Totul despre DIABET | Cum il poti „VINDECA”| Boabe de Cunoastere | Dr. Victor Chiper – Diabetolog

Dr. Mihail: Ok. Cum se ajunge de la un om sănătos la prediabet și la diabet și poate potențial la remisiune dacă se poate? Logica este că e foarte important și faptul… A, stai… Masa musculară este foarte importantă. Practic, aproape orice patologie la care te poți gândi, masa musculară corespunzătoare o previne. Se poate o persoană să aibă kilograme în plus, să aibă obezitate și să nu facă diabet niciodată. Corpul nu știe ce să mai facă cu acele calorii în plus, cu grăsimea, unde să o depoziteze, hai să depozităm la nivelul ficatului. De ce se depozitează la ficat? De ce nu i-a găsit alt loc? Și oare poți să vindeci diabetul? Omule, te salut! Doctor Mihail aici și bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoaștere, un podcast cu invitat, iar invitatul de astăzi este doctorul Victor Chiper, medic diabetolog.

Victor Chiper: Salut și mersi frumos de invitație!

Dr. Mihail: Mersi că ai venit pe la noi!

Victor Chiper: Cu drag!

Dr. Mihail: Mișto content-ul pe care îl faci pe TikTok. E…

Victor Chiper: Mersi!

Dr. Mihail: Foarte educativ pentru oameni, astfel încât oamenii să înceapă să înțeleagă că cu diabetul nu prea e de joacă.

Victor Chiper: Exact!

Dr. Mihail: Și cred că e o problemă, adică zi-mi, care e punctul tău de vedere în legătură cu diabetul, prediabetul în România? Vezi din ce în ce mai mulți oameni care ajung în faza asta?

Victor Chiper: Da, mai ales pe măsură ce metodele de diagnostic sunt mai la îndemână și oamenii încep treptat să se intereseze, să discute între ei, parcă vedem din ce în ce mai des că apar probleme de tipul, uite, mi-am luat pe un glucometru, am văzut o glicemie modificată sau să zicem, simptome de la debut care poate că ne duc cu gândul că pe termen lung chiar va ajunge la diabet.

Dr. Mihail: Ideea este că în acest podcast de astăzi vorbim despre tot ce înseamnă diabet, e important de știut că acest podcast este absolut pentru fiecare om, adică oricine poate beneficia de pe urma acestor informații, indiferent dacă ești sănătos și vrei să rămâi sănătos sau ești în prediabet și asta cred că e, să zic, o afecțiune care poate fi vindecată complet prin stil de viață. Și inclusiv dacă ai diabet, probabil că poți să îl ameliorezi și oare poți să vindeci diabetul?

Victor Chiper: Da, aici e o discuție, e o discuție complexă, foarte bine ai menționat și mi se pare foarte important oamenii să înțeleagă cum se ajunge de la un om sănătos la prediabet și la diabet și poate potențial la remisiune, dacă se poate. Ei bine, să zicem, pentru un om sănătos, poate are 20-30 de ani, greutate normală, în mod normal, chiar dacă mănâncă o înghețată, chiar dacă mănâncă o cantitate foarte mare de zahăr, corpul ar trebui să aibă capacitatea și pancreasul și insulina secretată să tamponeze aceea creștere glicemică, să aibă glicemii normale, chiar dacă mănâncă ceva absolut oribil, ceva nesănătos. Ce se întâmplă? Cu trecerea anilor, poate persoana respectivă pune câteva kg în plus, este sedentară, are și somnul deficitar, are mai mulți factori de risc, unde înainte glicemia putea fi tamponată de insulină, glicemia în exces, glucoza în exces în sânge, începe la aceeași înghețată, la aceeași cantitate ce mânca acum ceva, ceva timp, ceva ani, corpul să se chinuie, să secrete mai multă insulină, pancreasul începe să se chinuie, să secrete mai multă insulină pentru a compensa pentru acea creștere glicemică. Încă nu vedem modificări ale glicemiei, glicemia încă este normală în acest punct. În schimb, kg în plus, mai ales în zona viscerală, grăsime viscerală, grăsime steatoză hepatică, grăsime inclusiv la nivelul pancreasului, nu mai funcționează așa bine pancreasul, nici insulina se secretă și multă și în cantitate mare și ușor începe să apară insulinoresistența. Momentan, dacă ar fi să-i facem ca o poză a persoanei legat de metabolism și sănătate, glicemia este încă bună. Nu a ajuns încă să fie glicemia unui diabetic. Dar în schimb, în spate, dacă ne uităm și luăm, de exemplu, insulina sangvină, vedem că este la nivel crescut, ridicat.

Dr. Mihail: E un anumit timp la care trebuie să o luăm sau cum?

Victor Chiper: Nu neapărat, variază, variază foarte mult, depinde. În principiu, cu cât persoana a luat mai repede și mai mult în greutate, cu atât și mai util ar fi să zicem, să-i testăm insulinemia. Pentru că asta, practic, va modifica mult răspunsul persoanei la insulină și la scăderea glicemiei, astfel, insulinorezistența și hiperinsulinism, pancreasul se chinuie, e multă insulină în corp și insulina care nu mai funcționează la fel de bine. Astfel, insulina aceea care în mod normal se leagă de receptorul de insulină, permitea glucoza să intre în celulă și să scade glicemia într-un mod natural sănătos, receptorul acela ba nu mai funcționează bine, insulina din corp ba începe la fel ea să nu mai funcționeze bine, corpul să nu o detecteze și e nevoie de și mai multă, și mai multă insulină. Astfel, ajungem în acest punct în care dacă i-am măsura insulinemia persoanei, deja am vedea că sunt deja niște modificări patologice.

Dr. Mihail: Cu toate că glicemia încă e ok.

Victor Chiper: Exact, poate să-și ia glicemia și vede, uite am glicemia perfectă, de ce să mă îngrijorez? Dar acest răspuns al glicemiei crescute legat de insulină este unul în exces și o insulină care începe să funcționeze prost și insulinorezistență.

Dr. Mihail: Cum funcționează ea? Ce face de fapt insulina la nivel celular?

Victor Chiper: Ei bine, rolul principal al ei este anabolic de a dezvolta, de a stimula creșterea celulară și legat de metabolism de glucoză, de a scădea glicemia. E practic unul din puținii hormoni care determină scăderea glicemiei.

Dr. Mihail: Practic o evacuează din sânge și o împinge în celule.

Victor Chiper: Exact, e practic ca o cheiță, insulina care ajunge, se lipește de celulă și permite deschiderea ușii către glucoză și să intre în interior glucoza către celulă. La un om sănătos, normal să zicem.

Dr. Mihail: Și rolul anabolic, mă interesează și asta, ce înseamnă de fapt acest rol anabolic? Ce face mai exact?

Victor Chiper: Practic are un rol anabolic pe majoritatea țesuturilor și metabolismelor. De la nivel muscular, poate multe persoane, nu știu, au impresia că doar proteina e importantă pentru masa musculară. Nu, și glucoza și insulina. Pentru că insulina crescută facilitează dezvoltarea musculară și practic creșterea celulară pe toate liniile, inclusiv și cele sanguine și cele nervoase. Deci, practic, promovează creșterea, să zicem, zonă legat de metabolism de depozit.

Dr. Mihail: Asta înseamnă că, de exemplu, un culturist sau o persoană care merge la masă și vrea hipertrofie musculară, vrea să-i crească mușchii, are nevoie și de insulină.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: E vreun fel în care el poate să-și crească insulina astfel încât să nu ajungă la insulinorezistență, dar să-l ajute insulina aia să crească muscular, dincolo de proteine?

Victor Chiper: Da, cum să nu. Dacă alege alimente bogate în carbohidrați, dar de calitate, care să nu determine un spike masiv al glicemiei, care să determine la fel și un spike masiv al insulinemiei, al secreției de insulină. Adică ceva relativ constant cu carbohidrați complecși, bogați în fibre, proteine, mese echilibrate. Da, cum să nu? De asta e important să mănânci carbohidrați când faci sală, carbohidrați de calitate.

Dr. Mihail: Exact, multe persoane legat de culturism și care vor să pună masă musculară, neglijează partea asta, am aportul proteic asigurat, fac mișcare, dar nu jonglează pe partea asta de carbohidrați, și deci insulină. Eu, eu, de exemplu, nu mă pot abține de la carbohidrați. Adică am avut momentele mele în care am încercat să nu mănânc pâine, să nu mănânc carbohidrați. La un moment dat mi se părea o chestie, adică vedeam, purtam senzori de glicemie, o să vorbim și despre senzori de glicemie, dar purtam senzori de glicemie și vedeam schimbări masive în glicemia mea și în felul în care mă simt, atunci când nu mai mâncam, încercam să evit în general carbohidrații, cartofi, pâine, așa, și mă gândeam totuși că, da, mâncând doar proteine sau, având un aport proteic bun, o să fie tot ok, dar eu, de exemplu, n-am rezistat fără carbohidrați, adică la un moment dat începea să mă doară capul, aveam brain fog și mi-am dat seama că am nevoie de carbohidrați. Deci asta înseamnă că e important să ai acea masă de carbohidrați sau să ai carbohidrați sănătoși în mâncare, nu acele dulciuri care îți dau spike, dar niște cartofi sau niște orez.

