Nutriția și DIETELE de pe Internet

Adevărul în nutriție este că, în mod cert, este un dezastru. Nu 90% din studiile pe care le vedeți despre nutriție nu trebuie să le credeți. Știm extrem de puține lucruri în nutriție. Vorbim despre nutriție. Aș vrea să vă zic că nutriția, să zic, sunt cele mai multe întrebări pe care le primesc când merg la o petrecere sau când merg undeva în oraș. Oamenii vor să mă întrebe de nutriție și, de regulă, vin și îmi spun: uite, eu mănânc asta, asta. Este bine că fac asta? Adevărul în nutriție este că punem foarte greșit întrebarea și o să încercăm să răspundem la toate întrebările pe care le avem astăzi. Dar esențial de înțeles este că astăzi nu o să spunem oamenilor ce să mănânce, ci o să încercăm să învățăm să gândim nutriția și să gândim personalizat pentru fiecare dintre noi. Pentru că nutriția nu este ceva, nutriția sănătoasă nu este ceva ce o să te facă mai puternic sau să te ajute să trăiești mai mult, ci o să încercăm cumva să descifrăm ce putem să facem ca să evităm să fim bolnavi sau să evităm să ne îmbolnăvim mai mult, sau chiar să reversăm anumite boli pe care le-am obținut prin nutriție.

Complexitatea Nutriției și Studiile

Acum, de ce nutriția este o chestie atât de complexă? Și vă spun din start că 90% din studiile pe care le vedeți despre nutriție nu trebuie să le credeți, pentru că studiile în nutriție sunt aproape imposibil de făcut. Să vă dau un exemplu. Hai să ne imaginăm că vrem să ne dăm seama dacă este sănătos sau nu să mănânc în fiecare zi un Big Mac de la McDonald’s. Ca să faci un studiu corect și să ai o concluzie corectă, ce trebuie să faci este să faci un studiu clinic randomizat în care să iei, nu știu, 100 de copii pe care îi ai de mici, care mănâncă în fiecare zi un Big Mac. Să presupunem că acest studiu ar primi avizul de etică și s-ar putea face. De regulă, studiile de acest tip sună absurd și n-ai voie să le faci. Dar să presupunem că trecem de această barieră și 100 de copii ar trebui să mănânce un Big Mac în fiecare zi timp de 10 ani, și 100 de copii ar trebui să mănânce salate în loc de Big Mac timp de 10 ani. Ar fi aproape imposibil să facem acest studiu pentru că noi, oamenii, suntem pofticioși, nu avem disciplină și nu putem avea încredere în noi înșine. Nu știm dacă din cei 100 de copii care mănâncă Big Mac, poate unii vor deveni vegetarieni și n-o să ne spună în acest studiu. Poate cei care mănâncă salate în grupul de salate o să trișeze și o să mănânce din când în când un Big Mac și n-o să știm cine ce altceva face de-a lungul vieții ca să putem la finalul studiului să avem un rezultat. De regulă, studiile în nutriție sunt epidemiologice și sunt făcute pe niște chestionare. Puteți să căutați și voi un astfel de chestionar de studiu de nutriție. Un astfel de chestionar te întreabă cam ce ai mâncat tu pe parcursul unui an. Sincer, eu nu-mi aduc aminte ce am mâncat acum două zile. Așa că nu te poți baza niciodată pe nutriție.

