Ghid complet pentru slăbit sănătos | Bun Bine | cu Lavinia Bratu & Dr. Laura Gavrilaș

11.2.2026

Slăbitul nu este o luptă cu tine și nici un test de voința. Este o formă de cunoaștere, echilibru și reglare a propriului corp.
În această conferință Bun Bine, alături de Lavinia Bratu (specialist în psihonutriție) și Dr. Laura Gavrilaș (dietetician cu experiență), vorbim despre ce se află cu adevărat în spatele kilogramelor: metabolism, emoții, pofte, microbiom și obiceiuri mici care schimbă tot. Discutăm de ce dietele eșuează, despre diferența dintre restricție și reglare metabolică și despre cum arată o alimentație echilibrată în viața reală: la birou, acasă, la restaurant sau de sărbători.

Dacă te-ai simțit vreodată vinovat că nu ai ambiție sau dacă ai slăbit doar ca să pui kilogramele la loc, acest podcast îți va schimba complet perspectiva.

Mulțumesc încă o dată invitaților, tuturor colegilor, prietenilor și partenerilor:
👉🏻 @UniCreditBankRomania că sunt alături de noi la aceste evenimente, încă de la început. #UniCreditBank #OurCommunities
👉🏻 @reteauareginamaria partenerul nostru medical
👉🏻 @AquaCarpatica partenerul nostru care ne hidratează.
👉🏻 Glucopro https://www.glucopro.ro/ – partenerul de monitorizare a glicemiei
👉🏻 @bucateperoate9296 #CarteBlanche pentru mâncarea pe care au pregătit-o pentru acest brunch.
👉🏻 POINT Hub https://pointhub.ro/ pentru că ne găzduiesc de fiecare dată.
👉🏻 @Bookzonero pentru cartea pe care au oferit-o in Goodie Bag.

Project Manager: Claudiu Enescu
Social Media Manager: Vlad Ionescu
Video Production: CreativeCat
Video Editor: Cătălin Constantin

Dr. Laura Gavrilaș: Slăbitul nu este un test de voință.

Dr. Mihail: Și o să discutăm cu Lavinia Bratu și cu Laura Gavrilaș.

Dr. Laura Gavrilaș: Intrăm în supermarket, 80% din ce e acolo e împotriva sănătății noastre.

Dr. Mihail: Am o înghețată mare în congelator. Zi-mi, te rog, o mănânc sau n-o mănânc?

Lavinia Bratu: Atunci când sunt stresat mănânc ca să mă calmez. Atunci când sunt anxios mănânc ca să reduc din tensiune.

Dr. Laura Gavrilaș: În secunda în care focusul nostru este pe cantitate, nu pe calitate, am pierdut lupta.

Lavinia Bratu: De aici pornesc, pornește acest efect și această cădere permanentă. Știi?

Dr. Mihail: Oamenii de acasă ce ar putea să facă?

Lavinia Bratu: Să dormi cu 30 de minute mai mult, să bei apă ca obicei, nu ca excepție, să faci niște lucruri simple.

Dr. Laura Gavrilaș: Poți să începi să-ți notezi ce mănânci într-o săptămână.

Dr. Mihail: 30 de plante diferite în fiecare săptămână.

Lavinia Bratu: Ar trebui, în ceea ce privește dietele, în loc de restricție, să avem reglare.

Dr. Laura Gavrilaș: Dacă înțelegem lucrul ăsta, o să ne fie foarte ușor.

Lavinia Bratu: Oricând putem să facem din viața noastră un masterpiece.

Dr. Laura Gavrilaș: Și ăsta-i echilibrul, asta-i sănătatea, atunci când putem să avem o calitate a vieții împlinitoare.

Dr. Mihail: Vreau să vă arăt harta obezității.

Dr. Mihail: Există o lucrare științifică de peste 100 de pagini în care niște oameni străluciți de știință au început să-și pună această întrebare, care e de fapt cauza obezității? Și au început să facă o hartă, au început să pună punct după punct, cum ați spus voi, emoțiile, stresul, mâncarea nesănătoasă, zahărul, biologia noastră, e genetică, obezitatea e doar genetică, ține doar de stres, ține doar de mediul în care trăim, ține de reclamele pe care le vedem cu mâncare, ține de educație și au început să traseze legături între toate aceste lucruri. Cum stresul duce la mâncare, la mâncat emoțional pe bază de stres, da, mâncatul acesta compulsiv emoțional, cum mâncatul impulsiv emoțional ne duce la exces de zahăr și haideți să vă arăt cum arată harta asta. După cum vedeți, toate aceste punctulețe și toate liniile trasate sunt legăturile pe care le au diverși factori care direct sau indirect duc la luarea kilogramelor în plus și putem să trasăm niște arii de influență și ariile de astea de influență sunt în primul rând biologia.

Da? Uitați cercul acesta de jos, ovalul de jos este biologia. Ce e biologia? E, ea ține de geneticul nostru și peste 90% din genele descoperite care duc la obezitate sau la luarea greutății în plus, la dificultatea asta de a da kilogramele jos, ține de atunci când ține de genetică, genele astea codifică elemente din creier. Cum reacționează creierul la anumiți hormoni? Cum se secretă anumiți neurotransmițători? Cum se manifestă centrul foamei în diverse situații, cum este greșit suprimat de către biologia noastră, și asta e doar biologia. Dar uitați-vă sus, psihologia individuală ocupă un loc foarte important și o să vorbim despre asta cât se poate de curând. Și influența socială, psihologia individuală înseamnă că, ok, sunt stresat, asta înseamnă că mi se face foame, asta înseamnă că mă duc în mediul meu social și toată lumea mănâncă anumite lucruri și eu, ca peer to peer, vreau să mă, ca tânăr, de exemplu, da, vreau să fiu la fel ca ceilalți.

Cum pot să mă duc la un fast food cu colegii și să-mi iau o salată? Da, asta ține de influența socială și de psihologia mea, de psihologia mea individuală, dar apoi intră în ecuație activitățile mele individuale și ele nu sunt doar legate de sport. Da, o să înțelegem de ce zic toate lucrurile astea, pentru că o să înțelegem cât de complexă este de fapt această problemă despre care vorbim. Activitatea individuală nu ține doar de sport, nu înseamnă că doar am un abonament la sală și mă duc la sport, ține de cât de favorabil activității este mediul în care trăiești. Spre exemplu, în orașul în care trăiești, el te încurajează să mergi pe jos sau te duci la birou pe jos și dacă plouă, te-a stropit o mașină sau deodată un trotuar care exista nu mai e trotuar și e șosea și ai de ales dacă mergi pe șosea sau traversezi neregulamentar sau te întorci 1 km înapoi sau zici „dă-o naibii, că-mi iau mașina data viitoare”.

Cât de motorizat este orașul tău? Cum e transportul în orașul tău? Apoi activități, ă, în mediul tău. Da. Cât de, cât de mulți oameni în orașul tău fac sport, cât de mult te încurajează mediul din jurul tău să faci activitate fizică și după aceea această, acest consumerism în care trăim, inclusiv alimentar, reclamele la care te expui, accesibilitatea la alimente, educația pe care o avem în privința alimentelor și toate lucrurile astea contribuie în feluri diferite la fiecare dintre noi. Rezultatul final este faptul că da, e posibil să luăm kilograme în plus. Începem să ne luptăm cu ele și cum ziceam este o luptă, dar ca în orice luptă trebuie să știi și când trebuie să nu te lupți. Da, pentru că ne luptăm cu kilogramele și devine o luptă cu corpul nostru. În loc să ne înțelegem corpul, să știm când trebuie să-i dăm o pauză, noi zicem „nu, gata, de sărbătorile astea mănânc și după aia o să țin o super dietă”.

Și este ca și cum ai trage de cureaua de centura de siguranță din mașină. Da. Când se blochează centura, tu zici „să trag mai tare și mai tare” și nu, n-o să reușești niciodată. Oricât ai trage de centura asta de siguranță, n-o să reușești niciodată să o învingi. Asta se întâmplă când ne luptăm greșit cu propria noastră biologie. Și iată că toată această hartă contribuie într-un fel sau altul la kilogramele pe care le avem în plus. Astfel, astăzi nu am absolut deloc, nici eu, nici invitații mei, nu avem pretenția să rezolvăm problema kilogramelor în plus. Dar ce ne dorim să facem și noi, cei de aici din această sală, de la Bun Bine, și oamenii care ne urmăresc pe YouTube, pe Spotify, pe Apple Podcast, ne dorim să vedem lucrurile corect, adică să înțelegem corpul nostru în această luptă, să ne înțelegem adversarul. Și aici fiecare trebuie să-și caute punctele slabe din propriul său corp, punctele forte.

Da, poate că biologia m-a înzestrat cu niște bezi, niște gene obezogene, dar eu, chiar dacă am genele obezogene și sunt mulți oameni care le au, și sunt fit, dar continui să fac sport, mă asigur că atunci când îmi aleg o casă, da, uite, sunt mulți tineri care sunt în sală și sunt mulți tineri care ne urmăresc și vedem asta pe demografice, tineri care la un moment dat o să-și cumpere undeva o casă sau un apartament sau se vor muta undeva cu chirie. E atât de important să te asiguri că zona în care te muți este o zonă care te predispune la activitate fizică, că poți să ai lucrurile în jurul tău, că poți să pleci cu bicicleta la locul de muncă. E atât de important să înțelegem cât de, cât de importantă este psihologia noastră individuală și fiecare din noi să-și caute punctele slabe și punctele forte și să se predispună la acele lucruri care ne pot ajuta în a ne menține sănătatea.

Până la urmă, cunoașterea corpului în lupta cu kilogramele ne va aduce mult mai multe beneficii decât doar, să zic, câștigarea acestei lupte. Bun, și o să începem în acest fel cu prima noastră discuție de astăzi și e prima dată când o să avem la Bun Bine un fel de panel și o să discutăm cu Lavinia și cu Laura. Lavinia Bratu este specialist în nutriție, psiholog, cadru didactic la Departamentul de Neuroștiințe din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul educației pentru sănătate. Lavinia îmbină știința, nutriția și psihologia comportamentală pentru binele nostru. Iar Laura Gavrilaș, doctor Laura Gavrilaș, este dietician autorizat, cu peste 12 ani de experiență în nutriție clinică și modularea, atenție, modularea terapeutică a microbiomului intestinal, cadru didactic la UMF Cluj, președinte al Asociației Dieticienilor din România. Lavinia, Laura, vă invit.

Lavinia Bratu: Bună din nou. Eu mulțumesc mult.

Dr. Laura Gavrilaș: Te-am, am voie. Mulțumesc mult.

Dr. Mihail: Vă rog, ce faceți? Cum ați călătorit? Cluj, Timișoara.

Dr. Laura Gavrilaș: Foarte bine. Bucureștiul nu e chiar atât de departe.

Lavinia Bratu: Da, corect. Eu am lăsat o Timișoară ploioasă și am venit la voi.

Dr. Mihail: Ai adus ploaia? Înseamnă.

Lavinia Bratu: Ok. Îmi pare rău.

Dr. Laura Gavrilaș: La Cluj era frumos, data următoare poate ducem acolo.

Dr. Mihail: Poate adus. Da. Ok. Ar, asta ar fi o idee. Ar fi o idee să facem un Bun Bine la Cluj. Bun Bine nu e realizat doar de mine, este realizat de echipa, ăă, de echipa care e în spate și care face ca toate lucrurile să meargă bine. Apoi sunt partenerii noștri și vreau să vă zic că sunt atât de mândru că am strâns în jurul nostru parteneri solizi, unele dintre cele mai frumoase companii din România, și sunt parteneri care ne susțin constant. UniCredit Bank, care sunt cu noi de la primul eveniment, Regina Maria, care au susținut majoritatea evenimentelor, Aqua Carpatica, care ne hidratează și cu care o să avem proiecte frumoase în 2026. Apoi, Glucopro este o companie care face și aduce niște senzori de glicemie. O să vorbim și despre ei, care s-au alăturat demersului astăzi. Și vreau să specific ceva. Toate aceste companii realizează ceva și știu asta pentru că vorbesc cu oamenii care sunt de fapt din spatele acestor companii și ceea ce știu ei este că pe lângă asocierea de imagine și expunerea pe care evenimentele Bun Bine le au în social media, la cei peste 2 milioane de urmăritori care au ales să urmărească conturile de social media Doctor Mihail, contul de YouTube, Spotify, platforma noastră.