Victor Chiper: Exact, și acum, până la urmă, nu suntem perfecți, fiecare are nevoie, să zicem, de o mică scăpare, ocazional merge și o astfel de, să zicem, dulciuri sau chestii mai nesănătoase care cresc un pic, au un spike glicemic, dar măcar să fie în zona efortului fizic, măcar să fie insulinosensibil, mușchiul și corpul la acel moment și până la urmă, dacă una din 10 mese este nesănătoasă, dar 9 din 10 sunt sănătoase, totuși înseamnă că per total ești un om sănătos.

Dr. Mihail: Da, deci revenind la insulină, care e un anabolic, dacă faci sală, faci sport, vrei să-ți dezvolți corpul, pe lângă proteinele pe care le mănânci, acel carbohidrat care îți dă un spike foarte blând, controlat, te ajută să-ți crești insulina, care te ajută să crești.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Mulți culturiști, din ce am auzit chiar se dopează și cu insulină. Există așa ceva?

Victor Chiper: Există așa ceva, da.

Dr. Mihail: Ah, să-ți faci insulină ca un diabetic.

Victor Chiper: Exact. Nu din cauza că ai glicemia necontrolată, ci din cauză ca să să favorizeze exact răspunsul anabolic muscular.

Dr. Mihail: Poate fi problematic?

Victor Chiper: Poate fi problematic în sensul în care poți să favorizezi o insulinorezistență în timp la chestia că tot îți faci din exterior, să zicem, insulină, așa, gratis, doar cu scopul ăsta.

Dr. Mihail: Ok. Bun. Totuși, la un moment dat, apare aceasta, deci, insulinorezistența este prima care apare după această insulinorezistență, adică ai prea multă insulină în urma a ce mănânci și ce faci, apare, să zic, hiperglicemia, crește glicemia și e mai mare decât ar putea să fie. Care sunt condițiile? Ce trebuie, cine este favorizat să, care sunt factorii de risc mai degrabă, dar și cine e predispus să dezvolte inițial această rezistență la insulină?

Victor Chiper: O întrebare foarte bună, pentru că este un factor important cel genetic și legat de predispoziția și predominanța legat de cum se dispune grăsimea în corp, în sensul în care, se poate o persoană să aibă kilograme în plus, să aibă obezitate și să nu facă diabet niciodată în viața proprie, pentru că are ori anumite gene care îl protejează sau dispunerea grăsimii îl ajută pentru o sănătate metabolică mai bună. În sensul în care și tu poate sigur ai văzut și ai avut pacienți care aveau kilograme în plus obezitate morbidă, fără diabet, cu glicemii perfecte la examinări. În schimb, persoane poate normoponderale sau un pic la limită supraponderale, cu un pic de burtică, cu această dispunere nefastă a kilogramelor în plus, nu la nivelul membrelor, această grăsime subcutanată sau la nivelul picioarelor, ci exact la nivel abdominal, care este asociată cu insulinorezistența, sindrom metabolic și grăsimea viscerală. Tipul ăsta de dispunere e cel mai nefast, pe termen lung.

Dr. Mihail: Cum îți dai seama că ai tipul ăsta de dispunere?

Victor Chiper: Odată și familial, pentru că e o oarecare predispoziție genetică și o agregare familială, adică dacă știi în istoricul tău că mama, tata, cu câteva kilograme în plus, le dispuneau la nivel abdominal și deja aveau analizele modificate, deși nu erau foarte corpolenți cu kilograme în plus, și la fel, te uiți în cazul tău personal, vezi exact care e dispunerea grăsimii. Pentru că un lucru foarte interesant legat de diabet, discutând mai devreme legat de cum apare, ne-am aștepta, după logica asta, că kilogramele în plus, insulinorezistența, hiperinsulinismul, atrage diabetul pe termen lung, ne-am aștepta persoana cu obezitate morbidă, însemnând indice de masă corporală peste 45, 150 de kilograme peste, să aibă sigur diabet, dar nu se întâmplă așa.

Dr. Mihail: Sunt cazuri rare, dar există, nu?

Victor Chiper: Doar, nu, chiar regula e ceva de genul, un sfert din cei cu obeizitate morbidă, deci cu indice de masă peste 45 au diabet, doar.

Dr. Mihail: Ah, stai. Doar 25%, un sfert.

Victor Chiper: Un sfert? Cu toate că obezitatea e un factor…

Dr. Mihail: Exact, exact, pentru că… E, de fapt, unul din criteriile sindromului metabolic, trebuie să ai câteva din…

Victor Chiper: Exact, exact. Pentru că logica este că e foarte important și factorul genetic, și dispunerea aceasta a grăsimii, și faptul că o persoană are capacitatea în corp tot să creeze celulele noi adipoase în care să introducă zahărul în exces, nutrienții în exces, va fi oarecum protejat, să zicem, legat de sindromul metabolic, un pic, să zicem, pe termen lung față de persoana care, exact cum pune kilogramele, ba le pune la nivel abdominal, ba nu mai poate să sintetize celulele noi grăsoase și tot stresul se duce pe țesut, pe țesutul extra adipos, să zicem.

Dr. Mihail: Adică în organe, cumva, și în zona abdominală.

Victor Chiper: Viscerală, cardiacă, vase de sânge, exact.

Dr. Mihail: Aici e foarte important de menționat, cumva, ăsta e un factor pe care nu ai cum să-l influențezi tu, cu el te naști, fie depui în organe, fie depui în, să zic, țesutul adipos subcutanat.

Victor Chiper: Exact, dar măcar să știi, să observi că, uite, în familie aveam așa, uite, eu am stilul ăsta, ca măcar să știi să te protejezi și să o iei în timp.

Dr. Mihail: Ăsta e un risc, dacă depui la burtă. Și aici, o să fac o descriere foarte plastică, aici, așa vedeam pacienții foarte des, câte că îmi pare rău că nu mă concentram pe prezența sau absența diabetului în cazul lor sau pe markerii lor metabolici, dar știi cum îți dai seama? Deci existau, aveam pacienți la chirurgie care veneau cu obezitate și trebuia să îi operez, trebuia să îi deschizi abdominal. Și îi deschizi abdominal, incizând cu lama rece, tegumentul, pielea, după care pătrunzi într-un strat subcutanat de grăsime mare prin care tai mult, mult, mult, după care ajungi la linia albă, incizezi linia albă, incizezi peritoneul și ajungi în abdomen și abdomenul este absolut normal, intestinele sunt absolut normale, ficatul arată perfect, adică abdomenul este efectiv al unei persoane normoponderale și existau pe de altă parte foarte mulți pacienți care par normoponderali, faci incizia la piele, ai foarte puțin strat grăsos subcutanat, da? Deci grăsime subcutanată și după aia ajungi la un peritoneu care este umflat ca un balon și în momentul în care l-ai incizat, ies așa mațele, stânga, dreapta și vezi un ficat care este steatozic și vezi foarte multă grăsime intraabdominală.

Victor Chiper: De fapt, legat de tema asta, e considerat cumva că țesutul subcutanat, grăsimea subcutanată este chiar un, cum să zic, este un țesut care te protejează, are rol protectiv pentru că…

Dr. Mihail: Și în termoreglare, legat de frig acum, da?

Victor Chiper: Să zicem, te ajută legat de a-ți păstra căldura în corp și termoizolant, deci nu… Și plus că este, ok, termoizolant, dar este practic un loc de depozitare al excesului. Cu cât poți să faci mai mult țesut grăsos subcutanat, cu atât probabil mai puține trigliceride și grăsimi se vor depune în ficat.

Victor Chiper: Exact, exact. Asta e problema cu cei cu predispoziția această genetică nefastă, pentru că toate caloriile în exces le depun exact unde nu trebuie. Față de o persoană care poate, tolerează tot să depună acele calorii în exces la nivelul țesutului adipos, o să-i scadă riscul metabolic și cardiovascular.

Dr. Mihail: Ok, ai zis, vorbim de factorii, să zic, de risc. Factorul genetic și grăsimea corporală, felul în care este dispusă, dacă este subcutanată, este ok, are rol de protecție, dacă e grăsime viscerală, aia este practic un risc. Și ai menționat acum de exces. Acest, se mai cheamă toxicitate energetică. Și mi se pare că e o denumire, când zici exces, zici, am mâncat un pic de exces, dar când îi zici toxicitate energetică…

Victor Chiper: Sună un pic altfel.

Dr. Mihail: Sună altfel, îți dai seama că dacă mănânci mai multe calorii decât trebuie, e posibil să fie toxic pentru tine.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Cât important e factorul ăsta? Și, de fapt, l-aș pune în balanță ce crezi că e mai nasol, să ai o toxicitate energetică, să mănânci mult în exces, sau să mănânci normal, dar preponderant carbohirați cu absorbție rapidă, zaharuri și dulciuri?

Victor Chiper: O întrebare foarte bună, o întrebare foarte bună și grea, pentru că depinde, depinde foarte mult. În principiu, problema cu caloriile în exces este că, de multe ori, se depun ca grăsime, asta subcutanată nu e problemă, dar viscerală, logica legat de diabet și cum se dezvoltă legată de diabetul de tip 2, pentru că de asta tot discutăm, tip 1 are alt mecanism, e imun, alte discuții.

Dr. Mihail: Să facem disclaimer că diabetul de tip 1 nu-l atingem astăzi, este o boală autoimună care distruge pancreasul.