Reguli de Nutriție

Adevărul gol este că știm extrem de puține lucruri în nutriție. Ce vă pot da, câteva reguli de la început pe care le știm sigur, este că e important să mănânci puțin, dar nu prea puțin. Adică să fii într-o oarecare restricție calorică sau cel puțin normo-caloric, să nu mănânci mai mult decât trebuie. Mâncatul puțin te ajută să trăiești mai sănătos și mai mult. Este bine să mâncăm suficiente proteine, indiferent dacă sunt din sursă animală sau vegetală. Proteinele de sursă animală sunt sănătoase. Noi, oamenii ca specie, suntem omnivori. Da, deci este stabilit științific, este demonstrat că noi, de-a lungul evoluției noastre, pe timp de 200.000 de ani, am fost omnivori. Omnivor este un animal care mănâncă și legume, și fructe, și carne. Da, cum este ursul, de exemplu. Ursul este omnivor și noi suntem omnivori. Deci putem mânca proteine de origine animală. Este foarte important să mâncăm uleiuri esențiale. E important să nu avem deficit de vitamine și minerale și e important să nu introducem în corp, sau să introducem cât mai puține toxine. Legat de lucrurile astea, puteam să fim cu toții de acord că sunt corecte și sunt niște reguli de bază în nutriție. Dincolo de asta, nutriția este aproape imposibil de studiat pentru că am putea compara nutriția cu următorul exemplu. Haideți să ne imaginăm că lumea iar vine și mă întreabă: „Bă, eu mănânc în fiecare dimineață o lingură de miere pe stomacul gol și mai iau nu știu ce supliment și îmi fac un shake de broccoli. Este bine?”. Și întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, sau analogia pe care o putem face, este următorul lucru: un ghips este bun sau nu este bun? Și răspunsul este: depinde pentru cine. Un ghips pus peste o mână care este ruptă o să ajute la vindecarea mâinii respective. E aproape esențial, n-ai cum să vindeci o fractură fără o imobilizare printr-un ghips sau orice simulează un ghips. În schimb, un ghips care este pus peste o mână care nu este ruptă, este sănătoasă, o să atrofieze mâna respectivă. Același lucru este valabil în nutriție. E foarte important cine mănâncă și cum mănâncă și care este nevoia ta personală. E foarte important de înțeles acest lucru pentru că atunci când noi vorbim de nutriție, de fapt vorbim despre o biochimie a nutriției. Da, nu vorbim despre diete, aș interzice termenul ăsta. Vorbim despre biochimia nutriției. Biochimia nutriției înseamnă că orice lucru pe care îl mănânci are milioane de elemente chimice care sunt digerate și care intră în contact cu genetica ta, cu epigenetica ta, adică felul în care genele tale se manifestă cauzat de activitățile pe care tu le faci. Acest lucru intră în contact cu cultura ta, cu religia ta, cu viața ta socială, cu nivelul de sport, cu bolile pe care le ai sau nu le ai, cu nivelul de activitate fizică pe care o faci în fiecare zi. Și toate lucrurile astea se interconectează cu microbiomul tău. Și atunci, reacția pe care o ai de la un aliment, același aliment, raportată la diverse persoane, este mereu diferită. Deci, ca să ne gândim, adică ca să răspundem mai exact la o întrebare „ce e bine să mănânci?”, n-ai cum să răspunzi la ea.

Nu vă mai luați niciodată după, să zic, liste. Sunt pe social media foarte multe liste: mănâncă aia, nu mânca aia. E foarte greu să transpui o listă pe un număr atât de mare de oameni care sunt atât de diferiți. Da, dar ca să rezumăm, o dietă echilibrată. O dietă echilibrată trebuie să aibă fix ce am zis la începutul discuției. Trebuie să aibă mai puține calorii, dar nu foarte puține. Trebuie să aibă proteine de calitate, trebuie să aibă grăsimi de calitate. Poate ajungem să vorbim și despre grăsimi, dacă sunteți curioși. Trebuie să fie grăsimi mono-nesaturate, în general nesaturate. Când vedem pe etichetă sau studiem un produs pe internet, căutăm valorile lui nutriționale și vedem grăsimi saturate. Grăsimile saturate sunt nesănătoase. Ce ne interesează sunt grăsimi nesaturate. Grăsimile saturate, gândiți-vă așa, sunt grăsimi care sunt deja saturate din punct de vedere biochimic, sunt grăsimi lipicioase. Ele, fiind saturate, se lipesc de artere și pot să facă cheaguri, pot să facă plăci de aterom și așa mai departe. Ce căutăm noi sunt grăsimi nesaturate și există grăsimi mono-nesaturate, poli-nesaturate. Putem să trecem prin ele. Găsim în ulei de pește, în ulei de măsline, în avocado, în nuci, în semințe, grăsimi Omega 3 pe care le găsim în pește, în pește gras. Deci am zis proteine, grăsimi esențiale, vitamine și minerale, pe care de regulă le luăm dintr-o dietă echilibrată, și un aport suficient de fibre. Astea ar fi, să zic, regulile care s-ar putea aplica oricui. Dincolo de asta, când vorbim despre nutriție, e foarte important să înțelegem cine mănâncă și care este scopul final al persoanei respective, pentru ce vrea să urmeze o anumită dietă sau să mănânce anumite tipuri de alimente.

