Eu sunt doctor Mihail și astăzi vreau să-ți povestesc ție cum am slăbit în ultimele trei-patru luni mai mult de 10 kg. Fac acest material care o să fie un pic mai mult povestit decât analitic și științific. O să vorbim și despre știință, dar o să încerc să mă limitez în a povesti prea multă știință și o să-ți povestesc experiența mea, ce am simțit, cum am ajuns la această decizie, cum mi-am respectat această decizie, când am greșit, când mi-a ieșit, cum am reușit să mă simt bine slăbind și te invit să te relaxezi să urmărești acest material. Mi-ar plăcea ca la final să simți, să înțelegi care sunt pilonii unui parcurs corect în a slăbi, dar să ții cont că noi toți suntem diferiți. Slăbitul e un proces personal. Programul meu, locul în care lucrez, mâncarea la care am acces, ce se gătește la mine acasă, ce se găsește ce se gătește la restaurantul de sub studioul nostru, toate lucrurile astea sunt specifice mie. Programul de lucru, sala la care merg, cât dorm, apoi genele noastre, toate sunt diferite. Tu poate ești predispus la a mânca mai mult, eu sunt predispus la a mânca mai puțin. Tot acest background social în care trăim, câți bani avem sau nu avem, cât timp suntem dispuși să alocăm lucrurilor pe care le gătim sau sănătății noastre, toate astea diferă atât de mult încât este foarte greu să aplici același lucru la două persoane diferite. Dar mi-ar plăcea să asculți, să simți și să vezi unde poți să intervii tu, pentru că sunt multe lucruri pe care le putem face probabil în aceeași măsură în procesul acesta de slăbire pe care eu l-am avut au fost incluse mai multe lucruri și mi-am dat seama de asta, pentru că de când am slăbit mă întâlnesc foarte des cu oameni. Sunteți și voi mulți care scrieți în comentarii și ziceți Hei, ai slăbit, arăți mai bine sau poate n-arăți mai bine. Bravo, cum ai făcut-o? Avem astfel de comentarii pe YouTube. Dar cel mai des primesc această întrebare atunci când mă întâlnesc cu oameni pe stradă sau când mă întâlnesc cu oameni la sală. Da, colegii mei de sală de forță sau când mă întâlnesc cu cunoștințe cu care nu m-am văzut de ceva timp. Toată lumea mă întreabă trei chestii. Unu, Băi, ai slăbit? Ai vrut să slăbești? Și e o întrebare care mereu mă cumva mă face să mă simt așa cumva contrariat. Mă gândesc cum adică ai vrut? Logic că am vrut să slăbesc. Adică cumva mă face să cred că poate n-arăt, poate arăt bolnav. Adică mă face să mă gândesc că poate arăt bolnav și am slăbit din cauza unei boli. Doamne ferește și nu că am vrut, cu toate că eu când mă uit la mine în oglindă îmi place mai mult ce văd acum față de ce vedeam înainte când aveam cu 10 kg în plus. Deci întrebarea este dacă am vrut să slăbesc? Nu știu de unde vine întrebarea asta, poate știi tu de unde vine. Las-o jos în comentarii. Da, am vorbit despre cauzele oncologice care te fac să slăbești brusc și rapid, dar oamenii care au aceste cauze de slăbit oncologice sunt slăbiți, n-au energie, ceea ce nu e în cazul meu, Slavă Domnului. În fine, întrebarea asta e un pic tulburătoare, dar răspunsul este: am vrut să slăbesc. Și a treia întrebare este: Băi, dar cum ai reușit să slăbești atât? Și mai sunt câte unii care zic: Băi, dar oprește-te, nu mai slăbi mai mult decât atât! Și la întrebarea cum ai reușit să slăbești mi-a fost mereu greu să găsesc un răspuns și video-ul acesta este de fapt un răspuns care este mai lung pentru că n-am cum să dau acest răspuns fiecărui om care mă întreabă cum m-am slăbit, cu toate că sunt conștient că acești oameni vor întreba în continuare și sunt conștient că atunci când o să le zic Uite, am un video despre asta, uită-te la acel video, ei n-o să se uite. Se întâmplă foarte des asta și-i înțeleg pe oameni, nu-i judec, dar se întâmplă foarte des. Când lumea mă mai întreabă, ei dar cum ții tu deficitul caloric? Zic, băi, uite am material despre deficit caloric pe YouTube, intră și uită-te, are 30 de minute, înțelegi tot și după aia mă văd într-o săptămână cu același om. Zice: Băi, să vezi ce deficit șmecher fac. N-am mai mâncat de trei zile nimic. Și zic: dude, dar nu e, nu e