Cum să-ți protejezi articulațiile și sănătatea oaselor | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Vlad Predescu

Dr. Mihail: Omule, te salut! Doctor Mihail aici și te invit la un nou episod din podcastul Boabe de Cunoaștere. Și de data asta vreau să vorbim despre oase. E atât de important să vorbim despre oase pentru că orice facem, orice am face, ne sprijinim în aceste oase. Și de multe ori nu ne gândim la articulațiile noastre, la oasele noastre decât atunci când încep să ne doară, când se rup, când facem o entorsă, când facem o luxație sau când începe să te doară genunchiul sau ambii genunchi și nu știi ce să mai faci. Așa că e atât de important să vorbim despre sănătatea articulațiilor și a oaselor. Cum prevenim aceste probleme? Cum ne, cum menținem acest sistem osos sănătos? Dar și ce avem de făcut când începe să ne doară și care sunt soluțiile. Deci astăzi vom vorbi despre cele mai frecvente accidentări, cum am zis, despre luxații, despre entorse, până la rupturi de ligamente și de menisc. O să vă arătăm ce este un menisc, ce se întâmplă când ai o ruptură de menisc și ce intervenții chirurgicale există în acest sens. Discutăm despre durerile persistente de genunchi, problemele coloanei sau cele ale șoldului. Și toate astea vor fi discutate astăzi cu doctorul Vlad Predescu. Este unul dintre cei mai respectați medici ortopezi din România, este șeful secției de ortopedie la Ponderas Academic Hospital, parte a Regina Maria. Este singurul ortoped din România acreditat ca chirurg de excelență de către prestigioasa instituție Surgical Review Corporation din Statele Unite. Este membru al Academiei Americane de Ortopedie și al Societății Europene de Traumatologie Sportivă, Chirurgia Genunchiului și Artroscopie. Așa că hai să vorbim despre sănătatea oaselor noastre cu doctorul Vlad Predescu. Vlad, te salut și bine ai venit la Boabe de Cunoaștere!

Dr. Vlad Predescu: Salut, Mihai! Mă bucur că ne-am întâlnit în sfârșit și sper să rezolvăm o parte din misterele acestei specialități minunate.

Dr. Mihail: Corect. Știi, ne reîntâlnim pentru că ne-am mai văzut în sala de operație. Probabil că pe doctorul Predescu îl recunoașteți puțin. Te-am văzut cu mască, deci putem să te recunoaștem doar de la nas așa în sus. Când am fost în video care s-a numit „O zi din viața unui spital”, am intrat la Ponderas în sala de chirurgie ortopedică și am văzut cum dădeai cu ciocanul în niște articulații, niște șold cred că era atunci.

Dr. Vlad Predescu: Exact. Era, chiar ne-ai prins în timpul unei intervenții chirurgicale de protezare a șoldului și, într-adevăr, era prima oară, deși ai terminat medicina și ai fost alături de noi multă vreme. Și văzând din perspectiva ta, mi s-a părut foarte interesant cum se vede și niciodată nu mi-am pus problema că, de fapt, stăm atât de mult cu ciocanul și lovim și chiar facem o anumită muzică.

Dr. Mihail: Exact! Ar merge, cred că ar merge o muzică. L-am mai avut pe Marius Moga aici invitat, tot într-un proiect făcut de Regina Maria, în care s-a făcut un „Remene Song”. Cred că ar merge și un „Ortopedic Song” făcut pe ciocane.

Dr. Vlad Predescu: Da, dar nu avem numai ciocane, că avem și fierăstraie, avem și mașini de găurit, astfel încât fiecare face alt sunet.

Dr. Mihail: Oameni buni, rămâneți, nu plecați nicăieri pentru că vorbim despre lucruri interesante. Ajungem mai târziu despre ciocane. Deci o să dăm trigger la și vă anunțăm când vorbim de ciocane ca să dați skip, să mergeți mai departe. Hai să rămânem în zona asta a ortopediei. De ce, de ce e atât de importantă acest domeniu al ortopediei pentru noi și de ce avem nevoie de sfaturile voastre, de fapt, până să ajungem la ciocane?

Dr. Vlad Predescu: Într-adevăr, o întrebare dificilă și aș încerca s-o fac să răspund scurt, dar aș vrea să ne ducem un pic în istorie, fiindcă mi se pare foarte important și foarte interesant cum a început ortopedia. În primul rând, cuvântul „ortopedie” vine din „orthos”, care însemna drept, liber, fără diformitate, și „paidos”, care însemna copil. Dacă călătorim în timp, ne gândim și ne amintim că, de fapt, copiii aveau foarte multe diformități, erau strâmbi. Ne gândim la niște mii de ani în urmă și atunci a apărut o preocupare: cum să stăm drepți? Și așa a apărut primul, să zicem, grăunte al acestei științe. Și un alt lucru foarte important, tot așa în istorie, undeva, cică în urmă cu vreo 15.000 de ani, într-unul dintre morminte a fost întâlnită o fractură de femur. De fapt, a fost descoperit un schelet care avea o fractură de femur îngrijită, pusă în niște atele. Și atunci istoricii au legat acel moment de momentul în care am început să ne îngrijim semenii și să nu-i mai abandonăm undeva în junglă, fiindcă realizăm că, pe acele, în acea vreme, o fractură era echivalentă cu moartea, fiindcă nu mai puteai să te întorci în tribul tău, nu mai puteai să fugi de, să scapi de animalele sălbatice și, implicit, nimeni nu te mai îngrijea, erai abandonat.

Dr. Mihail: Acum 15.000 de ani s-a pus prima atelă, am putea spune.

Dr. Vlad Predescu: Da, prima atelă, conform unor istorici. Acuma, nu avem noi exact în cărțile noastre, dar se, undeva în urmă cu 15.000 de ani este datat ca primul gest ortopedic. Ulterior, a apărut Hipocrate, de care cu toții știm, care ne-a învățat cum să reducem o luxație, fiindcă luxația, de care vom vorbi mai târziu, vom vedea că este extrem de invalidantă și înseamnă compromiterea ireversibilă a unui membru. Și în felul ăsta, încet-încet, oamenii au realizat că ortopedia este vitală pentru a trăi, pentru că ea, de fapt, ne redă și ne permite să ne mișcăm. Mișcarea noastră este legată strict de un sistem osos perfect, de un sistem osos integru, drept, că de aia îi spunem ortopedie. Și odată ce avem un sistem osos drept și capabil să se miște, de fapt trăim. Mișcarea înseamnă viață și tot ceea ce putem face cu ea.

Dr. Mihail: Drept. Acuma că mi-ai zis de drept, m-am gândit la construcții și nu știu de ce gândul mi-a plecat la boloboc. Voi aveți în ortopedie vreun fel de boloboc cu care să observați dacă e drept, dacă… Ce instrumente aveți pentru a observa sau pentru a verifica că ceea ce faceți e drept?

Dr. Vlad Predescu: Avem, avem și un boloboc. Există și boloboace electronice în momentul de față, dar ăstea sunt în zona de protezare, pentru că protezele necesită o implantare extrem de exactă și atunci când implantezi, nu ai voie să ai erori mari în ceea ce privește gradele sau milimetrii.

Dr. Mihail: Deci o faci la boloboc. Mi se pare incredibil că totul seamănă atât de mult. Adică ai ciocan, ai fierăstrău și ai și boloboc și o faci la boloboc electronic.

Dr. Vlad Predescu: Da. Și mai avem și un robot acum.

Dr. Mihail: Corect. O să vorbim și despre robot. Mi se pare interesant cum a ajuns chirurgia robotică și în ortopedie și cum, cum ajută, la ce te ajută ea de fapt. Dar până atunci, hai să vorbim despre, să zic, cele mai des întâlnite accidentări. Care-s cele mai frecvente accidentări care se întâmplă, în special uite acum iarna, când a dat ghețușul, să zicem, pe stradă, ai ieșit din scară și ai alunecat sau te duci la schi și acolo te duci special ca să aluneci, dar uneori nu aluneci cum trebuie.

Dr. Vlad Predescu: Sigur. Sunt, am putea împărți aceste accidente, hai să le spunem accidente sportive, da, dacă le spunem legate de sporturile de iarnă, și am putea să le numim accidente casnice, care nu sunt chiar casnice, dar când cădem în fața blocului. Da? Dacă vorbim de accidentele pe ghețuș și iarna, când ieșim din bloc, pe primul loc ar fi, desigur, fracturile. Și aicea vorbim în special de fracturi ale membrului superior, pe primul plan fiind fracturile în jurul pumnului. Medical, sunt fracturile de epifiză distală de radius, pe primul plan ca și frecvență.

Dr. Mihail: Adică în partea asta de sus?

Dr. Vlad Predescu: Exact. Ok. Și pe locul doi ar fi fracturile de șold, pentru că, de regulă, dacă mai avem și un pic de osteoporoză, șoldul este primul care se rupe și se rupe la un accident banal: alunecăm pe gheață, cădem pe o scară. Dacă suntem și în partea a doua a vieții, atunci osul este mai fragil și apare fractura de șold. Dacă ne ducem către zona de sport și schi, și aici este o întreagă discuție. Sunt acele accidente care, în general, sunt în jurul genunchiului. Fie că nu ne sar schiurile, fie că n-avem echipamentul potrivit, fie că nu știm, nu știm foarte bine să schiem. Aici avem entorse, avem luxații și avem acele rupturi ale ligamentelor, unde pe primul plan este ruptura de ligament încrucișat anterior și ruptura de menisc.