Victor Chiper: Dar legat de tipul 2, de obicei persoana dacă are un exces caloric și pe termen lung în care tot se acumulează kilogramele, corpul inițial poate le pune la nivel subcutanat, nicio problemă, doar estetic ne supără și într-adevăr sunt și, să zicem, complicații pe termenul legat de asta, legat de presiunea mecanică pe oase, pe articulații, dar după, corpul nu știe ce să mai facă cu acele calorii în plus, cu grăsimea, unde să o depoziteze, hai să depozităm la nivelul ficatului.

Dr. Mihail: De ce se depozitează la ficat? De ce nu i-a găsit alt loc?

Victor Chiper: Asta ține și de genetic și ăsta practic e factorul cel mai important care determină, uite, persoana asta a ajuns la 150 de kilograme și are ficatul mai puțin gras decât persoana aceasta la limită, supraponderală, care are ficatul mai gras. Legat de și de rasă, și de predispoziție genetică. Și un factor e și mișcarea, efortul fizic intens, ajută legat de grăsimea viscerală. După, când ficatul se chinuie, nu mai are ce să mai stocheze grăsimea aceea în exces, hai unde să mai introducem grăsimea în exces? Hai și la nivelul pancreasului.

Dr. Mihail: Steatoză și la nivelul pancreasului. Există steatoză?

Victor Chiper: Există, da. Se vede la cei cu diabet zaharat de tip 2 după ani de zile de evoluție și o încărcătură grasă la nivelul pancreasului. Și ca idee legat de ce vom vorbi, cei care ajung să ducă în remisiune diabetul, mai scapă de acea grăsime de la nivelul pancreasului și la nivel hepatic. După acea grăsime la nivelul pancreasului, determină insulina secretată, cum am zis, nici să nu se mai secrete într-un mod corespunzător și nici să nu funcționeze la fel de bine cum funcționa acum 10 ani la aceeași cantitate. Insulinorezistență, hiperinsulinism și în timp diabet.

Dr. Mihail: Ok. Deci, ok, genetic am înțeles unde depui grăsimea, excesul caloric este toxic și cred că e mai toxic pentru ăla care o depune mai mult visceral decât e mai toxic pentru cel care o depune subcutanat. Care sunt alți factori de risc sau factori predispozanți pentru diabet?

Victor Chiper: Sunt mai mulți factori de risc. În principiu, deci odată, factorul genetic. După care, și sigur, toată lumea a auzit și știe de noțiunea aceasta, sedentarismul. Pentru că, și în general, legat de orice patologie, masa musculară este foarte importantă. Practic, aproape orice patologie la care te poți gândi, masa musculară corespunzătoare o previne. Sau scade măcar foarte mult riscul să faci respectiva patologie. De la probleme neurologice, de la probleme cardiovasculare, de la diabet inclusiv, cam orice patologie la care te poți gândi, depresie inclusiv, masa musculară și efortul fizic, ajută să prevină aceste patologii. De ce? Pentru că masa musculară e ca un tampon, ca un burete care ne ajută atunci când avem glucoză in exces, glicemie crescută, să absoarbă acea glucoză in exces într-un mod să zicem, sănătos și să aibă și rol nutritiv pentru masa musculară. Mai ales atunci când noi o antrenăm. Deci o masa musculară bine definită, o persoană care încă și-a păstrat forța musculară, îl va ajuta pe termen mai lung și legat de prevenție de numeroase tipuri de boli și inclusiv diabet. În schimb persoana sedentară, pe lângă că își sporește insulinorezistența, riscul de grăsimea aceasta nefastă, viscerală, în plus.

Dr. Mihail: Asta mi se pare foarte mișto pentru că am văzut în general un trend în sănătate. Încerc eu, sincer, încerc de o vreme să mă feresc de trenduri, să nu intru, să nu…

Victor Chiper: E periculos.

Dr. Mihail: Să nu sar atât de rapid pe trenduri, pentru că de multe ori trendurile astea cumva îți dau cu virgulă în timp. Spre exemplu, un trend pe care am sărit foarte tare când a apărut el, a fost acesta cu măsurarea glicemiei, știi? Și ajungem în orice caz și acolo, dar mi-am pus senzor și încercam să nu am absolut niciun spike de glicemie, adică o zi perfectă, era o zi în care glicemia mea nu se ducea niciodată peste 120 și mă gândeam la…

Victor Chiper: Și ai reușit în vreo zi să n-ai niciun spike glicemic?

Dr. Mihail: N-am reușit să am zile în care să n-am, să nu sar peste 120, dar erau zile cu gen două mese, adică era, devenea o, cum să zic, devenea o obsesie. Și erau zile cu o glicemie foarte stabilă pentru că comunitatea științifică sau anumiți doctori foarte vocali pe internet reușeau să aducă în față această idee că spike-ul glicemic e o problemă. Acum lumea a cam lăsat spike-ul glicemic la o parte, pentru că ne-am dat seama și eu ulterior, în experiența mea și în urmărindu-mă, mi-am dat seama că nu spike-ul glicemic e o problemă, pot să mă duc acum afară și să mănânc jumate de tort și să-mi crească glicemia la 160 și să coboare și să rămân un om sănătos. Pentru că nu mă mai interesează spike-ul glicemic, mă interesează să mă duc la sală cât se poate de des, să-mi consum caloriile, să am rezervă, loc de glicogen și toate lucrurile astea, indiferent de ce sport faci, dar în special sportul ăsta de hipertrofie musculară, de fapt, aici te aduce, să-ți facă o rezervă musculară care rezerva aia musculară este un tampon și pentru excesul de calorii și pentru spike-ul glicemic și pentru orice altceva. Revenind la acest trend, e un trend care este într-adevăr acum afară și sunt foarte multe cărți noi care se publică care spun că de fapt cel mai important organ este… sau țesut, este ăla muscular pentru că ăla este de fapt, e echivalentul sănătății, dar este un trend care sună foarte legit. Adică e un țesut pe care nu l-am băgat în seamă mult timp, dar de fapt se pare că e unul dintre cele mai importante.

Victor Chiper: Exact, e ca un… în plus și ca un sistem hormonal pentru că determină secreții de anumiți factori care ba sunt asociați cu supraviețuirea, cu prelungirea vieții, cu sănătatea, deci clar, e mult mai complex și în general dacă o persoană ține la sănătate și încearcă să nu ajungă la diabet, asta e o prioritate și vorbesc cu mulți pacienți când vorbesc legat de partea asta cu masa musculară și uite cum să-ți controlezi diabetul deja dacă îl ai sau dacă ai prediabet să nu faci diabet sau dacă ai diabet să încerci să ajungi la o remisiune sau să-ți controlezi diabetul, antrenează și stimulează-ți masa musculară. Și mulți îmi spun, păi domn doctor, dar eu merg, stau în picioare toată ziua, fac treabă încolo-încolo, deci cum să, eu îmi fac, îmi dezvolt masa musculară. Dar din păcate, să-ți dezvolți masa musculară nu înseamnă că mergi, că faci treabă prin casă, că stai în picioare toată ziua. Acum am cunoștințe care fac și foarte bine că nu sunt sedentari și că fac mișcare, evident, dar nu asta stimulează masa musculară, ci exerciții ori la sală, ori cu greutate, greutatea corpului, ori la aparate, ceva care să-i dea un motiv real mușchiului să crească, să se dezvolte, pentru că pentru el acea activitate de a crește, de anabolism muscular și hai să ne chinuim, să ne luăm calorii din corp, de la creier, de la ficat, de la organe interne, să-i creștem omului acesta masa musculară. Păi care-i sensul? Pentru că mușchiul arde multe calorii, e un țesut care are o ardere masivă, așa că chiar cu un motiv întemeiat va crește masa musculară, un stimul suficient de puternic, o greutate care chiar după ce ai făcut 10 repetări, cam gata, trebuie să faci o pauză, nu mai poți, nu faci 30, mamă ce antrenament am făcut astăzi, deci trebuie, din păcate, pentru a crește masa musculară, un anumit tip de exercițiu.

Dr. Mihail: Adică mers la sală, făcut exerciții pe mușchi izolat, da, exact.

Victor Chiper: Greutatea corpului, până la urmă și înotul cât de cât, adică orice care să aibă o rezistență și la final masa musculară și mușchiul tău să simtă un pic că a fost lucrat, nu… Exact, exact.

Dr. Mihail: Da, e atât de important și știi, cu cât înțelegi mai mult, cred că cu atât poți să devii mai motivat în a-ți dezvolta masa musculară. Masa musculară, ok, cred că am depășit momentul în care vrem să facem masă musculară doar că să arătăm bine. E un beneficiu super șmecher, da?

Victor Chiper: Exact. Și de încredere, stimă de sine…

Dr. Mihail: Da, e foarte bun. Dincolo de asta, ok, este ca un furnal în care arzi calorii în plus. Ai masă musculară, poți să mănânci mai mult, te impactează mai puțin. Dar dincolo de asta, masa asta musculară, într-adevăr, cum zici tu, din ce în ce mai multe studii, e asociată cu o supraviețuire mai bună, cu un risc mai mare de a face orice tip de demență, Alzheimer și așa mai departe, pentru că se pare că preia din spike-urile alea glicemice, nu?

Victor Chiper: Exact, exact. Pe lângă asta, masa musculară secretă, exact, secretă numai… Numeroși factori benefici care încă…

Dr. Mihail: Numeroși, da, să enumăr unul… Adică, mă rog, să enumăr unul, să numesc unul, dar mi se pare că miocină se cheamă, miocină cred că se cheamă, sunt, tot așa, niște neurotransmițători care sunt secretați de către mușchi și care sunt, efectiv, niște anxiolitice potente, la fel de potente cum sunt anxioliticele, pastilele pentru anxietate pe care le iei din farmacie. Adică, da, e un țesut care secretă lucruri benefice pentru tine. Merită să-l dezvolți, merită să-l menții.

