Dr. Mihail: Omule, te salut, doctor Mihail aici și iată că avem un loc inedit în care facem acest vlog. Nu bănuiam cu cinci minute înainte să ajung aici. Nu am bănuit vreodată că o să fac un vlog de aici din coteț, dar știi ceva? Am intrat aici și locul ăsta mă- m-a relaxat atât de mult. Până și cotcodocitul acesta care e ca un cântec relaxant, e ca o meditație.
Și m-am gândit că e un vlog potrivit. E un loc potrivit pentru acest vlog în care vorbim despre singurătate. Deja avem podcastul făcut cu Mugurel despre singurătate, despre cât de mult suferă bătrânii de singurătate, de fapt. Dar cred că merită să vorbim și altfel despre însingur-, singurătate și izolare socială și să facem din punct de vedere al studiilor și vreau să-ți prezint câteva date care fac acest subiect și mai și mai important pentru noi.
Atenție. 100 de oameni în această lume mor în fiecare oră din cauze asociate cu singurătatea. Singurătatea, atenție, pare ceva așa ca și cum zici stres, te stresezi sau nu te mai stresezi. Singurătatea pare la fel așa un factor de risc ambiguu, dar el nu e deloc ambiguu. El este studiat în- în studii științifice și este măsurabil. În acest vlog o să facem și un audit al singurătății. O să te ajut cu niște întrebări pe care tu să ți le pui ca să vezi dacă ești într-adevăr singur sau izolat social și o să aducem în față și câteva recomandări.
Dar până atunci trebuie să trecem prin- prin ce înseamnă singurătate sau izolare socială din punct de vedere științific. Atenție, sunt diferite. Uite, ca și exercițiu vreau să te gândești care-i diferența între izolare socială și singurătate și care crezi că e mai rea, singurătatea sau izolarea socială? Bun, 100 de oameni mor în fiecare oră din cauze asociate singurătății. Asta ne aduce la aproape 1 milion de decese pe an. 871.000 de decese pe an. Asta e estimarea Organizației Mondiale a Sănătății în iunie 2025 de- recent. Nu vorbim despre depresie, nu vorbim despre tristețe, vorbim despre un factor de risc medical. Exact, precis.
Și ca să pui singurătatea sau izolarea socială în perspectivă, gândește-te la ele ca asemănătoare, de fapt, ca și factor de risc și ca impact negativ asupra sănătății noastre cu fumatul a 15 țigări pe zi. Am mai vorbit despre asta la Medicool, am mai vorbit despre asta în vloguri, dar să fii singur este echivalent cu a fuma 15 țigări pe zi. Și de fapt prietenul ăla care fumează 15 țigări pe zi într-o cafenea cu prieteni, cu familie, vorbește cu toată lumea, are același risc de a muri cu o persoană care mănâncă salată, face sport și stă singură și este stresată din cauza asta.
Acuma am zis de la început că sunt două lucruri diferite. Ideea în felul următor e că hai să vedem care e diferența între izolare socială și singurătate. Și atenție în studiile pe care o să le punem în descrierea acestui material – unu, e un studiu foarte mare făcut pe 300.000 de persoane, 85 de studii, metaanaliză. Ea a mai inclus un factor de risc. Atenție, ăsta e un factor de risc la care mulți nu s-au gândit până acuma. Factorul de risc este să locuiești singur. Deci, discutăm despre trei lucruri diferite: izolare socială, singurătate și a locui singur într-o casă, chiar dacă nu ești izolat social.
Acuma, izolarea socială este obiectivă. Obiectivă în sensul că nu e ceva ce simți doar, e ceva ce poți descrie, arăta cu degetul, poți vedea, poți măsura, de aia e obiectivă. Înseamnă puține contacte, puțini prieteni, locuiești singur, nu participi la activități sociale. Da, se poate măsura din exterior. În schimb, singurătatea este subiectivă. Diferența dintre relațiile pe care le ai și cele pe care le vrei. Deci tu poți să fii într-o cameră cu mulți oameni, dar să te simți singur pentru că oamenii ăia nu sunt pentru tine. Nu s- ai impresia că nu sunt prieteni potriviți ție. Sunt oameni cu care nu-ți place să petreci timp. E senzația aia pe care o poți avea când ești într-un club plin de oameni. E muzică, toată lumea se distrează și tu stai și te simți singur pentru că nu este un loc în care ți-ar plăcea să fii. Și a locui singur este o categorie separată, nu echivalează automat cu singurătatea, dar crește riscul.