Dr. Mihail: Hai să le luăm pe rând, zic, pentru că sunt interesați de toate. Și oricât de mult mi-aș dori să sar la genunchi și ai acolo niște machete de genunchi și avem și aici genunchi și în sfârșit o să înțelegem ce-i la un menisc, ce-s ligamentele, cum îți dai seama ce s-a rupt și cum se repară ele, hai să rămânem la fracturi. Fractură de membru superior. Ai spus, membrul superior e de aici în jos.

Dr. Vlad Predescu: Da.

Dr. Mihail: Mână. Când zicem mână, ne referim doar la asta, de regulă în termeni, să zic, populari. Asta e mâna, nu? Dar îi zice membru superior pentru că, de fapt, doar asta este mâna și membrul superior înseamnă toată partea de aici. Ai spus de partea distală de epifiză de radius. Ce se întâmplă? Am căzut, am pus mâna și se fracturează aici, nu?

Dr. Vlad Predescu: De regulă cădem pe spate sau cădem în fund și reacția de apărare este să pui mâna jos.

Dr. Mihail: Normal. Ai cum să previi asta? Poți să cazi într-un fel corect?

Dr. Vlad Predescu: Poate dacă ai avea un pic de reflex și atunci când cazi să asociezi și o mișcare de răsucire, de rostogolire. Dacă ne uităm cum cad cei care fac judo sau lupte libere, ei întotdeauna nu cad ca un bolovan și rămân acolo, ei se rostogolesc, împărțind un pic energia și disipând-o.

Dr. Mihail: Corect. Asta ar fi, adică, da. Corect, să te rostogolești, să dai peste cap sau să te rostogolești într-un lateral, cumva să te rostogolești, să împarți, să nu fie un șoc direct.

Dr. Vlad Predescu: Asta ar fi singurul, să zicem, singura indicație posibilă, dar asta ține de reflex și ține de antrenarea căderii, pe care în principiu nu o facem și puțini dintre noi ne putem gândi că ne-am antrenat vreodată cum să cădem.

Dr. Mihail: Dar mi s-ar părea super util, în special pentru oamenii în vârstă, să se antreneze să cadă corect, pentru că îți ia mult mai puțin să te antrenezi să cazi decât să te recuperezi după orice fel de fractură. Și unde ai putea să te antrenezi? Există oare cursuri de antrenament?

Dr. Vlad Predescu: Există, dar nu m-aș duce, dacă vorbim de oamenii în vârstă, nu m-aș duce către antrenarea căderii, ci m-aș duce către prevenirea căderii. Și atunci, dacă vorbim de acest aspect, oamenii în vârstă în principiu ar trebui să se ducă către o zonă de mișcare, de antrenare a echilibrului, a propriocepției. Și aici există, într-adevăr, programe și se fac, în special în țările din Vest, programe pentru seniori în care există un soi de kinetoterapie și este încurajată mișcarea. Eu personal o încurajez ori de câte ori întâlnesc la consultații. Este încurajată mișcarea de balans, de echilibru. Practic, cu cât faci mai multe exerciții care îți stimulează masa musculară, îți stimulează propriocepția și echilibrul, cu atât ai șanse mai mici să cazi sau să te împiedici.

Dr. Mihail: Corect. Pentru că oamenii în vârstă cad nu neapărat că alunecă pe gheață, ci pentru că efectiv își pierd acest echilibru, pierd funcționalitatea mușchilor care nu participă doar la mers, ci fix la menținerea acelui echilibru. Și am citit niște statistici destul de, destul de îngrijorătoare, care spun că peste o anumită vârstă, nu știu, 65-70 de ani, în momentul în care un senior cade și are o fractură de șold, riscul lui de deces în primul an crește vertiginos, pentru că rămâi imobilizat la pat din cauza acelei fracturi o perioadă lungă de timp.

Dr. Vlad Predescu: Aice sunt de acord, dar nu sunt de acord.

Dr. Mihail: Ok.

Dr. Vlad Predescu: Pentru că este adevărat. Dacă nu intervii, și aș spune direct chirurgical, într-adevăr, noi știm că rata de sau riscul de deces, în studiile pe care tu le-ai citit, e undeva de 20 până la 25% la o fractură de șold la un senior, mai ales dacă nu este tratat optim și nu este tratat cât de repede. Ce înseamnă cât de repede? Practic, orice fractură la un senior trebuie, de regulă, operată și operată în primele 24 de ore. Dacă tu reușești să operezi repede, corect… Ce înseamnă? Să poți să fixezi acea fractură astfel încât seniorul a doua zi să poată să calce pe membrul inferior, dacă vorbim de membrul inferior, să calce cu toată forța, sigur, cu un cadru, fiindcă are nevoie de echilibru, că nu poate să zboare din prima zi, dar să calce și să înceapă imediat mișcarea. Dacă tu reușești asta și nu-l ridici și nu-l ții în pat, seniorul ăla va avea un parcurs bun. Dacă nu face asta, el va uita să meargă. Uită să meargă, după aceea se lenevește, nu mai vrea să se ridice din pat și rămâne legat de pat. Problema, de fapt, este imobilizarea, în special la vârsta seniorului, pentru că dacă imobilizezi un tânăr de 25 de ani, chiar și o lună la pat, el se va recupera rapid. Un senior însă pierde din masa musculară, pierde din rezistența osoasă și în momentul în care l-ai pierdut într-un pat timp de o lună, recuperarea e aproape imposibilă la același nivel.

Dr. Mihail: Adică putem fi de acord că, de fapt, problema nu este fractura, problema este ceea ce urmează după fractură dacă nu intervii rapid, și anume acea imobilizare de lungă durată. Dar aș vrea să explicăm ce înseamnă această fractură de șold sau de cap femural. Ai cum să ne arăți pe mulajele de astăzi unde se rupe, ce se rupe?

Dr. Vlad Predescu: Am un mulaj de șold.

Dr. Mihail: Ok, hai să-l vedem.

Dr. Vlad Predescu: Așa, în linii foarte, în linii foarte mari. Ăsta este un mulaj al unui bazin. Aici, teoretic, ca să explicăm, aici ar veni piciorul. Deci aici este piciorul, ăsta este bazinul. În spatele tău e fundul, cum ar veni.

Dr. Mihail: Exact, corect.

Dr. Vlad Predescu: Și aici în față, această, aceasta este articulația șoldului, care este o articulație sferică, după cum vedeți. Iar cercul acesta, sfera aceasta, este de fapt capul femural. Aici avem bazinul și aici avem membrul inferior, piciorul.

Dr. Mihail: Ăsta e felul în care osul din picior, femurul, se leagă de corp. Și e interesant cum, dacă ne uităm la o persoană anatomic, piciorul pare să vină în continuarea corpului, nu? Sau corpul vine așa în continuarea piciorului. Dar articulația vedem că nu se duce în sus așa, ea se duce în bazin, în interior. Deci practic avem acest unghi și ăla e de fapt problematic, nu, la cădere?

Dr. Vlad Predescu: Da. Aici fractura, dacă vorbim de fractura la vârstnici, este o fractură a colului femural, care este în jurul, la joncțiunea dintre capul care intră în bazin și femur și picior, cum ai spus. Sau fractura undeva aici, în jurul acestei creste, care se numește o fractură pertrohanteriană. Pe locul întâi e colul, pe locul doi e pertrohanteriană. Aici se rupe. Asta este fractura de, hai s-o numim, de fragilitate, specifică seniorului care are și un pic de osteoporoză. Deci avem un pic de osteoporoză, musculatura este slăbită în jur, ne-am dezechilibrat și practic el când cade, dacă poți să-mi, să-mi dai voie un pic cu mulajul, el când cade, el cade așa pe picior așa sau poate…

Dr. Mihail: Deci cade în lateral.

Dr. Vlad Predescu: Nu cade în lateral, dar poate să cadă și cu piciorul sub el sau poate să facă și șpagatul. Deci poate să cadă în diverse poziții. Cert este că greutatea corpului lui se pune peste acest col femural și aici are o tensiune mare care trosnește la un moment dat.

Dr. Mihail: Acesta.

Dr. Vlad Predescu: Da. Sau îl forțează într-o, să zicem, într-o mișcare bruscă așa, de rotație externă. Cazi așa și forțezi foarte mult și aici pocnește. Hm. Atunci te confrunți cu două tipuri de fracturi pe care trebuie să le operezi cât de repede, cum spuneam, în primele 24 de ore. Una are ca și sancțiune protezarea și a doua are ca și sancțiune păstrarea membrului inferior, dar punerea unei tije speciale care să-ți permită, de asemenea, să calci a doua zi pe picior.

Dr. Mihail: Deci ori pui tijă, ori protezezi doar articulația șoldului.