Victor Chiper: Doar dacă ne gândim, legat de beneficiile cu masa musculară, la riscul de cădere, pe termen lung, pentru că o persoană, din păcate, pe măsură ce trec anii deja, începând de la vârsta de 30 de ani, masa musculară ușor începe să se topească. Și, evident, asta la pachet și cu dezehilibru legat de și degradarea sistemului neurologic și riscul mai mare de cădere, degradarea sistemului osos, crește riscul de fracturi, de cădere. În schimb, dacă ne păstrăm masa musculară, scădem riscul măcar, doar atât de ar face, dar face multe altele, dar doar dacă scazi riscul de cădere, atâți ani de viață ai câștigat, pentru că nu-ți mai pui proteză, nu te mai chinui, nu mai ai respectiva fractură, deci doar din acest singur considerent, e mare lucru și foarte important toți să prioritizăm, mai ales cu trecerea anilor, masa musculară să o păstrăm și să o creștem, dacă putem.

Dr. Mihail: Deci, ai zis la factori de risc, practic, acum ai subliniat sedentarismul și pentru a-l combate, e atât de important să facem mișcare, dar masă musculară. Mai sunt alți factori?

Victor Chiper: Cum să nu, cum să nu. În principiu, ca omul de rând să clar să rămână cu o idee, momentan, ghidurile, ADA, nu cântăreața ci Asociația Diabetului din America, așa se cheamă, ADA, recomandă cam toate persoanele peste 35 de ani să se investigheze, să-și facă o analiză legat de glicemie și legat de riscul de diabet. În schimb, dacă deja este supraponderală, deci un indice de masă corporală peste 25, acesta ar fi un factor de risc, că este supraponderal, și are unul din următorii factori de risc, inclusiv și sedentarismul, deja să meargă să se investigheze. Deci deja, chiar și, din păcate, în ziua de azi, și tinerii și adolescenții, vedem diabet de tip 2, nu diabet de tip 1, acela autoimun cu insulină, ci diabetul de tip 2, încă de la tineri, de la adolescenți, din cauza kilogramelor în plus, până și aceștia, dacă sunt supraponderali și au factori de risc în familie, merită testați. Sedentarism, odată. Fumatul, alt factor foarte important.

Dr. Mihail: În principiu, cum e cu mișcarea și cu masa musculară, că aduce beneficii pe toate planurile posibile la care te poți gândi, la fel cum fumatul, e cam pe partea inversă. Dar fumatul cum influențează riscul de a face diabet? Sau prin ce mecanism?

Victor Chiper: Ca să înțelegem de ce mai ales influențează diabetul și modul prin care el face foarte mult rău, din cauză că acea glucoză este în exces și trecem deja în punctul în care insulina aia, deși este în exces, insulinorezistență, nu mai poate tampona acea glucoză în exces, începe să crească glicemia și vedem primul semn, la masă, o glicemie mai mare decât normalul sau la un test de toleranță la glucoză, asta se cheamă scăderea toleranței la glucoză și abia după începe glicemia a jeun, de dimineața pe nemâncate să fie modificată, de obicei. Hiperglicemia, glucoza în exces la nivel sangvin, problema este că determină foarte multă inflamație. Se leagă la nivelul vasului ca un lipici așa, asta e problema cu glucoza în exces, reacționează cam cu orice țesut, se leagă, produce factori inflamatori și degradează țesutul, inclusiv de asta și ne putem da seama de acea măsurătoare hemoglobina glicată pentru că se lipește glucoza de hemoglobină, de celula de sânge și ne dăm seama cât de lipită e cam pe ce glicemiii respectiva persoană. Și glucoza în exces, inflamație, inflamație și la nivelul vaselor de sânge și cam cu toții știm, orice organ are vase de sânge, deci orice țesut, orice organ poate fi afectat, dar un promotor important e inflamația. La fel, la pachet, fumatul asta aduce, numeroși produci pro-inflamatori care determină această progresie a diabetului să vină și mai rapidă, și mai multă inflamație, și mai multă glucoză care interacționează cu peretele vascular care deja e inflamat, se lipește și mai mult petecul de grăsime, de colesterol care determină placa de aterom și determină boala cardiovasculară, în plus se observă că și fumatul direct asupra semnalelor intracelulare, legat de insulină, interacționează și face insulina din corp să funcționeze mai prost. Și are și efect toxic asupra pancreasului, deci o conglomerare de efecte toxice.

Dr. Mihail: Am o întrebare, nu știu dacă avem un răspuns aici, însă e legat de orice fel de fumat sau e legat mai degrabă de fumatul de țigări convenționale pe vechi, ale care se aprind și poate riscul e mai mic la vape, de exemplu, sau la țigări care nu ard?

Victor Chiper: Ce am povestit mai devreme e și legat de studii, mai ales legat de țigaretele acelea clasice. Nu știu, pentru că nu am ținut foarte, foarte mult cum să citesc care e diferența din acestea noi care apar și diferite, la fel că și tu pomeneai la un moment dat, e destul de dificil să-ți faci concluzii clare pentru că vezi studii care sunt promovate și sponsorizate de acele firme de multe ori de fumat, de vape sau ce o fii și un pic îi trebuie să iei cu un, să zicem, un grăunte de sare această informație. Pentru că, un exemplu concret, văd de multe ori studii care arată beneficii foarte mari legate de, nu știu, consumul de lactate, de lapte și văd acolo jos, sponsorizat de asociația fermierilor de lapte din America. Adică, stai un pic, contează și partea asta.

Dr. Mihail: Sau studii care sunt, care arată că e foarte sănătos să mănânci multă carne de porc, sponsorizat de, sprjinit de asociația producătorilor de carne de porc din Statele Unite. Și mai amuzant e că deasupra, unde trebuie să declari conflicte de interese, niciun conflict de interese de declarat. Și jos, imediat, la un rând, sponsorizat de asociația fermierilor de porci din America.

Victor Chiper: Dar știi ce e cel mai interesant, totuși, ținând cont de asta, am citit o cercetare, o meta-analiză foarte mișto, care arăta că majoritatea oamenilor de știință și anume 97% din oamenii de știință sunt de acord cu cei care îi sponsorizează.

Dr. Mihail: Corect, corect, așa e.

Victor Chiper: A fost dintre glume. Da, exact. Din păcate, așa e. Și se aude termenul ăsta de confirmation bias, iarăși. În sensul în care dacă tu clar ai o concepție pe care o consideri că e 100% adevărată, involuntar, inconștient, fără să-ți dai seama, vei căuta și vei selecta acele studii, acele informații care sunt în acord cu ceea ce crezi tu. Așa că să încercăm, totuși, să ne prindem, dacă, nu știu, dau un exemplu, consideri că sportul nu-ți face bine, că, da, că e risc de cădere, nu știu ce, și căuți exact nod în papură, exact numai studiile sau legat de fumat, care sunt, într-adevăr, anumite patologii care se observă că sunt beneficii de la fumatul.

Dr. Mihail: Uite, da, da, uite, la colita ulcerativă totuși e o… Chiar ajută, dar astea sunt studii vechi, și, cumva, într-adevăr, poți să te gândești, mamă, dar, totuși, adică, fumezi, așa, și te gândești bă, totuși la ceva mă ajută, nu? Te gândești, colonul meu acum…

Victor Chiper: Sau la fel la fibrom uterin mai era dar în rest, 99% din patologii, evident.

Victor Chiper: De asta e important să luăm lucrurile în ansamblu, și, dar fumatul, clar, ca idee fumatul. Alt lucru important, mai ales, poate la tineri, la femei care, să zicem, sunt la vârsta adolescenței sau după mai, mai târziu, sindromul ovarelor polichistice, iarăși poate fi un factor de risc care asociază insulinorezistență.

Dr. Mihail: De ce?

Victor Chiper: Se observă că insulina aceasta în exces și insulinorezistența determină această patologie și și invers, dacă ai sindrom de ovare polichistice, poți să îți crești riscul de diabet pe termen lung, și invers, dacă ai diabet, ai mai mare risc de…

Dr. Mihail: Asta voiam să te întreb, că, într-adevăr, citisem și eu că rezistența la insulină poate să ducă la sindromul de ovare polichistice.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Existau studii care arătau că simptomele acestui sindrom de ovare polichistic scad când femeile merg 20 de minute după masă. De exemplu, după masă merg 20 de minute, ceea ce duce la o scădere a glicemiei și glicemia se absorbe în mușchi fără să fie nevoie de insulină, cumva independent de insulină, și atunci simptomele sindromului ovare polichistice scad.