sănătos, nu e ok. Adică uite, am explicat în materialul ăla. A, da, da, da, da, mi l-am notat, dar nu m-am uitat, dar eu fac deficit în continuare. În fine, este foarte, foarte a devenit amuzant faptul că ori de câte ori mă întâlnesc cu oameni care se vede și o spun ei că încearcă să slăbească și se întâlnesc cu mine și zic: Mamă, dar ce-ai slăbit! Ce tare ai slăbit! Nu, da, ai vrut să slăbești? Da, cum ai slăbit? Și când încerc să le explic cum am slăbit, ei încep să mă contrazică, să zică: a, nu, așa nu e bine. Să vezi ce fac eu, eu dimineața îmi fac un shot cu miere și cu lămâie și după aia îmi fac un șat de ghimbir și nu mai mănânc de trei zile. Și se vede că-i cunosc. Se vede că nu este eficient ceea ce fac. Îmi pare rău să zic, dar se vede cu ochiul liber că nu este eficient ce fac, dar este amuzant cum întreabă pe mine cum am slăbit și după aceea mă contrazic și îmi spun de fapt. În ce tot ce-și doresc ei este să-mi explice ce fac ei și fie pot să le zic: Da, bravo, e foarte bine ce faci! Și omul respectiv este satisfăcut de asta sau dacă-i zic: Băi, nu e tocmai ok ce faci, ei încep să mă contrazică sau persoana respectivă începe să mă contrazică. În fine, aici cumva îți dai seama din start cât de mare este dorința acelui om de a slăbi, pentru că dacă ai o dorință de a slăbi sunt câțiva pași pe care trebuie să-i parcurgi non negociabil și cu cum vă ziceam, revin la povestea mea. Și vreau întâi să vă arăt cât am slăbit. Acesta este un grafic pe care o să-l vedeți acum pe ecran și vedeți că graficul este comparație, comparația a două măsurători pe un cântar electric inteligent care îți face prin bio impedanță îți calculează procentul de grăsime, procentul de mușchi, greutatea, grăsimea viscerală. Niciun astfel de cântar nu este perfect, dar dacă ai același cântar pe care te cântărești odată la câteva zile și-ți urmărești parcursul, în mod cert poți să vezi un parcurs corect. Iar pe cântarul ăsta vedem că în comparația celor două zile în care m-am cântărit, m-am cântărit aici aproape zilnic, uneori o dată la două zile, dar în comparația a două zile vedem o diferență de 133 de zile, deci diferența între cântărit acum 133 de zile pe 16 septembrie și vedem cântărirea de ieri pentru că astăzi suntem pe 30, suntem pe 30 ianuarie și cântărirea e de alaltă și vedem că în 30 în 133 de zile am slăbit 10 kg, 10,7 kg. Cea mai mare diferență pe care am atins-o în astea două patru luni a fost de 12 kg, dar am ales datele astea pentru că sunt mai complete și mai relevante și vedem că am scăzut procentul de grăsime din corp cu 4,4%. Mergem mai departe la greutate. Vezi că am plecat de la 96.6 și am ajuns la cam asta e greutatea la care am ajuns și rămân aici, cam la 85.5, 86 de kg. BMI-ul a plecat de la 27,6. Da, indicele de masă corporală care mereu la mine a fost undeva la 26, a ajuns la sub 25. Adică asta este primul moment în ultimii 12 ani sau 15 ani în care eu sunt normoponderal. Până acuma eram considerat supraponderal că eram cu BMI-ul peste 25. Body fat, adică procentul de grăsime, a scăzut cu 4%. Muscle rate, adică procentul de mușchi, a crescut și aici o să vezi o diferență și ți-o explic, pentru că procentul de masă musculară a crescut de la 70 la 74, cu toate că mai jos la Muscle Mass vezi că am scăzut ca masă musculară de la 67 de kg la 63. Dar cu toate că masa totală musculară a scăzut pentru că am scăzut și mai multă grăsime din corp, acea masă musculară rămasă reprezintă un procent mai mare din totalul greutății mele. Masa oaselor a crescut un pic, dar asta e cred că o eroare de cântar. Proteinele din corp au crescut de la 18% la 21% și vârsta vedeți e o vârstă pe care cântarul cumva o aproximează, a scăzut de la 43 de ani, eu acum având 37, a scăzut de la 43 de ani. Adică eram mai moșulică cu șase ani, a scăzut la 34 de ani. Acuma sunt mai tinerel cu trei ani decât e vârsta mea normală. Deci am scăzut cu nouă ani. Ăsta e graficul evoluției mele și acum vreau să-ți explic ce am făcut și spoiler alert, n-am făcut absolut nimic extrem, pentru că lucrurile extreme nu funcționează. Nu m-am omorât