Dr. Mihail: Omule, te salut! Doctor Mihail aici și în podcastul de astăzi vorbim despre vindecătorii de pe internet și cum putem să discernem printre ei. Vrem să ne ferim acolo unde e cazul să ne ferim, pentru că, cu puțină carismă, un cont de Instagram, o cameră bună și un repertoriu de cuvinte magice, oricine poate deveni astăzi expert pe internet. Expert în medicină cuantică, în energie, manifestare sau vindecarea sufletului – atenție – vindecarea sufletului din alte vieți netrăite încă!
În timp ce știința sau medicina este plină de nuanțe și de prudență, pseudoștiința are răspunsuri rapide pentru orice și, desigur, vindecă tot. Cum s-a ajuns aici? De ce adevărul ne plictisește, iar înșelătoria se viralizează? Și, mai ales, cum ne putem proteja de avalanșa de vindecători, mentori și profesioniști ai sufletului?
Pentru a realiza amploarea fenomenului, trebuie să facem astăzi acest podcast cu adevărat „cuantic”, bazat pe energie masculină, dar și un strop de cea feminină, ca să păstrăm echilibrul vibrațional. Am ridicat frecvența studioului la 528 de Hz și, prin legea atracției, am manifestat prezența lui Eugen Octavian Popa, filozof, cercetător și creator al „Podcastului de filozofie”. Eugen, bine ai venit! Portalul e deschis.
Eugen Octav Popa: Bine te-am găsit și mulțumesc pentru invitație.
Dr. Mihail: Fii atent, portalul acesta mi-a comunicat că tu ești cercetător la Universitatea Tehnică din Delft (Olanda), specializat în teoria argumentării și în etica tehnologiei. Ce înseamnă asta? Dacă ar fi să explici unor copii de clasa a cincea ce e aia etică, etica tehnologiei și teoria argumentării, cum ai face-o?
Eugen Octav Popa: Simplu spus, teoria argumentării este studiul argumentării atât descriptiv – adică vrem să înțelegem cum argumentează oamenii – dar și normativ, adică vrem să înțelegem cum ar trebui să argumenteze. Nu ne uităm doar la ce se întâmplă în realitate, ci vrem să fim și critici cu privire la acea realitate. Teoria argumentării vrea să treacă peste etapa aia sterilă în care eu zic „Domnule, eu am dreptate” și tu zici „Nu, eu am dreptate”. Începem să argumentăm ca să vedem și alte nuanțe, alte perspective ale aceluiași subiect.
E animată de un ideal liberal, în care ne schimbăm opiniile atunci când suntem convinși de contrariul lor. De exemplu, dacă eu cred că Pământul este plat și intru într-o discuție argumentativă cu tine, în momentul ăla luăm niște roluri care sunt, în principiu, egale. Eu sunt proponent, tu ești oponent. Nu mă las impresionat de ce spui tu doar așa, ci lăsăm argumentele să tranșeze discuția. Idealul ar fi ca la sfârșit să spun: „Uite, eu credeam că Pământul e plat, dar argumentele tale au fost foarte bune, acum sunt de partea ta”. De la idealul ăsta până la realitate e distanță mare, dar funcționează ca un reper: ar trebui să fim raționali și să lăsăm dovezile să decidă.
Dr. Mihail: Asta ne ajută mult în discuția de astăzi. Dar ce e aia etica tehnologiei? De ce ne interesează și unde decide etica astăzi cum se fac lucrurile?
Eugen Octav Popa: Etica tehnologiei, așa cum o fac eu, este aplicarea ideilor din teoria argumentării pe problema noilor tehnologii. Când te apropii de o tehnologie nouă, o poți vedea tehnic – cum funcționează, cum o optimizăm. Dar dacă faci etica tehnologiei, pui puțin în paranteză partea tehnică și te întrebi: „Să zicem că avem un internet cuantic. Care sunt consecințele? Cum va remodela societatea? Care sunt actorii care influențează tehnologia? Care sunt riscurile?”. Mult din etica tehnologiei este analiză de risc: impactul asupra egalității, libertății, confidențialității.