Victor Chiper: Da, ciclul ei va deveni mai regulat sau ecografic după, se modifică structura pentru că asta se vede asocierea și legat de diabet și SOPC, exces calorii, kilograme în plus, sedentarism, insulinorezistență. Ok. Asta o dată. Alt factor de risc sunt anumite rase care au, pur și simplu, genetic, vorbeam mai devreme, care au un risc mai mare de a face diabet, pur și simplu. La fel, un alt factor de risc e partea asta de sindrom metabolic dislipidemie. HDL, colesterol scăzut, trigliceride, trigliceride sangvine prea mari. Și un alt factor important care, e foarte important lumea să rămână cu această idee și e o metodă foarte simplă să-ți testezi riscul de diabet pe termen lung. Pentru că poate cu indicele de masă corporală, ba dacă ai poate masă musculară un pic mai mare, te dă că ești supraponderal și nu te ajută, ba poate ești normoponderal, dar ai dispunerea nefastă a grăsimii. În schimb, o metodă foarte simplă este să vezi dacă ai burtă. Și asta se corelează cu grăsimea viscerală, grăsimea abdominală. Foarte simplu, cu un centimetru, vezi măsuri la nivelul ombilicului, circumferința abdominală și ideal ar fi dacă ești femeie sub 80, ai un risc minim și bărbat sub 94 de centimetri, pentru riscul nu doar de diabet, de alte numeroase patologii, cardiovasculare, infarct, AVC. Deci…

Dr. Mihail: Deci iei un centimetru în zona ombilicului, de jur împrejur?

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Când ai expirat, bănuiesc, nu? Nu tragi burta, nu o sugi.

Victor Chiper: Evident că nu tragi burta, că ai mai furat câțiva centimetri.

Dr. Mihail: Și, deci la femeie sub 80?

Victor Chiper: Bărbat 94, da.

Dr. Mihail: Bărbat 94. Am văzut că sunt o felul de ghiduri care unele sunt absurde, spun la bărbat sub… A, de fapt, unele… Deci unele ghiduri spun că la bărbat e ok să fie sub 102.

Victor Chiper: Da, sunt mai multe, e și varianta asta cu 102, dar e ca un, e cu un continum legat de risc și cel mai, riscul cel mai scăzut să zicem, îl ai la acest…

Dr. Mihail: E optim sub 94.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Și… Eu îmi dau seama, uite, acum o să mă măsor, dar cred că am undeva 95, 95-96.

Victor Chiper: Nu cred că ai tu 95.

Dr. Mihail: Nu? Mai mult?

Victor Chiper: Cred că ai mai puțin. Adică ar trebui, adică, cam îți dai seama și ochiometric, așa, în oglindă, dacă ai un pic de petec acolo, o burtică, dar…

Dr. Mihail: Sau 92, nu mai știu. M-am măsurat la MediCOOL cu Carmen la un moment dat, o să verific. 92, 93, 94, pe acolo, cred că am… Da, o să văd.

Victor Chiper: Dar avantajul e că, chiar dacă ai, poți să faci ceva, măcar identifici problema și pacienții, măcar au un ghid, pentru că altfel, multe persoane, când se diagnosticează prima dată cu diabet și vin la clinică sau prediabet, o glicemie e un pic ciupită, mărită, dar eu de ce am glicemia asta? Nici, măcar, am un pic câteva kilograme în plus, nu înțeleg care e motivul. Dar au ghinionul de a depune exact nefasta aceasta, dispunere la nivelul abdominal, așa ca cu circumferința abdominală, e o metodă relativ simplă.

Dr. Mihail: Întrebare, de regulă, acești pacienți au cam de toate câte un pic, adică au și un pic de exces caloric, și un pic de sedentarism, și un pic de burtică? Sau ai întâlnit oameni care au o predispoziție genetică, fac sport, parcă mănâncă normal și vin cu un prediabet?

Victor Chiper: De obicei merg mână în mână legat de ce ai spus și cu excesul caloric, adică se poate întâmpla și situația tristă în care faci totul perfect, ai o dietă echilibrată, faci și mișcare, poate un pic un ușor exces caloric, poate un pic mai scapi legat de dietă și ai ghinionul de un diabet de tip 2, care evoluează către diabet și cu o glicemie crescută, deși tu faci totul aproape perfect, pentru că e foarte important factorul genetic. Sunt persoane care nu au nicio treabă legat de dietă, au kilograme în plus și nu fac diabet toată viața, pentru că așa e geneticul, îi protejează și sunt alte persoane care au ghinion cu câteva kilograme în plus exact în zona abdominală, cu un stil de viață relativ sănătos, mai sănătos decât 80% din populație și fac diabet, pentru că asta e legat de genetică, nu ai cum să schimbi.

Dr. Mihail: Sunt gene pe care le poți testa deja pentru diabet?

Victor Chiper: Momentan, e foarte, nu prea se fac de rutină, e foarte dificil de identificat clar genele care dacă ți-ar reieși pozitive, să spui, clar, eu am un risc mare de a face diabet peste 10 ani, peste 15 ani.

Dr. Mihail: Ok, bun. Am înțeles care sunt factorii de risc, am înțeles că îți crește întâi insulina, apare rezistența la insulină, după care apare, începe să-ți crească glicemia și ajungi la ceea ce se cheamă prediabet.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Ce e ăla prediabet, mai exact?

Victor Chiper: Prediabet, cum ne spune și numele evident, e practic patologia, condiția care precede diabetul. Nu e chiar un dezechilibru legat de analize suficient de mare cât să noi să punem diagnosticul, gata, ai diabet, dar cam te îndrepți către, asta este ideea. Și, practic, ca să pui diagnosticul de prediabet, ori poți să iei o glicemie din sângele venos dimineața pe nemâncate, să zicem a jeun, cu minim 8 ore fără să fi mâncat, pentru că se mai întâmplă, unori pacienții vin la spital, le găsim prima dată o glicemie modificată dimineața pe nemâncate, și au venit, poate, într-un alt oraș, cu trenul, și când discut, păi, când ați mâncat ultima dată? Păi, acum pe tren, acum 3 ore, 4 ore am ajuns, mi-era foame. Păi, nu, asta pică valoarea asta glicemică și legat de colesterol, trigliceride, pentru că poate influența. Deci, minim 8 ore.

Dr. Mihail: Minim 8 ore. De fără mâncare. Ideal n-ar fi mai mult? Că mă gândesc eu de exemplu dacă mănânc la ora 12 noaptea și mă culc, alimentele încă stau în abdomen, în intestine, mă trezesc dimineața, beau, pot să beau apă, nu? Înainte de analize?

Victor Chiper: Cum să nu? Normal.

Dr. Mihail: Beau apă, se mai digeră alimentele alea, poate să iasă un artefact, nu?

Victor Chiper: Să zicem, doar că la carte, așa, minim 8 ore. Minim 8 ore. Ideal cum ar fi?

Dr. Mihail: Chiar, minim 8 ore, pentru că chiar dacă, să zicem, ești la limită cu 8 ore, teoretic, al tău corp ar trebui să aibă capacitatea să intre în acele intervale normale, însemnând dimineața pe nemâncate din sângele venos, 100-125.

Victor Chiper: Deci între 100 și 125 sau 120?

Dr. Mihail: 125, dar bine, se consideră și 125,9, tot, prediabet. Peste 126 ar fi, sugerează, diabet.

Victor Chiper: Deci peste 126, diabet. Da, da. Deci începând cu 126 în sus, glicemia dimineața înseamnă diabet.

Dr. Mihail: La fel, testul de toleranță la glucoză, sigur, mulți au auzit, acea băutără oribilă, cu un gust absolut oribil, 75 de grame de glucoză.

Victor Chiper: De ce nu le dă să bea cola sau ceva?

Dr. Mihail: Cola echivalent, da, adică de… Stai, câtă glucoză? 75 de grame. Ca să iei 75 de grame de cola, ar trebui un cola 100 ml, care are cam 11 grame de zahăr. Da, 600, două pahare, un pahar jumate. Două pahare, hai două pahare. Cred că nu, că… hai, da, da, 800 ml, 900 ml de cola, într-adevăr. Că sunt 75 de grame de zahăr și 100 ml de cola au cam 12 grame de zahăr. Da, înseamnă, păi da, și asta înseamnă ori șase, șapte, 700 de… Hai că îi beau. Mai bine îi beau pe ăștia.

Victor Chiper: Păi, nu, problema, așa ar fi corect, mai ales la copii, e problemă. Problema e că e standardizat la glucoză, nu la zahăr. Da, ok. Pentru că zahărul se absoarbe diferit, față de glucoză.

Dr. Mihail: Da. Glucoza, că asta e problema, de exemplu, la cei care au hipoglicemie, vrea acum, în momentul ăla, să-i crești glicemia, zahărul e pe locul 2, dar ideal, ideal, e glucoză, sunt tablete de glucoză. Pentru că zahărul are și fructoză, fructoza un pic mai încet se metabolizează.

Victor Chiper: În fine, test de toleranță la glucoză cu această băutură oribilă,

Dr. Mihail: O să revenim și la fructoză, pentru că ai zis acum, fructoza un pic mai bine se metabolizează și oamenii o să creadă că fructoza este sănătoasă.

Victor Chiper: Nu. E o discuție bună aici.

Dr. Mihail: O să ajungem să discutăm și la fructoză, așa că dacă vreți să prindeți discuția despre fructoză, rămâneți aici până la capăt, pentru că fructoza este așa, deci în momentul de față este și, e din nou un foarte mare hype pe fructoză, sunt foarte mulți doctori care zic, doctori, mă rog, în social media, care zic, băi, nu, fructoza este diavolul de pe pământ. Pe de altă parte, este, da, e în fructe, ai fructoză și aia nu îți face rău. Ajungem la discuția despre fructoză, da. Bun, deci, testul de…

Victor Chiper: Testul de toleranță la glucoză, între 140-199, dacă reiese, prediabet, la fel sugerează prediabetul. Și ultima măsurătoare pe care o poți face, glicată, că tot am vorbit de hemoglobina glicată, între 5,7-6,4, la fel care merge până la 6,49, sugerează prediabet.