Pe lângă această expunere, aceste companii știu că ceea ce facem aici și ceea ce se diseminează ulterior în societate ajută societatea și dacă societății este bine și nouă ne este bine tuturora ulterior. Și ăsta e un lucru admirabil și vreau să le mulțumesc pentru asta. Știi, aș vrea să încep să discuția despre echilibru. Ce înseamnă pentru voi un corp care este în echilibru și cât de real mai este echilibrul în ziua de astăzi în care te-ai trezit dimineața, ai dormit prost, ai plecat la muncă, ai uitat să bei apă, ești stresat, e plin de reclame cu dulciuri și fast food, vii acasă, nu ai timp să faci sport, iei greutate în plus. Unde mai e echilibrul ăsta? Cum ajungi la acest echilibru? E un deziderat din ăsta nereal sau îl putem găsi în această, în acest haos?

Lavinia Bratu: Eu mă gândesc că e o căutare. Toată viața căutăm acest echilibru. Îl țintim, îl căutăm, îl avem, îl pierdem, pentru că nu putem să mergem constant pe o linie. Viața noastră este într-un fel o fluctuație de la plus la minus și cu cât suntem mai aproape de o constantă, cu atât ajungem să trăim acest echilibru. Bine, putem să ne gândim la echilibrul ca menținerea unei stări de pe o perioadă mai lungă de timp de adaptare cumva, da, de reglare. Dar în același timp, apropo de subiectul nostru despre slăbit, pentru mine a fi în echilibru înseamnă să te simți bine în corpul tău, știi? Să fii acasă în corpul tău, să te simți bine cu tine. Ok? Poți să te simți bine în corpul tău și ești ok. Ți-e ușor atunci să respecți multe reguli.

Dr. Mihail: Cum îți dai seama că nu te simți bine în corpul tău? Pentru că de multe ori ajungem anesteziați, chiar și atunci când cunoaștem beneficiile conectării la propriul corp, de multe ori ne trezim, eu cel puțin mă trezesc anesteziat după, nu știu, zile lungi de filmări, de muncă, de probleme care apar, îmi dau seama că am o tensiune, de exemplu, undeva în corp, pe care n-am simțit-o o săptămână.

Lavinia Bratu: Uite, vezi? Ăsta e un semnal pe care corpul ți-l transmite că n-ai fost în echilibru tocmai zilele pe care ai muncit, ai tras de tine. Eu cred foarte tare în acest echilibru între asumarea conștientă voluntară a unor lucruri pe care le facem și depunem mai mult efort, cum ai spus, și mai apoi pauzele pe care ni le luăm, pentru că esențială pauza în echilibrare și a nu rămâne stresat, a nu traduce stresul din ceva acut în ceva cronic. E foarte important să avem în agendă și pauzele în care ne relaxăm. Cinci minute la fiecare oră. Nu e întâmplătoare la 60 de minute să ieși cinci minute. Nu să mănânci ceva, nu să deschizi sertarul să mănânci ceva, pentru că nu asta e nevoie. Ce ai nevoie? De aer, de… Sunt lucruri foarte simple, știi? Aer, respirație, un parc cu apă, conectare faină cu cineva și te-ai reîncărcat. Deci corpul ne trimite mesaje. Interoceptori. Eu mi-am propus să vă vorbesc despre interoceptori astăzi, că e foarte important să ne ascultăm, să ne învățăm corpul, ca să nu fim într-o luptă cu el.

Dr. Mihail: Hm.

Lavinia Bratu: Că biologia ne arată că noi suntem una și aceeași: corp-minte.

Dr. Mihail: Corect. Laura, ce înseamnă să zic echilibrul metabolic sau cum putem să, pe lângă echilibrul psihologic, să avem și echilibrul metabolic în corpul nostru?

Dr. Laura Gavrilaș: Echilibrul metabolic, sănătatea metabolică cred că se simte înainte să se vadă și dacă e să ne gândim puțin prin lupa pacientului cred că o recunoaștem după energie, după o minte clară, după un corp viguros, practic după un tot care lucrează împreună cu tine. Hm. Dacă e să mă uit prin prisma specialistului, văd echilibrul metabolic ca o masă musculară bine reprezentată în raport cu țesutul adipos, o inflamație redusă, markeri hepatici, ai profilului lipidic, ai profilului glucidic în echilibru. Dar cred că cele două lupe atunci când lucrăm cu pacienții trebuie să le privim împreună. Pentru că pacientul vine și zice în felul următor: „Pot să mă înșiretez cu mai mare ușurință atunci când mă încalț?” Sau vine și spune: „Am reușit să tund iarba în toată curtea și înainte îmi lua trei zile să fac asta, o făceam pe bucățele”, și atunci ne dăm seama că pentru pacienți acele cifre pe care noi le căutăm în analize, acei markeri se traduc în realitate prin lucruri simple, prin lucruri pe care, de un, de multe ori, cei care le avem nu le prețuim. Și ăsta-i echilibrul, asta-i sănătatea, atunci când putem să avem o calitate a vieții împlinitoare.

Dr. Mihail: Cu ce să începem totuși? Pentru că mereu când sunt multe, când sunt multe direcții, e greu să le ții pe toate. Pentru cineva care nu este în echilibru nici psihologic și nici, și nici metabolic, cu ce e mai important să începem? Cu un echilibru psihologic. Adică, ok, mâncăm ce am mâncat până acum și facem acele pauze, ne conectăm la corpul nostru sau, dă-l încolo de conectare la corpul nostru și pauze, măcar să mănânc mâncare sănătoasă. Nu se acceptă răspunsuri de genul „ambele”. Aș vrea să știu ce credeți fiecare dintre voi e mai important.

Lavinia Bratu: Pentru mine este importantă educația cumva. Eu cred foarte tare în acest proces al educației și baseline, nu educație, este cunoașterea noastră, cunoașterea de sine. Noi suntem cu toții invitați la o educație în care să ne cunoaștem pe noi, o educație care poate să fie una despre nutriție și de fapt o educație în sine a cunoașterii propriului corp, a cunoașterii de sine, este cumva o invitație la maturitate, dacă vrei. Avem nevoie să vedem lucrurile astfel. Avem nevoie să nu copilărim, să spunem: „Ba, eu nu mă pot abține.”

Dr. Mihail: Păi, știi, de multe ori oamenii care au probleme cu greutate chiar caută informații și, ă, cred că statistic știu mai multe lucruri despre calorii, macronutrienți, mâncare sănătoasă decât oamenii care sunt fit și mănâncă orice și n-au o problemă. Adică au educație, dar le e greu să treacă la următorul pas. Dar ce îi ține? Îi ține metabolismul care urlă și microbiomul care este dezechilibrat și pofta asta biologică întrece orice educație sau îi ține contractura asta psihologică, stresul care nu lasă ca educația aia să se manifeste.

Dr. Laura Gavrilaș: Aș vrea să completez un pic pe ideea spusă de Lavinia apropo de educație și de ce ai spus tu că vrei un răspuns clar, nu neapărat amândouă. Ă, ei bine, nu cred că există un răspuns singular, dar există un framework care merge pentru toată lumea și anume autoanaliza. Fiecare ar trebui să înceapă cu bucățica care este deficitară. Când facem o autoanaliză și vedem exact care din palierele descrise de tine anterior sunt mai afectate, vom ști să prioritizăm acele lucruri pe care le putem face mai ușor și ne duc la rezultat mai repede. Întotdeauna când analizăm un pacient cu exces de greutate, vom avea probabil o listă de 10-15 comportamente sau probleme, dar nu putem să începem cu toate 15 și atunci prioritizăm. Vedem exact care sunt acele lucruri care dacă le facem cântăresc foarte mult în rezultat și ce pacientul poate să facă cu mai multă ușurință.

Dr. Mihail: Oamenii de acasă ce ar putea să facă? Oamenii care ne urmăresc acum. Ă, e vreun set de întrebări pe care poți să ți-l pui tu ca să-ți faci un check-up, o altă analiză personalizată așa și să-ți dai seama de unde o să începi.

Dr. Laura Gavrilaș: Poți să începi să-ți notezi ce mănânci într-o săptămână. E boring.

Lavinia Bratu: E foarte boring.

Dr. Mihail: Și not, și am tot auzit chestia asta, dar cum îți… Adică

Dr. Laura Gavrilaș: E foarte boring, dar este atât de necesar fără a te cunoaște. Hai să-ți spun un lucru. Întreb în fiecare zi în cabinet pacienții mei ce ați mâncat ieri. Cred că 90% dintre pacienții pe care îi întreb îmi spun: „Laura, nu știu”, adică și încep să se frustreze, cum adică? Nu-mi aduc aminte ce am mâncat ieri. Se supără ei pe ei pentru că nu rețin. Deci în toată, tot haosul ăsta cotidian în care trăim, voi în București, tu la Timișoara, noi la Cluj, în acest urban solicitant nu mai ținem minte ce, și asta e, asta e greșit. E o lipsă. Adică ar trebui să știm ce trebuie, n-ar trebui să știm, pentru că creierul nostru are altele.

Dr. Mihail: Tu știi ce ai mâncat ieri?

Lavinia Bratu: Habar n-am. Ăă…

Dr. Laura Gavrilaș: Eu știu, eu susțin atenția asta. Eu vin cu…

Dr. Mihail: Tu știi ce ai mâncat ieri?

Lavinia Bratu: Ce am mâncat?

Dr. Mihail: Ce ai mâncat ieri?

Lavinia Bratu: Am mâncat o doradă, că a fost dezlegare la pește. Da. Și cu niște brocoli și un smoothie de afine. La 50 de ani ești atent, cred. Începi să fii atent. M-a întrebat cineva mai devreme, dar tu chiar practici ceea ce spui? Cred că la 50 de ani începem să cam practicăm. Adică nu ne mai jucăm. No, până atunci mai merge, dar poate că la un moment dat în viața noastră apare o provocare, cum apare, de exemplu menopauza, care ne forțează cumva să ne maturizăm.

Dr. Mihail: Hm.

Lavinia Bratu: Poate să apară și o afecțiune care iarăși ne forțează să ne maturizăm. Susțin foarte tare journaling-ul. Neuroștiința vine și spune cât de important este să scrii ceea ce simți și ceea ce ești tu și din cine ești tu, pentru că asta înseamnă un proces de cunoaștere mult mai accelerat decât dacă e în cloud. Așa, eu cu gândurile mele.

Dr. Mihail: Da, știi, există anumite lucruri care… Deci cred că, cred că trebuie să facem o listă de lucruri care sunt super boring, dar sunt super utile și super eficiente. Jurnalingul e una dintre ele și probabil că da, poți să scrii o listă de ce ai mâncat, poți să descrii după aia cum te-a făcut acea mâncare, să te simți, ca să legi și cum te simți după mâncare, să legi de mâncarea pe care ai mâncat-o. Meditația cred că face parte din acele lucruri boring de nu-ți vine s-o faci. Ce naiba, ai atâtea lucruri de făcut? Te pui să meditezi, dar științific e dovedit că te ajută atât de mult și multe alte lucruri. Uite, eu de exemplu ieri știi ce am mâncat? Am mâncat la Mac. Serios? Apropo de discuțiune, am avut un call înainte de eveniment și am curaj să recunosc asta pentru că știu că și tu o să zici că și tu mănânci la Mac din când în când.

Ă, și apropo de ce ai zis, că dacă chiar practicăm ceea ce povestim, deci ieri efectiv am ajuns la, am, a fost foarte bun. N-am luat cartofi, n-am luat suc, am luat doar burger și o înghețată și când am, când am ajuns la McDrive, de regulă intru, ajung așa, mă uit într-o parte și domnul care de la casă care îți ia comanda mi-a auzit vocea și se uita așa. Hm. Mă uitam așa sus picior și după aia când am ajuns să ridic comanda se uitau toți.

Dr. Laura Gavrilaș: N-ai mai scăpat de data asta, n-ai mai scăpat să nu fii văzut. Da. Ok.

Dr. Mihail: N-am mai scăpat în acest journaling. Da. Când facem jurnalul alimentar și ne scriem ce mâncăm, în ce măsură și când putem să ne facem poftele și când ne dăm seama când ne uităm în acel jurnal că poftele astea sunt poate exagerate sau, dar ne fac rău, când, cum facem diferența între pofte normale? Da. Și ce beneficiu au ele și când poftele astea ne acaparează și ne, practic, ne strică stilul de viață.

Lavinia Bratu: Acuma, cuvântul restricție la mine este egal. Ar trebui, în ceea ce privește dietele, în loc de restricție, să avem reglare. Pornim o dietă de slăbit, cu niște restricții clare, cu ceva impus, un stres instant inserat în organism. Da, axa HPA este activă, amigdala plină de emoții și ea activă. Cortizolul începe să curgă și asta ne duce într-o stare în care ce se întâmplă? Craving de dulce, încep să fiu, să nu, să nu mă pot stăpâni. Lobii frontali, partea de conștiință îmi este cumva anulată de emoțiile pe care le trăiesc. Deci e clar că restricția din start, dacă ne punem să ținem o dietă de slăbit în care ne luptăm, cumva pierdem de la început. E bătălia pierdută. Dar în schimb reglare, știi, cu reglare metabolică și cred că aici putem să, cât de fain e să începi să reglezi lucruri mici, să dormi cu 30 de minute mai mult, să bei apă ca obicei, nu ca excepție, să faci niște lucruri simple, niște pași simpli care schimbă neuroștiința creierului.

