Cum să previi OSTEOPOROZA | Totul despre cauze, diagnostic și tratament.

Osteoporoza afectează milioane de oameni, dar mulți nu știu că o au pentru că nu doare și nu dă semne evidente.

În acest episod, vorbim despre ce cauzează osteoporoza, ce greșeli din copilărie îți afectează sănătatea oaselor la maturitate și cum îți poți proteja densitatea osoasă prin alimentație, mișcare și obiceiuri sănătoase. Află totul despre simptome, riscuri și tratament, înainte să ajungi la fracturi grave.

Video editor: Cătălin Constantin

Vorbim despre osteoporoză, o problemă, după cum o să vedem după cifrele pe care o să le prezentăm, o problemă foarte mare, foarte costisitoare, o problemă de care ar trebui să ne pese încă din copilărie.

Osteoporoza, și e posibil să te mire să auzi asta, dar osteoporoza este o problemă a copilăriei, nu a persoanei adulte, pentru că persoana adultă ajunge să plătească ceea ce s-a întâmplat în copilărie. O să ajungem și la aceste amănunte în cursul materialului de astăzi, dar osteoporoza ar trebui să ne intereseze pe toți, indiferent de vârsta pe care o avem. Cu cât este vârsta mai înaintată, cu atât ar trebui să ne intereseze mai mult acest subiect.

De cele mai multe ori, oamenii se interesează de osteoporoză fie când sunt deja la bătrânețe, fie când ajung la menopauză, fie când li se pune diagnosticul de osteoporoză și întrebarea de cele mai multe ori este: „Ce pot să fac pentru a umple acele găuri care apar la propriu în oase? Cum aș putea să-mi reîntorc oasele fragile?” Și sunt lucruri pe care le poți face și atunci, dar cel mai important lucru este să previi acea osteoporoză și există soluții pe care le descriem astăzi pentru prevenția osteoporozei.

Acum, ce este osteoporoza? Știm cu toții că acea osteoporoză este fragilizarea osului, dar ea de fapt este o boală cronică sistemică ce afectează țesutul osos. Se manifestă prin reducerea densității osoase, ceea ce duce la un risc crescut de fractură. Boala este tăcută și e adesea diagnosticată abia după o fractură cauzată de un traumatism minor.

Ce se întâmplă în cazurile acestea? Mergi pe stradă, ai călcat pe o treaptă sau ai călcat de pe o treaptă un pic mai ridicată și s-a rupt osul. Asta se întâmplă la persoanele în vârstă. Atunci când acest lucru se întâmplă la o persoană tânără, la un adult tânăr, de multe ori, de cele mai multe ori, bănuim o metastază osoasă. Dacă un adult tânăr aleargă și fără niciun traumatism cade și piciorul se rupe în două, da, se îndoaie în două, se rupe un os, de cele mai multe ori se caută semne oncologice. Se caută o boală oncologică care a trecut neobservată și a metastazat într-un os care devine fragil și se rupe. În schimb, la seniori, la persoane trecute de 50-60 de ani, când se întâmplă o fractură spontană, fără un traumatism clar, bănuim din start osteoporoza și începem să investigăm.

Acum, în materialul de astăzi o să vorbim despre statistica osteoporozei, care este absolut îngrijorătoare. O să vorbim despre fiziopatologia osului, cum se formează osul, cum se modelează osul, ce înseamnă modelare osoasă și remodelare osoasă, când acestea devin deficitare. O să vorbim despre simptomele osteoporozei, atunci când ele există. O să vorbim despre ce ar trebui să facă copiii pentru a preveni osteoporoza în viața adultă. O să vorbim despre factorii de risc, adică care sunt factorii ăia care pe tine te predispun la a avea un risc mai mare de osteoporoză. O să vorbim despre diagnostic, când se face un DEXA scan, cui îi este indicat. O să vorbim despre prevenție, care ține și de alimentație și de lucruri pe care le facem și de medicație. Așa că hai să începem să vorbim despre statistică, care ziceam că este îngrijorătoare.

Atenție, în lume, în fiecare an au loc 37 de milioane de fracturi în rândul persoanelor peste 55 de ani, fracturi pe oase fragile. 37 de milioane de fracturi pe an înseamnă 70 de fracturi pe minut. Adică n-a trecut o secundă și s-a fracturat un os, dar la fiecare secundă pe care ți-o poți imagina, un os se rupe în lumea asta din cauza osteoporozei. 500 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc acum cu osteoporoză. Ce mi se pare și mai grav este că una din trei femei trecute de 50 de ani va suferi de o fractură osteoporotică și un din cinci bărbați trecuți de 50 de ani va suferi de o fractură osteoporotică. 75% dintre fracturile de șold, coloană și antebraț apar la persoane peste 65 de ani și sunt în contextul osteoporozei. În Europa avem aproximativ 4 milioane de fracturi asociate osteoporozei pe an, dintre care 1 milion sunt fracturi de col femural. Iar în cazul fracturii de col femural, 60% dintre pacienți rămân imobilizați la pat timp de un an, iar 20% nu-și recapătă niciodată autonomia, iar mortalitatea în primul an după o fractură de col femural este undeva între 15 și 20%, în funcție de țară, de nivelul de îngrijire, de nivelul de educație a pacientului, de aparatura pe care o avem, de cât de repede se intervine și așa mai departe.