cu sportul, cu toate că am făcut sport în fiecare zi conștient și cumva într-un mod plăcut. Nu am avut să zic ferestre în care să nu mănânc mai lungi de 14 ore, cu tot cu cu tot cu dormit sau să zicem cu de 16 ore. Da, deci n-am făcut un intermitent fasting mai lung decât acel clasic de 16 cu 8, nu am sărit deloc peste mese și nu am simțit foamea aproape deloc. Da, deci n-am avut momente de înfometare aproape deloc. N-am luat niciun supliment, n-am băut niciun ceai, pentru că suplimentele și ceaiurile pentru slăbit nu funcționează, sunt vrăjeală 100% și nici măcar oamenii care fac suplimente pentru slăbit efectiv, nici măcar nu trebuie să gândească la cum să le promoveze, pentru că mintea noastră ne dorește atât de mult o pastilă care o să ne facă să slăbim, încât noi nici nu ne uităm că alea sunt vrăjeli 100%. Pur și simplu, dacă vrei să faci bani în lumea asta în cel mai non etic mod, fă un praf, pune în el niște curcuma, pune niște proteine, nu știu ce, spune că e un brand scandinav de slăbit, pune-l la vânzare, o să-l vinzi, oamenii o să cumpere în draci, pentru că oamenii vor să slăbească altfel decât într-un fel corect. Deci am văzut până acuma cât am slăbit, am vorbit despre oameni și despre cum cât de mult nu vor să se uite la date, dar dacă ești aici și ești în situația în care vrei să slăbești, poți să înveți din lucrurile pe care eu le-am făcut și să încerci să aplici ce funcționează la tine. Acuma, ca să fiu sincer de la început, mi-am dat seama că am avut un impuls în a slăbi, pentru că eu eram mulțumit cu greutatea mea de 96, 98 de kg. O am de mult timp cu un BMI de supraponderal și într-un într-o zi în care filmam un material pentru un lanț de sănătate cu care colaborez, materialul acela trebuia să fie despre niște analize, despre niște investigații pe care eu le fac și m-am dus la un consult în cadrul acestui material, un consult la care altfel probabil că n-aș fi ajuns și în cadrul acelui consult medicul se uită la la mine, se uită la analizele mai vechi și-mi zice: da, e bine, totul în regulă. Eu având 96 de kg, mă rând la sală, fiind așa destul de corpolent, destul adică stătea carnea bine pe bine. Nu, dar aveam un pic de colăcel când mă aplecam, se vedea burta, dar în poză sau când stăteam drept puteam s-o sug un pic, adică aveam niște exces de grăsime pe care îl mascam cu succes și eram mulțumit în linii mari de greutatea mea și medicul din fața mea îmi zice: Știi, ai un BMI de aproape de 28, eu l-aș mai scădea un pic, adică l-aș da un pic în jos nevăzând analizele mele și eu pentru că am acest complex al omului care crede că știe tot complex care probabil că e uman, dar e atât de important să-l descoperi la timp. Eu mereu să-l descoperi, să asculți cumva când lucrurile pe care tu știi că le știi nu se potrivesc cu realitatea, să-ți dai seama că: Băi, nu le știi pe toate. Hai să ne trezim mai des și să ne concentrăm la la ce ne mai spună alții că e posibil să greșești în defavoarea ta și eu care în momentul ăla mă aflam în complexul acela că eu le știu pe toate zic: Hai, mă, domnul doctor, ce naiba? Păi, eu am un BMI mai mare pentru că-s culturist, ce nu vezi câtă mușchi am pe mine? Adică sunt dit mai culturist, e normal la culturiști să ai un BMI mai mare, ceea ce este adevărat. Adică dacă-l cântărești pe Arnold Schwarzenegger în să zic în perioada lui de glorie, el o să aibă un BMI de obez, doar că o să aibă de n-o să aibă deloc grăsime pe el. Da, doar că eu nu eram Arnold Schwarzenegger și nu eram atât de culturist pe cât credeam, adică BMI-ul meu era un pic ciupit bine și nu în favoarea mea și doctorul îmi zice: da, eu aș mai slăbi un pic, aș mai dat jos măcar 5 kg acolo, sigur o să fie mai bine metabolic. Zic: da, bine, hai, dați-mi analizele, vă rog, că mă descurc eu cu BMI-ul meu bine. N-am zis așa, am doar că am argumentat, i-am zis: Da, înțeleg, e mai mare, dar probabil pentru că am mușchi. Hai să vedem. Hai să facem analize, ei! Și am făcut analize și ăla a fost practic punctul de cotitură pe care foarte mulți oameni care încep să trăiască sănătos îl au, un punct