Și nu e doar o teorie, e foarte aplicată. Totul se discută caz cu caz. Nu poți veni doar cu principii abstracte din biblioteca de filozofie. Trebuie să te apleci asupra cazului specific, fie că e vorba de un computer cuantic, de hidrogen verde sau de modele de limbaj AI.
Dr. Mihail: Ok. Acum, o întrebare directă: ce te califică pe tine să „dai cu hate” – între ghilimele – în săracii vindecători de pe internet? Probabil faptul că ai aceste cunoștințe în teoria argumentării și etică te-a indignat când ai văzut filmulețele de pseudoștiință viralizate.
Eugen Octav Popa: Eu n-aș folosi expresia „dat cu hate”, nici măcar între ghilimele. Dacă urmărești atent, eu nu mă iau de oamenii despre care vorbesc. Nu spun „tu ești incult” sau „arăți nu știu cum”. Niciodată. Dar mi se pare legitim și responsabil să te iei de ce spun oamenii, de afirmațiile lor (claim-urile lor).
Dacă tu ai spus X și eu consider că X e o idioțenie, mi se pare responsabilitatea mea să spun: „Da, X e o idioțenie”. Poate tu ești un tip mișto, am avut conversații interesante cu oameni de genul acesta, mulți au intenții bune. Dar idioțenia spusă rămâne o idioțenie.
Dr. Mihail: Ca să avem context pentru cine nu te știe: pe Instagram, la „Podcastul de filozofie”, faci niște react-uri la diverse clipuri. De exemplu, e un domn care zice că apa are memorie energetică și trebuie curățată.
Eugen Octav Popa: Da, era un tip care zicea că apa are sarcină energetică negativă pentru că oamenii care o îmbuteliază la fabrică sunt nefericiți, iar nefericirea lor se transmite în apa pe care o bei. Muncitorul e prin definiție nefericit, nu? Și atunci tu, bând apa aia „încărcată” cu emoțiile proletarilor, obții un efect negativ.
Dr. Mihail: Știi, în mod real, științific vorbind, dacă iei numărul de molecule de apă care trec prin noi și circuitul apei în natură, într-un pahar de apă ai probabil o moleculă care a trecut prin rinichiul lui Einstein, prin al lui Stalin sau Mussolini. Îți dai seama câtă memorie ar fi acolo? Dar să revenim. Ce faci tu e să vezi aceste materiale și să reacționezi argumentat. De ce crezi că pseudoștiința devine atât de magnetică pentru oameni? De ce ne atrage un discurs pseudoștiințific mai mult decât un profesor plictisit de medicină care spune un adevăr greu de digerat?
Eugen Octav Popa: Cred că, în primul rând, tindem să uităm că social media este un imens spațiu publicitar. Toată lumea, direct sau indirect, vinde ceva sau caută reach. Panourile publicitare nu afișează adevăruri banale și plictisitoare de genul: „Nu avem vaccin pentru toate bolile”. Ele afișează ceva bombastic, menit să-ți capteze atenția. Când scrollezi dimineața în autobuz, ești bombardat de mici reclame.
Apoi, psihologic vorbind – deși nu sunt psiholog – cred că ideea că poți înțelege un domeniu complicat sărind peste anii de studii și examene e foarte tentantă. Dacă pot să aflu secretul de la „domnul cu untul în cafea” rapid și să obțin rezultate, cine n-ar spune nu? E ca și cum ai lua o pastilă ca să ai mușchi, fără să mergi la sală.
Pe de altă parte, există și problema conținutului academic. Articolele științifice nu sunt scrise pentru publicul larg, sunt texte convenționalizate, cu limbaj criptic, ca o cutie neagră. Sunt anunțuri către o comunitate restrânsă de experți. Nu e neapărat vina oamenilor de știință că nu scriu „citibil” pentru Instagram, dar asta creează o lipsă de acces.
Dr. Mihail: Poate asta e o problemă anexă, un facilitator. Dar ne lipsește și o cunoaștere generalistă despre ce înseamnă un experiment științific serios. Unde în educația noastră ar trebui introduse temele astea? Pentru că, dacă nu ai instrumentele necesare, ești vulnerabil când vine cineva și zice: „Nu există boală, e doar o narativă Big Pharma. Totul e energie joasă”.