Dr. Vlad Predescu: Doar articulația șoldului. Dar și aice proteza trebuie să fie perfectă, pentru că el trebuie să calce de a doua zi fără nicio problemă, fiindcă altfel, dacă-l ții în pat, uită să mai meargă, îi scade evident motivația și dorința de a trăi și nu am făcut nimic.

Dr. Mihail: Și poți cu o proteză în ziua de astăzi să mergi a doua zi?

Dr. Vlad Predescu: Da, da. Poți să mergi, să calci complet pe picior. Și aice poate detaliem poate un pic mai încolo. Contează foarte mult modul de abord, adică de cum tăiem. Vezi, aici sunt o grămadă de mușchi și mușchii ăștia se ocupă de mișcarea șoldului.

Dr. Mihail: O grămadă. Știi cum? O grămadă. Trebuie să înțelegem ce înseamnă o grămadă. Sunt mușchi peste tot, așa. Adică ai o, un păienjeniș de mușchi și tu, ca să ajungi până la proteza aia, ca și chirurg, chirurgical, în sală, tu trebuie să dai la o parte din acei mușchi, corect?

Dr. Vlad Predescu: Categoric. Avem două variante: ori îi tai, ori îi dai la o parte. Foarte bine ai spus. Varianta, hai s-o numim clasică sau un pic istorică, este să-i tai, fiindcă dacă îi tai, evident că ajungi mai ușor aici și atunci faci un act chirurgical care ție, ca și chirurg, îți este mai ușor. Varianta de dat la o parte se numește un abord minim invaziv, în care tu nu tai nimic, numai îi întinzi, intri printr-un interval natural care există. Sigur că e mai mic intervalul, sigur că vezi un pic mai prost, deci ai nevoie de experiență. Dar în momentul în care nu i-ai atins, recuperarea merge extraordinar de repede, cu dureri foarte mici. Îți permite ca în ziua operației deja să-l ridici și să dai la, și să înceapă să meargă, să facă primii pași, și cu dureri postoperatorii foarte mici. Deci aici este secretul. Nu e numai o proteză bună, este și un abord minim invaziv. Sigur, nu poate să fie foarte mic, fiindcă proteza e totuși mare. Nu putem vorbi de o incizie de 1 cm, dar o incizie undeva la 6-8, până în 10 cm este o incizie rezonabilă ca și dimensiune, în care tu poți să intri și să faci această operație.

Dr. Mihail: Asta m-a și mirat când ai povestit în sală, când am fost în sală și dacă îți aduci aminte, îmi ziceai: „A, ăsta e abordul minim invaziv.” Și eu vedeam incizia și ciocanul și… Minim invaziv, în, să zic, în chirurgia generală, minim invaziv ai văzut cum e, cu niște pensete mici, cu niște găurele mici. Aici, în ortopedie, minim invaziv înseamnă cu, într-adevăr, că dai la o parte mai mult, nu…

Dr. Vlad Predescu: Nu dai.

Dr. Mihail: E foarte interesant cum povesteai. Acuma mi-am adus aminte de acel banc în care vine chirurgul la mecanic și mecanicul zice: „A, păi dar la voi e același lucru. Adică ai un manual, o procedură, schimbi o piesă.” Și chirurgul zice: „Da, dar uite, încearcă să-mi repari motorul cu el pornit.” Și de fapt e același lucru aici, știi? Te uiți la acea machetă și ți se pare că ar trebui să fie simplu să pui o articulație acolo, să schimbi articulația șoldului, dar de fapt e pe un corp care este viu, care funcționează și care are toate celelalte țesuturi peste. Trebuie să și ajungi acolo.

Dr. Vlad Predescu: Da, să ai abord bun.

Dr. Mihail: Am vorbit despre articulația șoldului și o să ajungem și la chirurgia robotică puțin mai târziu și sau despre proteze și cum se fac, ce se face în acel caz. Doar un singur punct, că ne-am oprit și la fracturile acelea de epifiză distală, de care n-am spus.

Dr. Vlad Predescu: Și ele sunt legate de osteoporoză, fiindcă de regulă se rupe tot la, după vârsta de 60 de ani. Când suntem mai tineri, mâna noastră este mai puternică. Și majoritatea, și aici este o tendință. Tendința nouă este către chirurgicalizare și mai puțin către tratamentul ortopedic, fiindcă sechelele rămase după imobilizare sunt destul de importante, astfel încât există situații în care nu mai poți să scrii foarte bine, nu mai poți să ții stiloul în mână. Dacă nu este perfect redusă fractura, nu mai putem lucra la computer, care deja este o problemă. Acum 20 de ani, seniorii nu erau preocupați să lucreze la computer. Acuma sunt preocupați și atunci este nevoie de refacerea anatomiei, motiv pentru care tendința este către chirurgicalizare dacă fractura este deplasată sau există mai multe fragmente.

Dr. Mihail: Deci, evident, punctul unu este să ne aducem la ortoped, să facem o radiografie. Dacă fractura este fără deplasare, se va imobiliza într-un aparat gipsat pentru o perioadă de vreo șase săptămâni. Dar dacă e cu deplasare, dacă are cominuție, trebuie operată. Ce înseamnă asta? Poți să ne explici? Pentru că oamenii într-adevăr merg la ortoped, merg la camera de gardă și li se spune: „E cu deplasare, fără deplasare.” Ce înseamnă asta?

Dr. Vlad Predescu: În general, dacă cele două fragmente osoase sunt deplasate mai mult de câțiva milimetri și nu pot fi puse la loc anatomic, adică la loc înseamnă prin manevre, prin manevre externe, ortopedic, deci nu chirurgical, prin manevre externe, cu un pic de anestezie locală, se trage, se repoziționează fragmentele osoase. Și dacă reușești să le pui anatomic, cap la cap, doar prin manevre inverse procesului de formare a fracturii, atunci e în regulă, pui un aparat gipsat și lucrurile merg foarte bine. Dacă nu poți asta sau dacă fractura este, sunt mai multe fragmente, este ușor de înțeles că nu mai ai cum să le pui la loc fără să intervii chirurgical. Atunci, printr-o mică incizie, se pune o plăcuță cu niște șuruburi și reușești să poziționezi corect și repede să începi recuperarea, ca să nu-ți pierzi mobilitatea degetelor și a mâinii.

Dr. Mihail: Ok. Că tot suntem la fracturi, putem să povestim puțin și despre fractura de claviculă, că tot ne-ați operat de curând un coleg care probabil că editează chiar acum acest podcast. Cum apare fractura asta de claviculă și ce, ce ați operat acolo?

Dr. Vlad Predescu: E o fractură des întâlnită și acum avem o patologie foarte interesantă. Sunt tot mai mulți practicanți ai downhill-ului, adică avem bicicletă și nu mai mergem pe asfalt, ci mergem cu bicicleta pe munte și coborâm pe munte. Și este o fractură care este în creștere, pentru că multă lume cade la bicicletă direct pe umăr. Și sunt mulți bicicliști care cred că au avut această fractură. Mai sunt accidentele de snowboard, în care tot așa cazi pe umăr. Și sigur, mai rar pot fi accidente casnice, în care mai cazi pe niște scări, mai rău. Când cazi direct pe umăr, umărul preia toată forța. Clavicula nu este un os drept, un os care are forma literei S.

Dr. Mihail: Aha, ok.

Dr. Vlad Predescu: Și când preia șocul, are tendința să se, să se rupă la un moment dat. Și se rupe de regulă pe la jumătate, într-o singură bucățică. Dar colegul despre care vorbim a avut o fractură cominutivă, cu vreo două fragmente care…

Dr. Mihail: Cominutivă înseamnă?

Dr. Vlad Predescu: Cominutivă înseamnă că nu ai doar două fragmente osoase, adică nu este rupt osul în două, ca să vă spunem așa, ci este rupt în mai multe bucăți, ceea ce e foarte prost. Imaginați-vă că n-ai două piese de pus la loc, ai nevoie de făcut patru-cinci piese. Practic faci un puzzle în timpul intervenției chirurgicale. Și aice te ajuți cu diverse șurubele, pe care le folosești, mai prinzi un fragment, mai pui alt fragment la loc și în final, peste toate, vine o plăcuță cu niște șuruburi ca să asigure poziția corectă a acestor oase pe parcursul vindecării.

Dr. Mihail: Și plăcuța aia rămâne acolo sau o scoateți?

Dr. Vlad Predescu: Aici părerile sunt împărțite. Trebuie s-o scoți numai după ce se formează calusul, adică numai după ce se sudează. Asta înseamnă, se sudează oasele. Dar nu e obligatoriu s-o scoți. Dacă pe pacient nu-l deranjează, recomandările nu sunt să scoți. Adică plăcile moderne îți permit să faci examen RMN, fiindcă există o teamă că dacă am un metal în mine nu pot să fac examen RMN, ceea ce e fals. Putem face examen RMN. Și dacă nu te deranjează, nu ai de ce să te mai supui unei noi intervenții chirurgicale, dacă vorbim de claviculă. În alte zone, dacă vorbim de plăci, se recomandă după doi ani, doi ani jumate să le scoți, pentru că ar putea deranja, ar putea deranja și ar putea să ducă la o osteoporoză sub placă. Deci nu este o osteoporoză reală a osului, ci o evoluție normală. Dar, protejând excesiv osul, metalul, fiindcă metalul preia forțele și nu mai sunt duse la os, înmoaie după aia osul.