Cheat Day

Din nou, depinde cine face cheat day. Dacă persoana care face cheat day are sindrom metabolic, are diabet și vrea să facă cheat day cu o prăjitură sau cu un tort, în mod cert este un dezastru pentru acea persoană. Dacă persoana respectivă este un sportiv atletic, normoponderal, cu masă musculară OK, și vrea să mănânce niște toxine just for fun, și să presupunem că acest fun este, nu știu, într-o situație socială în care ieși în oraș cu prieteni sau e o onomastică sau o nuntă și vrei să bagi tot meniul, și meniul ăla îți face o plăcere socială și te ajută în contextul respectiv, atunci probabil că un cheat day la o persoană complet sănătoasă nu este un dezastru. E o metodă pe care, dacă poți să o ții și funcționează pentru tine – atenție, dieta trebuie să fie sau nutriția, știința asta a nutriției sau biochimia nutriției raportată la corpul tău – trebuie să fie potrivită pentru tine. Și aici putem să avem niște, adică să ne ghidăm cumva după niște supoziții pe care le facem studiind foarte mulți oameni. Majoritatea oamenilor nu știu ce înseamnă nutriție și, ca să fii sănătos, trebuie să îți dedici timpul ăla în fiecare zi pentru a studia și pentru a găsi, să zic, date despre nutriție și să le aplici pe tine. Deci, nutriția sănătoasă înseamnă să fie potrivită pentru tine și să fie sustenabilă. Dacă facem o dietă care ține două săptămâni și după aia ne lăsăm de ea, ai un efect de yoyo. E o chestie care nu te ajută. Încerci să-ți adaptezi metabolismul pentru o dietă, el de-abia s-a adaptat și tu treci la alta. Și atunci acel lucru nu mai trebuie făcut. Dacă ai încercat de câteva ori să ții anumite diete și n-au ținut, nu mai încerca chestia asta și găsește ceva ce funcționează pentru tine. Dacă pentru tine funcționează să ai un cheat day pe săptămână și asta te ajută să mănânci sănătos următoarele șase zile, da, există și regula asta de 80-20, în care 80% din timp mâncăm lucruri sănătoase ca să ne rezervăm cei 20% din timp ca să mâncăm lucruri nesănătoase, dar care ne fac plăcere. Probabil că și asta este o metodă prin care poți să te focusezi pe ăia 80% sănătos și să mănânci sănătos.