Acuma, care crezi că e mai periculoasă? Crezi că e mai periculoasă izolarea socială sau singurătatea sau a locui singur? Și din păcate câștigătorul este izolarea socială. Izolarea socială este cea mai periculoasă. Culmea, pe al doilea loc se situează a locui singur și pe locul trei se situează singurătatea. Și o să înțelegem de ce. Pentru că în momentul în care înțelegi cum te afectează izolarea socială din punct de vedere biologic, o să înțelegi de ce să fii singur, dar înconjurat de oameni e cel mai puțin rău. Și mai rău este să locuiești singur și cel mai rău este să fii izolat social. Adică ăla care locuiește singur, el stă singur, dar se vede cu prietenii, se duce în oraș, mai are oameni cu care vorbește, dar ăla care e izolat social, el și locuiește singur și se simte singur și nici nu are oameni cu care să stea.
În esență, în studiul pe care o să-l descriem este Dragti et al. Este un studiu publicat în 2025 pe- sunt- e o metaanaliză făcută pe 86 de studii prospective pe 3- 3.500 de participanți. Rezultatele au fost următoarele: Izolarea socială crește riscul de deces din orice cauză cu 35%. A locui singur crește riscul de deces din orice cauză cu 21%. Iar simpla singurătate, adică să fii printre oameni de care nu-ți plac și să te simți singur, crește riscul cu doar 14%. Riscul de deces din orice cauză. Deci vedem cum izolarea socială crește riscul de două ori și un pic mai mult decât simpla singurătate.
Și ce rețin de aici este cât se poate de grav și ar trebui să ne alarmeze. Unul din șase oameni pe planetă se simte singur. Izolarea socială crește riscul de deces cu 35% și e comparabilă cu 15 țigări fumate pe zi. Și atenție, nu există soluție tip medicament pentru izolare socială, pentru singurătate sau pentru a locui singur. Dar există soluții, evident, o să vorbim despre ele.
Hai să ne uităm la alte studii. Mai este un studiu făcut publicat în Nature Human Behavior, o metaanaliză pe 90 de studii care confirmă că izolarea socială crește mortalitatea generală cu 32%, singurătatea cu 14%. Iar izolarea socială crește mortalitatea cardiovasculară cu 34%. Datele, în principiu, în toate aceste cercetări pe care le-am pregătit pentru această- acest vlog, pe care o să le punem în descriere, toate aceste date cumva converg și se suprapun foarte bine și toate arată aceleași mecanisme prin care singurătatea, izolarea socială sau a locui singur te pot impacta.
Și hai s-o luăm de- de la început și să ne gândim așa că noi suntem aici unde suntem numai și numai datorită modului nostru cultural de a coopera între noi și de a trăi împreună și de aceea triburile care au fost mai numeroase au supraviețuit și au cucerit alte triburi mai mici. Cu cât ai capacitatea de a conviețui cu mai mulți oameni, cu atât mai mulți oameni se vor împărți în diverse funcții de care va beneficia toată lumea. Dacă ai un grup de 10 oameni, păi o să doar o să culegeți și o să vânați. N-o să aveți un vraci, n-o să aveți un învățător, n-o să aveți un croitor. Dar cu cât numărul de oameni din trib crește, cu atât mai multe astfel de funcții pot fi luate. Tot cu atât mai multe astfel de funcții pot după aia fi performate, îmbunătățite, învățate mai departe. Și astfel ajungem la societățile de astăzi în care trăim în comunități de milioane de oameni care sunt extrem de bine împărțite, în oameni care fac avioane, oameni care pilotează avioane, care aduc piese pentru acele avioane, oameni care fac mâncare, împachetează mâncare, oameni care tratează oameni care fac avioane și așa mai departe.