de cotitură în care îți dai seama că fie ceva e nasol, fie te îmbolnăvești de ceva și te vindeci și-ți dai seama că îți iroseai sănătatea până acum. Asta mi s-a întâmplat mie, pentru că mi-au venit analizele și mă uitam pe un colesterol mai mare decât decât mi-aș fi dorit să-l am, peste limite normale și multicel peste limitele normale, mă uitam la homocisteină care era peste limite normale, mă uitam la alți markeri cum ar fi ApoB care era peste limite normale și care mă duceau într-o zonă de risc metabolic pe care nu mi-l doream, mă uitam la hemoglobina glicozilată care din nou era în zona de prediabet.
Adică eu mă uitam la analizele unui tânăr de 37 de ani, prediabet și cu dislipidemie, ceea ce nu credeam despre mine că o să am în următorii 10, 15 ani. Adică au fost niște analize la care un medic obișnuit de familie care este obișnuit cu analizele un pic ciupite în România mi-ar fi zis: băi, e ok, dar hai să nu mai mâncăm prăjit așa. Mi-ar fi zis: hai să nu mai mâncăm dulciuri. Dar eu uitându-mă pe analizele mele, analizând efortul pe care îl fac zilnic pentru sănătatea mea, pentru mine, acele analize erau un adevărat șoc, adică m-am șocat, m-am șocat la modul la care trei patru zile am fost într-o stare de șoc. Nu înțelegeam, mă gândeam la toate variantele posibile, încercam din nou, în încercarea mea de de a-mi imagina că le știu pe toate. Am început să mă gândesc că poate s-au fost greșite, făcute greșit, poate că nu știu, nu le-au ținut cum trebuie acolo, poate mi-au greșit analizele, până când am realizat că alea sunt analizele mele și ăsta este punctul din care eu plec și cumva am început să văd și partea plină a paharului, că am 37 de ani, că am timp, că pot să aleg mâncarea corect, că pot să fac sport și pot să modific lucrurile modificabile și am început să mă gândesc la ce aș putea să modific în viața mea și somnul era deja aproape perfect, dorm 8 ore pe noapte, dorm super odihnitor, am un inel care măsoară toți parametrii somnului, am un ceas care măsoară și mai mulți parametri ai somnului, am o brățară care măsoară tensiunea arterială în timp real 24 din 7. Deci tensiunea arterială e în regulă. Adică sunt ok din punct de vedere al somnului și al odihnei. Măi, fac sport, merg la sală, mănânc echilibrat, tot, totul părea ok. Da, în lucrurile pe care le fac un singur lucru era însă ieșit din parametri, greutatea mea și BMI-ul meu de aproape 28. Ăsta era singurul lucru evident pe care puteam să-l modific, un lucru în care puteam să intervin și să fac o diferență și înțelegând asta în mintea mea, s-au cuplat două lucruri cumva decuplate de mintea mea care nu voia să le vadă, s-au cuplat greutatea mea în plus și cele aproape 10 kg în plus chiar mai mult pe care le purtam pe mine constant și toate datele științifice care ne arată că această greutate în plus este cauza principală în lumea noastră pentru boli cardiovasculare, pentru diabet, pentru cancer, pentru boli pulmonare, pentru boli metabolice, pentru boli de ficat, pentru aproape toate bolile astea cronice non transmisibile pe care noi le facem cu mâna noastră, sunt absolut toate asociate cu greutatea în plus și pentru mine a fost așa un Bingo și o trezire la realitate în care mi-am dat seama că ok, eu m-am obișnuit să am 10 kg în plus pe mine, dar acea greutate, acea grăsime în plus și culmea, eu am materiale despre asta, material despre grăsime, o să lăsăm jos în descrierea acestui material, în care explic, acea grăsime în plus devine toxică. Ea este un e e un țesut care începe să producă substanțe toxice. Apoi pentru a întreține acea grăsime tu trebuie să ai un un aport caloric exagerat. Adică mai mănânci mai mult decât îți este necesar și acel aport în plus de regulă nu vine din legume. Eu nu știu pe nimeni să zică: Bă, m-am îngrășat 10 kg, chiar m-am băgat în dovlecei. Aia, mamă, am rupt dovleceii în două! Greutatea în plus vine din exces caloric care vine din mâncare ultra procesată care toate îți bombardează cu otravă organ și pentru mine deodată a devenit evident că ăsta e lucrul pe care trebuie să-l schimb. Ăsta e primul