În ce fel alegem fructele și legumele

Ați întrebat și de fructe, de legume și cum le alegem. Din nou, o întrebare este: pentru cine? E esențial să mâncăm fructe și legume, în primul rând pentru aportul de fibre, pentru că acolo le găsim cel mai mult. Fibrele, dacă ar fi după mine, le-aș include în macronutrienți esențiali. În nutriție există trei macronutrienți pe care noi îi luăm din alimentație. Alea sunt proteinele – da, știm toți ce sunt proteinele, sunt niște blocuri de aminoacizi. Avem carbohidrați. Carbohidrații, indiferent de ce tip de carbohidrat este, în final, chit că e glucoză, ea se folosește ca glucoză; chit că e lactoză, ea se transformă în glucoză; chit că este fructoză, ea se transformă în glucoză. Carbohidrații se transformă în glucoză. Glucoza aceea ajunge în celulă, în mitocondrii. Mitocondriile sunt fabricile noastre de energie și această glucoză se transformă prin niște reacții chimice în ATP, care este combustibilul pe care noi îl folosim. Și există grăsimi. Fiecare celulă din organism are o membrană care e construită din grăsimi și am enumerat mai devreme grăsimile esențiale pe care e bine să le mâncăm. Deci avem trei grupe esențiale: proteine, carbohidrați și grăsimi. Fibrele nu sunt considerate un macronutrient pentru că noi nu digerăm fibre și nu le folosim. Dar fibrele sunt mâncare esențială a microbiomului nostru, care sunt niște bacterii parazite, între ghilimele, care ne ajută pe noi. Noi trebuie să ajutăm microbiomul nostru. Noi trebuie, pe lângă faptul că ne hrănim pe noi, noi trebuie să aducem mâncare microbiomului nostru, la fel cum aducem mâncare la copii acasă. Noi nu venim acasă și mâncăm doar noi. Noi venim acasă și gătim pentru toată familia, ca toată lumea să mănânce. Gătim o mâncare care este potrivită pentru copiii noștri. Da? Dacă nouă ne place, nu știu, mâncare super picantă și copiii nu mănâncă picant, o să, n-o să facem în fiecare zi mâncare picantă. O să facem mâncare pe care copiii noștri o pot mânca. Microbiomul nostru sunt copiii noștri. Trebuie să-i hrănim pentru că ne aduc foarte multe avantaje în echilibrul nostru general, de la avantaje mentale, psihice, până la sinteza anumitor vitamine pe care noi nu le sintetizăm și până la un echilibru digestiv foarte bun. Fibrele fac asta. Deci fructele și legumele ne aduc acest aport de fibre, ne aduc un aport de electroliți, de minerale, de vitamine. Întrebarea este cine mănâncă acele, să zic, fructe și legume, și în special fructe, pentru că fructele sunt și dulci. Și fructele sunt în ziua de astăzi mult mai dulci decât erau ele pe vremuri, când le culegeam în pădure, pentru că noi, de-a lungul timpului, am selectat cele mai dulci fructe. Ce facem când mergem la piață? Ne cumpărăm niște mere sau ne cumpărăm niște struguri, îi gustăm și nu sunt dulci. Zicem: „Mamă, ce țeapă am luat! Trebuia să le gust atunci la magazin, că nu sunt dulci. Mi-am luat țeapă.” Nu ți-ai luat țeapă. Există și fructe care nu sunt dulci, care au foarte multe avantaje. Au aceleași avantaje ca și fructele dulci. Dar nouă ne place ceea ce e dulce și credem că atunci când un fruct este foarte dulce, el este foarte bun. De fapt, fructul acela foarte dulce a fost selectat artificial. Din 100 de mango existenți pe piață, producătorul a luat cel mai dulce soi de mango și l-a cultivat doar pe acela. Și tot așa, din selecție în selecție, noi am reușit să selectăm cele mai dulci fructe, dar ele sunt nenatural de dulci. Acum, depinde cine le mănâncă, din nou. Dacă le mănâncă un sportiv, un atlet, o persoană care face sport în fiecare zi, atunci poate să mănânce fructe, nu exagerat, dar poate să mănânce fructe. Dacă vorbim despre o persoană care