Și noi suntem genetic făcuți, legați între noi. Corpul tău se simte în siguranță atunci când sunt oameni între tine. Aici apare diferența între izolare socială și singurătate. Chiar dacă tu te simți singur în grupul tău de prieteni cu care crezi tu că nu te potrivești sau poate chiar nu te potrivești, cu colegii de la muncă, cu partenerul de viață, cu oameni care te înconjoară, cu propria familie, chiar dacă tu ai impresia că nu te potrivești cu ei, corpul tău se simte însă în siguranță pentru că știe că este între oameni, pentru că de regulă oamenii care plecau din comunitate și se duceau în pădure – și o să vedem cât de interesant se adaptează corpul la această izolare – acei oameni nu mai supraviețuiau atât de bine pentru că te zgâriai de ceva și-ți făceai dita mai buba la picior și nu mai puteai să mergi și nu mai puteai să faci rost de mâncare și mureai înfometat sau te mânca cineva sau îți rupeai ceva și nu mai avea nimeni grijă de tine.
Și atunci izolarea socială în momentul în care tu pleci din trib și te duci în pădure îți contractă corpul foarte mult, te stresează foarte mult. Te- uite o curte ca asta pe mine mă destresează nu pentru că găinile au vreun efect special, ci pentru că noi prin tradiție, în momentul în care auzeam animale domestice, știam că suntem în siguranță. Suntem la noi în trib. Ori când auzi foșneri și pași prin pădure, știi că nu mai ești în siguranță. Și atunci atunci când un om este în izolare socială, concret biologic testat în sângele lui, cortizolul, da, nivelul de cortizol rămâne non-stop sus.
Cortizolul e mare dimineața, de regulă scade seara. La persoane izolate social, curba diurnă este aplatizată. Cortizolul rămâne ridicat tot timpul. Rezultatul este stres cronic, tensiune crescută, glicemie instabilă constant pentru că tu, chiar dacă ești în garsoniera ta, în aceeași siguranță în care sunt și alți oameni din bloc care sunt cu alți prieteni sau cu familie, fiind singur acolo, corpul se gândește, fuck, ceva este în neregulă. Nu sunt oameni în jur. Înseamnă că sunt singur. Înseamnă că dacă orice mi se va întâmpla, o să fie rău pentru mine și apare inflamație cronică de grad scăzut. Proteina C reactivă este în creștere și interleukină A6 sunt în creștere. Și atenție, aceeași inflamație cronică pe care o vedem în obezitate, diabet de tip 2, boli cardiovasculare este prezentă în sau la persoanele care sunt izolate social. De aceea este un factor de risc atât de mare să fii izolat social și de aceea mortalitatea este apropiată cu- altor boli cronice pentru că acele persoane au această inflamație crescută.
Și atenție, ăsta e un lucru foarte interesant care cumva lucrul ăsta ne duce la presupunerea pe care am făcut-o eu pentru că nu știm sigur de ce reacționează corpul așa, dar asta e cea mai- cea mai plauzibilă explicație pentru această presupunere. Sistemul imunitar se schimbă, scade imunitatea antivirală pentru că, nu-i așa, dacă ești în pădure nu-ți mai pasă de viruși că nu te mai infectează nimeni, nu mai e niciun om în jurul tău. De ce ai avea nevoie de imunitate antivirală? Și crește răspunsul proinflamator.
Răspunsul proinflamator este cel care face ca buba ta când te-ai zgâriat pe mână să se umfle. Da. Sau te-ai lovit, se umflă. De ce se umflă? Ăsta e un răspuns proinflamator pe vremuri benefic care te apăra – te-ai lovit foarte tare, îți sângerează în interior mușchiul, păi se umflă acolo. Este un răspuns proinflamator care prin acea umflare face o compresie asupra vaselor care s-au rupt în interior și se oprește hemoragia internă de țesut.
Deci repet, ca sistem imunitar scade imunitatea antivirală, crește răspunsul proinflamator și practic singurătatea face corpul mai bun la inflamație și mai prost la apărarea contra virusurilor. Da? De ce? Pentru că e logic că dacă ești singur în pădure, ți-e mult mai important pentru propria ta supraviețuire să ai un răspuns proinflamator, prompt când te zgârii, te mușcă cineva, te aleargă cineva decât să te aperi de virusuri. Și virusurile, atenție, nu sunt doar cele gripale, e plin de virusuri care interacționează cu corpul nostru și dacă răspunsul tău antiviral este scăzut, acele virusuri pot avea un impact negativ asupra corpului tău.