Dr. Mihail: Bun, ai venit la doctor și ți se pune acest diagnostic de prediabet sau te-ai dus, nu știu, la un random consult și ți-a ieșit, îți iese hemoglobina, ajungi la, nu știu, 110. Sunt curios care este un moment de față atitudinea medicilor, pentru că pe vremea când profesam eu și asta a fost de curând, adică acum 4 ani, 5 ani, dacă vedeai un pacient cu 110 glicemia, îi ziceai…

Victor Chiper: Sănătate.

Dr. Mihail: Las că merge. Înțelegi? Și, din câte înțeleg, în momentul de față încă ne confruntăm cu asta. Adică ai o glicemia de 110, încă n-ai diabet. Și îl trimiți pe om acasă cu toate că ăla nu ar trebui să fie un semnal de alarmă că ceva merge greșit și trebuie urgent schimbat cât mai poți?

Victor Chiper: Exact, exact. Asta ar trebui să fie o informație. Nu ar trebui să ne speriem, nu ar trebui să ne supărăm, ci ar trebui, poate sună așa un pic să ne bucurăm că măcar știm. Măcar știm că sunt la risc. Și dacă merg în ritmul ăsta cu kilogramele, cu lipsa de sport, cu dieta, ajung la diabet.

Dr. Mihail: Și e aproximativ garantat, nu?

Victor Chiper: E aproximativ garantat, exact. Poți să rămâi stabil toată viața cu glicemia? Sunt persoane foarte rar, să zicem, sub 1% din populație care au o patologie rară legat de diabet, toată viața stau pe glicemii la limită. Și n-au nicio treabă. Nu au un risc foarte mare legat de diabet sau cardiovascular, foarte rar. Dar 1% e ca și cum n-ai să fi.

Dr. Mihail: Sub, chiar, sub, chiar.

Victor Chiper: Dar în general, dacă legat de care este conduita și eu ce încerc să fac, deja implică o discuție dacă ți-a reieșit o valoare care sugerează prediabet, pentru că asta înseamnă că în timp vei ajunge cel mai probabil la diabet, așa că hai să acționăm acum să nu ajungi la diabet.

Dr. Mihail: Adică e aproape sigur că ajungi. Deci dacă, oameni buni, dacă mergeți la analize aveți 110 glicemia dimineața, e aproape sigur că ajungi la diabet. Deci hai să faci ceva de acum. Ăsta e mesajul.

Victor Chiper: Mai ales dacă constant, când îți testezi glicemia sau celelalte valori, și constant îți ies modificate sau într-un trend ușor ascendent, iarăși implică partea asta. Și, măcar, poți să faci ceva. Ăsta e avantajul, că și în punctul ăsta că vorbeam un pic mai devreme legat de remisiune și cred că e interesant să vorbim și legat de remisiune, poți să duci diabetul în remisiune, cu cât e mai timpuriu, mai mare șansa să duci diabetul în remisiune sau să nu ajungi la diabet.

Dr. Mihail: Da, uite, eu am mai prezentat asta în acel vlog despre prediabet pe care îl avem pe canalul ăsta de YouTube, ți l-am trimis și ție, ai zis că l-ai văzut și tu. Am mai zis-o acolo, dar o mai zic și aici, pentru cine nu l-a văzut, eu am trezit cu prediabet. Mi-am pus singur diagnosticul, nu știu cât e corect să-ți pui singur diagnosticul, dar, sincer, ținând cont de numărul atât de mare de oameni care ajung la diabet, la sindrom metabolic, eu cred că la un moment dat, un om rațional care citește și care poate să se consulte cu medicul de familie, până la urmă, își poate cumpăra un glucometru, da? Să-și facă o testare dimineața. Ideal este, și asta n-am precizat în acel vlog, ideal este să fii bine dormit, pentru că am văzut studii care arată că atunci când dormi, când dormi 5-4 ore, cumva sub nivelul ridicat de cortizol, care vrea să te țină treaz în condiția deprivării de somn, e posibil să ai o glicemie mai mare decât normală dimineața. Și atunci poți să-ți faci pe nedormitelea un test dimineața și să pară că ești prediabetic, dar nu ești.

Victor Chiper: Fals mai crescută glicemia, exact.

Dr. Mihail: Dar eu fix asta am descoperit, în momentul în care că am început din curiozitate să port niște senzori de măsurat glicemia, constant, și mi-am luat și un test din ăsta de deget ca să văd dacă senzorul funcționează bine sau nu, mă trezeam dimineața cu glicemii de 107, 106. Și eu, medic fiind, mă gândeam, bă, da, adică… O fi glucometrul stricat. Măi, da, mă gândeam ori o fi senzorul și glucometrul stricate, și după aia mă gândeam, bă, da, poate așa e glicemia mea dimineața, medic fiind, eu habar n-aveam că ăla înseamnă prediabet, până când n-am început eu să citesc, să văd, de curios, curiozitate față de mine, să văd ce înseamnă glicemia 107 dimineața, și tot ajungeam la concluzia de prediabet, dar nu, creierul meu nu accepta ideea asta, cum eu merg la sală, mănânc sănătos, le arăt oamenilor ce trebuie să mănânci, și eu să am prediabet? Și după aia, cum să zic, după aia am acceptat că am prediabet, și am început să mă uit la mine, și aveam vreo 5 kg în plus pe care le-am dat jos, aveam un pattern de mâncat în care mâncam seara aiurea și mâncam dulciuri aiurea, mergeam, făceam sport, dar un sport de ăsta, să zic, fără intenție, știi? Un sport de ăsta, de podcast în urechi, mai ridic de niște așa, mai alerg de două ori pe săptămână, dar mă duc să alerg… Da, bă, am făcut, am fost, dar de fapt nu era chiar sport. Și schimbarea, adică pur și simplu am rămas același om, și pur și simplu mi-am dat seama că trebuie să mai renunț la câte un carbohidrat de ăsta cu absorbție lentă, să dorm mai bine, să mănânc mai puțin, să scad în greutate și să fac când mă la sală, băi, trebuie să mă doară mușchiul ăla, dacă am plecat după o oră și nu sunt transpirat am petrecut degeaba, și efectiv în două luni am ajuns la niște glicemii de 90 dimineața, de la 107.

Victor Chiper: Felicitări și ăsta trebuie să fie mesajul și pentru ceilalți. Să te investighezi, să te investighezi, foarte simplu e să îți iei un glucometru, mai ales dacă știi că ești la risc, mai ales dacă ai un familie legat de factori de risc, ăsta, acesta este iarăși un alt factor de risc, agregare familială, adică să ai rude apropiate de gradul 1 în familie cu diabet, diabet zaharat.

Dr. Mihail: E foarte important asta, dar eu nu… Pare, ce spui tu acum, pare să excludă pe cei care n-au factor de risc, ori eu n-aveam factor de risc, și nici mai, adică eu mă jucam, eu mă jucam cu un, pur și simplu am avut norocul, de a mă juca cu un senzor de monitorizare continuă a glicemiei că voiam să înțeleg ce e ăla. Și mi-am dat seama că am prediabet și n-aș fi zis în viața mea că am vreo problemă. Și atunci, crezi că ar trebui poate în această etapă a vieții noastre sau în această etapă a evoluției noastre ca specie în care avem atât de mare abundență de mâncare plină de zahăr, care încă nu este suprataxată, care încă nu este, nu știu, ascunsă, ascunsă de, nu știu, prin lege să n-ai voie să ai pe primele rafturi numai ciocolăți? Trăind în lumea asta abundenței, nu crezi că ar trebui să ne raportăm la un glucometru la fel cum ne raportăm acum la un aparat de măsurat tensiunea arterială? Pentru că, uite, se recomandă ca orice tânăr peste 30 de ani să aibă un aparat de tensiune arterială să își măsoare tensiunea arterială la două săptămâni. Nu crezi că am putea merge în ideea aia și cu glucometru sau crezi că ar fi exagerat?

Victor Chiper: Eu zic că ar fi ideal pentru că, cum să zic, nu există conceptul de prea multă informație, de prea multe măsurători. Pentru că în cel mai rău caz, asta e, ți-ai pierdut un pic din timp, dar măcar ai niște informații în plus.

Dr. Mihail: E vreo informație însă eronată care ar putea să te sperie într-un glucometru?

Victor Chiper: Da, aici voaim să ajung. Legat de glucometru, față de măsurătoarea din sângele venos, legat de ori de testul acela de toleranță la glucoză, ori de glicată, ori de glicemia a jeun, are o marjă de eroare mai măricică, glucometru. Dar depinde de la glucometru, la glucometru, cam de 10-15%. Și dacă ești la limită, se poate ție să-ți reiese că ești fals prediabetic, când, de fapt, tu nu ești. Din acest motiv, e important, totuși, să îți iei, să îți iei măsurători mai ales dacă ai acces la un glucometru de la bunici sau de la cine o fi. Și să îți iei constant și dacă vezi că, periodic, îți reies glicemiile crescute mari, cel mai bine ar fi să mergi la medic sau la analiză de sânge.

Dr. Mihail: Și să reconfirmi.

