și dă zoom peste tot. Uite, random, aici se vede verde. Ăștia sunt măslini față de poza precedentă pe care am avut-o, unde păreau să fie organizați într-o fermă. Ăștia sunt măslini sălbatici care cresc. Și ce e interesant (și asta povestea acest șofer de taxi) este că în Creta fiecare localnic are un număr de măslini. Are poate 100, poate 300, poate 3.000 de măslini pe care îi deține și pe care îi cultivă, și pe care fie îi dă la cooperativă, fie își stoarce propriul ulei. Și asta pare să fie business-ul lor principal de 5.000 de ani în urmă, când prima civilizație europeană, care era stabilită în Creta, a pornit o producție în masă a acestui ulei de măsline.
Dr. Mihail: Bun. Deci, până acum ideea este clară: am fost în Creta și mi-a scăzut acest marker foarte mult. Asta m-a pus pe gânduri și am început să mă gândesc care este factorul care m-a dus la asta și, în paralel, vedem aceste reel-uri și acest trend în care toată lumea pare să bea shot-ul de ulei de măsline. Atenție, după cum te-ai prins, nu orice shot de ulei de măsline te va ajuta și, în special, acela random care costă 25 RON în supermarket n-o să te ajute și o să înțelegem imediat de ce.
Și întrebarea se pune în felul următor: Ce din uleiul de măsline te ajută? Pentru că este un ulei, cum este și uleiul de floarea-soarelui sau de rapiță. De ce tocmai uleiul de măsline te ajută? Ce are particular măslinul față de orice alt ulei?
Și aici intră în joc compoziția uleiului de măsline. În primul rând, uleiul de măsline este format în proporție de 98% din această fracțiune saponificabilă. Adică uleiul în sine e format în mare parte din acid oleic (Omega 9 sau MUFA, așa se numește), care e un ulei foarte stabil. Pentru că acidul oleic are o singură legătură dublă și este foarte rezistent la oxidare, versus uleiurile din semințe, bogate în PUFA (Omega 6) cu legături duble multiple, care sunt fragile la oxidare.
Asta apropo de acel mit cum că nu e bine să prăjești sau să gătești în ulei de măsline. În Creta, absolut tot ce mâncai (și era delicios, pentru că au multe soiuri de ulei), totul era gătit în ulei de măsline. Și aici o să înțelegem și de ce multe recomandări dietetice care nouă ni se potrivesc – de exemplu, recomandarea care spune „nu mânca prăjit” – nu se nimeresc cu dietele pe care le au oamenii care trăiesc în aceste regiuni mediteraneene, care mănâncă prăjit (dovlecei prăjiți, fructe de mare prăjite, pește prăjit), dar se pare că prăjeala pe ei nu-i afectează la fel cum ne afectează pe noi. Secretul pare să stea în uleiul de măsline. O să vedem de ce.
Dar revenind la compoziția lui, avem 98% partea asta saponificabilă. Și aici, din nou, o să facem o paranteză legată de saponificare și cum oamenii produc săpun în propriul lor intestin. Știu, sună scârbos și e scârbos, și o să vă explic cum fac asta. Dar ajungem acolo.
Acel rest de 2% din uleiul de măsline este fracțiunea nesaponificabilă și este formată din multe substanțe diferite. Sunt până la 200 de compuși minori în această parte, căreia i-am putea spune „farmacia”. Este partea terapeutică a uleiului, dar principalele substanțe sunt polifenolii. Și o să vedem și acest număr ce înseamnă, dacă este mare sau mic și unde găsiți acești polifenoli: 898 mg pe kg de ulei. O să vă arăt unde îi găsim.
Deci asta este compoziția uleiului. Dar de ce avem atât de mulți polifenoli? După ce o să înțelegi asta o să zici: „Uau! Nu-mi vine să cred, nu m-am gândit la asta”, pentru că acești polifenoli nu sunt în ulei sau în măslin pentru noi. Ele sunt molecule de apărare ale pomului.
Hai să ne întoarcem iar la harta Cretei. Creta e un mare producător de ulei, dar atenție, cel mai mare producător de ulei din lume este Spania. Și după Spania vine Grecia. Și abia după Grecia, Turcia și cu Italia se bat pe locul trei. Deci Italia nu este în niciun caz cel mai mare producător de ulei, după cum se crede. E un mare producător, dar nu cel mai mare. Spania produce cam de trei ori mai mult ulei decât Grecia și Italia luate la un loc.