Eugen Octav Popa: Exact. Apărarea ta ar trebui să fie o cunoaștere generală cu privire la ce e aia o dovadă empirică, o ipoteză, un experiment. Cred că lucrurile astea pot fi simplificate și introduse în programa de liceu. Nu e mare lucru să știi cum funcționează variabilele într-o ipoteză.
Dr. Mihail: Adică să înțelegi că dacă eu zic „Am luat pastila asta și m-a ajutat”, aia e o anecdotă, nu o dovadă științifică. Dar uite, ai menționat exemplul: „Bolile nu există, e vorba despre energie joasă”. Cred că secretul lor stă tocmai în faptul că nu explică ce e aia „energie joasă”. O lasă vagă, ca fiecare să completeze cu propria înțelegere.
Eugen Octav Popa: E vag, da, dar vagul are picioare scurte. Nu poți face pseudoștiință de succes doar cu enunțuri vagi. E un prim înveliș. Trebuie să folosești cuvinte care au o oarecare rezonanță științifică: energii, vibrații, cuantic. Trebuie să lași impresia că ce povestești tu acolo ține totuși de un discurs academic sau științific.
Trebuie să te gândești în faze. Într-o primă fază, câștigi din a transmite ideea că ești angajat în afirmații științifice. După ce ți-ai făcut o reputație, ai scris trei cărți la propria editură despre „conștiința cuantică”, lumea te invită la Ateneu. Odată ajuns acolo, poți fi mai lejer, poți vorbi despre suflet, traume ancestrale, pentru că ești deja „expert”.
Dar prima lecție din ghidul nostru anti-pseudoștiință ar fi aceasta: Afirmațiile care au succes în pseudoștiință sunt, în principal, nefalsificabile.
Dr. Mihail: Ce înseamnă nefalsificabil?
Eugen Octav Popa: Conceptul vine de la filozoful Karl Popper. El spune că progresul științei are loc prin conjecturi (ghiceli/ipoteze) și infirmări. Noi nu producem adevăruri cumulativ, ci eliminăm falsuri. Dar ca să elimini un neadevăr, afirmația respectivă trebuie să permită testarea, să permită să fie dovedită ca falsă.
Dacă eu spun: „Toate lebedele sunt albe”, e o afirmație curajoasă, expusă. E suficient să găsim o singură lebădă neagră (cum s-a întâmplat în Australia/Noua Zeelandă) ca să o falsificăm, adică să o infirmăm. Asta înseamnă știință.
În schimb, oamenii din pseudoștiință își formulează enunțurile astfel încât să fie imuni la falsificare. Să luăm exemplul cu „energia joasă”. Dacă eu îți arăt un om perfect sănătos, fericit, activ, care face brusc cancer din cauza unei mutații genetice, și îi spun pseudo-expertului: „Uite, omul avea energia sus!”, el va răspunde: „Nu, nu, vibrațional vorbind, avea energie joasă”.
Indiferent ce contra-exemplu îi aduci, el are o explicație care îl salvează. Asta înseamnă imunizare la critică. Și e foarte simplu să faci asta. Când ai stratageme să eviți orice contra-exemplu, n-ai niciun motiv să te oprești, mai ales că ai doar de câștigat.
Dr. Mihail: Strategiile astea de imunizare la critică… sunt ele gândite cinic sau pur și simplu așa funcționează mintea unui pseudo-om de știință?
Eugen Octav Popa: Aici e interpretabil. Senzația mea e că, în multe cazuri, oamenii sunt iresponsabili; nu se gândesc de două ori dacă ce spun e adevărat. Sunt detașați de consecințele afirmațiilor lor.
Să luăm exemplul cu „Noua Medicină Germanică”. Ideea lor de bază e că toate bolile au o cauză emoțională. Dacă te interesezi de afirmațiile lor, realizezi că e o bazaconie completă. Senzația mea e că e un mix: 50% dintre ei sunt șarlatani care aburesc intenționat, iar 50% sunt ei înșiși „aburiți”, adică cred sincer într-o poveste care ar trebui privită critic.