Dr. Mihail: Interesant, pentru că nu mai pui presiune pe os.

Dr. Vlad Predescu: Nu mai pui presiune. Probabil că vorbim despre oase mari care preiau presiunea.

Dr. Mihail: Ok.

Dr. Vlad Predescu: Exact, corect. Dar la claviculă nu e nevoie.

Dr. Mihail: Se există reacții adverse? Poate să respingă corpul o astfel de placă?

Dr. Vlad Predescu: Nu. Atunci când vorbim de respingere, de fapt vorbim poate de o infecție cu virulență scăzută care a apărut în jurul plăcii și asta duce practic la respingere. Dar dacă nu ai nimica, aceste metale, toate sunt metale inerte, conțin foarte mult titan, unele sunt numai din titan și sunt bine tolerate, încât nu putem vorbi de respingerea unui metal, pur și simplu.

Dr. Mihail: Cred că la bicicletă, că tot ați menționat și eu merg cu bicicleta în ultima vreme, și acolo cred că trebuie învățate niște scheme de astea de a te rostogoli când cazi, nu? Ca să nu cazi direct.

Dr. Vlad Predescu: Da, sună foarte bine. Și eu merg cu bicicleta și fac downhill. Și stând de vorbă cu băiatul meu, mi-a explicat că secretul este că atunci când cazi să reușești să te rostogolești, să te dai peste cap. Mi-a explicat, mi-a arătat niște filmulețe. Evident, arată foarte bine pe un film, cum fac și motocicliștii. Când vezi cum cade un motociclist, se învârte de vreo 20 de ori, se dă peste cap și după aia se ridică și merge. Exact. Pentru ei pare simplu. Eu n-am reușit niciodată să fac așa ceva și nu știu cum ar trebui să fac, dar sunt optimist, sper să n-am nevoie.

Dr. Mihail: Apropo de fracturi și de vindecare, există vreun regim care te ajută să vindeci mai repede o fractură? Nu știu, poate m-ar interesa și remedii naturale sau ce se povestește prin popor sau dacă există și date științifice care ar arăta că un anumit tip de aliment te-ar ajuta mai rapid la vindecare?

Dr. Vlad Predescu: Eu aș începe prin a spune ce nu te ajută la vindecare. Este foarte important lucrul ăsta. Și aice, pe primul plan, este nicotina.

Dr. Mihail: Serios? A, ok.

Dr. Vlad Predescu: Pentru că face, ca la orice operație, face vasoconstricție.

Dr. Mihail: Corect.

Dr. Vlad Predescu: Este. Și aice nu suntem ca în reclamele alea în care punem diverse lucruri pe pachetul de țigări, ci este o realitate că în chirurgia ortopedică, atunci când trebuie să se formeze os, adică să faci calus, când ai o fractură sau când faci o operație de corecție a unui ax al membrului inferior, adică osteotomie, nicotina reprezintă o contraindicație. Și se recomandă, dacă ai timp și dacă poți, să renunți la nicotină atunci când vorbim de o operație cronică. Să renunți cu șase săptămâni înainte.

Dr. Mihail: Cu șase săptămâni înainte de actul chirurgical?

Dr. Vlad Predescu: De actul chirurgical, dacă vorbim de o operație cronică. Sigur că dacă ai o fractură, nu mai putem vorbi de să renunți la nicotină.

Dr. Mihail: Dar reușiți să-i convingeți pe pacienți să se lase de nicotină?

Dr. Vlad Predescu: Unii da, unii nu.

Dr. Mihail: În ce procent aproximativ?

Dr. Vlad Predescu: N-am urmărit personal. Unii sunt înțelepți și renunță. Și aice aș accentua, nu numai pe cei care fac aceste operații pe os. Vorbim de cei care fac operații pe ligamente. Și fiindcă am vorbit de schi, de exemplu, dacă luăm în calcul reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, acel ligament pe care îl rupem cu toții la schi, toate studiile arată că rata de neintegrare a noului ligament este undeva cu 10 până la 15% mai mică.

Dr. Mihail: Nu se prinde?

Dr. Vlad Predescu: Da. Sau eșecul, să zicem, e undeva cu 10-15% față de la un fumător față de un nefumător. Vorbim, nu vorbim că, vorbim de o țigară pe zi, dar sunt oameni…

Dr. Mihail: Deci succesul operației cu 15% mai mic la un fumător pentru că fumează. Și dacă se lasă cu șase săptămâni înainte de intervenție, devine, riscurile devin egale.

Dr. Vlad Predescu: Devin egale, pentru că în șase săptămâni cumva sistemul tău cardiovascular se adaptează, nu, cu vase noi și atunci vindecarea este la fel. Deci ăsta ar fi un motiv cum să zicem, nu ne vindecă mai bine. Alt motiv ar fi o deficiență mare de proteine. Fiindcă dacă nu avem proteine, în structura calusului intră, într-o primă etapă, înseamnă să avem niște, să se formeze așa, o matrice de colagen și avem nevoie de proteine. Fie că avem proteine animale, fie că suntem, poate dacă suntem vegetarieni, dar să ne luăm proteinele de unde trebuie.

Dr. Mihail: Deci pentru vindecarea fracturii e bine să avem suficiente proteine. E și vreo recomandare pur și simplu multe proteine sau e vreo recomandare de gram per kilogram corp?

Dr. Vlad Predescu: N-avem recomandări sau cel puțin eu nu știu, dar important e să avem o dietă corectă. În final, despre ce vorbim? Vorbim de o dietă corectă, în care să ai proteine, în care să nu fumezi și să nu faci vasoconstricție din diverse motive, să nu ai un aport, tot așa, foarte interesant, de medicamente contra osteoporozei care blochează remodelarea osoasă. Există la seniori, au problema asta, în care iei tratamente excesive pentru osteoporoză și dacă se întâmplă să ai o fractură în momentul ăla, în principiu cam trebuie să oprești tratamentele de osteoporoză până la vindecare. Dar astea sunt cazuri mai rare. Și dacă vorbim de lucruri pentru formarea de calus, nu putem spune că putem accelera vindecarea osoasă, fiindcă oasele au un ritm al lor clar de vindecare. Dar e important să avem un nivel de calciu normal în organism și de vitamina D și să nu facem, să zicem așa, prostii, în sensul că să nu respectăm indicațiile ortopedului.

Dr. Mihail: Dar nu-mi dați un aliment care mă ajută să-mi crească…

Dr. Vlad Predescu: N-avem un aliment minune. N-avem un aliment minune.

Dr. Mihail: Cu toate că în popor, de exemplu, există oameni care își iau coji de ou, le pisează, le amestecă cu miere, fac o pastă și… Sună logic, nu? Că e coajă de ou, e tare, osul e tare, nu? Adică…

Dr. Vlad Predescu: Da, da. Iei un pic de calciu, dar dacă, eu cred că dacă avem, adică cred eu, dacă avem vitamina D destulă, calciu destul, un aport proteic normal, deci o dietă normală, lucrurile evoluează corect.

Dr. Mihail: Suplimente cu colagen?

Dr. Vlad Predescu: Suplimentele cu colagen, putem duce în două direcții discuția, dacă fac bine sau rău. Și încep prin a spune că sigur nu fac rău. Și aici este foarte important, că ori de câte ori luăm ceva, trebuie în primul rând să fim siguri că nu ne face rău. În al doilea rând, aici lucrurile sunt împărțite. Depinde pe cine întrebi. În general, medicii reumatologi au rezultate un pic favorabile la suplimentele cu colagen, pentru că ele, pe de o parte, au un pic efect antiinflamator și îți scad durerea. Deci e bine. Și dacă îți scad durerea și nu trebuie să iei antiinflamatoare, ci doar niște suplimente, e mult mai bine, fiindcă antiinflamatoarele în exces au efecte toxice cardiovasculare și digestive și iar nu-i bine. Deci trebuie să scăpăm de ele. Deci e bine cu suplimente. Dacă vorbim de refacerea cartilajului articular, care este una dintre temele poate cele mai fierbinți în lume la ora actuală, aice poate să ajute unele dintre ele, o idee, atunci când sunt niște leziuni pe cartilaj superficiale. La început sunt simptomatice?

Dr. Mihail: Când sunt așa, adică pot…

Dr. Vlad Predescu: De regulă nu.

Dr. Mihail: Nu. Ok.

Dr. Vlad Predescu: De regulă nu sunt simptomatice. Când leziunile pe cartilaj devin simptomatice, întotdeauna sunt deja profunde și de foarte multe ori necesită un gest chirurgical. Deci nu te mai ajută colagenul în cele profunde, în refacerea lor. Dar poate fi totuși util ca ușor antiinflamator efect. Și te mai poate ajuta un pic în cele… Noi nu avem o articulație în corp, avem zeci de articulații în corp. Și toate articulațiile care au cartilaj hialin pot, teoretic, să fie distruse sau să aibă leziuni artrozice sau pot să aibă ceva. Și atunci și aceste suplimente acționează și pe articulațiile tale sănătoase. Prin urmare, chiar dacă te, dacă ne ducem punctual pe o articulație bolnavă, poate efectul lor nu este atât de mare, dar dacă te duci pe tot corpul, evident că au un efect benefic, mai păstrează, mai hrănesc articulațiile pe care le avem.