Atenție, mortalitatea în cazul fracturii de col femural la persoanele în vârstă este asemănătoare cu mortalitatea din problemele oncologice. Dacă facem o medie a mortalității din cauză oncologică și mortalitatea din cauza fracturii de col femural, vorbim aproape de același lucru. Cu toate că în momentul în care auzim de problema asta, nouă nu ni se pare atât de gravă. Dacă zicem „bunica a făcut cancer”, asta ne sperie pe toți. Dacă spunem „bunica a făcut o fractură de șold, de col femural”, asta pare să nu ne sperie, dar imobilizarea la care te duce o fractură de col femural este foarte, foarte periculoasă pentru sănătate, pentru că îți pierzi masa musculară, care este un țesut al longevității, îți pierzi și mai repede densitatea osoasă, apar tot felul de riscuri de a face tromboză, de a face embolie pulmonară, de a face AVC, de a face stop cardiac și așa mai departe. Deci riscurile toate astea cresc vertiginos la persoana care rămâne în pat imobilizată din cauza unei fracturi de col femural.

Și vreau să ți-o arăt acum. Asta este fractura de col femural. Acesta este femurul și acesta este colul femural. Practic, acesta este piciorul, da, și vedem că femurul se duce într-o parte, în lateral, iar colul femural se implantează aici în șold, în oasele iliace și practic pe acest os, care vedem că stă în această poziție, pe acest col femural se pune foarte multă presiune. Acest col femural începe să slăbească din cauza osteoporozei, devine fragil și în momentul în care persoana cade pe lateral, dar bunica se merge și alunecă pe gheață și cade pe șold, lovitura de pe șold se transmite în acest col femural și colul se rupe, iar vindecarea lui este foarte greoaie, necesită timp de recuperare, necesită imobilizare la pat, iar imobilizarea asta la pat este cea care duce la această rată mare de mortalitate.

Iar cifrele sunt din ce în ce mai rele. O să vedem care sunt factorii care ne predispun la osteoporoză și se estimează că în 2034, în anul 2034, o să avem peste 5,3 milioane de fracturi cauzate de osteoporoză în Europa în fiecare an.

Acum, câteva informații interesante totuși despre oase, să vorbim și despre lucruri, să zic, pozitive. Oasele sunt de cinci ori mai rezistente decât oțelul, raportat la greutatea lor. Deci un os ca țesut e de cinci ori mai rezistent decât oțelul. Da, dacă îți imaginezi că ai oase de oțel, te înșeli, pentru că oasele sunt de cinci ori mai rezistente. Apoi, ele se regenerează și aici apare partea cea mai interesantă, pentru că aproximativ 10% din schelet se reînnoiește în fiecare an. Iar într-un ciclu de 7 până la 10 ani, fiecare os este complet regenerat. Deci dacă ai 30 de ani acum, oasele tale sunt complet diferite de cele pe care le-ai avut la 20 de ani și ele vor fi complet diferite de cele pe care le vei avea la 40 de ani, 50 de ani și așa mai departe. Iar regenerarea asta se numește remodelare.

Și acum o să intrăm în mecanismele formării oaselor, foarte pe scurt și aici e foarte important să înțelegem ce facem noi în viața de zi cu zi, ce mâncăm, cum ne comportăm cu oasele noastre pentru a le păstra puternice și aici trebuie să înțelegem următorul lucru, că în momentul în care noi ne naștem și creștem, apare ceea ce se cheamă modelare osoasă. Osul devine mai mare, mai puternic, mai dens și crește până când atinge un vârf de creștere. Vârful ăsta de creștere, din păcate, există și de ce zic din păcate? Este pentru că odată atins, direcția este numai în jos și aici lucrurile devin un pic deprimante, pentru că după vârsta de 30 de ani, fiecare dintre noi începe să piardă mai mult os decât să formeze, pentru că în mod normal, la adultul sănătos, osul se resoarbe și osul resorbit este înlocuit de un țesut egal de os. Astfel, masa scheletului rămâne în permanență constantă. Da, deci ca și recapitulare, noi ne naștem cu oase pe care începem să le modelăm și ele ajung la un vârf, da, la un vârf de densitate și de greutate osoasă pe care îl atingem undeva după pubertate. Deci putem să spunem că la 18-20 de ani avem maximul de țesut osos pe care o să-l avem în viața asta. Vârful acela pe care l-am atins, da, în tinerețe, se menține undeva până la 30 de ani, dacă noi facem exact ce trebuie cu oasele noastre și după 30 până la 45 de ani, reabsorbția începe să crească în raport cu formarea, adică avem mai multă reabsorbție osoasă decât formare de os nou.