lucru care probabil că m-a ajutat cel mai mult să trec peste momentele în care mi-aș fi dorit să mănânc poate o ciocolată, dar am renunțat la ea sau momentele în care stăteam la o masă rotundă cu prietenii care comandau ceva nuggets de pui și eu ziceam: Băi, nu, n-o să mănânc nuggets de pui și puteam s-o fac cu o oarecare mândrie și cum zic cu o plăcere că pot să rezist acelei tentații. Deci ce m-a determinat să-mi dau seama că trebuie să merg pe acest drum non negociabil sunt analizele care mi-au ieșit prost, pur și simplu. Analizele pe care nu mi doream să le am, voiam să le modific. Și mi-am dat seama că orice bag în gură, chiar dacă n-o să se vadă pe greutatea mea, o să încetinească evoluția analizelor mele. Spoiler alert, mi-am refăcut analizele după trei luni de la începutul acestui nici măcar regim, ci a unui stil de viață nou și analizele mele s-au îmbunătățit mult. Adică s-au îmbunătățit, colesterolul rău a scăzut cu 30% față de cât era înainte și este în limita normală superioară și vreau să-l duc în zona optimă și o să fac analize din trei în trei luni. O să refac un video în care o să arăt evoluția acestor analize, dar pentru mine repet, acel șoc al analizelor proaste a fost cel care mi-a dat de înțeles: Băi, non negociabil, mănânci corect și faci lucrurile pe care urmează să vi le explic. Probabil că poți să încerci și tu cu asta, să te duci să-ți faci niște analize, să citești niște studii și să realizezi în mintea ta că băi că nu merge, este One Way or another, adică e ori mergi în direcția în care ești acuma și n-o să fie bine, ori îți schimbi totul radical, dar radical înseamnă non negociabil. Nu că am mai luat, sunt la bufet și e ziua cuiva și vine cu o prăjitură și zice: Hai, mă, că e ziua mea! Nu. Ok, e ziua lui, o iei și o pui, o dai cuiva. Deci lucrurile devin non negociabile și asta, arma asta a siguranței că tu n-o să mai faci lucrurile astea care după aceea este ranforsată de o plăcere, e o plăcere cumva masochistă, dar e o apreciere de sine când te duci într-un loc în care e un bufet suedez cu de toate și tu îți pui o salată pe care o mănânci, îți pui mâncarea pe care știi tu că e bine s-o mănânci și nu te atingi de prăjituri, asta îți dă un respect față de tine, când pleci de acolo, efectiv pleci călcând mai greu, calci mai greu, ții capul mai sus și zici: Băi, ce șmecher sunt, de fapt eu pot să nu mănânc porcăriile alea, eu pot să mă țin de programul meu, eu știu ce fac și aia fac, uite cât de șmecher sunt! Și asta e o chestie care te ajută foarte mult. Bun. Deci primul lucru este șocul, asta m-a ajutat în a porni pe acest drum bun. Al doilea lucru a fost legat de mâncare și n-o să vorbim acum despre deficit caloric. Ci doar despre calitatea mâncării pe care eu am început s-o mănânc. Mi-am dat seama că mie îmi lipsesc fibrele. Și citind și având multe studii, multe materiale pe care le avem pe site pe doctor Mihail și pe contul de YouTube despre fibre, o să lăsăm și pe alea jos în descriere, înțelegând cât de importante sunt fibrele, că acele fibre hrănesc microbiomul nostru și ne dau senzația de sațietate, am început să pun am început să pun și mai mare accent pe fibre, cu toate că mâncam deja de ceva timp cele 30 de plante pe săptămână și cele peste 30 de g de fibre în fiecare zi. Am început să pun mai mare accent pe aceste fibre. Dar ce am decis să fac este să nu mai scap niciodată la McDonald’s, să nu mai scap niciodată la burger cu cartofi prăjiți, să nu mai scap în mâncăruri procesate, în chipsuri, nu mă mai ador, iubesc chipsuri, nu mă mai atins de chipsuri din septembrie până încoace. Practic, ce am decis să fac este să mănânc doar mâncare integrală. Integrală înseamnă gătit acasă din produse integrale, cât se poate de fresh, cât se poate de ok, sau mâncat în oraș, dar cu cât mai puține sosuri, cât mai puțin gătit ciudat, prăjit, whatever și cât mai multe legume proaspete. Ce am făcut în plus este că la acest studio în care lucrăm, jos sub studio există un restaurant care se cheamă Joia Herăstrău. Am început să comand salate de acolo, după care am vorbit cu