Ne arată că acești pași mici de reglare metabolică sunt cei care ne ajută mai apoi să facem și un proces în care putem să slăbim sau să ajungem la ce ne dorim. Deci să simți că ești într-o luptă cu propriile kilograme e din nou un red flag de care trebuie să, pe care trebuie să-l vedem și să reglăm lucrurile. Eu cred că de aici pornesc, pornește acest efect și această cădere permanentă, știi? Sunt restrictiv, sunt într-o stare de stres, îmi creez și mai mult stres și pun o presiune pe mine. Cum să te lupți cu propriul corp? Noi biologic nu putem să fim separați. Eu în corp trebuie să găsesc un aliat, evident. Da. Nu pot să… dacă fac această disonanță, cu siguranță am pierdut.

Dr. Laura Gavrilaș: Și apropo de momentul în care pierdem lupta, aș vrea să punctez următorul lucru. Marea majoritate a persoanelor care vor să slăbească se concentrează asupra caloriilor, asupra cât mănâncă, nu asupra ce mănâncă. Și atunci, în secunda în care focusul nostru este pe cantitate, nu pe calitate, am pierdut lupta. De ce? Pentru că marea majoritate a pacienților care deja au ajuns în stadii avansate de obezitate și aici domnul doctor Copăescu va putea discuta și mai în detaliu despre acest subiect, sunt malnutriți. Este paradoxul omului obez care are exces energetic pentru că mediul nostru, alimentele de care suntem înconjurați sunt puternic încărcate de energie, sunt cu grăsime, cu carbohidrați procesați, dar lipsite de vitamine și de minerale. Și asta înseamnă că dacă fac un panel mai atent de analize în suprapondere sau obezitate, voi vedea carență de vitamină D. Voi vedea carență de vitamine din grupul B, B12, acid folic, la pământ de cele mai multe ori. Voi vedea deficit de zinc, de crom, de seleniu, de fier. Practic, sunt într-un corp care a primit foarte mult exces caloric, iar acei micronutrienți implicați în procesele metabolice de ardere lipsesc.

Dr. Mihail: Adică am kilograme în plus, trebuie să-mi dau seama că kilogramele astea în plus e foarte posibil să aibă și deficit de micronutrienți în spate. Și atunci problema mea nu este scăparea de kilograme în plus. Problema mea este în primul rând corectarea acestui deficit de micronutrienți.

Lavinia Bratu: Desigur și cantitatea e importantă pentru că suma obiceiurilor mici constante cântărește foarte mult. Ajungem, să ajungem pe mâna doctorului Copăescu atunci când foarte mulți ani de zile am făcut mici obiceiuri proaste pe care le-am repetat zi de zi.

Dr. Laura Gavrilaș: Hm. Deci da, trebuie să ne concentrăm asupra snack-urilor pe care le luăm între mese, acelui suc pe care îl bem și nu ne dăm seama că l-am băut. Dar în momentul în care ne gândim la farfuria noastră, trebuie să ne concentrăm ca acolo să fie plină de nutrienți, nutritivă, toate sursele de alimente pe care le punem acolo. Să încercăm la fiecare masă, în orice context am fi și în benzinărie, sunt variante OK și în benzinărie, ăă, să aducă pe lângă calorii și micronutrienți și fibre și proteine de bună calitate.

Dr. Mihail: Care-s cele mai des întâlnite deficite pe care le întâlnești așa punctual? Adică care-s cele mai des întâlnite în practica ta clinică și cum le poți corecta?

Dr. Laura Gavrilaș: Ce evaluez eu aproape întotdeauna, pentru că din păcate la noi nu se fac micronutrienții, nu se evaluează nutrienții ca practică de rutină. Sunt foarte costisitori. Asta înseamnă că o foarte mică parte din populație își permite să facă, ăă, analizele de micronutrienți. O vitamină din grupul B, un B6, învârte undeva la un 150 RON. Dacă vreau să fac un magneziu intracelular, nu magneziu seric, pentru că magneziul intracelular e cel care îmi dă cu adevărat evaluarea portului, e încă 150-200 RON. Deci, ca să am un buletin de analize cât se poate de eficient sunt multe sute de RON și atunci ce fac des și văd în practică modificat: vitamina D, vitamina B12, zincul, ă, și fierul.

Dr. Mihail: Ok. Ă, le testezi pentru că ele de regulă sunt cele afectate. Da. Cele de care ducem lipsă.

Dr. Laura Gavrilaș: Homocisteina o mai cer aproape la toată lumea. E marker de risc cardiovascular și e invers proporțională cu acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12.

Dr. Mihail: Dacă ar fi să nu le testăm, ce ai recomanda totuși unei persoane să mănânce pentru ca acești micronutrienți să fie în parametrii normali? Ce ar trebui să mâncăm? Adică acuma nu vorbim despre scădere în greutate. Am înțeles că această greutate în plus, e de regulă, vine după sine și cu un deficit de micronutrienți și acuma încercăm să corectăm acest deficit. Ce ai recomanda oamenilor să mănânce pentru a corecta acest deficit sau ce să mâncăm ca să n-ajungem la acest deficit?

Dr. Laura Gavrilaș: Farfuria echilibrată arată la fel aproape pentru toată lumea. Jumătate din ceea ce mâncăm ar trebui să vină din zona de vegetale. Indiferent cum le luăm, cum le gătim, acolo poate să fie o mare varietate și diversitate de vegetale. Un sfert din farfurie trebuie să vină din proteine de bună calitate cu aport redus de grăsime: pește, carne slabă, brânză, ouă, leguminoase, și zona de carbohidrați integrali. Practic, când deasupra acestei farfurii putem să avem o cantitate mică de grăsime sănătoasă, ulei de măsline, nuci, migdale, alune de pădure. Practic integralitatea surselor din farfuria noastră ne asigură aportul de micronutrienți, cu cât ceea ce mâncăm e mai aproape de forma lui naturală, adică sursele de carbohidrați vin din întregul bob de grâu, nu din surse procesate precum, nu știu, pâine albă, pastele albe, cereale dulci de mic dejun și așa mai departe. Deci, practic, apropierea de integralitate ne aduce la o farfurie mai echilibrată din punct de vedere micronutrițional.

Dr. Mihail: Corect. E atât de simplu. Am putea s-o rezumăm și, știi, asta am învățat să spun oamenilor care foarte des vin la mine fie pe stradă, fie vecini, fie la diverse evenimente și zic: „Auzi, auzi, vreau să te întreb ceva. Vreau și eu să slăbesc, ce să fac?” Și eu mă gândeam că nu există o formulă. Adică răspunsul de regulă era, domnule, e o chestie complexă, complicată, trebuie să te educi, trebuie să citești. Mi-am dat seama că există o formulă, dar din nou ne întoarcem la jurnalul alimentar. Există o formulă care se poate rezuma în felul următor. Pentru a slăbi sau pentru a nu lua în greutate și cumva ea completează necesarul nutrițional și de micronutrienți, trebuie să mănânci fructe, legume, carne slabă, ouă, brânzeturi și poate cereale integrale. Atât. Adică să renunți la ce înseamnă făinoasă, să renunți la ce înseamnă, să, asta în mare, și foarte, acuma, spunând-o, înțeleg că este foarte simplist așa, dar fructe, legume, carne slabă, pește, leguminoase, ouă, brânzeturi, atât.

Și, ce, și cereale integrale. Mâncați asta dacă o să mâncați, dacă reușiți să mâncați doar asta, o să slăbiți în greutate. Și îmi zice un vecin care mă întreabă asta constant și eu îi zic același lucru. Zice: „Păi da, domnule, dar asta mănânc și nu reușesc să mănânc.” Zic: „Păi și ce ați mâncat? Ce ați mâncat ieri?” Zice: „Păi, ce să mănânc, că am mâncat un cozonac și o țuică.” Zic: „Păi, nu e, nu e.” Deci trebuie să mâncăm doar asta. Adică trebuie să mâncăm doar asta și asta ar fi o formulă simplă dacă am reuși s-o aplicăm. De regulă, nici nu ne dăm seama că cozonacul și țuica nu fac parte din categoria asta. Pe de altă parte, să nu, să renunți complet la ele, la cineva care e obișnuit să mănânce asta ar fi o restricție, să zic, foarte mare. Și ok, asta e mâncarea.

Cel puțin așa ar trebui să arate majoritatea farfuriilor noastre, cum ai povestit tu mai devreme. Dar Lavinia, vreau să mă întorc la tine. Uite, e duminică, am avut, sper, la final un eveniment bun, bine reușit. Am învățat foarte multe lucruri, am vorbit cu oameni, ajung acasă epuizat. Simt că am nevoie de o recompensă. Am o înghețată mare în congelator. Toată familia s-a culcat. Pot să mă uit la Netflix și să mănânc acea înghețată. În sfârșit a venit momentul meu să mă bucur și să-mi dau această recompensă emoțională. Zi-mi, te rog, o mănânc sau n-o mănânc? Asta vreau să știu.

Lavinia Bratu: Cum? Cât de mare e?

Dr. Mihail: E mare. Ia atât.

Lavinia Bratu: Acuma depinde de cantitate. Știi, recompensă. În momentul în care eu mă gândesc că mâncarea este prietenul meu sau mâncarea este

Dr. Mihail: Al meu este.

Lavinia Bratu: Sau mâncarea este… Da, că e acolo tot timpul, e la îndemână. Doar că asta din punct de vedere al psihologului ar zice: „Uite, hai să discutăm un pic despre ce înseamnă relațiile pentru tine, unde este un deficit de relații. Știi că relația cu mâncarea este foarte aproape de relația pe care o construiești în primii trei ani, conform teoriei atașamentului.” Există în psihologie această teorie a atașamentului care se oglindește fantastic în neuroștiință și psihologii se mândresc cu asta și eu acuma. Da, chiar are foarte mult sens. Atunci când suntem micuți la sânul mamei sau la biberon, depinde, în brațele mamei, nu ne hrănim doar cu lapte, ne hrănim și cu acea emoție și dragoste pe care mama o dăruiește copilului în acel moment. Se cablează creierul nostru în primii trei ani într-o proporție, neuroștiințe. Acuma lucrurile se vor schimba. Probabil că asta e o informație care se va schimba.

Dar acum spunem că 85% din creierul nostru se cablează în primii trei ani, conform acestei teorii a atașamentului, în funcție de felul în care atașamentul este realizat de către mamă sau persoana de atașament. Și de aici vin relațiile noastre, se cablează creierul nostru și se construiește cumva harta relațiilor noastre pentru toată viața. Și dacă atașamentul este unul sigur în care am încredere, mă simt în siguranță, așa vor fi relațiile mele în viață.

Dr. Laura Gavrilaș: Ai vreun mod de a schimba asta? Adică ok. Da, clar, neuroști. Nu, nu, nu, nu, dar e, mi-ar fi plăcut să știu informația asta pe viitoare, mă mișc, să-mi spună cineva, uite, ca și mamă, dacă primii trei ani ești conectată la copilul tău, ți-ai făcut toată treaba. N-o spun eu, spune Gabor Maté, dacă nu te-ai conectat autentic și nu ai investit 60% din timpul tău în relația cu copilul în primii trei ani, ai treabă toată viața. O informație foarte bună. Dacă nu avem acest atașament securizant, avem unul evitant sau unul anxios sau unul dezorganizat în unele cazuri.

Dr. Mihail: Și dacă l-ai, ai cum să intervii în relația ta? Da.

Lavinia Bratu: Clar neuroplasticitatea creierului și ceea ce noi atât de frumos, e Eric Kandel, care este laureat al premiului Nobel în 2000, pentru că arată cum se schimbă efectiv conexiunile și la neuronii lor nu. În momentul în care noi avem un mediu nou și facem voit conștient lucruri noi, oricând putem să facem din viața noastră un masterpiece și în ceea ce privește psihologia și în ceea ce privește educația nutrițională sau kilogramele. Eu cred foarte tare asta. Sunt oameni cu care am lucrat. Am văzut transformări extraordinare. Copila mea este un copil cu sindrom Down, care atât de frumos a înțeles cu un intelect pe care îl avem marea majoritate. Adică chiar putem să facem tot ce ne dorim, doar să avem claritate, să fim bine cu noi, relația cu noi. Da, pot să mănânc și o înghețată. Doamne, extraordinar. Nu trebuie să mă apuce o criză paroxistică, că nu știu ce am făcut. Dar în același timp, uite, te invit să te gândești la bunica prăjea pâine pe șpor, cum spuneam noi, și o freca cu usturoi și cu un ulei de dovleac.