Acum, ce e important de înțeles este că corpul uman are aproximativ 1 kg de calciu. Atât calciu avem în corp și 99% din acest calciu se află în oase. 1% din calciu este calciu circulant și calciul acela circulant are niște funcții foarte precise și acel calciu trebuie să stea mereu la niște concentrații precise, nu mai multe atunci când mâncăm calciu, de exemplu, sau nu mai puține atunci când nu avem un aport de calciu. Asta înseamnă că corpul nostru își echilibrează mereu acel conținut, acel nivel de calciu prin resorbție sau formare osoasă. Oasele noastre se resorb și se formează fie pentru a repara un os după niște microtraume, niște solicitări pe care le punem pe oase, fie se resoarbe și se formează în funcție de necesarul nostru de calciu din fiecare minut. În fiecare minut și din păcate, la vârsta asta, între 30 și 45 de ani, resorbția osoasă, când corpul începe să ia din calciu din oase, începe să crească, iar formarea de os nou începe să scadă și asta e practic partea tristă a poveștii. Este faptul că după vârsta de 30 de ani, vârful acela pe care l-am obținut se duce în jos, iar lucrurile despre care o să vorbim în cele ce urmează țin de două aspecte: cum putem să facem să avem un vârf maxim? Da, vârful ăsta, atenție, este programat într-o proporție de 50 până la 80% genetic. Da, deci din punct de vedere genetic, 80% ne este dat să avem un vârf. Lucrurile de stil de viață, adică să faci, de exemplu, un sport, să fii atlet de performanță, îți mai adaugă încă 20% față de genetica pe care o ai, dar pentru a atinge potențialul său genetic, tu ai nevoie de lucruri clare pe care să le faci până la acel vârf. Ulterior, după ce ai atins vârful, scăderea poate să fie bruscă, ceea ce te predispune la osteoporoză la 50, 60, 70 de ani sau scăderea poate să fie lentă, atât de lentă încât tu să poți ajunge la o vârstă respectabilă de 80-90 de ani fără să ai osteoporoză.

Apropo, materialul ăsta este sprijinit de cafeaua noastră Zori. Este o cafea corectă, e o cafea pe care te poți baza, e o cafea a trasabilității. Multe detalii, intră pe Zori, iar prima comandă îți recomand să fie Zori Resolution. Este blendul nostru, e cupajul nostru, cum m-a corectat cineva pe Instagram, care are note de ciocolată cu lapte, afine, toffee și mure. De-abia aștept s-o guști și să-mi spui după aceea în review ce părere ai. Hai înapoi la material.

Acum, hai să vorbim despre simptome și o să zici: „Ce simptome?” pentru că osteoporoza este asimptomatică și așa este. Majoritatea oamenilor care au osteoporoză nu știu că au osteoporoză. Majoritatea fracturilor la persoanele cu osteoporoză sunt de fapt primul semn al osteoporozei. Deci putem să spunem la simptome că o fractură de novo, fără traumatism, e un semn că poți să ai, că ai osteoporoză și atunci ai nevoie de investigații suplimentare. Dar alte semne care pot să apară sunt semne pe care de regulă alții le văd. Da, când te uiți la bunicul și zici: „Uai, bunicul parcă a făcut o cocoașă.” Dacă s-a cocoșat, ăsta e un semn că vertebrele lui e posibil să se fi fracturat din cauza osteoporozei și vertebrele sunt cele care au de suferit foarte des din cauza osteoporozei, nu prin tasare, ci prin fracturarea vertebrei, care de multe ori este asimptomatică. Deci apariția unei cocoașe sau modificarea în general a posturii este un semn care poate să-ți indice că ai de-a face cu osteoporoză. Apoi, scăderea în înălțime. Da, o scădere în înălțime între 2 și 4 cm nu este ceva ce doar pui pe seama bătrâneții, ci din nou poți să bănuiești că ai de-a face cu fracturarea vertebrelor. Vertebrele pur și simplu se fracturează, corpul vertebral se fracturează și prin fracturare omul devine mai scurt cu până la 4, chiar până la 5 cm. Dacă observi acest lucru, ăsta e un semn clar că trebuie să ajungi la medic să faci investigații în plus. Dureri cronice de spate, în special când vorbim de femei care au ajuns la menopauză, când vorbim de persoane peste 50 de ani, e important să ne gândim că e posibil să fie, să aibă de-a face cu osteoporoză, în special când cele două sunt asociate: scăderea în înălțime și durerea cronică de spate. Alte semne care pot să apară în osteoporoză se referă la respirație mai dificilă, care și asta este cauzată de compresia vertebrelor.

Acum, putem vorbi mult și bine despre fiziopatologia osteoporozei, dar sunt foarte mulți factori implicați, cum ar fi aportul de calciu. Dacă aportul de calciu nu este bun, să zicem la persoane vegane, la persoane care nu mănâncă lactate, la persoane care nu au surse bune de calciu, asta poate să predispună la osteoporoză. Atenție, nu vorbim despre suplimente. Suplimentele cu calciu au riscurile lor și e foarte important să le studiezi, să vorbești cu medicul, să vezi dacă într-adevăr ai nevoie de un supliment cu calciu. Apoi, vorbim despre vitamina D. Vitamina D participă la formarea oaselor, dar mecanismele prin care participă sunt foarte întortocheate, sunt foarte greu de înțeles, sunt necunoscute unele și ceea ce știm este că vitamina D în suplimente nu prea ajută la întărirea oaselor sau la prevenția osteoporozei. Acum, dacă ești în vârstă, dacă nu ieși afară, dacă trăiești într-un centru de seniori și medicul tău ți-a prescris vitamina D, cel mai probabil este bine să o iei. În schimb, la adulți s-a observat această eroare că persoanele care au un nivel bun de vitamina D, și atenție, nu avem nevoie de 40-50 de nanograme pe ml, cum se spune în unele recomandări și unele ghiduri, tratatele de medicină ne spun clar că un nivel de peste 20 de nanograme pe ml este un nivel bun pentru sănătatea oaselor. Sunt tot felul de controverse și recomandări de a avea poate un nivel de 30 de nanograme pe ml, dar între 20 și 30 de nanograme pe ml, ceea ce în analizele de sânge o să pară că este puțin, dar nivelul ăsta de 20-30 de nanograme pe ml e un nivel recomandat în tratate. Iar asta e citat direct din Harrison, tratat de principiile medicinei interne, unde osteoporoza este abordată în detaliu și în acest tratat, nivelul de vitamina D este recomandat să fie de 20 de nanograme până la 30, nicidecum 40 sau 50.