Într-o conversație normală, într-un bar, dacă cineva ți-ar spune „Toate bolile au o cauză emoțională”, ai râde și ai întreba: „Păi și pandemiile? Când milioane de oameni au același virus identificabil, au fost toți triști în același timp?”. Dar pe internet, ștergi comentariile critice și rămâi cu bula ta.
Dr. Mihail: Totuși, de ce e nevoie de aceste povești? Există o cerere uriașă. E o carte pe care mi-ai recomandat-o, The Bogus Doctor (Doctorul Fals), scrisă de doi sociologi care analizează amploarea pseudoștiinței. În Franța, de exemplu, la fiecare medic cu diplomă există un vraci, un coach sau un „magician” care propune ceva.
De multe ori, oamenii ajung la ei când medicina nu mai are răspunsuri. Medicina e sinceră și spune: „Nu știm de unde vine boala asta autoimună” sau „Pentru acest cancer nu mai avem soluții”. E foarte greu să te duci acasă și să accepți asta. Atunci cauți soluții în medicina cuantică sau germanică.
Eugen Octav Popa: Asta e jumătate din răspuns. Cred că subestimăm cât de vulnerabili sunt oamenii care au nevoie de aceste bazaconii. Un om rănit – la propriu sau la figurat – e extrem de vulnerabil.
Uite exemplul cu manifestarea: ți se spune că poți să-ți „manifești” iubitul înapoi, chiar dacă te-a părăsit și e fericit în Australia. Noi râdem, zicem „ce tâmpenie”, dar trebuie să fim empatici. Când suferi din dragoste sau când mai ai un an de trăit, toate poveștile despre gândire critică și epistemologie trec în plan secund. Ai un singur gând: „Trebuie să fac tot ce-mi stă în putere”.
Aici intervine partea imorală: acești indivizi profită de vulnerabilitatea asta. E o tehnică de marketing agresivă pe un public care nu mai are nimic de pierdut. E ca și cum eu observ că tu nu știi diferența dintre un tricou original și unul de contrabandă, și vin să-ți vând falsul. Doar că aici miza e viața.
Dr. Mihail: Am un prieten foarte bun al cărui tată a murit de cancer pentru că a ales să nu se opereze la Fundeni, deși era în fereastra terapeutică, și a ales o pseudoștiință. Cred că e și cazul lui Steve Jobs, care a amânat operația pentru diete naturiste, sau Bob Marley. Oamenii ăștia trăiesc printre noi. Cunosc oameni care au ratat șansa la viață pentru că au mers la un vindecător. Nu vorbim doar de pseudoștiință benignă, de genul „s-a ars becul de la stres”.
Eugen Octav Popa: Nu, nu e benignă. Chiar dacă începe cu „becurile arse”, te duce într-o zonă periculoasă. Gândește-te economic: unde sunt oamenii mai vulnerabili și dispuși să plătească? Când sunt pe moarte. Așa că pseudo-vindecătorii au tot interesul să migreze către acea zonă. Încep cu aromaterapie pentru somn și ajung la „cum să reduci tumoarea”.
Dr. Mihail: Ai spus că există legi și Protecția Consumatorului. Dar eu văd oameni care practică înșelăciunea la vedere. Faza cu biorezonanța: te duci, te scanează cu un aparat și îți zice că ai probleme la ficat. De regulă îți cer și analizele înainte, ca truc de magie.
Eugen Octav Popa: Exact. Și apropo de imunizare: dacă analizele tale reale spun că ești sănătos, ei zic: „Aparatul vede o vulnerabilitate energetică, boala abia urmează să apară”. Nu-i poți contrazice.
Dar cum se ascund ei de lege? Simplu. Au un text, un disclaimer undeva pe site: „Acest website nu oferă indicații medicale. Nu face diagnostic”. E ca și cum aș scrie pe mașina mea „Nu am parfum furat în portbagaj”, dar portbagajul e plin. Totuși, textul ăla le oferă o portiță legală. Mai nou, spun că fac „terapie” sau „consiliere”, nu medicină. Sau spun că aparatul e certificat ca „aparat de wellness”, nu medical. Succes să dai în judecată pe cineva că te-a tratat greșit cu un aparat de relaxare!