Dr. Mihail: Extraordinar.

Lavinia Bratu: Știi? Știi, și cu un ceai și am încheiat minunat și tot ce vrei acolo. Adică educația gustului este în fișa postului la noi. Putem să ne imaginăm și un exercițiu foarte simplu. Câte zeci de mii de ingineri chimiști super talentați stau și lucrează chimia alimentelor și în alimentele ultraprocesate, pe noi ne fac addictive să vrem tot același gust, tot aceeași mâncare. Iertați-mă, nu vreau să le desființez aceste alimente ultraprocesate, ci vreau să le pun așa cum le punea și Laura, te-am ascultat în interviu, 10% undeva acolo, peste

Dr. Laura Gavrilaș: 10-15 maxim,

Lavinia Bratu: Știi? Adică, hm. Și atunci îmi educ, cu, uite, cu o pâine prăjită, cu ceva simplu, lucruri foarte, foarte basic, dar toate cu, încărcate cu nutrienți, nu doar caloric.

Dr. Laura Gavrilaș: Apropo, de dorința ta de a mânca înghețata asta. Da. Aseară ai mâncat de la McDonald’s. Așa.

Dr. Mihail: De ce mai amintești asta? Că poate tăiam asta din conversație, dar că o să fie mai greu de tăiat acum.

Dr. Laura Gavrilaș: Pentru că voiam să te provoc să-ți amintești ce ai mâncat toată săptămâna. Apropo de journaling.

Dr. Mihail: Minunat. Să vedem dacă înghețata asta intră în ăștia 10%.

Dr. Laura Gavrilaș: Ăsta-i modul conștient, asumat, documentat de a face lucrurile. În, dacă îmi analizez săptămâna și știu că mie îmi urmează o nuntă, un botez, o cumetrie, o masă în familie, unde vreau să mă bucur de prăjitura cu mere a mamei,

Dr. Mihail: Îi păstrezi acolo.

Dr. Laura Gavrilaș: Îi păstrez acolo. Da. Deci cumva dacă stau și-mi fac un pic harta săptămânii și sunt organizat, eu pot să decid în unde îmi duc cei 10-15%. Mă duc la un eveniment, mă duc într-un city break, mă duc, nu știu, vreau să gătesc ceva care îl face fericit pe soțul meu și uite, reușesc în felul acesta să mă bucur și de componenta asta a mesei care unește, și pe care nu putem s-o pierdem din discuție. Vorbim de calorii, vorbim de micronutrienți, dar masa ne adună, mâncarea ne adună împreună orice. Sărbătorim printr-o masă bună, Crăciun, Paște, zile de naștere, Branciu de aici și atunci e păcat să pierdem din vedere și această bucurie pe care masa ne-o dă, dar disciplina, rutina, chiar dacă-i monotonă și-i boring, ne poate ajuta să îmbătrânim sănătos.

Dr. Mihail: Știi, vorbim de masa în familie. Noi avem această tradiție în familie, în, la 7:30 ne așezăm la masă. Ă, mâncăm împreună. Ă, e într-adevăr, îți dă o satisfacție socială dincolo de doar satisfacția de a mânca. Ce fac însă? Ce mă sfătuiți să fac când eu am mâncat? Ok, e întrebare pentru amândouă. Am mâncat, mi-am mâncat porția. Simt că e suficient, simt că nu prea mai intră, dar pofta mea are o altă părere. Și mai îmi pun un pic. E foarte, și e mâncarea acasă. Deci nu e procesată, nu vorbim despre ultraprocesate. Vorbim acuma de exces caloric al mâncării gustoase de acasă și plăcerea asta de a mânca și eu mai împun și mai împun și Barbția mea. Adică e treaba asta, o aud. O s-o citez acum pentru că după ce am mâncat eu tot mă duc și strâng din bucătărie, că strânge masa. Da. Și iau farfuria, o duc la bucătărie, dar ea vede că eu nu mă întorc și se întoarce și ce aud eu în fiecare seară este: „Bă, dar ce tot înfuleci acolo? Că tot înfleci în cont.” Eu am întrebat ce tot înfuleci? E prea bună mâncare.

Dr. Laura Gavrilaș: E bună mâncarea.

Dr. Mihail: Ce facem cu acest înfulecat, între ghilimele? Ce facem? Cum ne explicăm acest mâncat peste porția pe care, că aș fi putut să mă opresc, dar mai ciugulesc de acolo un strugure, o migdală, un ceva? Ce a mai rămas? Apropo, copii, când ai copii, mai mănânci după ei, în special, te duci la restaurant, gata, zic, îmi comand porția de mâncare, după care mănânc porția mea de mâncare și jumătate din fiecare, pentru că fiecare mănâncă doar jumate. Ce facem cu acest exces caloric care mai apare chiar și la masa în familie cu mâncarea corect făcută și cum facem diferența între foame, poftă? Cum putem domoli acea poftă? Acuma trebuie să le spunem că și mergem la sport dimineața. Da, facem și sport dimineața. Dimineața la 7:00 mergem la sală și cumva credem noi sau încercăm să reglăm sau să compensăm.

Lavinia Bratu: Este clar că atunci când avem o tendință din asta de a mânca hipercaloric, să ciugulim, mai e nevoie. Este ceva în partea noastră emoțională. Sunt niște emoții pe care nu le-am integrat, pe care nu le-am procesat poate peste zi. Da, nu e cazul tău. Vorbim în general, mă gândesc în general, dar ceva n-am integrat. Și atunci mâncarea este modul prin care eu am găsit o modalitate de integrare, una care nu e potrivită și care întâi mă poate costa, dar am nevoie să înțeleg că atunci când sunt stresat mănânc ca să mă calmez. Atunci când sunt anxios mănânc ca să reduc din tensiune. Atunci când sunt plictisit mănânc ca să mă stimulez. Atunci când sunt cumva trist, mănânc ca să mă alin cumva. Adică întotdeauna avem nevoie să ne oprim înainte de a mânca și să ne întrebăm. Eu foarte mult merg pe această, nu știu, în educație, îndemn de a cognitiviza ceea ce fac în momentul acela.

Oare pe bune mănânc a doua porție? Oare de ce îmi trebuie a doua porție? Să stau un pic de vorbă cu mine și îmi îndemnă, îmi îndemn clienții să se gândească cum își vorbesc în acel moment, cum e vocea, e una critică, e una blândă, care-i tonul. Și despre asta începe, de aici începe, de aici poate începe schimbarea relației cu propriul corp și schimbarea relației cu mâncarea până la urmă. Deci de fiecare dată când seara compensez cu mâncare, m-am epuizat la un moment dat, am trăit niște emoții pe care nu le-am integrat sau îmi lipsește, sau îmi lipsește gradul acesta pentru că e întrebarea asta, cum te simți? Cum este la voi seara la cină în casă? Uite ce fain, voi gătiți împreună, mâncați împreună. Minunat. Asta ar trebui să facem cu toții. Așa ar trebui să fie dacă mănânc la un serial, dacă mă ascund și mănânc, dacă sunt singur.

Lucrurile acestea, singurătatea clar mă duce spre calorii în plus pentru că e normal, e instinctul de supraviețuire. Hm. Am nevoie să mă uit în povestea mea, am nevoie să fiu, no, să fiu asumat și să vindec, să vindec relația cu corpul. Deci în acest moment eu spre asta aș merge. E un concept în psihologia sănătății. Este folosit și în wellbeing, în teoriile de wellbeing. E trecerea cumva de la tot ce înseamnă partea aceasta de ascultare corpului, de emoții și trecerea de la restricții la colaborare cu corpul. Și cum această colaborare? Prin întrebări de cogniție conștiente. De ce îmi pun a doua porție? De ce mănânc când știu foarte bine că o farfurie îmi este suficient?

Dr. Mihail: Ce fac în momentul ăla? Adică dacă îmi vine să pun a doua porție, mi-o pun, vorbesc cu mine și continui s-o mănânc, mă

Lavinia Bratu: Păi, oprește un pic ritmul. Știi că te duci din emoție. În momentul în care faci asta, se schimbă cumva în creierul nostru, de, din emoție ne ducem în cogniție și începem să gândim. Și aici este controlul și autocontrolul. În momentul în care încep să vorbesc cu mine, deja sunt în control pentru că sunt în cortexul frontal, deja încep să-mi primesc răspunsuri, dar am nevoie să fac progresul ăsta, să am să-l, să construiesc, dacă vrei, acest dialog.

Dr. Laura Gavrilaș: Dialogul acesta în care ducem înspre cognitiv a doua porție de mâncare poate fi făcut cu foarte mare ușurință atunci când farfuria pe care am mâncat-o anterior e echilibrată, așa cum am spus anterior. Practic, eu ca dietician, apropo de mâncatul compulsiv, pot să ajut pacientul să aibă farfuriile echilibrate în așa fel încât foamea reală să nu se suprapună pe foamea emoțională. Și atunci vine specialistul în emoții, psihologul, psihoterapeutul, să te învețe cum să faci pasul ăsta înapoi și să poți avea dialogul cu tine. Dar dacă acest dialog se suprapune pe am mâncat, nu știu, o supă cremă de dovlecel, dacă calculăm kilocaloriile la o supă cremă de dovlecel, îți iese undeva la 25-30 de kcalorii pe 100. Foarte puțin. Și în mintea mea e, măi, am mâncat o porție generoasă de mâncare pentru că e mult acolo. Am mâncat un bol, da, poate 75 de calorii.

Nu e suficient. E clar că se suprapune o foame reală pentru că nu am construit farfuria aceea corect. Și atunci cele două ar trebui, cele două lumi ar trebui suprapuse în așa fel încât nici foamea reală cu foame emoțională să nu se suprapună. Și apropo de jurnal, am văzut asta de foarte multe ori și vă invit să faceți chestia asta acasă dacă vă luați timp să scrieți ce mâncați. Am observat la atât de mulți pacienți faptul că dimineața își luau un mic dejun hipocaloric mic, un ou cu o roșie, un castravete. Apoi la prânz mânca o salată cu pui, niște frunze cu pui și seara mergeau acasă și mâncau o jumătate de pâine cu zacuscă, cu vinete, cu ce mai era prin frigider. Corpul își cere drepturile. Dacă eu nu fac farfuria asta la fiecare masă și nu sunt conștient de faptul că energia mi-o iau din carbohidrați, de proteine am nevoie pentru creștere de masă musculară, pentru structură.

Fibrele îmi oferă plenitudine. Vitaminele, mineralele din legume au roluri metabolice importante și doar toate împreună reușesc să răspundă tuturor nevoilor deodată. Și atunci dacă eu nu fac lucrul ăsta la mic dejun, nu-l fac la prânz, seara corpul o să urle după mine și-mi va spune: „Hei, nu mi-ai dat energie toată ziua. Când ai de gând să mi-o dai?” O mâncăm atunci și ne punem la somn fix în momentul în care n-avem nevoie de energie. Și atunci ordinea asta și înțelegerea faptului că oricât de boring ar fi farfuria aia sănătoasă e cheia, dacă înțelegem lucrul ăsta o să ne fie foarte ușor și putem să facem farfuria aia absolut oriunde. Apropo de omul ocupat care e mereu pe fugă, nu știu, sunt agent de vânzări, sunt în mașină toată ziua, mă plimb de colo-colo, mă opresc să-mi iau o, nu știu, ceva de la fast food, o shaorma. La fel de bine mă pot opri la un supermarket.

Dr. Mihail: O shaorma la farfurie.

Dr. Laura Gavrilaș: Poți să-ți iei shaorma la farfurie. Da. Să nu mănânci cartofii prăjiți. Iei varza și mănânci puțin din lipie. Dar poți foarte bine la orice supermarket din colțul blocului să-ți iei un chefir, o chiflă integrală și niște roșișeri. Și în mașină le poți mânca.

Dr. Mihail: Corect.

Dr. Laura Gavrilaș: Ok. Nu stai cu emoțiile tale în mașină, dar e cel mai bun lucru pe care tu ai putut să-l faci cu situația dată. Asta-i realitatea multora dintre noi și sunt soluții.

Lavinia Bratu: Aș adăuga ceva aici. Mă bucur foarte tare pentru acest dialog și vă mulțumesc. Așa, mi se pare că suntem oameni cu valori, cu viziuni comune și vă mulțumesc pentru aceasta. Ă, eu împart această, ca să pot să fac o claritate, să aduc o claritate cum sunt alimentele, care sunt bune, care nu sunt bune. Am această de la George Scrinis, care a introdus termenul de nutriționism, această idee de a împărți piramida alimentară în două, pe mijloc, așa. Deci, piramida este așa și o împărțim în două. Într-o parte sunt alimentele naturale, integrale, conform principiului integralității, cu tot ceea ce are legătură cu soare, pământ, natură, unde suntem și noi în creație. Și cealaltă jumătate este tot ceea ce este ultraprocesat și construit cu informație chimică. Nu știm încă dacă informația asta chimică este cea care ne duce în viteză spre gradul de obezitate la care suntem acum sau pe, spre cancerul care apare la copil în acest moment.