omul și i-am zis: Băi, uite, eu îmi fac salata acasă cu 30 de plante, nu poți să mi-o faci și mie aici? Uite, schimbăm salata asta și facem salata de 30 de plante care se cheamă salată doctor Mihail 30 de plante. Și după aia am zis, de ce nu punem în meniu și salata asta? Este acum în meniu, o poți comanda pe glovo. Cred că mănânc patru sau cinci salate pe săptămână, e absolut superb și din nou zic, că nu e ok, nu stai aici, nu stai în zona asta, nu ai acces la glovo, stai în alt oraș, dar poți să vorbești poate cu un restaurant care să-ți facă ceva de genul ăsta. Au deja o salată, discută cu ei, întreabă-i cât face să-ți pună încă 10 tipuri de semințe peste salată, alte câteva legume, să taie toate legumele din bucătărie și să ți le pună în salată, sau ți le faci singur. Din nou, salata asta este extrem de sățioasă, pentru că are ou, are pui, mesteci la ea mult, adică trebuie să-ți iei 20 de minute s-o mănânci efectiv. Minute iei, mănânci și mesteci la ea și te face să te simți foarte bine. Îți reglează foarte bine tranzitul, te simți efectiv bine cu ea și asta este una din mesele mele principale într-o zi. Al doilea lucru pe care l-am implementat este faptul că mănânc doar mesele principale. Mănânc micul dejun, micul dejun îl mănânc pentru că eu dacă nu mănânc mic dejun seara îmi este foarte foame. Deci la mic dejun mănânc cașă cu ouă sau doar ouă sau cașă cu fructe, orice ar fi, mănânc o sursă de proteine și o sursă de fibre dimineața. Mănânc, mănânc la prânz o salată doctor Mihail, mănânc seara, cina. Ce am implementat însă, văzând din comportamentul meu că era greșit, este faptul că nu-mi mai pun în farfurie nimic după ce am terminat de mâncat. Adică îmi prepar farfuria cum vreau eu și porțiile mele sunt mari, sunt sățioase, mă satur din ele. Îmi fac multă cașă dimineața, salata aia este imensă, seara nu știu, mâncăm la cină whatever, pește sau carne, altă salată, o garnitură, îmi fac o farfurie, dar după ce am mâncat acea farfurie, eu nu mă mai ating de mâncare, pentru că dacă-ți pui masa acasă la cină și ai o tavă cu carne, o tavă cu garnitură, băi, îți pui, ai mâncat și de plictiseală după aia, mănânci și vorbești cu cu cu oamenii de la masă și zici, hai să mai pun, îți mai pui o friptură, îți mai pui niște pâine, amesteci acolo în sos, mai mănânci un pic de salată, mai mănânci niște nuci, așa mai mănânci un pic de gem, un pic de. Asta făceam eu cel puțin, din plictiseală ajungeam să exagerez și să-mi dau seama că am mâncat mai mult decât conștient mi-aș fi dorit să mănânc. Astfel că acum porția este porție. Mi-am pus o porție ca lumea. Am mâncat-o, aștept cinci minute, pentru că în cinci minute, chiar dacă mai îmi vine să ciugulesc, în cinci minute vine senzația de sațietate și nu mai mănânc. Deci mănânc ca lumea, mănânc dimineața, prânz, seara, nu fac fasting-uri de trei zile, dar porția este porție și ce am implementat la mâncare și este un lucru care se observă în studii. Studii făcute pe persoane care reușesc să scadă în greutate și scăderea în greutate recomandată este între 5 și 10% din greutatea corporală care reușesc să-și reducă greutatea corporală cu 10% și s-o mențină ani de zile, acele persoane au un obicei în comun, aproape toate, faptul că nu ciugulesc între mese. Nu există snack-uri, nu există gustări, fără gustări. Se pare că gustările pe care le avem de cele mai multe ori sunt mâncare ultra procesată. Da, tu poți să mănânci salate și mâncare bună, dar gustările pe care le mănânci de cele mai multe ori, gustările noastre sunt ultra procesate, chipsuri, stickuri, biscuiți, orice altceva. Se pare că gustările la multe persoane depășesc 25% din aportul caloric. Asta înseamnă că tu mănânci corect, dar ceea ce te îngrașă sunt de fapt acele gustări. Gustările astea îți dau apetitul peste cap, mănânci, te saturi, îți se fac ai spike-uri glicemice de la ele. Deci gustările astea sunt niște calorii invizibile pe care de multe ori nu le cuantificăm, creierul nu le percepe ca pe mâncare și ele îți aduc acea greutate în plus. Am renunțat pur și simplu la gustări. Astăzi, de exemplu, acum