Nu mi-aș pune încrederea în capacitatea instituțiilor statului de a fi suficient de flexibile și rapide pentru a prinde aceste stratageme.
Dr. Mihail: În China există o lege care interzice să vorbești despre subiecte științifice sau medicale pe internet dacă nu ai pregătire superioară în domeniu. Ce părere ai?
Eugen Octav Popa: În general, mi se pare o idee proastă. Statul nu are flexibilitatea necesară. Uite exemplul din România: s-a dat o directivă ca la emisiunile de astrologie să scrie pe ecran că „nu sunt bazate pe știință”. Ce au făcut televiziunile? Au schimbat numele emisiunii din „Astrologie” în „Ora Spiritului”. Măsură birocratică fără efect.
În al doilea rând, venind dintr-o istorie recentă a cenzurii, am o suspiciune față de măsurile generale de interzicere. Pot deraia. Azi interzici astrologia, mâine statul poate decide să cenzureze o terapie experimentală care, peste 10 ani, se dovedește a fi salvarea în cancer. Prefer ca responsabilitatea să cadă pe umerii societății civile și a educației, chiar dacă e un proces mai lent. Păstrezi libertatea de exprimare, dar educi publicul să discearnă.
Dr. Mihail: În timp ce vorbim, mă gândesc la reclamele deepfake cu fața mea și a altor doctori, care vând pastile pentru paraziți sau vase de sânge. E aceeași discuție ca a noastră, dar cu voci clonate. Oamenii chiar cred și cumpără.
Eugen Octav Popa: Acelea sunt excepțiile, discursul de „contrabandă” evident, care încalcă legile deja existente (drepturi de autor, înșelăciune, furt de identitate). Acolo legea poate interveni.
Dar marea masă a pseudoștiinței, „castraveții” cum le zic eu, au învățat să meargă pe sârmă. Își adaptează discursul să rămână în zona gri, acceptabilă legal. E descurajant, știu.
Dr. Mihail: Și ce facem cu oamenii care nu se prind? Cei mai în vârstă, sau cei singuri? Eu am făcut un experiment cu prietenii, ne trimiteam la mișto clipuri cu „Pământul e plat”. Acum algoritmul crede că sunt fan și îmi dă doar asta. Știi care e problema? Dacă vezi suficient de multe, începe să te convingă. „Bă, dar what if?”.
Eugen Octav Popa: Să te mai dezamăgesc puțin. Oamenii ăștia nu doar că evită legea, dar devin experți în a simula legitimitatea. Au creat moduri non-discursive de legitimare.
Există, de exemplu, „Școala de Științe Spirituale”. Nu e nimic ilegal să-ți faci o școală de așa ceva. Sau instituții de numerologie. În România poți numi firma ta „Institut” sau „Academie”. Te ții bine de scaun: există pe lumea asta „Academia de Farmece”.
Dr. Mihail: (Râde) Academia de Farmece… Măcar au fost cinstiți, n-au zis medicină.
Eugen Octav Popa: Da. Exemplul meu preferat e o doamnă care și-a făcut un SRL numit Oxford Numerology University. Singura legătură cu Oxford e că fac un retreat acolo, merg cu autobuzul prin oraș. Dar sună pompos. Ea e și președinta unei asociații de numerologie care i-a dat titlul de „Institut” propriului SRL. E o mascaradă completă.
Partea tristă e că mimează contactul pozitiv cu statul. Spun: „Suntem acreditați de Ministerul Muncii”. Păi da, pentru că „numerolog” a fost introdus ca cod CAEN, la fel ca „portar” sau „zidar”. Faptul că plătești taxe pe o meserie nu înseamnă că știința din spate e validă.
Dr. Mihail: Apropo de „habar n-ai ce au studiat”. Mulți nu au CV-ul public. Dar sunt și unii care au diplome.
Eugen Octav Popa: Da, aici e interesant. Îi împart în categorii:
-
Cei fără studii: „Am avut o chemare divină”.