are un sindrom metabolic, care are probleme cu greutatea, care are probleme cu energia, atunci e bine să limităm consumul acestor fructe foarte dulci. Deci nu le excludem de tot. Fructele sunt foarte bune, dar dacă ai probleme cu glicemia, dacă ai probleme cu greutatea, probabil că nu e bine să mănânci doi mango dulci în aceeași porție sau să mănânci o farfurie de struguri sau de cireșe. Înțelegeți ideea. Și legat de fructe și legume, există o foarte mare controversă: că domnule, sunt stropite, că sunt, că nu sunt naturale, că sunt crescute în seră. E foarte posibil. E mult mai bine să alegem fructe și legume nestropite, de la țară, de exemplu. Fructele care sunt un pic mai ciupite, nu știu, care au un vierme pe acolo care a umblat și a mâncat din ele, alea sunt fructele și legumele cele mai calitative nutrițional. Pentru că ceea ce face un insecticid sau, mă rog, toate chimicalele astea cu care sunt stropite fructele și legumele ca să arate bine și ca să nu aibă prădători în ele, pe lângă faptul că substanțele astea pot fi toxice, ele împiedică imunitatea acelui fruct sau acelei legume. Și fructul au propria lor imunitate. Imunitatea aia se activează când apare un viermișor care vrea să le mănânce. Dacă viermișorul ăla nu le distruge complet și fructul sau leguma ajunge la maturitate, dar nu arată la fel de bine ca una stropită, atunci acea cireașă cu vierme, de exemplu, sau acel măr care este găurit un pic – îi vedem gaura de la vierme care a trecut pe acolo – acel măr a făcut tot posibilul să reziste, să trăiască și să se apere de acel prădător. Și asta îl face să sintetizeze foarte mulți antioxidanți de care avem nevoie din acel măr. Deci un măr de la țară, care este un pic mâncat de vierme, este mult mai plin de antioxidanți și nutrienți decât un măr perfect de la piață. Dar mărul ăla perfect de la piață este și el foarte bun. Este mult mai bun orice legumă și orice fruct, oricât de stropite sunt, mult mai bune decât orice alt tip de mâncare procesată. Adică trebuie în această alegere să fim rezonabili și să înțelegem că da, astea sunt condițiile, să zic, evoluției noastre și a numărului mare de oameni care există pe pământ și al industrializării, să zic, acestei agriculturi. Dar ăsta e un mic preț pe care îl plătim și e aproape insesizabil în raport cu beneficiile reale pe care orice tip de fruct sau legumă ți le aduc prin aportul de fibre, în primul rând, prin aportul de vitamine și minerale, antioxidanți.

Acum, totuși, dacă vrem să generalizăm sau să ne uităm, să zic, specific la anumite categorii de persoane: pentru o persoană care nu are simptomele unei boli celiace sau care nu are o, cum se cheamă, intoleranță non-celiacă la gluten, adică este o patologie în care tu, atunci când mănânci gluten, nu-l digeri foarte bine și atunci apare balonarea, apar scaune diareice, poate să apară anxietatea. De ce? Pentru că există această supoziție medicală, fiziologică, că acest gluten, care se găsește în grâu, de exemplu, în contact cu mucoasa intestinală, atacă mucoasa. Iar mucoasa noastră are așa, niște cili. Mucoasa noastră, dacă o zumăm foarte mult, mucoasa de pe intestine, dacă am desface intestinele complet, am putea să acoperim cu intestinele noastre, dacă le desfacem complet, am putea să acoperim două stadioane de fotbal. Deci două stadioane de fotbal sunt învelite în interiorul nostru. Intestinele par mici, dar suprafața asta e foarte mare pentru că ea nu este plată, ea este uite așa, este neregulată și avem foarte mulți cili care, practic, printre acești cili pătrund nutrienții noștri și aici se fac schimburile. În momentul în care, între acești cili pătrund, nu știu, grăsimi, apa trece fără