Sistemul nervos simpatic este hiperactiv. Da. Adică noradrenalina este crescută și stimulează- asta stimulează căile inflamatorii. Efect asupra celor imune – promovează producția de citochine inflamatorii. Deci sistemul nervos simpatic este cel de luptă sau fugă. El este constant activat când tu ești singur. Și cumva în pădure e de înțeles. Dacă tu stai singur în pădure, n-ai niciun om în jurul tău, tu trebuie să ai sistemul simpatic constant activat, să dormi așa superficial ca să te trezească orice zgomot, să fii în permanență în modul ăsta de alertă. Dar de ce ai fi în mod de alertă cu un somn superficial la tine în garsonieră sau la tine în apartament fiind singur? Dar corpul nu-și dă seama că tu ești în siguranță. Corpul știe că tu ești singur și corpul activează toate aceste sisteme de supraviețuire, iar creierul se modifică.
Activitatea crescută în amigdală este certificată, este confirmată în studii RMN funcționale la persoanele care trăiesc în singurătate. Amigdala este centrul fricii și al amenințării, iar persoanele singure percep mai multe amenințări sociale, se retrag mai mult. Și practic cercul ăsta vicios al retragerii se adâncește. Concret, o persoană care e izolată social, într-un- în care va întâlni un alt om va fi mai suspicioasă că acel om vrea să-i facă rău decât o persoană care nu e izolată social, are prieteni, este ok cu asta și crede că de fapt fiecare persoană este doar o persoană bună și riscul de a păți ceva de la acea persoană este minim, așa că nu merită luat în seamă.
Deci, pe scurt, ce face singurătatea în corpul tău? Cortizolul tău rămâne sus tot timpul, inflamația cronică crește și imunitatea antivirală scade. Pentru că în pădure n-ai nevoie de protecție împotriva viruselor, ai nevoie de protecție împotriva leziunilor acute. Corpul devine mai bun la inflamație și mai prost la apărare. Și da, asta nu e doar tristețe. Îți dai seama că asta e biologie. Toate aceste lucruri pot să ducă la rândul lor la acutizarea depresiei, a tristeții, a anxietății.
Ca și dimensiune globală, unul din șase oameni pe planetă se simte singur. Adolescenții raportează singurătate în proporție de 20%. Adulții tineri în proporție de 17%, iar vârstnicii, unul din trei vârstnici este din păcate izolat social. E cu atât mai multă nevoie de acest podcast pe care o să-l punem în descrierea- în descrierea acestui material, podcast pe care- despre care o să zic acum cum se numește în momentul acesta când filmăm acest material – acest podcast este la membri, dar intrăm acuma de Paște cu el și se cheamă: „Cea mai mare frică la bătrânețe”. Care credeți că e cea mai mare frică la bătrânețe? O să aflați. Nu, nu o să fii singur. E alta, e mult mai- mult mai tristă. În acest podcast o să aflați care este cea mai mare frică la bătrânețe. E un podcast filmat cu Mugurel Mărgărit și se numește „Cum să rămâi activ la bătrânețe”. Este acest podcast de aici. Nu știu dacă se vede. Podcast. Avem podcast despre ăsta.
Bun. Acuma partea nasoală și nu știu de ce este că bărbații sunt mai vulnerabili. Bărbații care locuiesc singuri au un risc de deces mai mare cu 49%. Iar femeile care locuiesc singure au un risc mai mare de deces cu 7%. Este de ordinul a 7x, deci- ori mai mare la bărbați decât la femei. Diferența este enormă. Bărbații au rețele sociale mai mici, sunt mai puțin dispuși să ceară ajutor și depind mai mult de partener ca sursă primară de conexiune socială. Și asta așa e. Adică dacă mă gândesc de exemplu la soția mea, dacă ea ar rămâne din varii motive singură, ar avea o grămadă de oameni cu care să se conecteze, cu care să vorbească, cu care să mai bârfească pe unul pe altul sau nu neapărat să bârfească, să păvrăgească despre diverse lucruri cotidiene, lucru care este cred că este foarte sănătos pentru sănătatea ta psihică. Eu dacă aș rămâne singur, probabil că nu prea aș avea atât de multe persoane pe care să le țin, să le sun, persoane cărora să le cer ajutor. Deci procentul ăsta de 49% risc de deces prematur la bărbați și doar 7% la femei, mie personal mi s-ar potrivi și probabil că asta e și explicația.