Atenție, tot în același tratat ni se spune că acest nivel de vitamina D a fost asociat cu mai puține fracturi și risc mai mic de osteoporoză la persoanele care aveau acest nivel prin expunerea la soare și nici măcar expunerea la soare nu pare să fie cea care, să zic, datorită căreia avem oasele puternice, ci toate activitățile care necesită expunere la soare. Concret, oamenii, în cazul de față nordicii, care au fost observați în studiile care au dus la acest nivel de vitamina D ca fiind optim, nordicii care ieșeau afară, care se plimbau, care se expuneau la soare, care căutau soarele, erau acele persoane care aveau activitate fizică, musculatură mai puternică prin plimbare prin natură, aveau echilibru mai bun, deci mai puțin risc de a te împiedica, de a aluneca și de a cădea și toate lucrurile astea puse laolaltă erau cele care duceau la un risc mai mic de osteoporoză și de fractură. Deci când vorbim de vitamina D, ea este importantă, dar din păcate nu funcționează ca pastilă. Dacă începem să luăm acuma pastiluțe pentru vitamina D pentru a preveni osteoporoza, din păcate n-o să aibă niciun efect. Din păcate, mi-ar plăcea și mie să aibă.

Apoi, alți factori care sunt implicați în osteoporoză țin de estrogen, bineînțeles și în perimenopauză, când nivelul de estrogen începe să scadă, se pare că această remodelare osoasă, când avem resorbție osoasă și formare osoasă, este foarte strâns legată de nivelul de estrogen. Când nivelul de estrogen scade, atunci resorbția începe să crească, iar formarea de os nou începe să scadă și atunci începem să pierdem os și de cele mai multe ori, pentru că osul se formează la exterior, începem să pierdem partea trabeculară, adică partea aia din interior, partea aia spongioasă, trabeculară, începe să se piardă și nu partea corticală de afară și ăsta este motivul pentru care de cele mai multe ori, cele mai multe fracturi sau unele dintre cele mai des întâlnite fracturi în osteoporoză sunt fracturi de vertebre, sunt cele mai des întâlnite la femeile la menopauză, tocmai din cauza lipsei de estrogen.

Ce este interesant în aceleași studii descrise în același tratat este că se pare că activitatea fizică moderată, adulții care s-au apucat să facă activitate fizică moderată, n-au reușit să-și crească densitatea osoasă, adică densitatea lor osoasă a rămas aproape aceeași. Ce au reușit să obțină este să stopeze pierderea osoasă, da, sau s-o încetinească cel puțin, pe de o parte și pe de altă parte, au reușit să-și îmbunătățească masa musculară și capacitatea de a reacționa, astfel ajungând să cadă mai puțin și căzând mai puțin, au făcut mai puține fracturi. Ăsta e un lucru interesant.

Și acum vreau să vorbim despre ce e mai important, despre cum putem să prevenim osteoporoza, ce ne predispune la osteoporoză și care sunt factorii de risc la care trebuie să fim atenți și am zis de la început că osteoporoza este o boală care apare din copilărie. Bineînțeles, copiilor nu li se rup oasele, dar după cum am înțeles, din copilărie și până la tânărul adult, avem o creștere, o formare a osului până la un vârf. Vârful ăsta poate să atingă maximul său genetic sau poate să atingă jumătate din cât genetic îți este dat și asta depinde de lucrurile pe care le fac copiii.

Și vreau să vă citesc patru greșeli majore pe care copiii le fac sau pe care părinții copiilor le permit copiilor săi să le facă, care vor predispune acei copii în viața adultă sau în viața de seniori la osteoporoză. Și pe primul loc aș spune sucurile carbogazoase. Nu vorbim, atenție, de apă minerală. Apa minerală poate fi băută de copii fără nicio problemă. Apa carbogazoasă poate fi băută de copii, dar sucurile carbogazoase de tip Cola, nu doar că sunt pline de zahăr, dar acidul fosforic din ele interferează cu absorbția calciului, slăbind oasele. Din acest motiv, multe țări interzic vânzarea acestor sucuri lângă școli. Pe lângă obezitatea la care aceste sucuri te predispun, pe lângă caruselul glicemic la care acești copii sunt predispuși bând aceste sucuri, acest acid fosforic, acidul fosforic este cel care se adaugă în Cola pentru a-i da acel gust, gust acrișor, el echilibrează cumva aciditatea din Cola cu zahărul din Cola și îți dă așa o nuanță de acrișor, așa plăcută, ăsta este acidul fosforic. El interferează cu absorbția de calciu, iar copiii au nevoie de absorbție de calciu, n-au nevoie de supliment de calciu, au nevoie de o mâncare echilibrată și în produse lactate, o să vedem și o să le recomandăm aceste produse și în produsele astea lactate, în legume verzi, găsim calciu, dar dacă copilul ăla mănâncă, ca să absoarbă calciu ca lumea și se duce la școală și bea sucuri carbogazoase și de multe ori se întâmplă ca acești copii să bea mult suc carbogazos, acel acid fosforic și zahărul în exces vor interfera cu absorbția de calciu, neavând suficient calciu pe care să-l absoarbă corpul, oasele vor încetini în formare. Deci vârful la care acel copil o să ajungă o să fie mult mai mic decât e scris genetic și atunci, pierzând oasele astea de-a lungul timpului, el e predispus să ajungă la osteoporoză.