-
Cei cu diplome de la „fabrici de diplome”: Universități obscure care nu înseamnă nimic.
-
Cei cu diplome reale, dar în alt domeniu: Asta e foarte periculoasă. Doamna de la Oxford Numerology se prezintă ca „Dr.”. Și tehnic e corect, are un doctorat… în Istoria Artei. Dar ea vorbește despre sănătate și viitor.
-
Cei cu diplome reale în domeniu (psihologi, medici): Care aleg să facă bani din pseudoștiință. Sunt psihologi cu patalama care fac „constelații familiale” sau „psihologie cuantică” pentru că se câștigă mult mai bine decât din terapia clasică.
E o inflație de diplome. Mii de absolvenți de psihologie ies anual de pe băncile facultăților. Unde să se angajeze toți? Mulți își fac „Academia de Farmece” sau cabinete de terapii alternative.
Dr. Mihail: Vreau să vorbim puțin despre un caz specific, pentru că am văzut o doamnă la tine pe Instagram care pretinde că face neuroscience (neuroștiință).
Eugen Octav Popa: Da, e fascinant. Pe site-ul ei scrie așa: „Am început cariera ca desenator tehnic, apoi am lucrat în imobiliare, după care am activat în domeniul fashion ca stilist, iar apoi am trecut la neuroscience”. E un salt uluitor.
Ce e interesant e gradul de abstracție. Totul e un panou publicitar menit să te dea pe spate. Spune la un moment dat că sistemul nostru nervos ia „ceva ce nu există” – probabil se referă la undă, crezând că unda nu e materie – și îl transformă în moleculă. Practic, ea susține că transformă inexistentul în materie.
Dacă sari suficient de mult dintr-o disciplină în alta și pretinzi expertiză, devii aproape de neurmărit pentru omul de rând. O doamnă taximetristă sau un om simplu, când aude astfel de termeni amestecați cu „fizică cuantică” de la o fostă creatoare de modă, este dezgolit de orice apărare critică. Nu poți avea pretenția ca ei să știe termodinamică. Tu trebuie doar să ai suficient tupeu.
Dr. Mihail: Dar ai încercat să citești o astfel de carte? Ce scrie, concret, într-o carte de „vindecare cuantică”? Cum explică ei fenomenele?
Eugen Octav Popa: Depinde, domeniul e vast. Dar să luăm exemplul doamnei Niculina Gheorghiță, care e o figură a psihologiei cuantice în România. Ea publică la propria editură niște cărticele roz. Teoria ei generală e cam așa: de fiecare dată când gândești ceva, te plasezi „cuantic” într-o anumită realitate. Aici intervine povestea popularizată greșit cu pisica lui Schrödinger – ideea că toate realitățile sunt posibile simultan.
Ea nu explică mecanisme. Doar „aruncă sare cuantică” peste discurs. Spune că facem un „salt cuantic” (ca electronul care sare de pe o bandă pe alta) și gata. Nu e o teorie complexă, e o bibilire discursivă ca să pară expertă. Nimeni nu-i recenzează cărțile, fiind editura ei.
Apoi mai e cazul cu biorezonanța. Exemplul meu favorit e un tip, „cercetătorul Siegfried”, care ar fi descoperit cum detectezi boala înainte să apară. Am căutat să văd cine e. Totul e inventat. Au luat o poză de pe Shutterstock cu un model care arată a „om de știință”, i-au creat o identitate falsă și au publicat texte în germană în cărți foarte scumpe. Aparatele lor se bazează pe „știința” acestui om inexistent.
Dr. Mihail: Dar aparatele măsoară ceva, nu?
Eugen Octav Popa: Măsoară un câmp electric, evident. Orice are un câmp. Problema e interpretarea. Ei folosesc termeni reali, precum „biofotoni”. Biofotonii există, sunt o emisie slabă de lumină a țesuturilor biologice. Dar de la a spune că există biofotoni până la a spune că aparatul meu îi măsoară și îmi zice că trebuie să iei uleiurile astea esențiale pentru ficat, e cale lungă. E o știință inventată pentru a nu intra în detalii.