Însă știm că într-o anumită doză ele pot să fie inclusiv cancerigene. Bun. Și atunci, împărțind această piramidă în două cu alimente integrale și cu alimente ultraprocesate, iarăși noi putem ușor să facem alegerile. Bineînțeles că aici e și discuția. Laptele, carnea, unde sunt? Sunt și într-o parte și în alta. Da, pe toate le găsim și într-o parte și în alta. Și da, clar că atunci când hrana este cumva cu o informație nefavorabilă, lipsită de nutrienți, nici nu poți să pui stop mâncării. Nu ai cum să faci să aduci un control. În schimb, când ai o hrană cu nutrienți, organismul e bine. Îți dă prin interoceptori starea de sațietate, vine pentru că i-am dat vitaminele, i-am dat mineralele și macronutrienții de care are nevoie.

Dr. Mihail: Știi, sunt, aș vrea să fac câteva completări. Ai spus că e ok să ne luăm seara a doua porție de supă de dovlecel. Supă cremă de dovlecel. Nu prea mi-am pus a doua porție de supă cremă de dovlecel. Nu-mi aduc aminte de asta. Dar mi-am pus a doua porție de cartofi cu pâine, cu așa, ă, asta pe de o parte. Pe de altă parte, înțeleg, e foarte important și mi se pare că se leagă atât de frumos cele două concepte. E posibil să, și nu e posibil, în mod cert suntem stresați pe parcursul zilei. Poate stresați într-un mod plăcut. Facem ce ne place. Pentru a face ceea ce ne place, uite, nu știu, intrăm în sală, operăm. Adică uite domnul doctor Copăescu face ce-i place, dar sigur și dumneavoastră sunteți stresat că intrați în sală, sunteți lângă o arteră importantă. E un stres plăcut. După ce a trecut acest stres, trebuie să realizăm că venim acasă și acasă ne-am relaxat.

Ă, dispar cumva inhibițiile. Vrem să, vrem să ne relaxăm și mai mult. E posibil să nu ne fi conectat la noi pe parcursul zilei și apare foarte important acest deficit caloric de pe parcursul zilei pentru că într-adevăr persoanele care au probleme cu greutatea și sar peste mic dejun, corpul tău seara zice: „Hei, nu mi-am făcut balanța de energie, am nevoie de mai mult.” Mai suprapui peste asta partea emoțională nerezolvată, neconectarea la tine și poți într-adevăr, într-un mod foarte simplu, să ajungi să mănânci mai mult decât trebuie. Și ați vorbit despre nutrienți și mi-ar plăcea să facem totuși această legătură, această verigă lipsă, pentru că vorbim despre nutrienții care ne hrănesc, vorbim despre corpul care primește acești nutrienți și vorbim despre acest adevărat organ care stă în umbră și lumea vorbește din ce în ce mai mult despre el și anume despre microbiom. Adică se pare că dincolo de macronutrienții sau micronutrienții care ne hrănesc nouă corpul direct, o foarte mare parte din motivație, pofte, starea de bine și micronutrienți reali pe care nu-i putem lua din mâncare vin din acest microbiom și tu practici această manipulare clinică, nu, a microbiomului înspre binele unui om. Zi-mi, te rog, ce rol are acest microbiom și, din nou, fără teste foarte complicate, oamenii de acasă cum ar putea să-și echilibreze acest…

Dr. Laura Gavrilaș: Haideți să-l înțelegem și să vedem prima dată de ce e important. Microbiomul intestinal, microbiota intestinală, de fapt, că ăsta este termenul corect, care înglobează totalitatea bacteriilor de la nivel intestinal, de la nivelul intestinului gros, reprezintă o comunitate vastă de bacterii care se hrănește cu resturile nedigerate care vin de la nivelul intestinului subțire.

Dr. Mihail: Hm.

Dr. Laura Gavrilaș: Practic, până nu demult, noi ce știam? Că trec prin colon și sunt eliminate acele resturi care nu ne servesc. Ei bine, astăzi știm că acest contingent minoritar care rămâne nedigerat de la nivelul intestinului subțire rămâne nedigerat cu un scop și rămân nedigerate componente din carbohidrați, fibrele alimentare, rămân nedigerate cam 5% din componentele proteice în dieta omului vestic. Aproape 12 g de proteine ajung în colon zilnic, nedigerat, gata de mâncat pentru, practic, aminoacizi, peptide, dar accesibile microbiotei noastre și rămân o serie de acizi grași liberi din digestia grăsimilor, tot așa accesibile microbiotei. Plus că rămân fitonutrienți din legume și fructe. Toate acestea sunt supuse unei noi trepte de digestie de către bacteriile noastre intestinale, care la rândul lor generează niște metaboliți, niște substanțe. Aceste substanțe se întâlnesc cu sita semipermeabilă a intestinului nostru și ajung din nou în organismul gazdă, în circulație, în circulația portală. După aceea merg la ficat și de la ficat ajung din nou în circulație călătorind la diverse organe și țesuturi.

Prin felul acesta, microbiota comunică și cu creierul. Există o autostradă cu dublu sens. Comunică cu toate organele și țesuturile noastre. Foarte interesant, pe tot parcursul tractului nostru digestiv sunt acele celule L care sintetizează GLP-1, adică acel medicament pe care astăzi îl dăm pentru că ne crește senzația de sațietate. Deci, practic, un microbiom sănătos, cu celule dintr-acestea sănătoase, active, care au acizi grași cu lanț scurt, obținuți în urma digestiei bacteriene, a fibrelor alimentare, ne cresc senzația de sațietate. Deci, practic, un microbiom sănătos poate să ne crească senzația de sațietate. Însă nu doar dezechilibrul acesta bacterian e important, pentru că mâncarea ajunge la nivelul microbiotei și acolo întâlnește bacteriuțele. Da. Dacă bacteriile favorabile primesc hrană, ele vor fi cele care vor prolifera, vor crește și se vor dezvolta…

Dr. Mihail: …și ele au o hrană pe care o preferă.

Dr. Laura Gavrilaș: Exact. Fibrele alimentare.

Dr. Mihail: Ok.

Dr. Laura Gavrilaș: Dacă resturile proteice sunt foarte multe, ceea ce se întâmplă în alimentația omului vestic, aceste resturi proteice care conțin sulf vor crește abundența bacteriilor producătoare de acid sulfuric, care este nociv pentru epiteliul intestinal, și atunci depinde foarte mult ce le dăm noi de mâncare bacteriuțelor. Or, ele trăiesc în sinergie cu noi. Le dăm casă și le dăm masă. Dacă avem o alimentație care abundă în fibre, vor crește acele bacterii producătoare de acizi grași cu lanț scurt, butirat, acetat, propionat.

Lavinia Bratu: Mi l-ai deschis foarte frumos microbiomul ăsta. Vreau și eu. Unde-l găsesc?

Dr. Mihail: Unde-l găsești? Să ce? Că-l ai, e acolo cu tine, animăluțul tău de companie. Îl purtăm cu noi tot timpul. Bă, ai cum să-l manevrezi înspre un echilibru și ce ar trebui să facă cineva care n-a conștientizat până acum cât de importante sunt aceste bacterii care trebuie hrănite, că nu pe noi ne hrănim, le hrănim pe ele în primul rând pentru binele nostru. Unde ai putea să începi? Poți să-l diversifici?

Dr. Laura Gavrilaș: Diversitatea bacteriană este un marker care ne asigură sănătatea întregului corp. Și da, aportul crescut de fibre, fibre alimentare, fructe, legume, leguminoase. Practic, aș vrea să fac o odă acestei grupe alimentare uitate, ignorate, de la marginea nutriției. Leguminoasele sunt surse absolut fabuloase de fibre alimentare. Și când mă refer la leguminoase, mă refer la linte, fasole, mazăre, năut, boabe de soia. Deci mă refer la boabe, la legumele boabe care conțin proteine, conțin carbohidrați buni, fitonutrienți.

Dr. Mihail: Exact. Mi se pare că leguminoasele răspund la toate nevoile de care avem nevoie. Adică e sursă vegetală, deci e plantă. Da. Are proteine. Deci nu-ți mai bați capul cu proteinele aia. Ai aruncat jumate de conservă din aceea de năut, care are doar apă, sare, năut, sau ți-ai făcut fasole, ai proteine acolo, ai fibre, ai micronutrienți, te hrănești și pe tine, îți hrănești și propriul tău microbiom. E o…

Dr. Laura Gavrilaș: Da, foarte bine. Dacă o asociezi cu o sursă sănătoasă de carbohidrați, ai un profil al aminoacizilor complet, exact ca și în carne.

Dr. Mihail: Hm.

Dr. Laura Gavrilaș: Dacă avem asocierea asta, pentru că proteina din leguminoase este o proteină în care proporția aminoacizilor nu este perfectă, la fel ca în proteinele de origine animală. Și atunci ce e mai puțin în leguminoase e suficient în cereale. Și atunci împreună, spre exemplu, o pâine integrală cu humus, da, e o combinație ideală în a avea un profil al aminoacizilor corect. Dacă lângă asta mai pun două roșii și un castravete, am o farfurie sănătoasă.

Dr. Mihail: Știi, noi am avut un podcast cu unul dintre cei mai mari, probabil că cel mai mare cercetător al microbiomului din toate timpurile, profesorul Tim Spector, cu care am avut un podcast în Londra, care e disponibil pe platforma noastră doctormihail.ro și am învățat foarte multe lucruri de la el, inclusiv cât de multe lucruri nu știm despre microbiom. Și un lucru care m-a bucurat pe mine foarte mult este faptul că încercarea de a găsi microbiomul perfect, adică care e variabilitatea fiecăror tipuri de bacterii, care este profilul, care este amprenta exactă a microbiomului perfect? Oamenii de știință și-au dat seama, și echipa lui Tim Spector și-au dat seama, că de fapt cei mai sănătoși oameni au un super microbiom personalizat, că fiecare este individual și poți să ai 100 de oameni perfect sănătoși cu microbioame perfecte și toate microbiomele alea o să fie diferite. Și în legătură cu testarea microbiomului, pentru că foarte mulți oameni întreabă unde se pot testa și cum se pot testa.

Sunt curios, apropo, de părerea ta despre asta și cum îl folosești în testare. Dar cred că benefic ar fi pentru fiecare să folosească această regulă simplă, să mănânce cel puțin 30 de plante diferite și am tot povestit, cei care ne urmăresc știu despre asta, 30 de plante diferite în fiecare săptămână. Plante însemnând legume, fructe, leguminoase…

Dr. Laura Gavrilaș: Semințe, tot ce vine din regnul vegetal. Într-adevăr, diversitatea, mai mult decât cantitatea lor, duce la un microbiom sănătos. Am date care ne arată că dacă mănânci un măr în fiecare zi nu e la fel de valoros decât dacă mănânci azi un măr, mâine afine, poimâine mango. Practic, fitonutrienții aceia din fructe și din legume au un efect prebiotic, adică de hrană a bacteriilor sănătoase. Și atunci cu cât mai vast este acest spectru de fitonutrienți, cu atât noi vom hrăni mai multe tipuri de bacterii. Să nu uităm că avem trilioane și atunci diversitatea care se asociază cu sănătate va fi mult mai mare atunci când diversitatea surselor de vegetale din alimentația noastră o să fie una mare, peste 25, peste 30 de surse pe săptămână.

Dr. Mihail: Corect. Și să nu uităm și de alimentele fermentate, însemnând lactate fermentate, chefir, însemnând legume fermentate, murături în saramură, în…

Dr. Laura Gavrilaș: Saramură. Absolut obligatoriu. Dacă punem oțet, a murit tot ce era bun acolo.

Dr. Mihail: Și tot Tim Spector ne-a povestit la podcast că, chiar dacă au murit, mare parte din ele sunt unele care rămân acolo. Adică și dacă mâncăm castraveți în oțet, tot există un beneficiu. Ai fibre și ai puține bacterii care, chiar dacă sunt moarte, niște semnalizări la nivelul microbiomului care ne pot ajuta.