Dar hai să ne gândim: zonele astea în care crește măslinul sunt niște zone ușor aride și, deși nu mă pricep la geografie în detaliu, dacă te duci în Creta sau pe câmpurile de măslini, o să vezi că acolo nu plouă des. E destul de arid, solul este destul de sărac. Și ce au aceste zone în particular este că ele sunt prăjite de soare. Nu sunt prăjite cum sunt prăjite deșerturile unde nu crește nimic, dar sunt prăjite la limita existenței. Pentru că indexul UV în aceste zone, din mai până în octombrie-noiembrie, crește la 11, 12, 13 încă de la ora 11:00 dimineața și stă așa până la ora 4:00 după-amiaza. Deci sunt zone care sunt mai mult de 300 de zile pe an scăldate în foarte, foarte multe radiații ultraviolete.
Și fix aceste radiații ultraviolete sunt factorii care forțează pomul să producă mai mulți polifenoli. Polifenolii aceștia sunt, practic, molecule de apărare ale acestui pom, ale măslinului. Ce se întâmplă este că acest inel fenolic care se creează în coaja măslinului absoarbe lungimile de undă ultraviolete și neutralizează speciile reactive de oxigen generate de soare în frunză și în trunchi. Sunt pur și simplu SPF-ul biochimic și antioxidantul intern al plantei, și fix această apărare a măslinului ne ajută și pe noi, când e transferată în ulei.
O să vedem la ce ajută. Și atenție, există această longevitate a măslinilor ancestrali – inclusiv în Creta există măslini care sunt estimați să aibă peste 3.250 de ani. Adică un copăcel care stă acolo de 3.200 de ani! Iar longevitatea acestor măslini e corelată exact cu acest arsenal fitochimic care rezistă la stresul oxidativ de mediu.
Concret, măslinul este un copac care crește într-un mediu foarte neprielnic, care absoarbe toate aceste ultraviolete și produce foarte mulți polifenoli și antioxidanți care îl apără de stresul oxidativ. Avem acest măslin, avem aceste ultraviolete care sunt practic „ricoșate” de către acești polifenoli. Iar uleiul extravirgin captează exact acest sistem imunitar al plantei și îl transferă în corpul nostru.
Dintre toate aceste substanțe, două sunt substanțe-vedetă. Dacă îți pui acest ulei de măsline, sau un ulei de măsline bun, și îl bei… o să simți o râcâială aici, pe gât. Nu imediat. Uite, abia acum apare la mine. Dacă îl bei fără lămâie, îți vine să tușești. Iar această râcâială este amprenta acestei substanțe care se cheamă oleocantal.
Oleocantalul l-am putea numi un „ibuprofen natural”, pentru că efectiv ceea ce face el atunci când te râcâie pe gât este că se fixează de receptorii TRPA1 din orofaringe, care sunt receptori responsabili de inflamație, și concret ce face acest oleocantal este reducerea expresiei COX-2 și iNOS. Nu intrăm în detalii științifice foarte grele, dar esențial este că este un antiinflamator natural. Sunt studii pe condrocite umane care arată că acest oleocantal inhibă enzime care degradează cartilajul. Pe model animal de artrită, dietele suplimentate cu oleocantal au scăzut citokinele proinflamatorii. (O să lăsăm studiile care dovedesc acest lucru în descriere). Studiile sunt, într-adevăr, in vitro deocamdată, dar cert este că fix această senzație de râcâială din gât a fost cea care a dus la studierea acestui oleocantal, și în laborator s-a demonstrat că are proprietăți antiinflamatorii.
Al doilea element care este interesant și puternic ca dovadă este acest hidroxitirozol. El este un scut cardiovascular. Protejează colesterolul LDL de oxidare (oxidarea este cea care înfundă arterele) și activează senzorii metabolici de longevitate. Este considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanți naturali. Neutralizează tot felul de radicali liberi în organism. Ce e cel mai interesant la acest hidroxitirozol este că, atunci când îl consumi des, se pare că el activează niște gene pe care noi le avem, dar care sunt „adormite”. Gene care pornesc propriul nostru sistem endogen de antioxidare. Deci practic îți dă drumul la motoarele longevității din interior!
Acum trebuie să înțelegem și ce se întâmplă după masă (postprandial). Ce se întâmplă dacă mănânci unt cu grăsimi saturate? Din nou, luăm lucrurile în context. Dacă mănânci din când în când unt și îl combini cu multe fibre – cum combină și grecii sau italienii – probabil că n-o să se întâmple nimic rău. Dar în studii, când s-a testat consumul ridicat de unt și grăsimi saturate, imediat după expunere, la analizele de sânge de la 2, 3 sau 6 ore, a apărut o explozie proinflamatorie. Crește recrutarea monocitelor M1 agresive și cresc toți acești factori (Interleukina 6, TNF alfa) proinflamatori.