Un alt lucru nociv pe care copiii n-ar trebui să nu-l mai facă este statul pe canapea toată ziua. Din păcate, acest lucru este posibil. Tu ca și copil sau copiii în general sunt curioși, vor să se joace, vor să zburde, vor să alerge, vor să descopere chestii și copiii fac asta de regulă, dar acum ei au șansa să nu facă asta sau neșansa, pentru că avem televizor, pentru că avem consolă, pentru că avem telefon și e atât de simplu să-ți distrezi creierul toată ziua stând pe canapea. Acest lucru este foarte rău, nu doar pentru sănătatea lui mentală și fizică de acum, ci și prin faptul că osul lui este complet nestimulat.

Știi, trimite-l la judo, trimite-l la înot, trimite-l la alergat, trimite-l la orice vrei tu, dar el trebuie să fie activ. Nu doar o oră pe zi când l-ai dus la sport, trebuie să fii activ cât se poate de mult pe parcursul zilei.

Un alt lucru pe care îl fac copiii greșit și îi predispun la osteoporoză în viața de seniori este o dietă săracă în lactate și legume verzi. Produsele lactate precum iaurtul, brânza, laptele, precum și legumele verzi, spanacul, broccoli sunt surse excelente de calciu. Copiii care nu mănâncă aceste alimente n-au suficient calciu care să formeze oase puternice și bineînțeles și fumatul și alcoolul e o problemă care se întâlnește din ce în ce mai des la adolescenți și problema cu cancerul pulmonar, da, este o problemă, dar fumatul aduce multe alte probleme, pentru că, după cum ați bănuit deja, adolescenții care încep să fumeze își reduc absorbția de calciu și își slăbesc oasele înainte să fi format complet.

Acum, ca să fac totuși o împachetare realistă, vreau să vă spun că atunci când, cumva amuzant, când citești un tratat de genul ăsta, vi l-am arătat, vi-l mai arăt o dată, când citești Harrison, de exemplu, da, care e tratatul principiilor medicinei interne sau când citești fiziologia omului, Guyton and Hall, este un alt, e un tratat de fiziologie care e foarte ușor de înțeles, pe care îl recomand și oamenilor care n-au pregătire medicală sau când citești studiile medicale, în special în privința oaselor, este foarte interesant că atunci când ți se explică fiziopatologia sau fiziologia, de exemplu, sistemului osos, foarte lejer se strecoară pasaje care zic: „Ok, în oase găsim calciu, calciul este absorbit prin diverse mecanisme și găsim și multe alte proteine a căror funcții nu sunt cunoscute încă.” E foarte interesant cum cum se suprapune faptul că sunt foarte multe lucruri în organism pe care încă nu le știm, care sunt menționate așa la final de capitol, că sunt, na, sunt și tot felul de proteine care nu știu ce fac acolo. Acest „foarte multe nu știm” se suprapune cu atitudinea foarte sigură a noastră, a medicilor. Am avut-o și eu, o am în continuare, am avut-o și când lucram în spital. Cert este că sunt atât de multe lucruri, de exemplu acum vorbim despre oase, pe care nu le știm, încât este foarte greu să vii și să spui foarte simplu: „A, mănâncă calciu, pentru că dacă mănânci calciu asta se va întâmpla” sau „nu, nu bea lapte, pentru că laptele ar scoate calciul din oase”. E o aberație pe care am auzit-o pe internet din tot felul de surse din astea conspiraționiste, că o pastilă de calciu sau o pastilă de vitamina D n-o să compenseze lucrurile de bun simț care știm că funcționează. Asta înseamnă că, revenind la lucrurile pe care copiii noștri trebuie să le facă, putem să alegem cu siguranță următoarele: în primul rând, o alimentație echilibrată. Nu înseamnă că dacă îi dai să bea lapte o să aibă oase puternice. Da? N-o să-l ajute doar asta. Sunt, cum am zis mai devreme, atât de multe proteine a căror activități nu le cunoaștem, nu știm ce fac acolo, care sunt în oase și sunt active metabolic și fac tot felul de chestii. Dar dacă punem cap la cap lucrurile despre care vă povestesc imediat, atunci oasele noastre, epidemiologic observat în studii, vor rămâne puternice. Astfel, un copil trebuie să aibă alimentație echilibrată. Copiii trebuie să consume zilnic alimente bogate în calciu și vitamina D: lapte, pește, ouă și să se expună la soare și pentru că fac vitamina D și pentru că la soare e greu să te expui la soare pe canapea, ca să te expui la soare trebuie să ieși afară și la afară nu prea ai ce faci, îți vine să alergi și să joci fotbal și să nu știu, să faci tot felul de sporturi. Asta este ceea ce te ajută: sport regulat, activități care implică greutăți, alergare, dans, gimnastică, fotbal și așa mai departe. Cât mai mult jucat cu prietenii, mers la fotbal, mers și la un sport poate de semi-performanță în care te duci de patru, de cinci ori pe săptămână, esențial pentru oase puternice, reducerea zahărului și a sucurilor acidulate, am explicat de ce și expunerea la soare, din nou, am explicat de ce.