Victor Chiper: Exact. În plus, o chestie interesantă legat de glucometru, să aveți grijă cum vă testați, bandeletele să nu fie expirate și să nu fiți murdari pe mâini. Pentru că am avut pacienți care, de exemplu, făceau must, lucrau cu vin sau cu must și erau cu mâinile pline de zahărul natural de la must și era 300-200 glicemia. Ce se întâmplă? Că bunicii mele iese bună glicemia și își face insulină. Păi de asta, pentru că ai zahăr pe mâini și interacționează cu bandeleta. Bandeleta aia, asta e.

Dr. Mihail: Ce tare! Sau la fel copii care uneori mai dădeau miere pe jos, luau și hai să-ți luăm o glicemie, că aveau diabet și erau pe tratament cu insulină. 300, dar ce ai făcut că n-ai mâncat nimic. A uitat să zică că mai devreme avea miere pe mâini.

Victor Chiper: Bun, deci există și riscul de un test să zic fals, pozitiv, cu o mică marjă de eroare, e bine să ne confirmăm, să reconfirmăm o analiză pe…

Dr. Mihail: analiză de laborator, dar ținând cont de o persoană sănătoasă, adult sănătos care își face un test și e prediabetic, singurul risc pe care îl avem în cazul lui este să se apuce de sport, să slăbească și să țină…

Victor Chiper: Aoleu, exact, să nu cumva să fie prea sănătos prea timpuriu, că după aia la 90 spune mamă, câte ore de sală, păi eu cât puteam să stau la calculator și ce să fac de orele alea, să mănânc.

Dr. Mihail: Da, evident, adică e așa legat de diabet, benefic să previi diabetul că previi la pachet multe alte boli, ai numai bonusuri și legat de viața de zi cu zi, de mentalitate, tot. Bun, fii atent, am vorbit despre prediabet acum și despre glucotest, cred că ar fi interesant să inserăm aici și informații despre senzori de glicemie. Senzorii de monitorizare continuă a glicemiei, am văzut că și tu ai folosit parcă un Dexcom.

Victor Chiper: Da, am folosit un Dexcom, am folosit și Guardian de la Medtronic.

Dr. Mihail: Și eu la fel. Și Sapiensul.

Victor Chiper: Și eu le-am folosit pe toate trei.

Dr. Mihail: Da, ok. Care ți-a plăcut mai mult?

Victor Chiper: Bună întrebare. Cred, din ce am observat, pentru mine personal, parcă cel de la Medtronic. Am observat marja de eroare că era cel mai apropiat cu ce testam glucoza, chiar la un moment dat la spital, am reușit să iau din sânge să văd cum era și cea din glucometru. Așa pentru mine a fost cel puțin.

Dr. Mihail: Asta am auzit și eu, că cel de la Medtronic e cel mai, cumva, medical grade, arată cel mai precis valoarea glicemiei.

Victor Chiper: Bine, asta e mai ales esențial pentru cei cu un tratament cu insulină, în care vrei să știi clar, mănâncă nu știu câți hidrați, trebuie să știu când mănânc proteine la masa asta, trebuie să-mi calculez tot. Dar pentru o persoană de rând, care are chiar și o marja de eroare de 10%, tot te ajută foarte mult să vezi că, iarăși, mi se pare important să vorbim de experiențele noastre, ce am observat interesant legat de acei senzori.

Dr. Mihail: La tine care senzori ți s-au părut că ți-a arătat cel mai ok pentru tine personal?

Victor Chiper: Nu-mi dau seama, mi se pare cumva punând în balanță sau punând în ecuație ușurința de a-l monta, deci cel mai simplu e ăla de la Sapiens, care de fapt este, mă rog, este Sapiens, sau, de exemplu, în România îl găsești la folkhealth.ro cu care am o colaborare care se termină acum, de acolo poți să-l iei, dar ăla de fapt este senzor de la Abbott.

Dr. Mihail: De la Libre, da.

Victor Chiper: Abbott Libre Freestyle 2, da. Ăla mi se pare cel mai ușor de montat, e o ștampilă.

Dr. Mihail: E foarte ușor de montat. L-ai ștampilat, nu trebuie să mai faci nimic.

Victor Chiper: Și la Dexcom e cât de cât intuitiv să zicem.

Dr. Mihail: La Dexcom, eu am avut colaborare cu toți, am colaborat și cu Dexcom, de la Dexcom doar am primit senzorii, cu Medtronic am avut o colaborare plătită, cu Sapiens am avut o colaborare plătită. Acum, Dexcom-ul era într-adevăr ușor de montat, îl înțepai, dar filamentul ăla era prea gros pentru mine.

Victor Chiper: Ai simțit discomfort?

Dr. Mihail: Da, nu puteam să dorm pe mâna pe care era pus.

Victor Chiper: Ok, ok.

Dr. Mihail: Adică mă durea și dacă ai văzut când îl scoteai, filamentul ăla era grosuț.

Victor Chiper: Am înțeles. Era un pic de sârmuliță acolo.

Dr. Mihail: Da, păi toate ele sunt ca un filament, dar da, am văzut că…

Victor Chiper: La Medtronic era cel mai subțire.

Dr. Mihail: La Medtronic era ca o bandă de casetă. Era un filament foarte subțire. Și la fel și la Libra e un filament un pic mai grosuț decât… Adică, să zic, ca și comoditate, cel de la Medtronic era cel mai ok de purtat. Acum, ca și montare, cel de la Medtronic e horror.

Victor Chiper: Asta voiam și eu să spun. Montarea la cei de la Medtronic e destul de dificilă.

Dr. Mihail: Oamenii care l-au proiectat, la ce s-au gândit?

Victor Chiper: Singura mea explicație logică este din cauza că este dispozitiv medical care trebuie numeroase aprobări și documentații și aplicații că totul să fie perfect legal și medically approved, le trebuie nu știe tâmpenii din astea și chestii care să fie exact standardizate pentru nevoilor din USA sau de unde îl aprobă și au patentul, cred.

Dr. Mihail: Bă, e posibil, dar e incredibil. Deci, efectiv, ca să-l pui, trebuie să dai jos un abțibild, să pui un abțibild, după aceea să potrivești senzorul, să-l acoperi cu un alt abțibild, după aceea venea altul care nu era adaptat pentru el. Aplicația la telefon. Arăta oribil, arăta oribil. A, da, aplicația de pe telefon nu mai zic. Adică, mă rog, aplicația cred că e integrată, înțeleg că și avea niște, aplicația de la Medtronic cumva e integrată într-un cloud care îi dă medicului un raport.

Victor Chiper: Asta e mare lucru. Bine, la orice senzor poți, din ce am observat eu, să instalezi aplicații third party care să te ajute să faci chestiile astea. Oricum, ce am observat eu care mi s-a părut, un lucru care mi s-a părut interesant, alimente care eu le consideram sănătoase și care nu cresc glicemia, m-au distrus. Mi-au distrus glicemia. Poate, se poate să fi fost o marjă de eroare mai mare, dar oricum, vezi, totuși, glicemia îți dai seama ce se întâmplă la tine. De exemplu, un banal ovăz. Ovăz simplu, integral, care nu mă așteptam. Hai să fim serioși, doar caii mănâncă 100 grame de ovăz simplu cu apă, așa o să fie glicemia mea, perfectă. Dar nu, am avut un spike de glicemie și mi se pare util cine poate să-și monteze la un moment dat un senzor de glicemie, pentru că e foarte interesant că observi pentru tine, pentru corpul tău, pentru că fiecare e diferit, cum reacționezi tu la anumite alimente.

Dr. Mihail: Aici, fii atent, aici, într-adevăr, și eu am avut, de exemplu, o foarte mare surpriză când am mâncat KFC.

Victor Chiper: Da.

Dr. Mihail: Deci am mâncat ceva 5… Copane la KFC?

Victor Chiper: Nu mai știu, ceva combinație. Era prăjeală.

Dr. Mihail: Și cu cartofi?

Victor Chiper: Cu cartofi, cu cola zero. Și cu sos. Am avut cea mai mare daună din viața mea pe care o simțeam, efectiv. Nu mai mănânc, deci de când am avut chestia asta, nu mai mănânc, deci prefer să mănânc frunze din copaci decât să mănânc KFC.

Dr. Mihail: Eu, mie îmi plăcea la gust KFC-ul și îl mâncam, să zic, o dată la câteva luni, guilty pleasure, dar mă simțeam nașpa după ce mănâncam.

Victor Chiper: Aha, ca digestie și ca stare te simțeai nașpa.

Dr. Mihail: Ca digestie și ca stare. Și după aia am văzut pe senzor, a fost horror. Deci horror. Se ducea ăsta…

Victor Chiper: Se ducea glicemia la 175, n-am avut în viața mea la nimic altceva, 175, cobora la, cobora la 70, se ducea la 160, cobora la 80, se ducea la 155, deci era, uite așa, era, uite așa, un carusel și după aia am citit că e posibil că aluatul ăla în care e prăjit puiul, are ceva, un zahăr, dextroză.

Dr. Mihail: Se poate, sigur, se poate, sigur.

Victor Chiper: Are un zahăr care e un zahăr sintetic creat, care cumva prăjește și dă un gust din ăsta apetisant, dar care, de fapt, în condițiile în care e un carbohidrat prăjit, ajunge să aibă un indice glicemic mai mare decât glucoza.