e ora 11:00, am mâncat cașă cu copiii la 7:30, eu până acuma n-am mâncat nimic și încă simt că acea cașă se digeră, încă simt că eu sunt mâncat și sătul. O să mănânc probabil cam la ora 1-2:00 acea salată mare doctor Mihail cu 30 de plante, ea o să mă sature până la 6:00, 7:00. La 7:00 îmi fac o farfurie de mâncare, o să-mi pun ca lumea carne, o să-mi pun și cartofi copți și o să-mi pun și salată, o să mănânc și ceva, niște fructe la desert, dar n-o să mănânc nimic între mesele astea și asta mă ajută să mă focusez la ce am de făcut și atunci când implementezi acea regulă, creierul e foarte simplu. Asta se întâmplă de regulă și la fasting-ul intermitent, la postul intermitent, faptul că atunci când tu știi că nu poți să mănânci într-un interval de timp, creierul își ia își ia această sarcină, nu o dă la o parte, nu trebuie să te mai gândești, mănânc acei biscuiți sau mă abțin de la ei, n-ai opțiunea asta. Dacă n-ai opțiunea asta, nu te mai gândești la ea. Dacă ți-ai luat această regulă și ai mâncat mic dejun și știi că tu următorul lucru pe care o să-l bagi în gură și o să-l înghiți o să fie la prânz și aia o să fie masa de prânz, în rest doar poți să bei cafea, ceai, apă, băi nu mai există problema asta, ți-ai rezolvat problema. Apoi când mă așez la masă, fac tot posibilul să conștientizez ce mănânc. Nu mănânc în mașină, nu mănânc în mers, mănânc micul dejun dimineața cu copiii la masă, ceea ce cumva mă conectează la oameni și la mâncare și observ că este un beneficiu în asta. Cina de fiecare dată fac tot posibilul s-o iau acasă cu familia la masă, din nou, mă conectează cu mâncarea și cu oamenii cu care mănânc. Nu există display sau device când mănânc dimineața sau la cină, uneori la prânz mai stau pe telefon când mănânc, dar din nou încerc să mă întorc mereu la mâncare și să conștientizez ceea ce mănânc și mâncând în felul ăsta un mic dejun ca lumea, un prânz ca lumea, o cină ca lumea, dar după ce am terminat farfuria, nu mai mănânc nimic și nu mănânc snack-uri între. Mie nu mi-e foame. Adică eu am slăbit de la cele 98 de kg până la 85 86 de kg fără să-mi fie foame, nu am simțit aproape deloc senzația de foame sau dacă dacă simțeam senzația de foame era foamea aia de dinainte de masă care este cumva plăcută și face masa și mai savuroasă, știi când știi că vine prânzul sau vine cina da la ora 7:00 și tu ai mâncat ultima masă la 1:00 sau la două, înainte să te așezi la masă deja ți-e foame, deja simți cum miroase puiul ăla de la cuptor, deja zici: Mamă, ce tare, ce farfurie o să-mi fac! Mamă! Și ți-ai făcut farfuria și știi că: Bă, te bucuri de farfuria aia mai mult, de farfurie aia. N-o să ai: Bă, dar farfuria aia este ca lumea, băi, dar mănânci și te bucuri de mâncarea aia, zici: Mamă, ce mâncare bună și mult am mâncat! Ai terminat farfuria, gata, s-a terminat mâncarea, știi că mănânci micul dejun. Adică cumva și inclusiv faptul că ai mesele programate și știi ce urmează. Uneori mă gândesc, mă culc așa și zic: Mamă, ce tare o să ce mic dejun o să mănânc mâine! Și parcă îl aștept micul dejunul ăla cu cafea, de abia aștept să vină. Ideea e că el vine, te face să fii mai calm în privința mâncării. Acuma trecem mai departe la următorul punct care m-a ajutat în slăbit și este deficitul caloric corect făcut. Avem material despre deficit caloric, o să lăsăm link în descriere ca să înțelegi principiul de bază al slăbitului. E principiul de bază și cum am zis și în acel material, nu este deloc singurul, dar este principiul de bază.