Și din nou, nu e slăbiciune, e biologie și tipar social. Noi, bărbații, din punctul ăsta de vedere, suntem diferiți de femei și iată că femeile sunt mult mai protejate prin acest lucru. Deci da, femeile care locuiesc singure au risc nesemnificativ, statistic de- de deces prematur din cauza locuirii în singurătate. Bărbații în schimb au un risc foarte mare.
Atenție, ce n-ar trebui să confundăm. Singurătatea nu este depresie. Sunt lucruri complet diferite. Poți fi singur fără să fii depresiv și poți fi depresiv în mijlocul unei familii mari. Sunt lucruri diferite. Izolarea socială nu înseamnă să fii introvert. Dacă ești introvert, îți place să petreci timp singur, să studiezi, să-ți faci treaba ta, dar ai două trei relații potrivite, oameni cu care să te înțelegi, pe care să-i suni, cărora să le ceri ajutor. Asta deja nu mai este izolarea socială, este absența izolării sociale. Ă și calitatea relațiilor, bineînțeles, e mai importantă decât cantitatea relațiilor, dar aș spune că cantitatea relațiilor e mai importantă decât lipsa lor și singurătatea nu e un diagnostic, e un factor de risc ca și tensiunea arterială crescută și există soluții.
Hai să vedem concret ce poți face împotriva izolării sociale, a singurătății și a riscurilor pe care le ai dacă locuiești singur. Există o bază științifică pentru intervenții publicată în American Psychology, Lasgard et al. 2025. Sunt 280 de studii analizate, 122 de- de trial-uri randomizate și intervențiile funcționează cu efect mic, iar intervențiile funcționează cu efect mic spre moderat. Atenție, deci decent, pe termen scurt. Efectele se mențin un- de la unu la șase luni după intervenție și cele mai eficiente sunt intervențiile psihologice, mindfulness și terapie cognitiv-comportamentală.
Concret, hai să vedem ce poți face. Hai să facem un audit. Un audit al singurătății tale. Să vedem dacă ești sau nu singur. O să-l fac și eu cu tine. Hai să zicem așa. Cu câte persoane ai vorbit astăzi? Nu pe chat, ci față în față. Aici ar trebui făcută o medie. Astăzi am vorbit cu familia, cu familia extinsă. Am ajuns la țară. Cred că am vorbit cu până la 15, între 15 și 20 de persoane față în față, dar este duminica de Florii. E normal să se întâmple așa. Într-o zi obișnuită însă merg la birou. Noi avem în jur de cinci șase colegi care vin constant la birou și noi avem muncă de la birou. Am ajuns să înțeleg cât de sănătoasă este munca de la birou și cât de nesănătoasă este munca acasă în izolare socială.
Atenție, toți colegii mei de la birou, de la studio au câte una două zile pe săptămână în care rămân acasă – zile la alegere sau zi- zile alese. E bine ca venitul la birou să fie o plăcere, nu o obligație pe care nu vrei s-o mai execuți și ți-e silă să mai vii la birou. E bine să mai poți rămâne acasă când ai tu chef, dar să vii la birou și să vorbești cu oameni din start este un super beneficiu și eu cumva beneficiez de asta. În fiecare zi mă văd cu oameni la birou, mă văd cu oameni la Fundeni când merg la Fundeni, mă văd cu oameni în parc când mă plimb în parc. Am ajuns să prețuiesc atât de mult interacțiunile simple, rapide prin parc, când mă văd cu cineva și schimb două vorbe sau vorbesc cinci minute, mi se pare aur curat. Este- inspir sănătatea, efectiv.