Și gândește-te logic: dacă Centrul „Transilvania Wellness” ar fi descoperit cu adevărat tratamentul cancerului cuantic, n-ar fi superstaruri internaționale? N-ar lua premiul Nobel? Nu ți-ar trimite mail-uri scrise cu font galben. Big Pharma ar vrea să cumpere patentul imediat.
Dr. Mihail: Cum facem totuși să recunoaștem un „fake guru”? Cum îi separăm pe șarlatani de psihologii veritabili?
Eugen Octav Popa: Aș propune o „rachetă” în trei trepte pentru a-i depista:
-
Verifică CV-ul (Background-ul Academic): În era internetului, durează 5 minute. Unde a studiat? Are lucrări publicate pe Google Scholar sau ResearchGate? Dacă omul cu „untul în cafea” nu are nicio diplomă în nutriție sau medicină, e primul semn.
-
Analizează Vocabularul (Conceptele): Dacă discursul e plin de: energii, vibrații, suflet, destin, karmă, chakre, conștiință cuantică, subconștient care te blochează… e un mare steag roșu (Red Flag). Când tot ce spun e vag, trebuie să fii sceptic.
-
Verifică Contextul Mediatic: Uită-te unde apar. În discuții lungi (long-form), impostura iese la iveală mai ușor decât în clipuri scurte. Dar atenție și la gazdă. Dacă apar la un podcast unde gazda dă din cap aprobator la orice aberație despre „conștiința cuantică” și nu pune întrebări critice, asta e o problemă.
Dr. Mihail: Totuși, insist cu o întrebare. Avem un caz mediatizat recent, Sorin Gadola. Nu e medic, nu e dietetician. Recomandă diete bogate în grăsimi, unt în cafea, dar are și clinici de „medicină integrativă” unde diagnostichează cu o baghetă metalică și tratează cu aparate de biorezonanță. O consultație costă 900-1600 de lei.
Dacă eu îți vând un cartof și zic că e iPhone, e înșelăciune. Aici vorbim de oameni disperați, care fac credite să plătească acești bani. Nu ar trebui să intervină statul?
Eugen Octav Popa: Trebuie să fiu realist, poate chiar pesimist. Sunt convins că oamenii aceștia sunt blindați legal. Probabil semnezi un contract stufos la intrare unde scrie mic că „acesta nu este un act medical” sau că e „consiliere wellness”. Au avocați deștepți. Statul e un monstru greoi care încearcă să prindă un țânțar rapid.
Eu nu mi-aș pune speranța în stat să-i oprească. Nimeni nu vrea să riște pușcăria, așa că se acoperă cu hârtii. De aceea cred că responsabilitatea cade pe societatea civilă. Noi trebuie să semnalăm fenomenul.
Plus, într-o societate liberală, există argumentul: „Sunt banii mei, fac ce vreau cu ei”. Dacă eu vreau să fiu păcălit, e dreptul meu.
Dr. Mihail: Da, dar e și efectul placebo la mijloc. Uneori funcționează.
Eugen Octav Popa: Corect. Efectul placebo e real și puternic. Problema e că nu poți vinde placebo etic. Nu poți spune: „Îți dau cretă, dar o să te simți bine”. Trebuie să minți. Poate că trebuie să acceptăm că unii oameni beneficiază de pe urma acestei „păcăleli”. Dar, dacă pentru fiecare om ajutat de placebo, există 300 de oameni a căror situație se înrăutățește, care pierd banii și timpul prețios de tratament, atunci balanța înclină spre a critica fenomenul. Măcar să ne ofticăm pe câți bani fac – profituri de zeci de mii de euro pe lună cu costuri zero.
Dr. Mihail: Care ar fi Top 5 Pseudoștiințe din România, în opinia ta?
Eugen Octav Popa:
-
Astrologia și Numerologia: Sunt cele mai instituționalizate. Există asociații, școli, tabere. E peste tot.
-
Traumele Transgeneraționale / Constelațiile Familiale: Un abuz al conceptului de epigenetică. Ideea că dacă bunica a făcut un avort, tu ai azi o boală, e o mutilare a științei.