Și acum, hai să vorbim despre factorii de risc care ne predispun la osteoporoză și e foarte important să ținem cont de ei. O să vorbim și despre factori modificabili și despre factori nemodificabili și o să ne dăm seama, bineînțeles, care sunt ăia modificabili și care sunt nemodificabili. Spre exemplu, factorii biologici nemodificabili: vârsta, ai peste 50 de ani, ai risc de osteoporoză. Indiferent de ce ai făcut până acum, ai risc de osteoporoză. Sexul feminin este, din nou, un risc mare de osteoporoză, pentru că deodată pierzi secreția de estrogen, iar schimbul acela de os, când osul se formează și când osul se resoarbe e dependent de estrogen, el e balansat de estrogen și când estrogenul se pierde, tu începi să pierzi mult os și să formezi puțin os nou.

Acuma, ereditatea, adică genetica joacă un rol important. Istoricul familial de osteoporoză sau fracturi de șold la vârstnici sunt un factor de risc. Deci dacă bunicul, bunica și-a rupt un os și a rupt, a căzut și a avut fractură de col femural, ăsta este un risc pentru tine să faci și tu osteoporoză. Trebuie să fii atent la acest lucru. Genetica, cum ziceam, 80% din vârful de masă și densitate osoasă este scris de genetică, dar genetica are nevoie de activitate fizică și de stil de viață sănătos pentru a-și atinge potențialul. Apoi, constituția corporală: persoanele slabe cu oase subțiri sunt mai predispuse și aici există și anumite date care ne spun că la femei o greutate de sub 57 de kg și la bărbați o greutate de sub 60 de kg sunt factori de risc pentru osteoporoză. Bănuiesc că este nemodificabil, pentru că dacă începi să iei în greutate mâncând aiurea și te îngrași, asta n-o să-ți facă oasele mai puternice. La fel și înălțimea, o înălțime de peste 178 cm la femei și o înălțime mai mare de 181 cm la bărbați. Deci aici e invers, cu cât ești mai înalt, cu atât riscul tău de osteoporoză este mai mare. Iar aici explicația este una foarte complexă. În primul rând, ai oase mai lungi, dacă ești mai mare, înălțimea de la care cazi este mai mare, forțele biomecanice sunt mai mari peste schelet, există tot felul de diferențe hormonale și genetice la persoane care sunt mai înalte. În esență, dacă ești mai înalt, cum am spus, de 178 cm la femei și peste 181 de cm la bărbați, ăsta e un factor de risc pentru osteoporoză. Factor nemodificabil. Acuma vorbim despre factori de stil de viață care sunt modificabili, vorbim despre fumat. Fumatul reduce absorbția de calciu, fumatul reduce aportul de nutrienți la nivelul osului. Deci fumatul este un factor de risc major pentru osteoporoză. Consumul excesiv de alcool, care reduce densitatea osoasă. Sedentarismul, bineînțeles, lipsa exercițiilor fizice duce la slăbirea oaselor și a mușchilor și atenție aici, lipsa activității fizice în orice moment al vieții o să te predispună la pierdere de oase. Deci dacă tu ai făcut sport până la 40 de ani și la 40 de ani ai făcut pauză de cinci ani și ai devenit sedentar, dar tu ți-ai menținut densitatea osoasă până la 40 de ani, dar în ăia cinci ani tu pierzi, te apuci de sport, nu-i recâștigi înapoi, te apuci din sport și încetinești pierderea. Te lași din nou de sport la 50 de ani, din nou începi să pierzi. Deci sedentarismul, fiecare zi în care nu te-ai mișcat, este o zi în care ți-ai pierdut densitatea osoasă. Aportul scăzut de calciu și de vitamina D, vorbim despre alimentație aici și despre expunere la soare, nu despre suplimente și aceștia sunt factori pe care noi îi putem modifica în viața de zi cu zi.

Acum, există boli care duc la malabsorbții și care predispun la osteoporoză. Vorbim despre afecțiuni endocrine, hipertiroidism, hiperparatiroidism, boli gastrointestinale, cum e boala Crohn sau alte boli intestinale care aduc la malabsorbție, boli autoimune, cum este poliartrita reumatoidă, predispune persoanele bolnave la osteoporoză și alte afecțiuni hematologice. Există medicamente care sunt asociate cu osteoporoza. Cel mai des, aceste medicamente sunt corticosteroizii folosiți în boli autoimune și alergii. Pacienții care trebuie să ia la long steroizi au o regenerare osoasă mai slabă, oasele se resorb mai rapid și apare osteoporoza. Diureticele folosite la long predispun la osteoporoză, medicamentele anticonvulsive folosite toată viața, la long, sunt medicamente care predispun la osteoporoză. Unele dintre ele, nu toate. Inhibitorii pompei de protoni, medicamente care se folosesc în acut atunci când ai reflux gastric, când ai gastrită, dar sunt pacienți care continuă să le folosească alal long, sunt medicamente care predispun la resorbție osoasă și la osteoporoză și unele anticoagulante.