Deci, cu câte persoane ai vorbit astăzi? Nu pe chat, ci față în față. Când ai ieșit ultima dată cu un prieten fără un scop anume? Eu am ieșit cu un prieten fără un scop anume acum trei zile. Da. Și înainte de asta cred că am făcut asta acum vreo- vreo lună. Deci planific să fac asta mai des. Ai pe cineva pe care l-ai suna la 3:00 dimineața dacă ai o urgență? Dacă răspunsul la ultima întrebare este nu, aici e un semn de alarmă. E bine să-l cauți, o să vezi cum poți să-l cauți pe acel cineva.
Pasul doi, microdecizii sociale și anume sună pe cineva în loc să trimiți mesaje. Îți ia cinci minute o dată pe zi. Apropo, să suni pe cineva în fiecare zi pentru un check-in rapid. „Ei, ce faci? Beau cafeaua. Cum e ești azi? Ce faci astăzi? Ok, eu mă duc acolo. Bun.” Este deja o ancorare în trib. Ok. Pentru că și vânătorii plecau în pădure. Însă diferența între cei care locuiau, stăteau în pădure doar izolați de trib și cei care plecau să vâneze este că cei care plecau să vâneze plecau de undeva și se întorceau undeva. Așa că tu, chiar dacă locuiești singur, trăiești singur, poate lucrezi- lucrezi singur acasă, e foarte important să te comporți măcar ca un vânător care pleacă să vâneze singur, dar care înainte să plece salută oamenii din trib. Tu poți să iei telefonul și să suni pe cineva. Poate să fie părinții tăi, poate să fie fratele, sora. Unchiul, poate să fie un prieten de la muncă, poate să fie un coleg din liceu, poate să fie altă persoană ca tine care se simte și ea izolată social și puteți decide amândoi să nu mai fiți izolați social, să faceți acest exercițiu fix că- pe o gimnastică socială dimineața.
Apoi acceptă o invitație pe care în mod normal ai refuza-o. Ești invitat la un eveniment și n-ai chef. Ești invitat la, nu știu ce deschidere și băi n-ai chef să te duci acolo. Ești chemat, nu știu, la o piesă de teatru, ești chemat la un film, ești chemat la un festival, la o petrecere, ești chemat la o ședință, ești chemat la reuniunea de clasă, nu te-ai duce, băi, dar du-te, acceptă invitația asta pentru binele tău.
Fă voluntariat. Este una dintre cele mai studiate intervenții. Te conectează cu oameni și mai mult îți dă un scop. Nu doar te duci la cafea să stai de vorbă cu cineva, ceea ce e posibil mâine să nu mai ai chef să faci. Te conectezi cu oameni și aveți un scop împreună. Împachetați cadouri de Crăciun. Faceți- împachetați mâncare pentru case de bătrâni. Mergeți să vizitați casele de bătrâni. Apropo, se poate face voluntariat inclusiv- ă în aceste centre care sunt cumva conduse și formate de Fundația Majestatea Sa Margareta și poți să vezi exact despre ce e vorba în podcastul de care am vorbit mai devreme, lăsăm jos în descrierea acestui material. Deci voluntariat. Ori scrie pe Google „voluntariat” urmat de numele localității sau a județului sau a municipiului în care locuiești sau a orașului, vezi ce variante de voluntariat există și ăsta e cel mai- cel mai bun mod de a scăpa de- de- de singurătate, de izolare socială și ok, poate o să zici că n-am timp de luni până vineri să fac voluntariat. Există voluntariat de sâmbătă, există voluntariat de duminică, există voluntariat de seară.
Și caută-ți un grup de activitate: alergare. Există grupuri, cauți pe net grupuri la tine, pe Facebook, de tot felul de sporturi. Și eu când dau ture de bicicletă în Herăstrău, văd des grupe enorme de oameni. Sunt super frumoși. Câte 50, 60, 100 de oameni care aleargă împrăștiați un pic în grupuri de câte 20-30 și sunt super șmecheri, că au muzică, dansează, unul aleargă mai repede, unul mai tare, rămân după aia probabil la un picnic. E extraordinar. Ăsta e un tip de grup de activitate sau un tip de grup. Există grupuri de citit, de gătit, de absolut orice ai tu chef. Și regularitatea contează mai mult decât timpul. Deci, e bine să fie regulate aceste întâlniri. Nu te duci o dată pe lună, trei ore. Poți să te duci în fiecare săptămână câte o jumătate de oră și asta e mai bine.