Dr. Mihail: Da, se poate. Există chestia asta, să ai un indice, adică, glucoza e cea mai rapidă a absorbită, dar înțeleg că există, totuși, alimente modificate prin prăjeală care ajung să aibă un indice glicemic mai mare decât 100, adică…

Victor Chiper: Da, sau, sau se poate, contează foarte mult și cu ce e combinat respectivul aliment, contează foarte mult și fiecare corp cum răspunde pentru că fiecare răspunde diferit și, în general, orice produs, orică e carbohidrat, orice ar fi, prin procesare termică și chimică, se absoarbe mai repede. De aia și eu am fost foarte surprins, chiar legat de ovăz, contează foarte mult ce influență are asupra glicemiei, cât de tăiat este, cât de ferfelit, cât de mărunțit fibra aceea benefică, din ovăz, se regăsește pentru că un aliment care e mai puțin procesat și mai integră fibra aceea…

Dr. Mihail: Dar tu ce ai luat? Fulgi de ovăz, nu?

Victor Chiper: Fulgi de ovăz, da. Care erau mărunțiți destul de… A, și există și fulgi mai puțin mărunțiți.

Dr. Mihail: Da, care se văd diferențe.

Victor Chiper: Ai încercat?

Dr. Mihail: N-am încercat.

Victor Chiper: Dar se văd diferențe în studii, clar, legate de glicemie și are sens, pentru că corpul se chinuie un pic mai mult să extragă acel carbohidrat la nivel intestinal din acel element care e mai puțin procesat și fibra aia care, la fel, mai greu intră în ea să ajungă la nutrienți.

Dr. Mihail: Și aici vreau să te întreb și vreau să gândim următoarea chestie: pentru că, din nou, eu, de exemplu, am fost foarte hype-uit pe acei senzori de glicemie. Totuși am o oarecare educație medicală și pot să urmăresc curbele alea glicemice și să-mi dau seama ce mă influențează, ce nu. Să compar cu starea pe care am, cu ce mănânc, ce se întâmplă mai departe pe parcursul zilei și un common sense asupra alimentelor pe care le mănânc, care poate îmi dau un spike glicemic, dar ele sunt basically sănătoase. Și acum, de exemplu, despre ovăz, am un material mare despre ovăz, care și acela a fost destul de popular, un material mare în care am vorbit despre ovăz. Era necesar acel material pentru că, din cauza acestor senzori de glicemie și din cauza acestor spike-uri, de care și eu m-am speriat la un moment dat, când am mâncat ovăz și am văzut spike mare de glicemie. Bine, la mine a fost, cred că eu făceam un spike, de exemplu, dacă mănânc dimineață ou cu avocado, n-am niciun spike, am glicemia ca aia de a jeun că e grăsime cu proteină. Dar dacă mănânc ovăz, pot să am un spike de 145, poate 150, de glicemie, în funcție de cum combin ovăzul și cu ce. Totuși, au apărut foarte mulți oameni în online afară, în special, dar și pe la noi sunt câțiva doctori care, și asta am apreciat la tine, am apreciat că ai raportat un spike la ovăz, dar n-ai zis că e nesănătos. Sunt doctori care zic că e nesănătos ovăzul, tocmai pentru că se uită doar la un singur factor, la acel spike. Și în materialul despre ovăz, o să-l las jos în descrierea acestui video, în materialul despre ovăz am făcut un research și sunt studii multe care arată asocierea între ovăz și risc mai mic de diabet.

Victor Chiper: Exact.

Dr. Mihail: Și atunci, ajung la concluzia la care e oarecum greu să ajungi, este că, ok, mănânci ovăz, ai un spike într-adevăr de glicemie, dar după aceea, glicemia pe 24 de ore este în medie mai mică la cei care mănâncă ovăz, decât la cei care…

Victor Chiper: Ești per total pe plus, înseamnă.

Dr. Mihail: Ești per total pe plus. Ce mi-a tras atenția un coleg, este că un senzor de glicemie nu prea ar fi de purtat pentru orice om.

Victor Chiper: Da, clar.

Dr. Mihail: Pentru că la un moment dat, tu poți să te sperii de anumite fenomene normale care se întâmplă în corpul tău. Și atunci, eu nu-mi dau seama, totuși, unde este adevărul. Pentru că, sau cui i s-ar recomanda? Pentru că eu, cu senzorul de glicemie, mi-am descoperit un prediabet și mi l-am vindecat. Eu cu senzorul de glicemie am văzut ce se întâmplă când mănânc un KFC și nu mai mănânc de atunci KFC. Eu cu senzorul de glicemie am văzut că dacă mănânc ovăz simplu, am un spike mare cum ai avut tu, dar dacă eu pun în ovăz unt de arahide și un pic de banană și poate un alt fruct care nu e dulce, spike-ul meu de glicemie se duce mult mai în jos. Adică am un… Nu mai am un spike, am un dealuleț frumos de glicemie, știi? O colină. Adică, da, pe mine senzorul de glicemie m-a învățat în mod real ce să mănânc, cum să combin alimentele și m-a învățat și care e ultima oră de masă pentru că dacă am senzor și mănânc la 9 seara, la 10 seara mănânc și mă culc la 10 jumate, eu toată noaptea mea am, uite, așa, niște spike-uri de glicemie. În schimb, dacă mănânc la 6 seara și nu mai mănânc deloc seara, toată noaptea mea dorm bine și am o glicemie stabilă. Și atunci, cui crezi că i s-ar adresa un senzor de glicemie? Cine ar putea să poartă și să beneficieze de pe urma lui și pentru cine ar putea fi periculos?

Victor Chiper: Da, e bună întrebarea și bună observația pentru că așa e, contează, e destul de greu să interpretezi corect ce se întâmplă cu un senzor de glicemie. Pentru că, trebuie să știi foarte mult legat de tine, elemente legate de nutriție și elemente legate de programul tău să fi fost unul identic cu zile precedente, pentru că tu poate compari, uite la ora asta la 12 după amiază ce s-a întâmplat și ieri am făcut exact la fel, aceeași chestie și uite din cauza asta. Dar nu, tu ai uitat că ieri ai făcut mișcare, 3 ore, 4 ore înainte și ți-a influențat glicemia și insulinosensibilitatea. Sau la fel, tu ai mâncat cu 6 ore înainte o masă care abia atunci primește spike-ul de glicemie, pentru că e o masă care are grăsimi, proteine și determină spike-ul ceva mai târziu. Deci, e foarte complicat, într-adevăr și e greu să recomanzi absolut la orice persoană hai, poartă un senzor de glicemie așa, pur și simplu, e doar așa util ca să zicem, să-ți dai seama pentru tine anumite alimente poate cum reacționează, dar să nu iei drept adevărul absolut că alimentul ăla înseamnă că clar nu face bine. Pentru că se poate pentru tine, acel senzor să te pornească de la o valoare glicemică mult mai mare decât o ai de fapt. Și de fapt să nu fie un spike imens acela, ci doar un micuț spike.

Dr. Mihail: Ok, da. Și cumva în final să-ți dai seama că nu orice spike contează.

Victor Chiper: Asta clar.

Dr. Mihail: Adică eu am ajuns la concluzia că dacă fac sport, mă simt bine, mănânc bine, sunt sănătos și bag o prăjitură seara sau înghețată și am un spike, e foarte bun. Adică e un spike care poate chiar mă ajută.

Victor Chiper: Exact și trebuie să, da, mai ales dacă vrei să crești în masă musculară, și mai ales că trebuie să privim lucrurile în ansamblu, nutriția și sănătatea nu e o chestie alb-negru, mai ales de ce vorbeai legat de trendurile acestea care vin și pleacă și de obicei sunt trenduri care, asta e oribilul absolut, ăsta este raiul, este alimentul perfect care te salvează. Nu prea există așa ceva. Nutriția e foarte complexă, sunt lucruri care pentru anumite persoane sunt benefice, pentru altele, aceleași elemente benefice, le fac rău. Depinde și ce scop ai, de asta cel mai bine e fiecare dintre noi să ne comportăm ca un cercetător propriu legat de corpul nostru și să vedem ce ne face bine, să experimentăm și să încercăm să găsim calea cea mai bună să fim cei mai sănătoși pentru fiecare.

Dr. Mihail: Cumva, da, într-adevăr, mie în continuare mi se pare un senzor de glicemie o chestie foarte șmecheră care îți aduce foarte multe informații. Foarte mare atenție pentru cine își pune pentru prima dată senzor să nu se sperie. Eu am avut, de exemplu, am avut câteva, de ținut cont și asta, am avut la Dexcom, la ultima variantă apărută Dexcom, nu Dexcom 1, ci aveau Dexcom…

Victor Chiper: 6 sau 7.

Dr. Mihail: 6, da, ăla mai ieftin. Am avut o, cred că ceea ce se cheamă bio-incompatibilitate. La modul în care mi-am pus senzorul și a doua zi dimineața mă trezeam și glicemia mea dimineață era 140.

Victor Chiper: Și mie mi s-a întâmplat ceva similar, da. Se poate întâmpla, da.

Dr. Mihail: Acum așa când știi că se poate întâmpla, e ok, dar când vezi prima dată pe un senzor că ai glicemia 140, te gândești… Ce am făcut? De ce mie? De ce am diabet? Este un stres enorm.

Victor Chiper: Ai formulat foarte bine că n-ar trebui să tragă, dacă își pun oamenii senzor să afle, concluzii pripite legate de partea asta pentru că sunt niște, pot fi, marje de eroare măricică.

Dr. Mihail: Dar acolo e, cum să zic, adică mă testam din deget și aveam 92. Și pe senzor aveam 142, adică cu 50, adică eram de la sănătos, diabetic direct, nasol.