Și acum, hai să venim despre diagnostic. Diagnosticul se face printr-o investigație care se cheamă DEXA scan și asta presupune evaluarea densității minerale osoase prin absorbțiometrie duală cu raze X, adică DEXA și o metodă standard pentru diagnosticarea osteoporozei. Când faci un astfel de DEXA, există criterii clare, criterii care țin mai degrabă de cum compensează statul efectuarea acestei investigații și recomandările sunt după cum urmează: femei peste 65 de ani și bărbați peste 70 de ani. Deci dacă ești femeie și ai peste 65 de ani, merită să faci un DEXA și îți este recomandat chiar să faci un DEXA scan. Apoi, femei sau bărbați peste 50 de ani care au factori de risc. Am vorbit despre factorii de risc de mai sus. Spre exemplu, dacă ești femeie peste 50 de ani și ai o afecțiune endocrină sau ai o boală gastrointestinală sau fumezi sau iei corticosteroizi, ai această recomandare de a face un DEXA scan. Dacă ești femeie sau bărbat peste 50 de ani și ai avut o fractură, asta e o recomandare pentru o scanare DEXA sau dacă ești adult și iei medicație corticosteroid alal long, medicul îți poate recomanda să-ți faci o investigație, un DEXA scan. Există și investigații pentru imagistică vertebrală și ele se recomandă atunci când observi o scădere în înălțime între 2 și 4 cm, ai dureri de spate spontane sau ai o cifoză de novo apărută în special la instalarea menopauzei.

Și acum, hai să vorbim despre prevenție și tratament, pentru că există și tratamente eficiente, tratamente medicamentoase pe care medicul ți le poate recomanda și doar cu recomandare medicală poți să urmezi acele tratamente. Cel mai bine, bineînțeles, în osteoporoză este să practici prevenția. După cum ai înțeles deja în acest material, prevenția se practică din copilărie. Da, am vorbit despre lucrurile pe care copiii trebuie să le facă, dar și adulții și chiar și seniorii care au fost diagnosticați cu osteoporoză pot să facă următoarele lucruri despre care vorbim acum.

În primul rând, vorbim despre exerciții fizice. Oasele pe care le folosești în exerciții fizice sunt oase care se vor resorbi mai lent, sunt oase pe care le vei păstra. Ori folosești osul respectiv, ori îl pierzi dacă nu-l folosești. Deci exercițiile fizice cresc densitatea osoasă în copilărie și în adolescență și exercițiile fizice reduc resorbția osoasă în viața de adult, iar ca și exerciții se recomandă și exerciții de forță, lucruri cu greutăți, alergat, yoga, exerciții de echilibru pentru prevenirea căderilor, plimbări regulate, înot și dans și aici trebuie să înțelegem că exercițiile fizice în prevenția osteoporozei au, au, au două elemente majore. În primul rând, trebuie să înțelegem că exercițiul fizic care pune greutate, presiune pe os va încetini resorbția osului respectiv. Pe de altă parte, mușchii pe care tu îi antrenezi, pentru că poți să faci înot, de exemplu, și înotul n-o să-ți pună greutate pe oase, dar înotul o să-ți întărească mușchii, iar mușchii vor preveni căderile care pot duce la fracturi cauzate de osteoporoză. Deci ăsta, ăsta e un lucru important să înțelegem că ne exersăm și oasele, dar ne exersăm și mușchii, ne exersăm și echilibrul prin exerciții de echilibru, iar asta previne eventualele fracturi.

În al doilea rând, prevenția se practică prin alimentație. Adică trebuie să avem o alimentație echilibrată definită astfel, să avem calciu în fiecare zi prin produse lactate, prin brânză de vaci degresată, prin migdale, tofu și așa mai departe. Trebuie să avem vitamina D în pește gras, gălbenuș de ou și soare, plimbări în soare. Trebuie să avem vitamina K din legume verzi, broccoli, spanac. Trebuie să avem proteine, proteine de ou, carne slabă, leguminoase și antioxidanți, bineînțeles, în fructe și legume proaspete din abundență în fiecare zi.

În al treilea rând, trebuie să evităm factorii nocivi. Limitarea consumului de sare și băuturi carbogazoase și renunțarea la fumat. Dacă ești la o vârstă înaintată și medicul îți recomandă, poți să iei cu precauție suplimente cu calciu. Atenție, suplimentele de calciu pot să te predispună la boli cardiovasculare. Deci aici este un joc, e un echilibru pe care medicul tău trebuie să-l stabilească. Poți să iei suplimente cu vitamina D, din nou, dacă ești foarte în vârstă și nu poți să ieși afară. Probabil că te pot ajuta puțin suplimentele cu vitamina D. Altfel, la adulții sănătoși care pot să iasă afară, să iei vitamina D e aproape ineficient, e aproape 100% ineficient, o iei aproape degeaba și bineînțeles există medicație de care am vorbit mai devreme care este prescrisă de medic, există bisfosfonați, există denosumab, există diverse medicamente care pot să reducă resorbția osoasă sau pot să stimuleze formarea de os nou. Astfel, prin aceste medicamente se reduce riscul de fractură și se crește rezistența osului.

Atenție, e important ca de aceste medicamente să te folosești dacă medicul ți le prescrie și dacă ți s-a pus diagnosticul de osteoporoză prin DEXA scan. Încă o dată, dacă ai peste 65 de ani, dacă ești femeie sau dacă ai peste 70 de ani dacă ești bărbat, merită să ți se facă acest dexa Scan. Dacă ai sub 65, respectiv sub 70 de ani, dar ai factori de risc pe care i am descris mai sus sau ai avut o fractură sau iei corticosteroizi alal long, e bine să discuți cu medicul tău să ți se facă dexa scan ul pentru a vedea dacă ai de a face cu oase fragile. E important asta pentru că am mai citit o dată statisticile, în Europa se estimează 4 milioane de fracturi cauzate de osteoporoză pe an. Deci sunt multe și bineînțeles că mortalitatea din cauza fracturii de col femural este asemănătoare cu mortalitatea cauzată de cancer.