niciun efort, aminoacizii trec fără niciun efort, există niște substanțe care necesită un efort pentru absorbția lor. Deci cilii ăștia sunt o graniță la intrarea în statul nostru, fix granița, sunt, să zicem, gardul de apărare al casei noastre. Când aici ajunge gluten la o persoană obișnuită, el este digerat și n-avem nicio problemă. În intoleranța non-celiacă la gluten sau în boala celiacă, când aici ajunge gluten, corpul are impresia că acest gluten este un răufăcător și îl atacă, face imunitate împotriva acelui gluten și atunci acel cil dispare. Da? Și atunci noi nu mai avem o suprafață de două stadioane în intestine, această suprafață se reduce la un stadion, unu la mână. Doi la mână, cei grăniceri nu mai există și atunci prin mucoasa noastră intestinală încep să treacă lucruri care n-ar trebui să treacă acolo. Atunci acele lucruri încep să ne influențeze și ca metabolism, și ca stare generală, și ca stare mentală. De asta, intoleranța non-celiacă la gluten nu dă doar simptome gastrointestinale, ci poate să dea și simptome care să ajungă la anxietate, la depresie, la o stare de rău, la demotivare și așa mai departe. Important este să recunoaștem aceste simptome. Și dacă avem aceste simptome, din nou, căutăm pe internet „intoleranță non-celiacă la gluten simptome”, putem să deschidem pe ChatGPT, o să vi le scrie foarte amănunțit pe fiecare. Și dacă recunoaștem acele simptome, putem atunci să renunțăm la gluten, consumăm mâncare gluten-free. Mâncarea gluten-free este ușor procesată și se scoate acel gluten din acea mâncare. Există multe grâne care nu au gluten și sunt folosite pentru a face, să zic, panificație fără gluten, sau sunt procese chimice prin care se înlocuiește sau se scoate glutenul din acea mâncare. Cine beneficiază de gluten-free? Persoanele care au simptome clare ale intoleranței non-celiace la gluten. Altfel, dacă tu nu ai această problemă și tu nu mănânci mult gluten – din nou, niciun exces nu e bun și dacă mâncăm foarte multă pâine cu foarte mult gluten, foarte multe paste cu foarte mult gluten, e posibil să dezvoltăm în timp această intoleranță. Dar, revenind, dacă noi nu avem aceste simptome, nu ai de ce să eviți glutenul. Același lucru este valabil pentru laptele fără lactoză. Mecanismul intoleranței la lactoză este diferit față de ce se întâmplă în cazul glutenului. Lactoza este un zaharid din, e de fapt zahărul principal din lapte. Laptele este dulce, el e dulce pentru că are acest carbohidrat, acest zahar, care se cheamă lactoză. El este absorbit de corpul nostru și este transformat ulterior în glucoză. Noi avem enzime care digeră această lactoză, avem o enzimă specifică care doar asta face, digeră acea lactoză, și enzima asta se cheamă lactază. Această enzimă însă este prezentă la copii, deci copiii mănâncă, beau lapte fără nicio problemă. Dar la unele persoane această enzimă începe să scadă în, să zic, în puterea ei și în concentrația pe care o putem secreta și atunci poate să înceapă intoleranța la lactoză. Intoleranța la lactoză, dacă ne uităm pe date, intoleranți la lactoză sunt considerați peste 80% din populația lumii, dar intoleranța asta apare la diferite nivele, de strict, de la anumite cantități de ingestie de lapte. De regulă, chiar și o persoană intolerantă la lactoză poate să digere până la 150 ml de lapte fără nicio problemă. Însă, dacă bea 300 ml de lapte, acea lactoză nu mai este digerată complet, ajunge în intestin și atunci când un zahăr stă prea mult timp nedigerat în intestinul nostru, bacteriile încep să mănânce din acel zahăr și începem să avem, putem să avem balonare, putem să avem grețuri, putem să avem diaree. Așa se manifestă intoleranța la lactoză. E