Dr. Mihail: Eu sunt curios, tu iei vreun supliment pentru sănătatea oaselor tale?

Dr. Vlad Predescu: Suplimentul meu pentru sănătatea oaselor e mișcarea și sportul.

Dr. Mihail: Ok. Dar nu iei suplimente pe gură. Ok.

Dr. Mihail: Mi se pare atât de tare, știi, că putem să vorbim foarte mult despre suplimente. Suplimentele sunt un subiect foarte vast, pentru că ele pot acționa ca niște medicamente, unele suplimente. Unele au dovezi foarte clare și indicații foarte clare la anumiți pacienți, altele sunt așa, se dau și se prescriu după ureche. E o industrie uriașă, dar în final, știi cum te ajută? Cred că cel mai bun răspuns pe care poți să-l ai, cel puțin așa la nivel afectiv, este atunci când întrebi un specialist într-un domeniu dacă ia un supliment fix pentru, să zic, aria în care are el expertiză, știi? Și mă ajută chestia asta. Adică, da, ok, te ajută un pic de colagen, te ajută, poate să influențeze, știi? Dar când eu văd că tu nu iei niciun supliment pentru oase și articulații și că sportul este cel mai bun supliment, asta mă convinge și pe mine că n-am de ce să iau niciun fel de alt supliment, cel puțin ca persoană sănătoasă, momentan, din punct de vedere osos.

Dr. Vlad Predescu: Da, de departe sportul e cel mai bun întăritor al oaselor și al articulațiilor. Și pe care trebuie să-l faci adaptat și corpului și structurii tale osoase, să vorbim așa. Fiindcă există oameni care au, să zicem, diverse anomalii la nivelul genunchilor și pentru care, de exemplu, genuflexiunile nu sunt grozave și pricinuiesc dureri. Și da, dacă acestor pacienți le dai exact acest tip de sport, pentru el sportul va fi un dezastru și va spune: „Domnule, eu fac genuflexiuni și mă dor genunchii și cum să mă duc eu să fac sport?” Dar tocmai pentru că este o alegere greșită a tipului de mișcare. Deci nu toți suntem făcuți să facem același tip de sport, care este foarte important. Și atunci noi trebuie să ne ducem cu toții într-o zonă de confort. Că tocmai am vorbit sau n-am vorbit foarte mult de schi. Există tendința să facem cu toții schi. Nu prea e o idee foarte bună, pentru că unii dintre noi nu au abilitățile de a aluneca, nu ai abilitatea de a-ți controla echilibrul, de a cădea. Unii au niște diformități la nivelul genunchiului, cum ar fi, de exemplu, picioarele acelea în X, se numesc genu valgum medical, în X. Și există și în paranteză, aș vrea să vorbim și despre ele la un moment dat, așa. Picioarele astea, de exemplu, în X, predispun către leziune de ligament încrucișat anterior mai mult decât picioarele în paranteză. Și atunci, tu dacă n-ai un tonus muscular bun, dacă ai niște piciorușe, să zicem, mai subțiri, ai eventual și în X, nu ai făcut niciodată sport și n-ai o abilitate în a cădea, mai ușor cu schiurile sau poate doar la panta aia de începători, la baza pârtiei, sau la after-ski poți să mergi.

Dr. Mihail: Da, corect. E mai bine, e mai bun snowboard-ul din punctul ăsta de vedere, pentru că îți ține picioarele cumva imobilizate?

Dr. Vlad Predescu: Da, snowboard-ul nu duce la leziuni de ligament încrucișat anterior, fiindcă ambele picioare sunt blocate.

Dr. Mihail: Yes! Dar ești snowboarder, înțeleg.

Dr. Vlad Predescu: Da. Aha. Bun. Dar la snowboard poți să ai, predomină leziunile de, de partea de sus a trunchiului: claviculă, membrul superior. Adică mai strici o mână, mai dai cu capul sau cu coloana cervicală, că deseori zbori în cap. Dar genunchii sunt, sunt întregi, într-adevăr.

Dr. Mihail: Da. E, știi cum, sporturile astea de iarnă sunt atât de mișto și, și e atât de ușor. Bănuiesc că e la fel ca la motor, nu merg pe motor, dar bănuiesc că la fel, de la fel cum se întâmplă la motor, începe să-ți placă atât de tare încât te duci cu viteză mai mare, faci câte o schemă, dar nu ești pe deplin pregătit. Și eu mă regăsesc în situația asta des și zic: „Ok, pune un pic de frână, mergi încet, bucură-te de…” Adică să merg cu o viteză la care, dacă cad, știu că pot s-o rezolv, nu cu o viteză mare în care să mă duc în cap și să se întâmple toate lucrurile astea.

Dr. Vlad Predescu: Ăsta clar. Și dacă prinzi o zi din aia cu zăpadă mare, spune-mi tu ce faci ca snowboarder când te vezi într-o zăpadă așa, până spre genunchi. Hm. Cum vei schia, cum te vei duce atunci, cum îți controlezi bucuria de a aluneca? Te vei repezi cu o… Eu zic că te vei repezi cu o furie extraordinară și cu o plăcere nebună, ceea ce facem cu toții. Toți așteptăm acele zile.

Dr. Mihail: Apropo de sporturi, ai spus că mergi cu bicicleta și vreau să profit de asta. E ok mersul pe bicicletă pentru genunchi?

Dr. Vlad Predescu: Da, e ok. În general, genunchiului și șoldului, fiindcă vin mulți pacienți la noi care au nevoie de, care au artroză, adică acea degenerare a cartilajului articular. Și dacă vorbim de artroză la nivelul șoldului și la nivelul genunchiului, acestor articulații, de fapt, le place mișcarea fără încărcare. Ce înseamnă fără încărcare? Adică să nu ne, să nu ducă greutatea corpului.

Dr. Mihail: Fără, ok. Și fără impact, bănuiesc.

Dr. Vlad Predescu: Fără impact. Și atunci, dacă tu ai o articulație cât de cât afectată deja și totuși vrei să faci sport, și e bine să faci sport, după cum spuneam, este esențial, atunci o mișcare fără încărcare, cum ar fi bicicleta, cum ar fi înotul, aquagym-ul, rowing-ul, știi, sunt mașinile alea de…

Dr. Mihail: Mașinile, sunt dispozitivele acelea.

Dr. Vlad Predescu: Așa, cum ai vâsli. Da, exact, exact. Rowing. Sunt foarte bune pentru articulațiile tale, să ții un tonus muscular, să le miști ca să combați rigidizarea lor. Fiindcă de dată ce s-au rigidizat și au, încep și încep să-ți pierzi mobilitatea, cam ai nevoie de ortoped să te opereze, să, de regulă, să te duci către o proteză.

Dr. Mihail: Mi s-a întâmplat, mie mi s-a întâmplat să mă sperii că mi-am luat o bicicletă de acum câteva luni. Doamne, și mi-a plăcut, adică îmi place încă, dar când am luat-o și am început să merg cu ea și mi-am adus aminte de bucuria de a merge cu bicicleta, am, mi-am făcut într-o zi, prima zi în care mi-am luat bicicletă, un gravel de ăla Specialized, am făcut, mi-am făcut toată treaba și mi-am găsit treburi extra în oraș și când, dacă aveam de mers nu știu, de la Floreasca până la, până în Centrul Vechi, făceam și două ture de Herăstrău până ajungeam acolo. Am făcut vreo 50 și ceva de km în oraș în ziua respectivă. A doua zi am făcut vreo 30 de km. Și vreau să zic că la finalul zilei mă dureau genunchii foarte tare. Dar cum să zic, mă, mă ardea toată articulația genunchiului, la modul că mi-era greu noaptea să calc. Mă trezeam noaptea și mi-era greu să calc pe picior din cauza genunchiului. Și m-am speriat foarte tare. Mi-era greu să țin în frâu totuși bucuria de a merge. Am continuat să merg, dar mai puțin. În timp mi-am revenit și de atunci mi-am pus întrebarea dacă cumva e afectată articulația genunchiului sau am suprasolicitat-o fără să fie obișnuită. După aia a dispărut, adică acuma pot să merg cu bicicleta mult și nu mă doare nimic.

Dr. Vlad Predescu: Păi deja ai spus câteva lucruri care sunt esențiale. În primul rând, gravel-ul e o bicicletă minunată. Să vezi ce bine merge pe munte și ce ușor poți să urci și să te plimbi printre, printre copaci, ca să zicem, ca să crești un pic, să te provocăm un pic mai mult pe zona asta, să părăsești un pic asfaltul și poate vii alături de noi prin natură.

Dr. Mihail: Fiindcă mergeți?

Dr. Vlad Predescu: Mergem cam odată la două weekend-uri.

Dr. Mihail: Ok.