Atenție, n-am zis că untul e rău, și eu mănânc unt! Dar asta se întâmplă ca amprentă biochimică când noi mâncăm cantități mari de grăsimi saturate. În schimb, atunci când oamenii, în același studiu, au consumat ulei de măsline extravirgin, a apărut o suprimare a inflamației postprandiale. Au fost promovate monocitele M2, care sunt monocite „calmante”, iar EVOO (Extra Virgin Olive Oil) a acționat ca un teflon pentru vasele de sânge.
Și de ce s-ar întâmpla asta? Păi, dacă ai într-un ulei de măsline de înaltă calitate acest oleocantal (antiinflamator natural) și acest hidroxitirozol (antioxidant puternic), este de la sine înțeles că această apărare a măslinului transferată către noi are un efect protector clar dovedit!
Dr. Mihail: Acesta este studiul despre care am vorbit mai devreme. Rezultatul ne arată că, diferit față de efectul grăsimilor saturate din unt, uleiul de măsline postprandial a crescut acești markeri antiinflamatori în sânge.
Acum trebuie să înțelegem ce se întâmplă cu acel mit al gătitului în ulei de măsline. Popoarele care se scaldă în ulei de măsline (oamenii care trăiesc în „Zonele Albastre”) consumă minim 2 litri de ulei de măsline pe lună de persoană! Adică o sticlă pe săptămână. Și, bineînțeles, că el nu este consumat doar în salate. Ei gătesc cu acest ulei de măsline.
Hai să ne gândim ce se întâmplă când gătim la temperaturi ridicate. Apropo, punctul de fum al uleiului de măsline este undeva la 200°C. Ceea ce se întâmplă peste 200°C este că nu devine el brusc nesănătos, ci începe să-și piardă din aceste proprietăți antioxidante. Dar de ce le pierde? Pe de o parte, sunt deteriorate de temperatura ridicată. Pe de altă parte, aceste substanțe antioxidează radicalii liberi care apar la temperaturi mari în mâncare! Adică, mâncarea preparată în ulei de măsline devine mai puțin nesănătoasă pentru că este scăldată în aceste substanțe antioxidante, care neutralizează compușii negativi apăruți în urma gătirii. Din nou, o posibilă explicație pentru care oamenii din aceste zone mănâncă legume prăjite, fritto misto, fructe de mare prăjite, dar nu au aceleași probleme cardiovasculare pe care le avem noi, care prăjim în ulei de floarea soarelui sau unt. Deci, cu asta cred că am închis mitul gătitului cu ulei de măsline.
Și aici vreau să ajungem la acest trend de la care am pornit: consumul de shot de ulei de măsline dimineața pentru sănătate. E foarte important să înțelegem ce ne spun studiile și de unde e bine să luăm uleiul. În mod cert, dacă iei o lingură de ulei de măsline random, de 25 de lei din comerț, și tu îți continui dieta exact așa cum ai avut-o până acum (nesănătoasă), impactul clinic va fi minim.
Dar, dacă iei o doză generoasă de ulei de măsline premium (cam 15 ml, un shot) și o combini cu fibre, legume și o mâncare de tip mediteranean, atunci poți să te aștepți la o reducere masivă a inflamației sistemice. O să te poți aștepta ca fața să arate mai bine, mai puțin umflată, și ca parametrii tăi sanguini să se îmbunătățească. Și asta o spune studiul PREDIMED, care arată că dieta mediteraneană împreună cu uleiul de măsline extra virgin au modulat expresia genelor asociate cu riscurile cardiovasculare. Adică, nu doar că iei din ulei ceva terapeutic, ci propriile tale gene încep să lucreze înspre beneficiul tău!
Asta ne aduce la concluzia că e foarte important să alegi un ulei corect. Să știi ce cumperi, la ce să te uiți pe etichetă. O să luăm drept exemplu această sticlă. Ăsta e uleiul produs la ferma Casa de Hualdo din Spania, o fermă foarte frumoasă unde se presează la rece. Măslinele sunt verzi, ultra-selectate. Ăsta e un ulei făcut în colaborare cu mine, Manzanilla by Dr. Mihail, și îl găsiți pe site-ul Măslinescu.ro. (Tot acolo găsiți și uleiul Pamako din Creta, considerat unul dintre cele mai terapeutice din lume).
Dacă te uiți la preț, o să zici: „Ok, 70-80 RON pentru 500 ml e mult”. Vreau doar să explic prețul: la orice ulei premium adevărat e aproape imposibil să-l produci sub 70 RON sticla. De ce? Pentru că recoltarea se face o dată pe an, cu mare grijă. Pe sticlă trebuie să scrie când a fost recoltat (Harvest Date). Dacă ești în 2024, trebuie să scrie recolta 2023/2024. Ăsta e primul semn că un ulei din comerț nu e de top: nu scrie când a fost cultivat! Scrie doar „A se consuma de preferință înainte de…”. Asta poate ascunde un ulei vechi de 2 ani, amestecat!