foarte simplu: dacă beți lapte și aveți balonare, aveți diaree, aveți un deranj gastrointestinal, este posibil să fiți intoleranți la lactoză. Următorul pas pe care trebuie să-l faceți este să vedeți la ce cantitate apare această intoleranță. Apare la un bol de lapte cu cereale? Atunci nu e bine să mai bem bolul de lapte cu cereale. Putem să înlocuim laptele cu un chefir. Chefirul este un lactat în care drojdia de chefir asta face, se hrănește cu lactoza. Deci chefirul este practic lactatul cu cea mai puțină lactoză. Ea e tot prezentă acolo, dar într-o cantitate mai mică. Vedeți dacă la un bol cu cereale cu chefir aveți aceleași simptome. Dacă da, puteți să înjumătățiți porția. De regulă, persoanele intolerante la lactoză, dacă beau dimineața un cappuccino sau un, da, un cappuccino în care pun lapte cu lactoză, nu au nicio problemă. Dacă simptomele persistă, ce vă recomand este să mergeți la un medic care o să vă facă un test de intoleranță la lactoză. N-are sens să intrăm în detalii să explicăm cum se face acest test. Și medicul constată care este, dacă există niște metaboliți care se fac prin nedigestia acelei lactoze și fermentarea ei în intestine și vă spune: da, aveți o intoleranță la lactoză și vă poate spune cât de gravă este acea intoleranță la lactoză. Dacă aveți o intoleranță la lactoză severă, gen nu puteți, la orice, la un cappuccino vi se face rău, atunci există lapte fără lactoză. Aia e o situație în care poți să consumi lapte fără lactoză, care poate să fie lapte de vacă din care se scoate acel zahăr și se înlocuiește cu o glucoză sau cu o fructoză. Laptele are același gust, are aceleași proprietăți nutriționale, doar că are lactoza înlocuită în el. Sau puteți să consumați lapte vegetal care nu are lactoză. Deci, dacă vorbim în specific despre gluten-free, dairy-free, doar persoane specifice care au aceste intoleranțe beneficiază de pe urma acestor alimente. În rest, n-avem nicio problemă să mâncăm cu gluten și cu lactoză.

Principiile de restricție ale dietelor

Toate dietele se bazează pe trei principii de restricție. Există o restricție a tipului de aliment, când excludem o anumită grupă alimentară. Spre exemplu, în keto, tu excluzi complet carbohidrații sau aproape complet, mănânci foarte puțin procentual din ce mănânci tu carbohidrați. Da? Deci excluzi o anumită grupă alimentară. Deci asta e restricție pe, să zic, pe grupă alimentară. Există a doua restricție, pe care o respectă multe diete și se bazează pe restricție calorică, adică să mănânci mai puține calorii, ceea ce e un lucru bun. Și este restricție ca și timp de mâncat. Și aici vorbim despre intermittent fasting, adică mănânci doar anumite ore pe zi. Deci toate astea țin de restricție. Când alegem o dietă, depinde pentru cine. O perioadă, keto te ajută în anumite circumstanțe. Keto este foarte bun dacă mănânci keto sănătos, adică mănânci proteine și grăsimi, dar proteinele sunt sănătoase, de calitate, ai, nu știu, pui de la țară, ai o vită argentiniană care e bine făcută – bine făcută în sensul că este calitativă, nu faceți vita bine făcută, mâncați-o mediu cel puțin – dar să fie dintr-o sursă bună, pește de calitate, nu știu, sardine, avocado, legume cât cuprinde. Dacă ții o astfel de dietă, o dietă keto de exemplu, se potrivește foarte bine unei persoane care are sindrom metabolic. Poate discutăm și despre sindrom metabolic, pentru că asta este una din cele mai mari probleme, din punctul meu de vedere, în momentul de față. Întrebarea este dacă poți să susții această dietă. Ideal este să stabilești din start niște obiective foarte clare. Trebuie să ai niște obiective foarte clare și să înțelegi în ce direcție vrei să