Dr. Vlad Predescu: Bine. Și aici ne ducem la mișcarea care se face și afară și sub soare și îți mai dă și niște vitamina D, fiindcă am vorbit și de osteoporoză și m-ai întrebat cum să ținem oasele sănătoase. Păi, mișcare și mai mult mișcare la soare decât într-o cameră închisă. Dar revenind, antrenamentul. Pentru că bucuria ta a fost extraordinară. Din nimic ai mers 50 km. Cred că pe orice om l-am lua și l-am pune brusc la 50 km, după o anumită vârstă, nu mai reușește așa brusc să facă. Și atunci tu trebuie doar să te antrenezi. Dacă începi cu 10 km, un interval normal, după două, trei, cinci săptămâni crești la 20. Adică progresia într-o mișcare evită suprasolicitarea asta. Și în final, ceea ce ai simțit. Și nu în ultimul rând, era un moment în care niște suplimente alimentare, suplimente din astea nutritive te-ar fi ajutat un pic, scădeau inflamația.

Dr. Mihail: Ce suplimente? Asta era întrebarea mea aici scrisă. De astea cu condroitină și cu…

Dr. Vlad Predescu: Condroitină și glucozamină.

Dr. Mihail: Sunt eficiente?

Dr. Vlad Predescu: Un pic, da. Toate, toate, toate astea cu condroitină, glucozamină, cu MSM, fac un pic, scad inflamația, un pic efect antiinflamator, cresc lubrifierea articulară. Merg în acut, adică.

Dr. Mihail: Merg? Dar merg și în cronic?

Dr. Vlad Predescu: Merg și în acut, merg și în cronic. Deci poți să le, le asociezi fără nicio problemă cu un pic de antiinflamator la și scad, scazi de fapt dozele de antiinflamator dacă pacientul are nevoie.

Dr. Mihail: Dar, că tot vorbim de suplimente, calciu, vitamina D din suplimente e bun la ceva? Sunt studii care să le confirme eficiența?

Dr. Vlad Predescu: Pentru vârsta noastră nu. Sau, nu știu, hai să nu zicem pentru vârsta noastră, ci pentru prima parte a vieții, aș spune că nu, fiindcă acolo corpul produce și avem o alimentație, să zic, corectă și stăm destul de mult afară. Pentru că să nu uităm faptul că vitamina D este dependentă de soare. Știm deja din copilărie, când ne dădeau părinții în lunile cu R, da, vitamina D și suplimente, și după aceea ne trimiteau afară la soare. Și acuma, pentru că mișcarea în aer liber a scăzut, există tot mai multă deficiență de vitamina D. Vitamina D este legată de absorbția de calciu și atunci ne întrebăm de ce n-avem oasele foarte puternice sau de ce facem osteoporoză dacă noi nu mai facem nicio mișcare în aer liber și nu, nu ne mai vede soarele. Hai să-ți dau un exemplu ce ține, nu neapărat de suplimente sau mișcare, și cât de important este pentru sistemul nostru osos, că vorbim de oase, ca ele să fie puternice. Mișcarea. Cea mai simplă asociere este cu ceea ce se întâmplă cu cosmonauții, care sunt și bărbați, care sunt și tineri. Și s-a văzut foarte clar că după ce au stat pe stațiile astea orbitale și au stat în Cosmos, vorbim de câteva luni sau șase luni, cât stau ei de regulă, când se întorc din imponderabilitate, toți au osteoporoză. Și au osteoporoză mare. Păi și de unde? Ai putea să le dai calciu și ai zice: „Am rezolvat problema.”

Dr. Mihail: Vitamina D.

Dr. Vlad Predescu: Sau vitamina D, că au acolo destulă. Da. Dar, din păcate, n-au, nu rezolvi nimic, fiindcă, de fapt, ei stând în imponderabilitate, nemergând, nepunând presiune pe os, care osul este o structură vie care se întărește și se remodelează pe măsură ce poartă greutatea noastră și pe măsură ce o supui unor forțe, oasele lor se remodelează în sens negativ, se subțiază, devin mai moi, se rarefiază.

Dr. Mihail: Ăsta e cel mai, cel mai tare exemplu pe care îl aud, într-adevăr. Pentru că dacă ai putea să rezolvi deficitul de, sau dacă ai putea să rezolvi într-adevăr osteoporoza cu calciu și vitamina D, astronauții n-ar mai avea osteoporoză. Dar se pare că efectul este nul al acestor suplimente în cazul lor. Și știi cum? Legat de vitamina D, într-adevăr, e un, și acesta e un supliment relativ safe, pentru că, să zic, supradoza de vitamina D se face la doze mari, cu toate că sunt oameni în online care recomandă să iei 10.000 de unități de vitamina D în fiecare zi, ceea ce e absurd și poate să-ți facă rău. Dar în final, știi, culmea este că pe foarte multe studii mari, metaanalize, pe cohorte gigante, cum e studiul VITAL, care este în desfășurare, pe vitamina D, arată că vitamina D, suplimentarea de vitamina D nu are absolut niciun beneficiu în boli cardiovasculare, cancer, mortalitate, supraviețuire. Pentru că vitamina D pare să fie un marker al sănătății tale. Adică dacă te duci în pădure cu bicicleta, o să ai un nivel bun de vitamina D, pentru că ai fost în pădure cu bicicleta și pentru că te-a văzut soarele. Dar efectul benefic îl are toată mișcarea și toată activitatea care duce la acel nivel de vitamina D.

Dr. Vlad Predescu: Practic, tot pachetul.

Dr. Mihail: Tot pachetul, într-adevăr, tot pachetul. Și dacă iei doar ambalajul, nu, n-o să rezolvi treaba. Dar, într-adevăr, n-ai altă soluție. Înțeleg și perspectiva medicului care, la care vine un pacient care este sedentar, pe care n-ai cum să-l scoți tu din casă și atunci, aia e la îndemână, o vitamină pe care să i-o dai, într-adevăr, chiar dacă ea probabil că face foarte puțin, adică e foarte puțin benefică, spre deloc, probabil. În fine, înțeleg, înțeleg. Știi cum? La calciu e, am mai auzit un mit și vreau să mergem mai departe după mitul ăsta și vreau să, vreau să te întreb pe tine ce părere ai. Asta o spun de regulă veganii, care spun: „Hei, nu mai bea lapte, pentru că laptele are calciu, dar calciul ăla din lapte, din contră, îți scoate propriul tău calciu din oase.” E vreo bază științifică pentru asta?

Dr. Vlad Predescu: Eu n-am găsit-o. Sigur că sunt tot felul de mituri. Cred că dacă tu ai o dietă, practic dacă ai o dietă echilibrată, ieși afară, ai și te vede și soarele, cred că nu mai ai nevoie de nimic. Da, putem să ne dozăm vitamina D. Într-adevăr, la vitamina D este destul de multă știință în jurul ei și poate este chiar mai importantă decât calciul. Și de exemplu, la vârstnicii care cad, care au traumatisme, care nu s-au mai mișcat de mult, s-a văzut că vitamina D, nivele ridicate, dacă poți să le dai repede intravenos, crește un pic tonusul muscular. Adică vitamina D, nu vorbim doar de efectele ei asupra imunității, cardiovasculare, deci la ce s-au uitat studiile astea. Dar ceea ce știm noi este că pe sistemul muscular, lipsa de vitamina D duce la un pic la scăderea tonusului și mușchii funcționează un pic mai prost. Și atunci, într-adevăr, cele mai bune rezultate la vitamina D, care chiar sunt documentate și acolo, în această, la această categorie de vârstă, într-adevăr sunt beneficii. Sunt la vârstnici, vârstnici, pacienți oncologici în vârstă. Acolo pare că vitamina D, într-adevăr, dă rezultate bune.

Dr. Mihail: Hai să mergem mai departe și să vorbim despre celelalte accidente de care mi-ai povestit. Ai zis de entorse, luxații și așa. Să le definim, că tot timpul auzim: „Am avut o luxație, am avut o entorsă” și trebuie să facem diferența.

Dr. Vlad Predescu: Da. Entorsa este, hai să ne gândim cum să explicăm. Este o întindere a ligamentelor. Deci, practic, dacă ne gândim că articulația noastră are două suprafețe, nu, că este formată, are, este un os deasupra și unul dedesubt. Când cădem și supunem articulația la o forță anormală, la o forță excesivă, cele două suprafețe… Putem, dacă mergem la mână, dacă ăstea ne-ar, s-ar imagina că sunt cele două suprafețe articulare, când cădem le supunem la o tensiune, ele se destind un pic, dar ce e important, rămân în contact. Deci există același raport anatomic între cele două suprafețe articulare. Nu se întâmplă nimic rău, să zic. Asta e entorsa. S-au întins niște ligamente, poate și s-a rupt unul dintre ele, dar cele două suprafețe au rămas în contact.

Dr. Mihail: Îi putem spune întindere sau sunt lucruri diferite?

Dr. Vlad Predescu: Întindere ar fi, să zicem, un stadiu unu al entorsei, fiindcă entorsele au vreo trei stadii. Un stadiu incipient, doar întindem un ligament. Un pic mai avansat, se rupe o parte din ligament, dar încă rămâne în continuitate. Și în ultimul stadiu, se rupe ligamentul de tot.

Dr. Mihail: Aha. Dar totuși suprafețele articulare rămân în contact.