Ce mai putem face pe lângă medicație, bineînțeles, este să ne asigurăm că pacientul nu cade. Asta este o problemă care apare de cele mai multe ori după ce pacientul și-a rupt șoldul, după ce pacientul a fost operat, după ce pacientul se află la recuperare. Și sunt lucruri care pot să reducă foarte mult mortalitatea și anume lucruri cum ar fi, nu știu dacă ați auzit, kinetoterapia. Kinetoterapia este o modalitate prin care pacientul stă, se așează și în loc să lase kinetoterapeutul să-i miște piciorul, începe să-și miște singur piciorul și începe să și-l miște el în mod activ, încet, încet își întărește mușchii și reușește încet încet să se miște singur. Evident, pentru a începe kinetoterapia activă, ai nevoie de un kinetoterapeut foarte bun care să știe ce să facă. Apoi ai nevoie de kinetoterapie pasivă, unde kinetoterapeutul îți mișcă piciorul, te ajută să-ți miști piciorul dacă ești prea slăbit pentru a-l mișca singur. Apoi ai nevoie de stimulare electrică, care ajută mușchii să se contracte și să nu se atrofieze. Ai nevoie de cârje, ai nevoie de cadru, ai nevoie de tot felul de alte dispozitive pentru a te ajuta să te miști și ai nevoie de altceva, care nu se prea face la noi în România, și anume mișcare sub supravegherea kinetoterapeutului chiar înainte să te externezi din spital. Asta înseamnă că pacientul ar trebui dus în sala de kinetoterapie sau ar trebui făcută o sală de kinetoterapie în același spațiu cu camera pacientului și sub supravegherea kinetoterapeutului, omul să se ridice și să încerce să meargă în cadru, să vadă că poate să meargă, să se încreadă în faptul că poate să meargă, și apoi să se ducă acasă și să continue recuperarea acasă. Aceste lucruri, stimulare electrică, kinetoterapie, dispozitive medicale și începerea exercițiilor chiar din spital sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului pot să reducă cu până la 50% riscul de mortalitate la persoanele care au avut o fractură de col femural. Asta, din păcate, nu se prea face la noi și din cauza asta avem și mortalitatea pe care o avem în România din cauza fracturii de col femural. Adică, dacă ești bătrân, te-ai dus ai făcut o fractură de col femural în România, ai 20% șanse să mori din cauza asta, ori în alte țări în care se face, în care aceste lucruri se fac corect, ai doar 10% șanse. Deci practic, doar prin faptul că se fac aceste lucruri de bază, poți să ți reduci riscul de mortalitate la jumătate, la jumătate, doar prin faptul că faci aceste lucruri. Așa că trebuie să ne dăm seama că este mult mai important, nu doar să prevenim, dar este important și atunci când apare o fractură, să facem lucrurile astea să se întâmple în România. Să avem specialiști, să avem kinetoterapeuți, să avem săli de kinetoterapie, să avem stimulare electrică, să avem personal să avem dispozitive medicale, să avem săli chiar și în spital, să avem medici care să lucreze mână în mână cu kinetoterapeuții și recuperarea să se facă ca la carte.

Acum, concluzia este că e mai bine să nu ajungi la acea fractură. Ce poți să faci? Este atât de simplu să-ți pui adidașii acum, dar nu doar acum, în fiecare zi, și să ieși să te plimbi, să faci mișcare, să faci sport, să te vadă soarele, să petreci timp la soare, să mănânci brânzeturi, să mănânci legume verzi, să mănânci proteine ca lumea, să faci flotări, să faci un sport din ăsta care să-ți, să te predispune la echilibru. Stai să-ți arăt ceva. Gata. SNC și în esență, asta este, este o placă de echilibru. Există pe piață foarte multe plăci de echilibru. Asta mi se pare cea mai interesantă, pentru că are o bilă și practic te poți duce în toate direcțiile, mimează cumva un snowboard versus un surfing și ceea ce face este că îți exersează creierul și reacția pe care creierul o trimite către mușchi. Ori de câte ori te dezechilibrezi, practic ajungi să stai pe placa asta de echilibru și să te antrenezi pentru acel moment neprevăzut în care nu ești încălzit, în care ești adormit, în care ai ieșit din casă și te duci spre muncă și este o baltă de ceva pe jos și tu aluneci, dar diferența o s-o facă exercițiul pe care-l faci cu astfel de placă între a cădea pe șold, a avea o fractură de col femural care te pune la pat pentru un an sau în a reacționa normal, a cădea înapoi pe picioare și a merge mai departe.

Așa că lucrurile astea trebuie făcute de acum, lucrurile astea se pot face sau probabil că o placă de echilibru la 70 de ani nu prea e indicat să-ți mai iei, pentru că din contră, poți să cazi de pe ea și să-ți rupi ceva. Mai degrabă pentru adulții sănătoși este un lucru de nelipsit, cel puțin pentru mine e de nelipsit, de când o am, exersez în fiecare zi la birou cu ea. Bun, astea fiind spuse, îți mulțumesc pentru atenție. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai sugestii pentru alte materiale, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai o altfel de experiență cu osteoporoza, scrie-mi jos în comentarii, iar noi ne revedem cât se poate de curând. Pa, pa!