mergi, cum să-ți impui acele obiective. Să înțelegi că nu există în dietă și în sport… uitați de motivație. Motivația este ceea ce te face să respecți o dietă sau să mergi foarte mult timp, de trei zile. Sau motivația este cauza pentru care 95% sau 90%, depinde de ce statistici citim, dintre oamenii care își fac abonament la sală nu merg niciodată sau merg de trei ori pe an la sală cu un abonament. Motivația este cauza, pentru că noi credem că ne trebuie motivație și ne ținem cu dinții de motivație pentru a face toate aceste lucruri. Nouă ne trebuie disciplină. Iar disciplina trebuie să aibă un, nu știu, trebuie să avem, trebuie să ne facem întâi, să ne construim niște valori, niște sensuri, să înțelegem lucrurile și după aceea, după ce le-am înțeles, să ne construim o disciplină care să fie non-negociabilă. Disciplina în sănătate trebuie să fie, repet, non-negociabilă. Și de ce trebuie să fie asta? Și vreau să vă explic, de exemplu, din nou, fiecare din noi suntem diferiți. Unii fac sport de plăcere, unii nu mănâncă și țin foamea de plăcere, alții o fac din alte motive. Vreau doar să vă descriu cum mi le-am implementat eu și cum reușesc de ceva timp, de câteva luni bune, să mănânc potrivit pentru mine și sănătos, să fac sport în fiecare zi. N-am, de câteva luni, nu mai am nicio zi în care să nu consum mai puțin de 1000 de kilocalorii pe zi prin sport și de multe ori am acea mie consumată la ora 10:00 dimineața. Noi, ca oameni, acum suntem blestemați, cu între ghilimele, e un cuvânt greu, dar suntem, între ghilimele, pe bune, blestemați de stilul de viață comod pe care îl avem. Acest stil de viață comod ne face să fim sub-dormiți sau nedormiți, ne face să fim subnutriți, de multe ori supraponderali sau obezi. Subnutriți pentru că nu mâncăm nutrienții de care avem nevoie, dar mâncăm mult din punct de vedere caloric și suntem sedentari. Evoluția ne-a adaptat genetic constant, aproape la perfecțiune, să trăim în condiții ostile. Noi suntem construiți să trăim în condiții ostile și corpul s-a adaptat să-i placă asta. Deci, ceea ce trebuie să înțelegem este că, băi, în momentul de față, dacă vrem să fim sănătoși – și nu există nicio ocolire și nicio pastilă pentru asta – noi trebuie să ne recreăm acele condiții ostile. Ce înseamnă condiție ostilă? Înseamnă să-ți fie foame. Nu mai căutați diete sau stiluri alimentare care să vă țină sătui. Sunt foarte puțini oameni care pot reuși să stea sătui, să mănânce corect, să n-aibă nevoie de mai multă mâncare și asta să, asta e OK. Dacă ești normoponderal, ești sportiv, te simți bine și ești sătul cu ceea ce mănânci, nu cred că e cazul să-ți fie foame. Dar cred că ești unul din 30 de oameni. Restul de 29 de oameni au probleme cu greutatea, au probleme cu sedentarismul, au probleme cu sănătatea emoțională și psihică, au probleme cu somnul. Dacă te regăsești printre acei oameni, și acolo mă aflu și eu, nu neg acest lucru, ceea ce trebuie să cauți tu nu este o nutriție care să te satisfacă neapărat, ci trebuie să cauți tu este foamea.

Ceea ce aș vrea să facem cu toții este să înțelegem că scopul nu e să trăiești până la 80 de ani. Scopul e să trăiești până la, poate, 75 de ani sănătos și să nu trăim cu o boală de la 40 de ani. Iar stilul nostru de viață fix la asta ne predispune: la comoditate prin sedentarism, prin abundență de mâncare și prin puțin somn. Și ceea ce putem noi să facem este să avem grijă de sănătatea noastră, să o păstrăm pe o perioadă cât se poate de lungă, începând de astăzi, îndrăgostindu-ne de efort maxim și durere prin sport, îndrăgostindu-ne de foame și îndrăgostindu-ne maxim, având o relație maxim de stabilă cu somnul: opt ore pe noapte, minim șapte.