Dr. Laura Gavrilaș: Apropo de testare și de modularea microbiotei intestinale, întotdeauna disbioza trebuie să asocieze o suferință, trebuie să asocieze un simptom. Da. Cumva persoanele și din public și din cei care ne ascultă, dacă vor să prevină, să înceapă să-și pună acea jumătate de farfurie de vegetale, să integreze leguminoasele, și acum, în postul Paștelui și în general, de patru, cinci ori pe săptămână în dieta lor, și e deja absolut minunat, dar persoanele care au simptomatologie care poate fi asociată cu disbioza, și aici mă refer, simptomatologie din spectrul gastrointestinal, boli autoimune, oboseală, depresie, anxietate, cognitive. Toate aceste disfuncționalități pot să aibă o piesă de puzzle în microbiomul intestinal. Deci e doar o piesă de puzzle. Nu e un răspuns general valabil la orice problemă de sănătate pe care cineva o are. Dar e acea piesă de puzzle pe care am, nu, n-am ignorat-o, n-am știut-o, pentru că e un salt absolut fantastic în cercetările pe microbiom în ultimii ani. Sunt peste, cred că 500 de publicații în ultimii 15 ani pe tema de microbiom intestinal și peste 500 de boli au studii în literatura de specialitate cu rolul microbiomului intestinal.

Dr. Mihail: Hm. Și știi, e foarte interesant că ai pomenit și de această, să zic, autostradă cu dublu sens și de ce are ea dublu sens? Și aici, Lavinia, pe tine o să te întreb. Pentru că se pare că da, microbiomul prin acei neuromodulatori sau lipsa lor ne influențează și starea noastră psihică, nivelul de anxietate, stările depresive, dar și invers. O să mănânci perfect, poți să ai un microbiom perfect, dar dacă tu ai stări de anxietate sau lucruri nerezolvate, se pare că acestea vor influența microbiomul nostru. Cel puțin știm asta, inclusiv din studii pe oameni, pe frați gemeni cu transplant de microbiom, unde la frați gemeni cu aceleași gene, gemeni identici, s-a practicat acest lucru. Un frate care suferă de obezitate, un frate normoponderal, și transplantul de la fratele normoponderal de fecale, e o tehnică specială, la fratele care suferă de obezitate, a dus la scădere în greutate și îmbunătățirea stării de spirit. Studii făcute inițial pe animale, pe șoareci, care fix asta arătau. Transplantul de microbiom de la șoarece anxios va induce anxietate la șoarecele sănătos.

Lavinia Bratu: Deci putem inclusiv prin conectarea la noi să ne influențăm acest microbiom, nu doar prin mâncare. Acuma mi-am adus aminte, apropo de șoarece, că pe la Șoareg a fost făcut, nu mai știu exact în ce, la ce universitate, cu anii în urmă, o testare cu șoricei care erau invitați să intre în niște cuști în care era urină de pisică, urină de iepure, urină de șoricel și era inserat Toxoplasma gondii, care este o bacterie ce se dezvoltă și care se înmulțește de fapt doar în momentul în care ajunge la pisică. Și putem și noi să fim în tranzitul acestui traseu, al acestui parazit, e și șoricelul. Șoriceii erau infestați cu Toxoplasma gondii și, culmea, alegeau să se ducă spre acea vizuină în care era urina de pisică. Adică pur și simplu își autosabotau supraviețuirea. De ce? Pentru că bacteria din interiorul corpului își dorea să ajungă la pisică pentru a se realiza lanțul reproductiv.

Deci aceste bacterii sunt mult mai inteligente decât ne putem imagina și sunt, cred că Tim le numește, acea farmacie internă. E farmacia noastră internă. Și cât de important este să înțelegem, fac legătura cu ceea ce m-ai întrebat și cu nervul vag. Mă gândesc la nervul vag și la partea aceasta, teoria polivagală. Știm puțin despre acest nerv vag, dar ceea ce în acest moment avem pus în cadru neuroștiință este că 80% din informație merge din corp spre creier, și 20% doar din creier spre corp. Apropo de cunoașterea corpului și interocepție, microbiomul pentru mine este cumva… mi-e foarte drag să te ascult vorbind despre el. Mi-a fost foarte drag să aud interviul cu Tim Spector, pentru că mă interesează relația aceasta cu starea de depresie, anxietate. Putem să ne gândim simplu cum avem starea în momentul în care intrăm la un examen. Automat simțim, nu, cumva emoția se duce în… avem nevoie să mergem la toaletă.

Știm foarte bine ce se întâmplă cu noi când ne supărăm foarte tare, ne balonăm, stomacul are un răspuns imediat despre aceasta. Aceasta este relația care vine dinspre partea noastră emoțională în microbiomul nostru, facilitează și dezvoltă anumite bacterii, cum, de exemplu, îmi vine să pun în cadru faptul că la boala Alzheimer, o degenerescență pe care până acum de curând, după 60 de ani, o puneam ca se declanșa această degenerescență, acum este cumva după 40 de ani și este întâlnită la persoane care cu 10 ani înainte încep să aibă o disbioză și un dezechilibru în ceea ce privește microbiomul. Este foarte interesant cum bacterii de fapt sunt corelate cu ce avem noi la nivel de barieră hematoencefalică, ce trece la nivelul creierului, și mai există acolo un plex, plexul coroid, care este următorul care face această… nu e… nu e separat creierul de corp. Iacătă. Există niște bariere, dar există niște substanțe, cum sunt și neurotransmițătorii, care au nevoie să treacă și, odată cu ele, într-o disbioză se întâmplă și traversarea acestor elemente care nu sunt favorabile, și da, cred foarte tare că unul dintre alimentele pe care noi și cu care noi ne sabotăm microbiomul este zahărul.

Zahărul procesat. Pentru mine n-a fost înspăimântător să văd ce ne face în organism, cât a fost înspăimântător să văd ce efect are la nivelul creierului și cât de mult sabotează evoluția și dezvoltarea la nivel de neurobiologie a copiilor care consumă zahăr procesat. Deci cumva grija noastră, educația noastră, înțelegerea faptului că suntem o comuniune, iacătă, suntem de două, trei ori mai multe bacterii decât celule în organism, ne poate duce în direcția aceasta de educație nutrițională și de cunoaștere de sine în care cum avem grijă și de bacteriile noastre. Exact, prin ce spuneați, eu aș mai adăuga și morcovul. Eu și soțul meu, când plecăm undeva, avem nuci și avem morcovi cu noi, pentru că acestea două ne dau sațietate, au ce trebuie pentru hrana microbiotei și ca să ne simțim bine și ca să putem mânca orice altceva când suntem pe drum, de exemplu, undeva, nuci cu toate alimentele, toate elementele integrate, și morcovul, care este un super aliment, și morcovul este primul aliment care se introduce în formarea microbiomului la bebeluși.

Noi, mămicile, știm că dăm, după laptele matern, este acest suc de morcov, și morcovul este în prime time și atunci cum să nu rămână în dieta noastră și cum să nu regleze în continuare aceste rădăcinoase microbiota, dacă ea ne formatează, el ne ajută, aceste alimente? Adevărul e că morcovul este foarte underrated, e foarte bun, e crocant, ți-l ai luat super ușor, se transportă ușor, adică e un aliment ideal de ronțăit, absolut ideal. Și nu știu de ce nu-l facem mai de trebuie să facem.

Dr. Laura Gavrilaș: Vreau să vă dezvălui că, datorită morcovilor, sunt eu astăzi în nutriție și sunt aici alături de dumneavoastră. Practic, pasiunea mea pentru nutriție a pornit în liceu și am început să fiu mai apropiată de mâncarea sănătoasă și începeam să-mi pun morcovi la școală ca și snack. Toți colegii râdeau de mine. „Ce faci, Laura? Noi ne punem sandviș cu salam de Sibiu și tu spui morcovi. Ce-i asta?” Și a doua, a treia zi începuseră și ei să-și pună morcovi, pentru că, apropo de ce ziceai? Sunt crocanți. Crocantul, apropo de percepția alimentului, de ce ne plac și chipsurile? Ne plac că sunt crocante. Da. Crocantul ăsta e o senzație care place creierului lui. Și au început să-și aducă și ei morcovi. Da. Deci de la morcov a început și drumul meu înspre alimentație sănătoasă.

Dr. Mihail: Nu știu dacă avem morcov la brunch jos…

Lavinia Bratu: Aș mai puncta…

Dr. Mihail: …dar sigur îl avem în salată.

Lavinia Bratu: Aș mai puncta ceva. Întotdeauna aceste stick-uri din morcov sunt binevenite. Cineva foarte apropiat din familie s-a născut cu o pareză. În timpul nașterii s-a întâmplat ceva și buza în partea dreaptă era căzută. Și un medic i-a spus mămicii: „Suc morcovi de când mergi acasă, două picături, trei picături”, după un an cu acest suc de morcov. No, pare ciudat, dar chiar am trăit, am fost în relație și există și o explicație, bineînțeles, a nutrienților. Copilul este foarte bine acum. N-a intervenit, nu s-a intervenit altfel, pentru că era riscul mult să schimbe toată microbiota în formare, de exemplu, și felul în care se dezvolta creierașul. Intervenit cu acest suc de morcov. Bine, copilul nu mai mănâncă morcovi ever, dar asta e altă poveste.

Dr. Mihail: Interesant. Acum am înțeles cum funcționează corpul nostru, am înțeles ce înseamnă un jurnal alimentar, am înțeles ce înseamnă reglarea emoțiilor noastre sau cel puțin conectarea la propriul nostru corp, cel puțin recunoașterea faptului că suntem deconectați de propriul corp, am înțeles ce înseamnă să mâncăm sănătos și ce e acest microbiom. Acuma, dacă vorbim totuși despre un pacient care suferă de obezitate sau e supraponderală, are kilograme în plus, 10, 20, 15, cât de real este pentru acel pacient să slăbească? Pentru că statistic vorbind cifrele sunt dezastroase dacă nu vorbim despre o intervenție fie farmacologică, fie chirurgicală, urmărire multidisciplinară, lucruri la care nu au acces toți pacienții. Cât de real este și de unde ar trebui să înceapă un pacient care se uită acum la această conferință Bun Bine și vrea să înceapă să slăbească, a încercat dietă, a încercat restricții, deja a înțeles că trebuie să mănânce colorat, trebuie să se conecteze la propriul său corp, trebuie să nu mănânce, să nu renunțe la mesele de la începutul zilei, că la alea e cel mai ușor să renunți, după aia să exagerezi, exagerezi seara. Dar ce este real pentru el ca ritm de slăbire?

Dr. Laura Gavrilaș: Aș vrea să mai punctez un mic element important, pentru că pacienții cu exces ponderal suferă de o stigmă generalizată, atât din partea societății, cât și uneori din partea personalului medical și a persoanelor care ar trebui să aibă grijă de el. Și aș vrea să le spun tuturor pacienților care suferă de exces ponderal, fie că vorbim de obezitate, fie că vorbim de suprapondere, că slăbitul nu este un test de voință, este un context extrem de complex, cum l-ai prezentat și tu la început, în care corpul și-a pierdut busola metabolică. Vorbim de un dezechilibru biochimic caracterizat de inflamație, de rezistență la insulină. Deci, practic, tot ce înseamnă metabolic lucrează împotriva noastră, nu pentru noi. Vorbim de un context genetic, gena FTO, spre exemplu, cea mai studiată genă de obezitate, care predispune pentru a-ți plăcea mai mult gustul dulce și savuros și cu grăsime, și un context neurochimic unde busola de foame, sațietate este dereglată.

Deci excesul de greutate, mai ales când depășește pragul de 30 de IMC, este o boală. Este o boală cronică multifactorială și exact așa trebuie privită de către pacient, de o îngrijire permanentă. În primul rând, când pornești, trebuie să-ți dai seama că ceea ce faci tu nu are neapărat termen de valabilitate. Nu-i un regim post-intervenție chirurgicală care durează 10 zile. Asta aș vrea să-i invit pe oricine să aibă această perspectivă a faptului că slăbitul este un proces în care ai nevoie de specialiști, de medici, de dieticieni, de psihologi, de antrenori de sport și, da, de foarte multă înțelepciune în a modifica comportamente, pentru că mediul este obezogen. Intrăm în supermarket și 80% din ce e acolo e împotriva sănătății noastre. Și vreau să vă spun că ieri sau alaltăieri a fost publicat în The Lancet un semnal de alarmă care spune așa: „Puneți sănătatea înaintea profitului.” Apropo de abundența ultraprocesatelor și impactul alimentației ultraprocesate asupra sănătății.

Dr. Mihail: Și îmi închipui că acum toate firmele care fac aceste alimente o să zică: „Uau, ce au zis Lancet, hai să nu mai facem profit, să punem sănătatea în față.” Într-adevăr, asta, știi, asta e o temă care necesită probabil o altă conferință, pentru că într-adevăr e nevoie de implicarea guvernelor care să facă reglementări astfel încât reglementări care există la țigări, reglementări care există la alcool, și reglementările astea diferă de la țară la alta. Țările care au populații, să zicem, care-s predispuse la a consuma în exces alcool, nu ai cum să cumperi alcool decât între anumite ore. Uite, am fost în Groenlanda acum câteva luni și m-am mirat că ne-am dus să cumpărăm la supermarket bere și frigiderul de bere era închis și berea se putea cumpăra între 11 și 1:00 ziua. Atât. Deci doar dimineața poți să-ți cumperi bere când n-ai chef să bei alcool. După aia oamenii sunt… există această prevenție în a cumpăra alcool seara când ai putea exagera cu el și atunci alegerea ta este una conștientă ziua că îți cumperi ceva ce și nu mai mult decât ai vrea să bei seara și astfel de reglementări sunt, da, sunt extrem de necesare și în industria alimentară unde lucrurile sunt la liber.