Pasul trei este să verifici calitatea, nu cantitatea. Nu ai nevoie de 50 de prieteni, ai nevoie de două trei relații autentice. O relație autentică înseamnă cineva cu care poți fi vulnerabil. Da, dacă te regăsești aici, de exemplu, o relație autentică înseamnă să te poți duce la acel om să-i zici: „dude, mă simt singur, la naiba s-o ia, stau și mă simt singur”. Da, ăsta e un- asta ar putea să fie un început de relație autentică și ce poți face este să adâncești relațiile existente înainte de a căuta alte relații noi. Sigur cunoști deja oameni, știi? Sigur ai acei prieteni pe care- cu care ai ieșit la suc și nu i-ai întrebat niciodată cum se simt, cum s-au recuperat după divorț, cum se simt acum că au copil, cum se simt după ce au fost dați afară de la muncă, cum se simt că poate și-au ratat o șansă în viață, habar n-am. Orice poți să adâncești acea relație cu precauție. Bineînțeles, fiecare dintre noi avem sentimente și putem fi răniți. Nu înseamnă că mâine te duci și intri cu tractorul în viața omului doar pentru că ai văzut acest vlog, dar cu simțul răspunderii, cu precauție, poți să începi ușor să te apropii de oamenii pe care îi ai în jurul tău și poți, bineînțeles, să ceri ajutor profesional dacă e cazul.
Dacă singurătatea e cronică de luni, de ani de zile și nu răspunde la pașii de mai sus, poți să faci terapie cognitiv-comportamentală care s-a dovedit a fi cea mai eficientă intervenție, este cea mai studiată și bineînțeles eficientă intervenție publicată de Lasard et al. 2025. Deci nu e o slăbiciune, este fix ce ar face un medic care-ți tratează tensiunea. Ai tensiune, poți să începi să iei propranolol. Atenție, pregătesc un vlog despre propranolol. Studiez propranololul ăsta un pic de ceva timp.
Deci audit social. Audit social pentru a vedea cum stai cu singurătatea. Întrebarea unu, câți oameni- cu câți oameni ai vorbit astăzi? Față în față, nu la telefon. Întrebarea doi, când ai ieșit ultima dată cu un prieten, fără un scop, să stați, să vorbiți, să pălavragiți. Întrebarea trei: Ai pe cineva pe care l-ai suna la trei dimineața dacă ai nev- dacă ai avea nevoie? Dacă nu ai, foarte important să te uiți la tot acest material și să faci lucrurile pe care le-am recomandat aici.
Am povestit în newsletter despre un material pe care l-am văzut în care un psiholog povestea că oamenii în ziua de astăzi vor să se mute la țară, vor să trăiască, să-și facă acest „blue zone”. Pentru că, uite, într-un sat ca ăsta în Dobrotești poate să fie blue zone. Poți să te vezi cu vecinii, te duci la ei, ei vin la tine, mănânci mâncare făcută aici, lucrezi aici, stai la soare cum stau eu acum. E o viață tihnită, liniștită, previzibilă și sunt foarte mulți oameni care vor să se mute la țară, dar – și asta peste tot în lume, nu doar la noi în România, cu precădere în lumea civilizată unde oamenii stau de foarte mult timp la orașe – vor să se mute la țară dar nu vor să facă munca pe care o presupune să stai la țară, inclusiv munca socială. Adică oamenii se mută la țară, dar continuă să prefere să stea în singurătate, în siguranță și în confort.
Ori să ai un blue zone înseamnă să ai oameni lângă tine, să fii dispus să primești oameni când n-ai chef să-i primești. Ești obosit, ai prefera să- să stai singur, dar ai acea serată, ai acel ceai pe care îl bei cu trei vecini și îi chemi în fiecare seară și îi chemi și acum, chiar dacă n-ai chef. Și ghici ce? Unul dintre ei poate chiar are nevoie disperată de acel ceai, de acea conexiune cu voi toți. Și tu când n-ai chef să te duci, te duci și tu la serata altora. Și foarte mulți oameni se mută la sat și totuși preferă izolarea și singurătatea- siguranța pe care o au într-un apartament în oraș.