Dr. Vlad Predescu: Care este foarte important. La luxație, ne imaginăm că tot asta este articulația noastră. Când se rupe ligamentul, cele două suprafețe ies.

Dr. Mihail: Aha. Deci nu mai sunt în contact.

Dr. Vlad Predescu: Și își revin sau nu, contează. Poate să-și revină dacă articulația e o articulație mică, mai rar, sau nu-și mai revin deloc și rămân ieșite. Deci s-a sărit articulația și atunci aia este luxație.

Dr. Mihail: Unde avem cele mai dese, să zic, entorse și luxații?

Dr. Vlad Predescu: Entorsa, pe locul întâi e la genunchi. La genunchi, evident, la genunchi și gleznă. Ăstea sunt cele două locuri unde avem entorse. Dar dacă ne gândim la luxație, pe primul loc este luxația de umăr, luxația scapulo-humerală.

Dr. Mihail: Luxația de umăr. Și de ce? Iartă-mă că, că-ți spun. Când am început cu istorie, când am zis că Hipocrate, la început, ne-a învățat și a început să reducă luxații, pentru că pe primul loc ca și frecvență este luxația de umăr, scapulo-humerală. Și Hipocrate a fost primul care a reușit să pună acest umăr la loc, printr-o manevră cunoscută și astăzi sub numele de manevra Hipocrate.

Dr. Vlad Predescu: De aici. Fiindcă erau, sunt multe și atunci ai nevoie de ajutor. Gândește-te că umărul ți-a rămas sărit. Brațul tău devine balant, că nu-l mai poți funcționa. Plus că o luxație, când s-a produs, deci când au ieșit suprafețele articulare, ce avem noi în spatele articulațiilor? Pachetele vasculare și nervoase. Și atunci tu apeși pe vase, pe nervi. Doare, nu mai mișcă. Poți să ai și leziuni vasculare, să apeși pe arteră și să-ți scadă fluxul sangvin, cu tot felul de alte complicații. Practic, asta este una dintre puținele urgențe ortopedice. Dacă articulația s-a luxat, trebuie s-o reduci de urgență și cât mai repede.

Dr. Mihail: Întâlnim des oameni care fac această luxație de umăr, dar sunt obișnuiți cu ea, tot o fac încontinuu și zic: „Ah, mi-am luxat umărul. Stai, trage-mă așa, fă-mi așa.” Nu. „Stai că-mi revine.” Stau un pic și își revine la loc. De ce se întâmplă asta?

Dr. Vlad Predescu: Pentru că luxația, dacă se produce o dată, se numește o luxație traumatică, obișnuită, pe care tu trebuie s-o tratezi corect. Corect înseamnă nu numai s-o repoziționezi la loc, dar înseamnă și să ții acel umăr imobilizat pentru trei săptămâni. Pentru că, gândește-te, să-ți sară o articulație nu înseamnă că doar îți sare. În momentul în care ea iese din, din articulație, când ies suprafețele articulare una față de cealaltă, când se pierde acest raport, se rupe capsula, se rup ligamentele, adică distrugerile părților moi din jurul articulației sunt foarte mari.

Dr. Mihail: Aceste distrugeri.

Dr. Vlad Predescu: Și atunci imobilizarea, asta e foarte important, la vindecare. Imobilizarea, când nu miști ceva din acest aparat locomotor, acel lucru, să zic, lezat, vindecă.

Dr. Mihail: Corect, se vindecă.

Dr. Vlad Predescu: Dar nu întotdeauna. Sigur că aici sunt nuanțe. Punerea în repaus a articulației și imobilizarea duce la vindecare în multe cazuri. În alte cazuri nu e suficient și trebuie să facem și un gest chirurgical, să coși un ligament, să reconstruiești. Dar revenind la luxația de umăr, deci ți s-a luxat o dată umărul, e o luxație traumatică, trebuie s-o tratezi corect.

Dr. Mihail: Mi se pare foarte importantă informația asta. Și să ții umărul imobilizat trei săptămâni. Cum se ține el imobilizat? Se pune o simplă eșarfă?

Dr. Vlad Predescu: O eșarfă este un bandaj special care se numește bandaj Dessault. Dar ce are el important? Nu te lasă să miști umărul în niciun fel. Practic îți imobilizează mâna așa și tu nu mai poți să iei un pahar sau așa, pentru că este în acel bandaj.

Dr. Mihail: Exact, exact.

Dr. Vlad Predescu: După trei săptămâni, ai șanse mari ca lucrurile să meargă bine. De regulă, nu prea te tratezi corect și atunci poți să miști repede umărul, îți dai bandajul jos că nu-l poți suporta și sunt tot felul de alte cauze și îți sare din nou, pentru că nu s-au vindecat ligamentele. În momentul în care ți-a sărit a doua oară, se numește luxație recidivantă. Dacă ți-a sărit și începe să-ți sară de două, de trei, de cinci, nouă ori, dar tu zici: „Lasă că nu-i nicio problemă, că mi-l pun eu la loc.” Fiecare dată, pe fiecare episod de instabilitate, strici mai mult ligamentele, strici cartilajul articular și la un moment dat faci artroză. E aceeași poveste ca și la genunchi, când ai o ruptură de ligament încrucișat anterior și în care pacienții nu se operează la timp, rămân cu un genunchi care le fuge, le scapă și încet-încet, în 10 ani, fac rupturi ireversibile de menisc, rupturi ireversibile de cartilaj și în final ajung la artroză. Mhm. Și atunci, orice luxație, dacă devine recidivantă, e indicație chirurgicală și numai chirurgical o poți trata, să stabilizezi, să coși acele ligamente, să le pui la loc și să refaci practic anatomia și stabilitatea articulației.

Dr. Mihail: Dar poți face asta la luxația recidivantă de umăr chiar dacă, să zic, umărul ăla se luxează de ani de zile? Tu poți să mai găsești acele ligamente pe care să le coși?

Dr. Vlad Predescu: Se fac diverse proceduri adiționale. Fie găsești, ești norocos, pacientul, și regăsești ligamentele și le coși artroscopic, adică cu camera de luat vederi. Fie, dacă acest lucru nu se mai poate, pentru că tu practic ți-ai tocit articulația, poți să faci niște procedee adjuvante din cadrul chirurgiei deschise, în care muți o mică bucățică de os pe care o pui în față, ca o frână, să nu-ți mai sară articulația, sau alte, alte procedee.

Dr. Mihail: E complicată operația asta pentru umăr?

Dr. Vlad Predescu: Dacă este o operație simplă, în care tratezi luxația recidivantă și nu, nu trebuie decât să pui acele ligamente la loc, e o operație care durează până într-o oră și nu e foarte complicată. Dacă nu te-ai tratat la timp, într-adevăr, atunci ai nevoie de tehnici auxiliare și devine mai complicată și chiar să apelezi la chirurgia deschisă. Problema la acest umăr care se luxează încontinuu nu e doar faptul că se luxează, ci faptul că face această artroză.

Dr. Mihail: Putem să definim artroza? Ce înseamnă artroza?

Dr. Vlad Predescu: Artroza, de fapt, ați văzut că suprafețele articulare sunt acoperite de un cartilaj din acesta alb, lucios. Cel mai simplu exemplu e când mâncăm un picior de pui, e cartilajul ăla alb, lucios, neted, în articulație. Așa sunt toate articulațiile noastre. Ăla este cartilajul hialin. Și acel cartilaj e o structură extrem de nobilă și extrem de prețioasă.

Dr. Mihail: Ai vrea să ne arăți vreun cartilaj hialin?

Dr. Vlad Predescu: Nu, nu. Genunchi. Am un genunchi. Am un genunchi care, dacă ne uităm și este bine de de văzut, să zicem, dacă-l vedem așa în, dăm la o parte asta, este rotula. În față e rotula, cu tendonul rotulian. O dăm la o parte și deschidem așa frumos genunchiul. Și dacă ne uităm așa, partea asta, dacă poți așa încolo, spre cameră, deci partea asta e cartilajul hialin. Da? Partea asta de aice este cartilajul hialin, că e o structură albă, netedă, lucioasă. Aici avem meniscurile, care sunt de asemenea niște structuri cartilaginoase extrem de nobile și importante și care sunt cel mai des rupte. Și în mijloc, aice, vedeți că există niște ligamente. Dacă desprind așa, se numesc ligamentele încrucișate. Și este ligamentul încrucișat anterior și posterior. Cel anterior este cel care se rupe în accidentele de schi și acuma vor fi practic nenumărați, vine perioada în care destul de mulți pacienți, din păcate, vor veni în serviciile de ortopedie cu rupturi ale ligamentelor încrucișate anterioare. Bun. Ne întoarcem la cartilajul de care spuneam, că m-ai întrebat de artroză. Și acest cartilaj, care este pe toată suprafața articulară și atât pe femur, cât și pe tibie, dar orice articulație sinovială, și pe umăr…

Dr. Mihail: Da, și pe umăr.