Tu trebuie să ai un deficit caloric sănătos. Adică tu dacă fac un rezumat al materialului, dar din nou îți recomand să te duci să-l vezi integral pentru că explic ce aplicație folosesc, aplicația eat and track care unde îți notezi mâncarea pe care o mănânci, aplicația în aplicație introduci datele tale, ce greutate ai, ce vârstă, câtă mișcare faci, ea se și sincronizează cu alte aplicații de sport pe care le poți avea pe ceas, pe telefon și în final aplicația aia zice cam câte calorii trebuie să mănânci ca să slăbești corect și de multe ori oamenilor le este greu să aproximeze sau să știe câte calorii mănâncă ei de fapt și de câte calorii au nevoie și ajung fie să mănânce norm caloric și nu înțeleg de ce nu slăbesc și zic: Bă, eu nu mănânc nimic, dar nu slăbesc. De fapt sunt în normo în în au n-au deficit caloric, sunt în norm caloric, adică au mesele egale în calorii cu caloriile pe care ei le consumă și ei zic: Uai, dar nu pot, nu slăbesc. Eu nu mănânc nimic, de fapt și nu și nu slăbesc deloc, dar de fapt dacă și-ar lua aplicația și și-ar băga alea două pungi de semințe pe care le mănâncă seara și punga aia de pufuleți care par ce pufuleți, zici că-i aer și și bagă pufuleții și și bagă și cola pe care au băut-o, o să-și dea seama că au mâncat din calorii goale, din junk food, din mâncare de nimic, au mâncat numărul de calorii pentru a se menține și ăsta e motivul pentru care nu slăbesc. Dacă ar mânca salată și pui cu alte legume și cașă, probabil că atunci ar simți că în sfârșit mănâncă și ar reuși să slăbească. Dacă și-ar calcula deficitul caloric. Eu practic mi-am calculat acest deficit caloric și am fost în permanență într-un deficit de 20%, poate 10%. Asta înseamnă că dacă eu pentru a mă sătura într-o zi sau pentru a mă menține la greutatea normală am nevoie de 3000 de calorii, eu am mâncat 2700 de calorii. Deficitul ăla micuț efectiv nu-ți dă aproape deloc foame, dar în fiecare zi ciupind câte 300 de calorii, 200 de calorii ciupești, 150 de calorii mai puțin, mai ciupești 300 de calorii altă zi, constant zi după zi, asta te duce într-un deficit corect să slăbești sănătos. Deci din nou, intră pe materialul nostru despre deficit caloric și acolo poți să înțelegi ce înseamnă deficitul caloric. Esențial este că deficitul trebuie să fie maxim de 20%. Persoanele care zic: Gata, de mâine slăbesc, nu mai mănânc nimic trei zile, sunt persoanele care își dau singure în cap, pentru că tu în alea trei zile o să pierzi mai mult mușchi decât grăsime, corpul tău n-o să înțeleagă ce se întâmplă, îl dai peste cap și în final hormonii tăi sunt mai puternici decât tine. Dacă tu îi enervezi, e ca și cum ai avea câini mulți câini. Imaginează-ți că capul tău plin de hormoni sau creierul și corpul tău plin de hormoni este un apartament plin de lei. Da, ai cum să stai cu ei, dar trebuie să-i hrănești, trebuie să-i perii, trebuie să ai grijă de ei, să stea liniștiți. Dacă tu crezi că tu ești atât de tare încât să te duci în acel apartament plin de lei și să începi să biciui leii, să zici: ha, că-s leii mei, eu-s șeful lor, leii o să te mănânce. La fel sunt hormonii tăi, dacă tu nu le dai mâncare timp de trei zile, hormonii ăia o să te mănânce, o să dea peste cap în așa fel încât o să mănânci orice, o să mănânci masa asta, o să te duci și o să-ți iei orice și o să bagi în tine și o să spargi pentru că o să zici la un moment dat: de ce naiba mă chinui ca ultimul om, de ce mă chinui ca un câine că o viață am? Lasă-mă în viața asta să bag cartofi prăjiți și o să bagi cartofi prăjiți, o să se ducă na toată disciplina și toată sperietura și tot ce ai făcut tu până acum se duce totul de râpă și o să mănânci asta se întâmplă cu fiecare persoană care încearcă să slăbească prin înfometare. În schimb un deficit de 10% 20% susținut în fiecare zi, acceptarea și vorbesc asta în materialul despre deficit caloric, acceptarea faptului că uneori n-o să ai deficit, o să te duci la o nuntă și o să mănânci mai mult. Asta ești un om. A doua zi îți restabilești din nou prioritățile, disciplina, de ce faci asta, ce te-a speriat, în ce direcție ai mergi și revii la acel deficit caloric. La o nuntă ce poți să faci? Poți să mănânci cu 800 de calorii mai mult, dacă ai deficit de 200 de calorii patru zile la rând ai șters păcatul de la nuntă și tot așa. Deci deficitul este foarte important să fie nu mai mare de 20%, material despre deficit pe canalul nostru sau pe site-ul doctor Mihail, intri la sesiunea de căutare, dai search, scrii deficit, avem multe materiale despre deficit pe pe site, dar dacă intri pe site și scrie deficit, primul material pe care o să-l găsești se va numi Cum să slăbești sănătos.