Asta mă duce cu gândul la lucrurile pe care le poți face când ești- când trăiești singur. Ai putea să-ți recreezi acel blue zone la tine. Da, chiar dacă vii acasă și preferi singurătatea și ești introvertit și preferi siguranța asta că stai tu singur și nu te deranjează nimeni, ai putea să faci o seară de lectură în fiecare marți și marți la ora 7:00 toată lumea vine la tine cu anumite reguli: unul aduce un chec, unul aduce un ceai, unul aduce o apă minerală, unul aduce limonadă și alegeți o carte pe care o discutați. Sau seară de film sau seară de șah sau seară de poker sau seară de whisky.
Apropo de asta, e cumva tot în newsletter-ul de astăzi vorbeam despre nuanțe și lumea asta e plină de nuanțe. Dacă nu vezi aceste nuanțe, ai putea spune – cum spun și eu de fapt și cum spune știința – că nu există doză sigură de alcool. Alcoolul este clar nesănătos, dar și izolarea socială este nesănătoasă, ca și cum ai fuma 15 țigări pe zi. Acuma, dacă tu te vedeai cu niște prieteni pentru că consumai un pic de alcool când te vedeai cu ei și ai renunțat la alcool și ai zis: „Na, prietenii ăștia sunt toxici, nu mă mai văd cu ei”, oare ți-ai făcut mai mult bine sau rău? Din nou, nu există un răspuns absolut aici. E vorba de nuanțe. Dar decât să rămâi singur și să nu bei absolut deloc, poate ai putea să bei un vin de- un pahar de vin roșu o dată pe săptămână când te vezi cu prietenii și faci o seară de degustat de vin, de exemplu, sau o seară de gătit. Poți face în esență multe astfel de serate și atenție, atenție, dacă oamenii vin la tine și tu ar trebui să-i răsplătești și când vii acasă de la muncă și nu ai chef de nimeni, poate ai putea să onorezi acea invitație și să te duci și tu la alții acasă.
Și iată cum ai putea să ajungi să trăiești singur făcând serate la tine acasă, mergând tu la alți oameni acasă și în felul ăsta de fapt locuiești aparent singur, dar de fapt doar dormi singur pentru că restul timpului tău liber este ocupat de a primi oameni la tine acasă și a merge la alți oameni în acasă. Bineînțeles, asta se poate face în ritmul fiecăruia.
Ca și rezumat: singurătatea nu e doar tristețe, e un factor de risc medical. Cortizolul crește, inflamația crește, slăbește imunitatea. Izolarea socială e asociată cu 35% risc de deces prematur. Iar Organizația Mondială a Sănătății ne spune că 871.000 de oameni mor în fiecare an din cauza singurătății. Bărbații sunt mult mai vulnerabili. 49% risc în plus de deces dacă locuiești singur, dacă ești- sau dacă ești izolat social. Dar există soluții, nu medicamente, ci conexiune umană reală. Și anume: sună pe cineva, ieși cu un prieten, acceptă o invitație. Asta este o posibilă rețetă, iar recomandarea mea este ca de obicei echilibrul. Nu trebuie acuma să-ți pierzi toată viața în relații sociale, la fel cum nu e probabil bine să, de fapt am văzut că nu este bine să fii- să trăiești singur, să fii izolat social și să te simți singur.
Probabil că un echilibru este cel care ne-ar face bine, ca la- ca la- ca la muncă. Probabil că nici cinci zile pe săptămână la birou nu sunt ideale și probabil că nici cinci zile lucrate de acasă nu sunt în niciun caz ideale. Probabil că o combinație între lucrat acasă și lucrat la birou, văzut cu oamenii întâi acasă, văzut cu oameni în vizită, rămas singur acasă, sunat oameni dar un număr potrivit de oameni și oameni cu relații autentice și un echilibru între o singurătate care te liniștește și relații sociale, chiar și atunci când n-ai chef de ele, pe care să le întreții constant.
Bun, ăsta a fost vlogul de astăzi. Thank you a lot. Scrieți-mi în comentarii ce părere aveți despre noul studio tip coteț. Și ne mai vedem. Dacă vă place, poate mai vin aici mai des. Refac casa și filmez de aice. Ciao! Pe curând!