Dr. Vlad Predescu: Și și la articulațiile mâinii. Deci peste tot există cartilaj, pentru că piesele aflate în mișcare trebuie să aibă o mișcare fină, o mișcare regulată. Atunci asta este structura de alunecare. Când cartilajul ăsta se strică, încet-încet el se degradează. Și degradarea lentă și ireversibilă a cartilajului articular duce la artroză. Adică este o boală a cartilajului, caracterizată prin dispariția lui și prin pierderea acestui efect fin de mișcare în articulație.

Dr. Mihail: Dar de ce la umăr, la această luxație constantă, îmi pierd acest cartilaj hialin? De ce fac?

Dr. Vlad Predescu: În momentul în care te se lovește umărul și iese din articulație, tu lovești acest cartilaj hialin și el, îl distrugi prin lovire. Îl lovești aiurea, îl lovești ca și cum dai tot timpul cu un ciocan în el. La genunchi, el se strică prin faptul că tu îl uzezi. Fiindcă articulația genunchiului este, este o articulație care funcționează în încărcare, adică duce tot timpul greutatea corpului. Și atunci aici îl uzezi, la fel cum ai uza un cartilaj de, un cauciuc de mașină.

Dr. Mihail: Asta e important de reținut, că artroza înseamnă că tu uzezi și strici acel cartilaj, versus artrită, care e cu „ită”.

Dr. Vlad Predescu: Este inflamația.

Dr. Mihail: Corect, articulară. Deci artrită – inflamație, artroză – uzură.

Dr. Vlad Predescu: Uzură.

Dr. Mihail: Coxartroză, ce înseamnă?

Dr. Vlad Predescu: Coxartroza înseamnă uzura cartilajului articular de la nivelul șoldului.

Dr. Mihail: Ok. Aia e coxartroză. Și gonartroză?

Dr. Vlad Predescu: Uzura cartilajului articular de la nivelul genunchiului.

Dr. Mihail: Ok. Deci artroza genunchiului este gonartroză, artroza șoldului este coxartroză. Deci practic ai „oză”, care este, se strică cartilajul, și „gona” sau „cox” îți arată localizarea lui.

Dr. Vlad Predescu: Da. Coxartroză – șold, gonartroză – genunchi. Simplu.

Dr. Mihail: Și pot, putem continua.

Dr. Vlad Predescu: Artroză e la nivelul umărului. Artroză e la nivelul umărului, în urma unei luxații recidivante, de exemplu, sau să fie o boală degenerativă sau consecutiv unor alte…

Dr. Mihail: Denumiri din astea care localizează…

Dr. Vlad Predescu: De exemplu, rizartroză, care este artroza la nivelul bazei policelui.

Dr. Mihail: Aha, ok. Ar fi. Deci mai există. Ok. Bun. Păi am stabilit. Umărul, mi se pare foarte importantă informația asta, că umărul care se tot luxează trebuie rezolvat chirurgical. Cum îl pui la loc? Poți să ne, n-ai cum să ne arăți, dar poate să ne explici cum se pune un umăr la loc după ce s-a luxat.

Dr. Vlad Predescu: Și Hipocrate întindea pacientul pe jos, se descălța, lua brațul pacientului, punea o contraextensie, o contra… Un picior, practic, călcâiul îl introducea în axila pacientului și, apăsând cu călcâiul înspre axilă și trăgând de mână în sens opus, reușea și repoziționa umărul, îl introducea din nou în, în articulația scapulo-humerală.

Dr. Mihail: Am văzut că în ziua de azi sunt alte metode în care poți să duci cumva mâna sus, întinsă.

Dr. Vlad Predescu: Corect. Sunt de, sunt vreo cinci variante descrise în literatură de reducere a articulației scapulo-humerală. Unele sunt cu mâna în sus, așa cum ai descris tu, și cu o secvență de rotații. Altele sunt folosind un spătar de scaun și folosești contraextensia la spătarul de scaun. Varianta mai elegantă, evident, este sub sedare, în care primești o anestezie ușoară și cu anestezie te reduci, pentru că se reduce articulația. Pentru că, practic, durerea duce la contractură musculară și în momentul în care vrea să se, medicul încearcă să-ți reducă umărul, practic tu te contractezi.

Dr. Mihail: Normal, te aperi.

Dr. Vlad Predescu: Și atunci acea contractură împiedică practic repoziționarea articulației.

Dr. Mihail: Dacă ai o luxație de umăr, ți-a ieșit umărul din articulație, ce faci? Suni la ambulanță, iei un taxi până la spital, camera de gardă, te uiți pe YouTube să vezi cum se repoziționează și încerci să faci asta acasă? Pe prima…

Dr. Vlad Predescu: Nu ar trebui să te duci la spital sau ar trebui să… Sau poți să ai norocul ca cel care îți oferă primul ajutor, care poate să fie un paramedic sau asistent de ambulanță sau Salvamontul, să știe să-ți reducă umărul pe loc. Fiindcă reducerea luxației scapulo-humerale face parte din manevrele acestea de prim ajutor. Și există țări unde oamenii învață să facă aceste reduceri și să-ți poată asigura primul ajutor direct pe pârtie sau pe munte când ți s-a întâmplat și nu să stai șase ore cu un umăr luxat că nu știe nimeni să-l pună la loc.

Dr. Mihail: Dacă vorbim de primul ajutor. Bun. Hai să mergem spre genunchi, zic. Și dacă poți să ne arăți tot așa, pe macheta asta, cum arată o entorsă de genunchi. Adică ce se întâmplă, ce se rupe. Și după aia m-ar interesa să ne oprim fix la ligamentul încrucișat, să înțelegem ce se rupe și ce ai de făcut, și la menisc, pentru că auzim des despre menisc, dar nu prea știm ce e, unde e și ce se întâmplă acolo.

Dr. Vlad Predescu: Dacă ne uităm așa la genunchi, este o structură extrem de complicată și extrem de deșteaptă. Hm. O grămadă de ligamente, atât în afara articulației, cât și în interiorul articulației. Uite, aice, dacă te uiți, dar din păcate aici lipsește bucățica asta. Vezi că începe aici o structură și se continuă aice. În mod normal ar fi trebuit să fie și aici pe acest mulaj. Asta e cumva la, e la, e partea laterală.

Dr. Mihail: Laterală, deci partea exterioară a piciorului.

Dr. Vlad Predescu: Exterioară. Deci vezi, avem o parte exterioară care e pe interior și altă parte exterioară care e pe exterior. Tot așa vedem aici niște mici puncte de inserție. Deci asta e partea exterioară a piciorului, asta e pe interior și asta-i fața. Și el te privește așa pe tine.

Dr. Mihail: Da.

Dr. Vlad Predescu: Și avem entorsele. De regulă sunt că îți răsucești un pic așa piciorul sau cazi foarte, el cu el mult flectat așa, cu el mult flectat.

Dr. Mihail: Cu el mult flectat sau cu el depărtat de corp și răsucit.

Dr. Vlad Predescu: Și tragi în primul rând de ligamentele acestea care se numesc ligamente colaterale.

Dr. Mihail: Acuma e logic de ce se întâmplă la schi, pentru că schiul este greu, are o suprafață mare și poți să te prinzi cumva de schi și să-ți întorci mișcarea de răsucire.

Dr. Vlad Predescu: Ok. Când se, când ai această mișcare de răsucire, ai practic o entorsă.

Dr. Mihail: Ai o entorsă, exact.

Dr. Vlad Predescu: Și apoi entorsa asta poate să fie ușoară, că ai tras un pic de ligamentul ăsta și nu s-a întâmplat nimic, sau să devină gravă, când tu l-ai rupt de tot. Când ăsta…

Dr. Mihail: Ce ligament? Cum se cheamă?

Dr. Vlad Predescu: Ligamentul colateral medial e cel care se rupe cel mai des. E cel care se rupe cel mai des și care este, într-un fel, prietenul nostru, fiindcă dacă ligamentul colateral medial se rupe, este un ligament care, de regulă, se vindecă numai prin un tratament ortopedic. Adică, da, îl imobilizezi într-un gips, într-o orteză, 90% din cazuri, chiar dacă a fost rupt, s-a vindecat.

Dr. Mihail: Dar cum e posibil? Că nu se rupe, dar nu complet? Nu? Adică cum recrește fibrele alea?

Dr. Vlad Predescu: Pe de o parte că nu se rupe complet și atunci ai niște fibre care rămân. Pe de altă parte, chiar dacă se rupe, uneori se poate rupe numai de pe femur și rămâne aici în continuitate, în atașament și se, se prinde, se revascularizează și se vindecă. Sau dacă se rupe și aici, dar tu îl pui în continuitate, el reușește să se vindece singur. Da, da. Dacă forța continuă, vezi, și se răsucește, rupe ligamentul încrucișat anterior.

Dr. Mihail: Care este, care sunt cele de aici, din față?

Dr. Vlad Predescu: Așa. Ok. Deci, aha, față. Hai să punem așa. Suntem în față, răsucim, tragem de ligamentele colaterale, facem flexie și ăsta, ăsta-i încrucișatul. Și ăsta îl vezi că, vezi că ele sunt încrucișate. Practic noi avem două, unul anterior și unul posterior.

Dr. Mihail: Care, deci ăsta e posterior de aici și ăsta e anterior, nu?

Dr. Vlad Predescu: Exact.

Dr. Mihail: Și care e rolul lor, adică ce fac?