-
Manifestarea (Legea Atracției): Ideea că dacă te gândești la ceva, universul îți dă. E o industrie uriașă bazată pe gândirea magică („imaginează-ți că te sună fostul iubit și te vrea înapoi”).
-
Suplimentele și Terapiile Naturiste (Fitoterapia exagerată): Uleiuri, ceaiuri care promit vindecări miraculoase. Aici profită de oamenii cei mai vulnerabili, bolnavii de cancer.
-
Misticismul Cuantic: Psihologia cuantică, biorezonanța. Folosirea cuvântului „cuantic” ca marketing pur. E noul „Nano”.
Dr. Mihail: Apropo de „Psihologie Cuantică”. M-am uitat pe site-ul unui centru din București. Au rescris descrierea, probabil cu ChatGPT. Scrie: „Ne inspirăm din perspectiva numită psihologie cuantică, nu ca metodă de intervenție, ci ca paradigmă de înțelegere”. Adică recunosc legal că nu fac nimic concret medical, dar folosesc cuvinte mari.
Și mai scrie ceva genial: „Psihologia cuantică nu înlocuiește abordările valide, ci le susține”. Și apoi te atacă: „Tu ai o minte rigidă dacă ceri dovezi. Noi avem o minte deschisă”.
Eugen Octav Popa: Asta e piratarea supremă! Nu doar că piratează limbajul științific, dar piratează și „gândirea critică”. Escrocul se deghizează în cel care strigă „Lupul!”. Ei spun: „Nu credeți tot ce vi se spune, fiți deschiși!”. E foarte pervers. Subminează încrederea în știință folosind chiar instrumentele de scepticism ale științei.
E la fel ca la Noua Medicină Germanică. Ei nu spun doar „stresul contribuie la boală” (ceea ce e adevărat). Ei spun: „Toate bolile, inclusiv virușii și infecțiile, sunt cauzate de un șoc emoțional”. Dacă repari emoția, dispare boala. Asta te rupe total de realitate și de tratament.
Dr. Mihail: Uite ultimul paragraf de pe site-ul lor: „Viitorul va aduce dovezile necesare: experimente și modele matematice care vor fundamenta această paradigmă”.
Eugen Octav Popa: (Râde) Adică „Dă-mi banii acum pe adidasul fără talpă, că viitorul va aduce și talpa”. E ridicol.
La fel e și cu breatharienii (cei care trăiesc cu lumină). Pun link-uri către studii reale în descrierea postărilor. Dacă intri pe ele, sunt studii de chimie sau fizică serioase, care nu au nicio legătură cu ce spun ei, dar arată bine la „Bibliografie”. E rea-voință pură.
Dr. Mihail: Am pățit și noi când am criticat neurofeedback-ul care pretindea că tratează autismul și schizofrenia. După critică, au schimbat textul în „ajută la”. Dar în comentarii îmi dădeau link-uri generate de ChatGPT care duceau nicăieri.
Eugen, nu avem o soluție magică azi. Dar poate ăsta e un început. Să vorbim despre asta, să fim cu ochii pe ei. Cum ai vedea o soluție educațională?
Eugen Octav Popa: Cred că ar fi util un capitol în manualele de liceu (la chimie, biologie sau educație civică) dedicat Eșecurilor Științei și Pseudoștiinței.
Să învețe copiii despre „Teoria Flogistonului” sau despre „Generația Spontanee” (ideea că viermii apar din nimic). Să li se explice nu doar că erau false, ci de ce au fost crezute la vremea lor și ce strategii retorice au folosit susținătorii lor. Strategiile prin care „castraveții” de azi aburesc lumea pe internet sunt aceleași cu cele folosite de teoriile false din trecut. O analiză retorică a minciunii.
Dr. Mihail: Ar fi un pas înainte. Mulțumesc mult pentru discuție, Eugen. Sper ca acest podcast să funcționeze ca un ghid de imunitate pentru cei care ne ascultă. Trimiteți-l părinților și bunicilor!
Eugen Octav Popa: Mulțumesc și eu. Mai facem, vedem ce „medicină cuantică” mai apare până la anul.
Dr. Mihail: Mersi mult. Ciao, pe curând!