Lavinia Bratu: Și atunci mai bine ne întoarcem la ce putem facem noi până fac guvernele ceva. E, în psihologia sănătății sunt niște pași pe care îi putem urma inclusiv la o persoană care are acest proces de slăbit, câteva 10, 20 de kg. Cred că atunci când vorbim de 30 de kg, aice cu siguranță suntem deja. Domnul doctor este în față. Da. Domnul profesor Copăescu știe despre ce e nevoie. E foarte important să-ți asumi unde ești astăzi, fără să te judeci pentru ce ai făcut ieri, ci să-ți asumi cu grijă față de ceea ce ești și te simți și unde ești astăzi. După această asumare, vorbim mai apoi cumva de un self compassion, adică să ai compasiune față de tine, să fii blând cu tine, pentru că dacă ești blând cu tine, aceasta este o intervenție nu doar la nivelul cumva metabolic, nu doar la nivel emoțional, ci și la nivel metabolic e o intervenție.

Blândețea, starea în care îți asumi și ești blând cu tine și nu te judeci. Mai apoi e partea aceasta de ascultare a propriului corp. Da, am nevoie să vindec relația cu corpul, să mă ascult și să fac asta. N-o să poată nimeni să mă învețe. Indiferent cât de mult slăbesc, dacă nu ajung cu adevărat să fac acești pași real, conștient, mă întorc în punctul din care am plecat. Deci am nevoie să-mi ascult corpul, am nevoie să văd ce-mi spun interoceptorii din interior când sunt obosit să iau o pauză, când sunt tensionat să mă duc la un masaj, când mi-e foame, când mi-e… pentru că noi nu mai simțim foamea, știi? Noi de fapt nu mai simțim foamea și nu mai simțim nici sațietatea cumva, dacă metabolismul este cumva dereglat. Și după aceea foarte important este să-mi onorez emoțiile, dar realmente acesta este cuvântul cel mai frumos, să-mi onorez emoțiile, să înțeleg ce trăiesc, cum mă simt în acel moment și ce pot să fac.

Pentru că emoție înseamnă emotion, a te pune în mișcare. Nu înseamnă în a te închide, nu înseamnă în a te sabota, a te autosabota sau a-ți periclita relațiile cu tine și cu ceilalți. Deci aceștia sunt pașii de asumare, de compasiune, de ascultarea ta, de onorarea emoțiilor și, nu în ultimul rând, de acțiuni bazate nu pe forțare, ci pe bucurie. Asumat, ies la plimbare 30 de minute în fiecare seară. Asumat. Îmi invit familia în fiecare seară să facem 30 de minute de mers sau orice sport care mă prinde în acel moment și pe care pot să-l fac cu bucurie, mișcare pe care pot s-o fac cu bucurie, și sigur găsim fiecare dintre noi, și pe urmă respectarea unor limite, sigur că da, a unor ritualuri e important. Aice îmi găsesc niște resurse, cum ai spus, poate că nu am bani să mă duc și să-mi fac o echipă, cu toate că n-ar fi rău măcar să cecuiesc măcar o dată cu fiecare dintre ei, un psiholog, cu un dietetician.

E foarte important. Îmi dau niște resurse pe care le folosesc, le integrez, dar dacă nu pot să fac asta, oricum avem informație pe care n-o capitalizam, putem să deschidem, uite, ne uităm la această înregistrare și respect niște ritualuri ce țin de mine, de onora, în a mă onora pe mine corpul, emoțiile și relațiile pe care eu le am. E foarte important să ne găsim pe cineva cu care să facem lucrul ăsta de transformare, să nu-l facem de unul singur și asta înseamnă, dacă nu putem un specialist, cineva apropiat, partenerul e foarte important, partenerul de viață nu degeaba este atât de semnificativ în tot ce înseamnă longevitatea noastră și starea de bine. Mă gândesc la studiul acela al lui Harvard, cel mai lung studiu făcut vreodată, 81 de ani. Cum trăiește omul sănătos și cum ajunge să îmbătrânească sănătos în baza relațiilor pe care le are, mai aproape a partenerului de viață.

Dr. Mihail: Și îmi place atât de mult că spre final acum am punctat diferența între, să zic, a trăi sănătos, a practica prevenția, a mânca conștient, a face acest checkup constant, dar și limita pe care, odată ce am depășit-o, este bine să conștientizăm că este o afecțiune, o boală cronică care trebuie tratată. Și această denumire de boală cronică, ea ar putea să fie la prima vedere stigmatizantă, că omul care are un BMI peste 30 zice: „Ce? Eu nu sunt obez, eu nu, n-am nicio boală, dar am așa un moft, am mâncat mai mult.” Dar tocmai el, dacă îl recunoști ca fiind o patologie, o boală cronică, asta te scapă de stigma că tu ești de vină pentru asta. Toate acele cercuri despre care am povestit sunt intercalate și sunt cauzatoare pentru această afecțiune pe care o ai și ai nevoie de un specialist ca la orice altă afecțiune.

Despre asta o să vorbim în a doua conferință. Dar înainte de a trece la Q&A, și o să avem Q&A, să vă gândiți dacă aveți întrebări. O să luăm trei, patru, cinci întrebări din public și o să continuăm discuția inclusiv jos la brunch. Vreau să vă povestesc din nou, strict anecdotic, cum am reușit eu personal să reduc din propria mea greutate și am avut două momente cheie de care mă folosesc și acum, un prim moment cheie, și am avut, să zic, greutatea mea maximă, dar, din nou, vă rog s-o luați fix ca pe o anecdotă. Suntem la acuma, la… sesiunea de povești în care fiecare își spune povestea și poate puteam învăța fiecare din ele, dar asta nu înseamnă că asta va funcționa la fiecare. Când am aflat despre microbiom și am aflat de diversitate și de toate aceste plante și de această recomandare a acestor studii American Gut Project, care ne spun că cei mai sănătoși oameni mănâncă 30 de plante în fiecare săptămână, noi am zis: „Și ce, dar de ce nu facem o salată cu 30 de plante într-o singură masă?” Și am făcut această salată.

Am făcut-o întâi acasă, după aia am propus-o restaurantului de lângă studioul la care lucrăm și de atunci avem la restaurantul de fix de sub noi. Salata se cheamă „Salată 30 de plante Doctor Mihail”. Și e o salată în care efectiv am pus 30 de plante însemnând legume, leguminoase, ciuperci, semințe, mirodenii, condimente, și avem 30 de plante. Toți colegii mei mănâncă această salată în fiecare zi. Și John și Cătălin și Claudiu. Nu-mi dau seama dacă o mănâncă de frică să-și comande altceva sau chiar le place. Ei se jură că le place, dar în mod real ne place. Și eu, de exemplu, de când am început să mănânc acea salată, am început să simt conștient mult mai multă sațietate după acea mâncare. Nu-mi vine să mănânc în plus. N-am avut restricții mari și am reușit să slăbesc. La un moment dat am slăbit, cred că am avut, maximul pe care l-am avut a fost de 102 kg și am ajuns după aia la 86 de kg, iar acum am 90 fix și mă mențin la 90 fix de multe luni.

Aproape se face un an. Al doilea lucru care m-a ajutat a fost un senzor de glicemie și asta vreau să vă arăt astăzi și să vă arăt ce este un senzor de glicemie și cum se montează. Și am aici unul, pentru că am mai prezentat senzor de glicemie și am povestit despre acești senzori și care e ideea cu un astfel de senzor? Un senzor de glicemie, sau acești senzori de glicemie, care practic sunt senzori de monitorizare continuă a glicemiei, sunt device-uri care se montează pe corp și care îți transmit prin Bluetooth telefonului care este variația ta de glicemie. Eu, când am aflat treaba asta și am făcut acum vreo patru ani, am fost șocat de rezultate, care m-au și speriat, și aici este un dar, pentru că un senzor, un astfel de senzor nu este pentru oricine. Dar un… și o să-l montez imediat, o să vă arăt cum, ce bifează acest senzor din discuția pe care am avut-o astăzi și, în general, un senzor de monitorizare continuă a glicemiei este journalingul pe care l-am făcut prima dată când am avut un senzor.

Tu ai o aplicație și ce se întâmplă de fiecare dată când mănânci? Senzorul monitorizează constant din minut care este glicemia ta și o calculează, o aproximează, pentru că are un ac care este în grăsime și el, în funcție de ce se întâmplă în grăsime, își dă seama cam cât e glicemia ta, care e valoarea de zahăr din sângele tău, și poate să vadă variațiile glicemice. Poate să vadă că, dacă mănânci un alt tip de aliment, ai un spike de glicemie, sau dacă combini acel aliment cu alte alimente, nu mai ai un spike sau ai o glicemie stabilă. Și pentru mine ăsta a fost primul moment în care am putut să văd în interiorul corpului. Știu că mănânc o prăjitură, știu că o să am spike de glicemie, știu că în 10 ani o să am rezistență la insulină, dar când vezi un spike de glicemie…

Și ce a fost șocant pentru mine este că fix fast food-ul îmi creștea mult mai mult glicemia, cu pui prăjit în crustă, decât, nu știu, un tort care era un pic mai gras și dulce. Ăla a fost primul moment în care eu personal am început să conștientizez cum lucrează mâncarea în mine, nu doar teoretic, ci și văzând pe telefon. Următorul pas a fost faptul că, conștientizând asta și așteptându-mă la un feedback nasol, mi-am dat seama că pot să mă abțin de la a mânca anumite lucruri, poate pentru a avea o glicemie mai stabilă, da? Adică cumva un fel de gamificare. Și în final asta m-a învățat să-mi dau seama care e reacția anumitor tipuri de alimente asupra mea. De exemplu, pastele sau pizza. Nu-mi creșteau glicemia la fel de mult cum mi-o creșteau, nu știu, ardeii umpluți. Și atenție, în final e foarte important să luăm informațiile pe care ne dă un astfel de senzor și să le folosim cu maximă precauție.

Pentru că, ghici ce? Terciul de ovăz de dimineață îți dă un spike de glicemie foarte mare. Da. Și sunt chiar medici pe internet care trag concluzia greșită că, dacă un aliment îți dă un spike mare de glicemie, înseamnă că e nesănătos. E complet greșit. E ok să ai un spike mare de glicemie de la ovăz și studiile ne spun că dacă mănânci mult ovăz ești mult mai sănătos pe termen lung și rezistența ta la insulină scade, nu crește, chiar dacă îți dă un spike de glicemie. Și un suc carbogazos poate să-ți dea un spike de glicemie mai mic decât acel ovăz, dar ăla este nesănătos. Deci, informațiile pe care le luăm dintr-un astfel de senzor e foarte important să le trecem printr-un filtru critic. E bine să avem un prieten medic sau chiar, nu știu, un medic de familie, un medic diabetolog cu care să interpretăm aceste rezultate.

Și ultimul lucru pe care l-am aflat când am început să port un astfel de senzori și aveam, nu știu, de ani, cred, e să văd că am un început de prediabet și m-am dus și m-am testat, mi-am făcut hemoglobina glicozilată, am constatat că am prediabet și am reușit să-l duc în remisie, dacă e corect ce spun, să-l reversez urmând o dietă care excludea sau limita consumul de carbohidrați rapizi. Și vreau să vă arăt ce înseamnă acest senzor. Este efectiv… E atât de simplu. E o astfel de ștampilă. Se poate monta pe braț, se poate monta pe abdomen, se poate monta în lateral. Eu de regulă îl port pe abdomen când îl port și e suficient să-l porți o singură dată ca să-ți dai seama ce se întâmplă în corpul tău. Eu acum cred că-l port o dată sau de două ori pe an ca să mai îmi aduc aminte și din nou ca să țin acest jurnal.

El se deșurubează așa și pur și simplu aici este un ac, dar care doar te înțeapă și iese înapoi și rămâne sub piele un filament care ulterior se conectează la telefon. Vă arăt imediat. Eu de regulă când îl pun aici mă ciupesc ca să văd unde e cea mai sensibilă zonă. Fiind un ac și fiind un filament, e posibil ca el să te jeneze dacă nimerești pe traiectul unui nerv. Uite aici e cea mai puțin sensibilă zonă. De regulă acasă fac asta cu multe grimase și cu multe „Hai că poți. Hai că poți.” Acuma o să fac mai rapid că sunteți voi lângă mine. Se face așa. Stai așa. Nu se apasă. Deci ăsta se apasă. Se ține aici și se apasă pe asta. Gata.