La fermele premium, măslinele sunt presate la rece, iar uleiul e stocat imediat în cisterne imense, ținute sub 20°C, în întuneric complet. Uleiul are inamici tăcuți: timpul, căldura și lumina. Dacă îl ții în sticlă transparentă (cum vezi uneori pe la noi), ultravioletele intră în sticlă și consumă toți acei polifenoli prețioși!
Un alt indicator este originea. Pe un ulei bun trebuie să scrie exact regiunea, ferma și soiul de măsline (ex: Spania, Toledo, soiul Manzanilla). Ce se întâmplă cu uleiurile ieftine de 25-30 RON? După ce fermele mari își extrag uleiul premium, le mai rămân măsline supracoapte, resturi, sau uleiuri care nu au atins standardul de top. Acestea se vând ieftin. Există producători care cumpără aceste resturi de peste tot din Europa și din afara ei, le amestecă, le prelucrează și scriu pe sticlă „Amestec de uleiuri de măsline”. Este un ulei bun la gust, bun pentru gătitul de bază, dar nu mai este „farmacia” de antioxidanți despre care vorbeam.
Orice producător serios își analizează uleiul la laborator. Exact ca la analizele de sânge! La ce să vă uitați în fișa tehnică:
-
Aciditatea: Limita oficială pentru extravirgin e sub 0.8%. Pentru premium trebuie să fie sub 0.4%. (Uleiul Manzanilla de la Casa de Hualdo are 0.18%).
-
Indicele de Peroxid: Arată cât de oxidat este uleiul. Oficial trebuie să fie sub 20. La premium e sub 10. (Acesta are 3.7).
-
Polifenolii: Dacă are peste 250 mg/kg, normele UE spun că poate fi numit „terapeutic”. Uleiul Manzanilla by Dr. Mihail are 898 mg/kg! O concentrație uriașă.
Deci, care sunt Red Flags (stegulețele roșii) la raft? Sticla transparentă sau de plastic (PET). Doar data de expirare trecută pe etichetă (fără Harvest Date). Sintagma „Amestec de uleiuri din afara UE”. Care sunt Green Flags (stegulețele verzi)? Sticlă închisă la culoare (verde închis/maro) sau cutie opacă. Data recoltării clar menționată. Originea și soiul specificate. Și, ideal, un buletin de analize disponibil online.
Acum, oare uleiul de măsline mi-a scăzut acel AGEs Index în vacanță? Scrie-mi ce părere ai. Crezi că e de la ulei? Crezi că e de la relaxare? Crezi că e de la bronz? Apropo, am băut și un pic de vin în vacanță, deci m-aș fi așteptat să crească inflamația, dar a scăzut spectaculos.
Ce fac eu acum este, într-adevăr, să beau un astfel de shot dimineața. Dar trebuie să ținem cont de un lucru: un shot de 15 ml are cam 130 de calorii! E destul de mult. Dacă bei trei astfel de shot-uri pe zi, sunt vreo 400-500 de calorii doar din ulei. Ai grijă la deficitul caloric, nu exagera cu niciun trend.
Apropo de exagerări, mai există un trend pe internet în care oamenii beau o jumătate de pahar plin cu ulei, ca să-și „curețe pietrele de la fiere”. A doua zi, când se duc la toaletă, elimină niște „pietricele” și cred că s-au vindecat. Fals! Anatomic e imposibil să elimini pietrele de la bilă așa (ai face pancreatită direct). Ceea ce se întâmplă, de fapt, este că acea cantitate industrială de ulei băută brusc suferă un proces de saponificare în colon. Tu devii o mică fabrică de săpun și elimini bucățele de… săpun creat de propriul intestin. Deci nu orice trend de pe net e sănătos! Consultați medicul.
Ce vă recomand eu este să fiți atenți la calitatea uleiului pe care îl consumați. O sticlă, odată deschisă, ar trebui consumată în cam 1-2 luni, maximum 3 luni. Eu îmi beau shot-ul la birou (poate îi învăț și pe colegii mei), sau îl pun generos peste salate.
Rezumatul acestui material: În spatele uleiului de măsline stă o știință serioasă. Este plin de compuși cu care măslinul se apără de soare, compuși pe care noi îi putem împrumuta. Dar trebuie ca acel ulei să fie cules repede, presat în sub 6 ore, îmbuteliat la întuneric și consumat proaspăt. Dacă faci asta și îl incluzi într-o dietă corectă cu fibre, vei avea efecte antiinflamatorii „șmechere”.
Mulțumesc pentru atenție! Dacă aveți povești cu producători locali sau întrebări (urmează un podcast cu un expert în uleiuri!), scrieți-le în comentarii. Noi le vom strânge și vom veni cu răspunsuri.
Ciao, pe curând!