Lavinia Bratu: That’s it.

Dr. Mihail: That’s it. Îl ții 5 secunde ca să se lipească. L-ai scos. Ăsta este senzorul. Există tot felul de situații, adică poți să nimerești un mic vas de sânge și să exieze un pic de sânge aici și that’s it. Dar în principiu asta este tot. Acuma eu am acest senzor care are Bluetooth, are un algoritm șmecher care măsoară nivelul de glicemie și ceea ce fac după aceea este să iau această aplicație. Aplicația se cheamă Links, la fel cum se cheamă senzorul, și e de la partenerii noștri de la Glucopro, care susțin acest brunch, și asta e aplicația. Se apasă pe butonul pair. El îmi găsește senzorul. L-a găsit. Am apăsat pe pairing. Îi dau pair și el începe un proces de încălzire. Durează o oră până se încălzește.

Dr. Laura Gavrilaș: Nu mănânci nimic în ora asta.

Dr. Mihail: Bă, nu poți să mănânci și continui cumva. Ce fac eu și nu vreau să dau sfaturi în direcția asta? Medicul ar trebui să vă sfătuiască. Ce fac eu în momentul în care pun senzorul este, acuma urmează 60 de minute de încălzire. Ce fac eu este să mă comport absolut normal, ca și cum n-aș purta acest senzor. Prima zi e o zi în care senzorul se încălzește și poate să-ți dea variații. Adică prima zi, recomandarea e ca în prima zi să nu iei în considerare rezultatele, pentru că el o să se ducă în sus, în jos și se autocalibrează. După care ceea ce vezi imediat să găsesc o zonă. Uite, asta, de exemplu, este o zi de 24 de ore în care senzorul îmi arată glicemia mea constant de la un minut la altul. Și ceea ce înseamnă asta pentru mine este să văd cum reacționez la alimente, să nu încep să exclud alimente pe care le știu sănătoase doar pentru că îi dau spike de glicemie.

De exemplu, ai mâncat niște struguri, o să ai un spike, asumă-ți-l, dar poate mănânci mai puține struguri. Da. Și asta mă ajută să am un jurnal alimentar. Ăsta e primul moment în care eu am avut un jurnal alimentar, pentru că pe fiecare spike îmi notam ce am mâncat și asta m-a ajutat să am o relație mai conștientă cu aceste device-uri. Bineînțeles, Lavinia probabil că o să zică, o să zică ok, dar e bine să fim noi prezenți și să simțim această relație și eu cred că ele două nu se contrazic una pe alta. Există însă un risc. Eu port un ceas care îmi arată cum dorm. Normal că știu că am dormit bine și fără ceas și înainte să mă trezesc încerc să mă conectez la mine să-mi dau seama cum am dormit și ceasul doar îmi confirmă că am dormit bine. Același lucru e valabil și cu orice device care îți arată cum este starea ta de sănătate.

E bine să rămâi tu conectat la tine, dar un astfel de device poate să aducă informații în plus anumitor persoane. Reușita hrănește motivația și atunci când vezi că poți și că-ți iese, inclusiv cu jurnalul alimentar și glicemiile stabile și faptul că ai dormit bine, practic e acel moment în care zici: „M-am făcut bine, hai că oare ce am făcut ca să fac bine și data viitoare?”

Lavinia Bratu: E o validare, da, și bună. E o validare, dar și e o privire în interior.

Dr. Mihail: Bun, asta a fost. Iată că mi-am montat și un senzor în direct. Ce tare! Yes, mi-a ieșit pentru ăsta. Avem emoție acuma. Nu mai am nicio emoție și avem, da, avem o încheiere de conferință în care sper că am descifrat prin aceste umbre pe care le-am văzut mai devreme pe ecran în toate aceste arii care ne influențează felul de a mânca, felul de a ne raporta la greutate și la sănătatea corpului nostru. Și acum propun să luăm întrebări din public.

Interlocutor: Întrebarea ar fi pe cât se poate de simplă și ca și răspuns, cum ne ajută testele de ADN în funcționarea mai bună a microbiomului și, evident, în prevenția în zona obezității? Mulțumesc.

Dr. Laura Gavrilaș: Mulțumim foarte mult pentru întrebare. Va clarifica, cred, multe curiozități pentru cei de aici. Testele de ADN, testele nutrigenetice și testul de microbiom sunt două instrumente distincte. Testul nutrigenetic este un test de predispoziție care poate să îți spună eventualele scurt-circuitări în rute metabolice implicate în metabolismul vitaminei B12, metabolismul acizilor grași, metabolismul vitaminei D. Practic îți spune din construcția ta genetică riscul tău este mai mare să ai un deficit de vitamină D și atunci ce fac eu cu informația asta sau ce face pacientul cu informația asta? Dacă în mod normal nu-mi verificul de vitamină D pentru că e costisitor, știind că am o predispoziție, voi face efortul ăsta și voi vedea dacă clinic se confirmă această predispoziție. Pentru că dacă la vitamina D ai o predispoziție, dar tu stai la soare foarte mult, e posibil, stând foarte mult la soare, să… datorită mediului, da? Deci geneticul este sculptat de mediu.

Dacă ce-i dăm noi încărcăturii genetice este favorabil, s-ar putea ca această predispoziție să nu se manifeste. E un instrument pe care îl faci o singură dată în viață, pentru că ADN-ul nu se modifică și poate să ne ajute să descoperim dezechilibre înainte să apară. E util. E foarte util. Când trecem la testul de microbiom, acesta analizează materialul genetic bacterian și ne dă informații cu privire la câteva, că am zis că sunt trilioane de bacterii, câțiva reprezentanți importanți ai microbiomului nostru și ne spune abundența de lactobacil, de bifidobacterii, anumite specii importante cu efect benefic pentru sănătate, spre exemplu specii de Akkermansia muciniphila, Faecalibacterium prausnitzii, și specii care pot să fie cu potențial dăunător. Și atunci dacă eu am, nu știu, simptomatologii pe care nu le explic, nu le pot explica altfel, văzând microbiomul pot să corelez anumite lucruri pe care le simt cu dezechilibre în microbiomul intestinal.

Dar testul de microbiom se repetă. Da? Deci diferența dintre cele două e că unul îl fac o dată, celălalt e un instrument ca și, nu știu, colesterolul, asupra căruia intervin și urmăresc în dinamică ce se întâmplă cu el.

Dr. Mihail: Și apropo, aș vrea să completez de legat de testele genetice, trebuie să ținem cont că noi în momentul de față nu avem încă un genom de referință românesc, ceea ce foarte multe alte țări au. Ce înseamnă genom de referință și de ce contează el? Pentru că genele sunt extrem de intercalate între ele, atât de intercalate încât o simplă minte umană n-are cum să le perceapă. E ca și cum, ok, dumneavoastră ați venit la eveniment pentru că ați văzut reclama poate pe internet când ați văzut evenimentul Bun Bine, dar un coleg sau un coleg v-a zis: „Hai, vino și tu cu mine” și ați venit. Dacă al treilea coleg v-ar fi zis că nepotul lui a fost și nu i-a plăcut, v-ați fi regândit dacă veniți sau nu, dar v-a influențat, nu știu, un discount. Toate lucrurile astea așa le fac și genele și nu e suficient să ai o singură genă care să zică așa: „Asimilez asta, așa asimilez altceva.” Toate aceste intercalări momentan nu se pot studia altfel decât având un genom de referință.

Genom de referință înseamnă că avem o bază mare din populația dată a României, de exemplu. O testăm, o urmărim pe parcurs de 5, 10 ani și vedem ce gene, la ce riscuri ne presupun sau la ce beneficii. Vreau să vă zic că avem un proiect în desfășurare în momentul de față, se cheamă ROGEN. Eu sunt implicat în proiect ca expert de comunicare și vă sfătuiesc dacă sunteți curioși să participați, să vă înscrieți. Proiectul presupune crearea unui genom de referință românesc și se înrolează 5000 de pacienți cu patologii din diverse arii și 5000 de pacienți sănătoși. Site-ul pe care îl avem este… se numește rogen.ro și oamenii sănătoși sau care se știu sănătoși se pot înrola. În momentul de față sunt vreo 2000 de persoane înate din cinci și de abia s-au început să facă înscrierile și în felul ăsta o să putem și noi în timp să avem un genom de referință și o să putem să interpretăm mult mai corect testele inclusiv de nutrigenetică, să vedem anumite gene în populația românească în care să spunem: „Ok, tu ești predispus la deficit de vitamina D, trebuie să mergi mai mult pe afară.”

Interlocutor: Întrebarea mea este legată de proteine. Mi se pare că proteinele a devenit un subiect foarte interesant în ultimul vreme și poți să mănânci prea multe proteine, pentru că la un moment dat s-a discutat despre un rest de proteine care rămâne în intestin și este nociv și mai ales pentru oamenii care vor să crească masa musculară. Ce înseamnă chestia asta? Adică poate să devină și nesănătos la un moment dat.

Dr. Laura Gavrilaș: Mulțumesc foarte mult pentru întrebare. Sunt multe cercetări care ne arată că inclusiv la indivizii sănătoși antrenați un extra 20 de g de proteine pe zi modifică nociv microbiomul intestinal. Asta înseamnă că trebuie să avem întotdeauna nu doar un singur obiectiv de sănătate în minte, ci întregul ansamblu, întregul impact asupra corpului nostru. Deci și cu aportul proteic recomandarea mea e întotdeauna, chiar dacă se urmărește hipertrofie musculară, să nu se lase din vizor și impactul pe care aportul proteic în exces îl are asupra microbiotei intestinale. Dar asta ce înseamnă? Dacă ești într-un moment în care urmărești hipertrofie musculară și ești pe un exces proteic, în egală măsură să ai câteva comportamente alimentare care să favorizeze microbiota sănătoasă. Da, pentru că n-o să stai tot timpul pe exces proteic. La un moment dat o să zici: „Da, sunt mulțumit cu masa mea musculară, sunt ok, sunt în zona pe care mi-o doresc, reduc puțin aportul pentru menținere”, și atunci, la acel moment, și eu am pacienți care își doresc să crească în masă musculară, urmărim lucrul ăsta și în momentul în care avem un aport proteic peste necesarul de menținere, urmărim în egală măsură o modulare favorabilă a microbiotei intestinale. Deci suntem atenți pentru că știm că excesul poate să fie dăunător microbilor de la nivelul microbiotei și atunci avem foarte mare grijă să dăm mai mult un pic de mâncare bacteriilor prietenoase.

Lavinia Bratu: Pot să-ți ofer și perspectiva mea. E… m-am gândit că în ultimul timp este acest trend în nutriție să mâncăm și să fim atenți la proteine. S-a cam dus. Adică eu văd e deja un val în scădere deja și crește valul de fibre, dar într-adevăr fibrele… Da, poate că… Dar cât timp am fost zeci de ani cu atenția asupra carbohidraților și n-a fost tocmai, adică manualele au nevoie să fie rescrise, nu există acel procent, nu cred că avem nevoie să fim atenți la ceea ce se întâmplă. Farfuria atât de fain explicată de Laura adineauri, proporțiile, măsura și calitatea rămân cele care de fapt să ne ghideze.

Dr. Mihail: Exact. Dar cred că e mult mai important să avem acea farfurie echilibrată și să nu ne mai gândim la gramele de proteine decât să ne uităm doar la gramele de proteine și să neglijăm restul pentru că atenția noastră e limitată. Vreau din nou să vă mulțumesc pentru această discuție într-adevăr extraordinară și care ne-a și calmat și ne-a și adus știință și cunoaștere în privința mâncării. Jos avem un brunch pe care îl avem de la prietenii noștri de la Carte Blanche, cu nutriționistul-șef de acolo, Adrian Ungureanu, care mi-e foarte bun prieten și cu care toate mâncărurile alea le-am gândit și le-am sortat astfel încât să fie echilibrate și să ne satisfacă. Mulțumesc mult de tot și ne întoarcem.

De interes pentru tine

Cum scapi de greutatea în plus | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Prof. Dr. Cătălin Copăescu

Cum scapi de greutatea în plus | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Prof. Dr. Cătălin Copăescu

Boabe de cunoaștere
Cum scapi de greutatea în plus | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Prof. Dr. Cătălin Copăescu
Cum am slăbit 10 kg. Fără trucuri și fără diete absurde!

Cum am slăbit 10 kg. Fără trucuri și fără diete absurde!

În profunzime
Cum am slăbit 10 kg. Fără trucuri și fără diete absurde!
Ce se întâmplă în corp când te înfometezi?

Ce se întâmplă în corp când te înfometezi?

În profunzime
Ce se întâmplă în corp când te înfometezi?