Dr. Mihail Pautov: Omule, te salut. Doctor Mihail aici. Bine ai venit la Boabe de cunoaștere. După cum ai văzut deja în introducere, acesta este primul podcast pe care îl avem din sfera reumatologiei. Vorbim despre boli care afectează sute de mii de români care se luptă cu propriul sistem imunitar, acela care ar trebui să-i apere, dar de care ei ajung să se apere. Vorbim despre boli care fură tinerețea. Vorbim despre acele momente în care la 30 de ani simți că articulațiile ți-au ruginit. Și te mai întrebi dacă reumatismul este într-adevăr o boală a bunicilor sau nu mai este chiar așa. Vorbim despre acele momente în care poate încerci să deschizi dimineața un capac de borcan și nu reușești.
Și vorbim despre toate acestea cu conferențiarul doctor Răzvan Ionescu, care este medic primar în medicină internă și reumatologie, unul dintre cei mai experimentați reumatologi de la noi. Și nu înainte de a mulțumi UniCredit Bank care sprijină podcastul Boabe de cunoaștere și prin asta sprijină constant aceste inițiative educative. O să aflăm când trebuie să ne îngrijorăm, când mergem la medic și când vorbim despre niște semne banale. Răzvan, mulțumesc foarte mult pentru prezența ta aici.
Dr. Răzvan Ionescu: Mulțumesc și eu, Mihail.
Dr. Mihail Pautov: O să vorbim, vreau să știi cum, când vorbim despre reumatologie sunt atât de multe afecțiuni, nu? Sub această umbrelă. Dar vreau doar să specific câteva despre care o să vorbim astăzi. O să vorbim despre artrită reumatoidă, artroză, spondilită anchilozantă, lupus, psoriazis, gută, fibromialgie. Crezi că ne ajunge timpul de astăzi să le abordăm un pic așa?
Dr. Răzvan Ionescu: O să încercăm.
Dr. Mihail Pautov: Acuma aș vrea să înțelegem de la început când merge un pacient la reumatolog.
Dr. Răzvan Ionescu: Înainte să răspund la întrebarea ta, aș vrea să clarific un lucru care mie mi se pare că e important pentru cei care ne urmăresc și anume: atunci când spunem reumatism, ne referim la orice fel de afecțiune care interesează sistemul osteo-musculo-articular. Ok? Astfel încât și artrita reumatoidă, și spondilita anchilozantă, și artrita psoriazică, și guta, și artroza sunt forme de reumatism.
Acuma noi, reumatologii, vrem să diferențiem între două mari categorii și această diferențiere nu este datorată dorinței noastre a reumatologilor, ci este datorată faptului că acesta e primul demers pe care îl facem în fața unui pacient cu o suferință reumatologică și anume: vrem să diferențiem între suferințe articulare inflamatorii, deci al căror mecanism de producere este inflamația de diverse cauze…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: …inflamația…
Dr. Mihail Pautov: Și celălalt grup?
Dr. Răzvan Ionescu: …și celălalt grup, afecțiunile reumatice degenerative, al căror mecanism de producere e cu totul altul și anume uzura. Uzura mecanică. Dacă vrei, îmi place foarte mult să fac această comparație, că cartilajele noastre se tocesc precum plăcuțele de frână la mașină.
Dr. Mihail Pautov: Diferența e că noi nu ni le putem înlocui, din păcate.
Dr. Răzvan Ionescu: Ok. Bun. Acuma, când vine un pacient cu o suferință reumatologică la doctor? Am să dau răspunsul scurt și sigur dacă vrei îl detaliem. Ori de câte ori are o durere articulară persistentă.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Deci ori de câte ori te dor articulațiile și te dor… ce înseamnă persistent? Cât timp?
Dr. Răzvan Ionescu: Aicea observația ta e foarte bună și sunt o serie întreagă de cercetări pe tema asta. Aș spune că mai degrabă arbitrar decât realmente științific, limita e șase săptămâni. Adică dacă ai o suferință articulară care te ține mai mult de șase săptămâni constant, adică asta înseamnă am o suferință articulară o dată la două zile, maxim, dacă nu chiar zilnic, vreme de șase săptămâni, atunci ar trebui să mă duc la doctor și să-i spun: „Mă doare încheietura X de mai bine de șase săptămâni, ce e de făcut?”.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Deci te doare o articulație mai mult de șase săptămâni, înseamnă că trebuie să ajungi la un reumatolog. Am multe întrebări care derivă din tot ce ai povestit acum, dar cred că cea mai importantă e asta. Când un om ne zice: „Domnule, am cu reumatismul”, am tot auzit treaba asta, înseamnă că nu prea știm ce are, nu? Că ai deschis o foarte mare pletoră de afecțiuni sau ce înseamnă că-l dor articulațiile. Asta înseamnă când „ai cu reumatismul”.
Dr. Răzvan Ionescu: Când un om îmi spune „am cu reumatismul”, foarte probabil e vorba de o durere articulară persistentă, dar care nu este de obicei suficient de supărătoare încât pacientul să ajungă la un doctor. Pentru că până la urmă simptomul principal al afecțiunilor articulare, reumatologice, e durerea. Iar durerea este o chestiune extraordinar de subiectivă. Este cel mai subiectiv simptom pe care îl poate avea un om. Și atunci sigur că durerea pe care să zicem că tu și cu mine ne prindem acum arătătorul în cadrul unei uși în același timp, în aceeași ușă, noi doi vom avea intensități și caractere ale durerii complet diferite pentru că avem personalități diferite, avem anumite experiențe de-a lungul vieții noastre care influențează modul în care un individ percepe durerea. Și atunci acei pacienți care vin și spun „cu reumatismul” de obicei sunt pacienți care suferă de multă vreme, dar nu de intensitate foarte importantă.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Iar asta e un element foarte ajutător, dacă pot să zic așa, pentru noi, reumatologii, pentru că de obicei genul ăsta de suferință e artroză, e suferința mecanică, e suferința aceea produsă prin uzură. Și am o veste pentru tine și nu doar pentru tine, desigur, și pentru cei care ne ascultă.
Dr. Mihail Pautov: Îmi plac veștile de genul ăsta când mi le spun medicii zâmbind așa. Ok, m-am pregătit.
Dr. Răzvan Ionescu: Nimeni care ajunge la vârsta de 60 de ani nu scapă de artroză.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Acuma, dacă-mi dai voie să personalizez puțin vestea pentru tine, realmente, pentru că încă n-ai ajuns la 60 de ani, dar pot să spun așa, că datorită mijloacelor tehnologice pe care le avem la dispoziție astăzi, imagistice în principal, putem să diagnosticăm suferința asta la vârste mult mai tinere. Și ca să fie limpede, ce vreau să spun, am să spun că cea mai tânără persoană pe care am văzut-o eu în viața mea în cei 35 de ani de când fac meseria cu artroză, avea 18 ani. Era o tânără de 18 ani.
Dr. Mihail Pautov: 18 ani…
Dr. Răzvan Ionescu: Mai mult decât atât…
Dr. Mihail Pautov: Cu artroză, adică cu plăcuțele deja tocite.
Dr. Răzvan Ionescu: Tocite. Mai mult decât atât. Și aice fac un soi, dacă vrei, de paralelă, de similitudine cu cardiologia și o să explic imediat ce vreau să spun. Este dovedit că leziuni ale cartilajului articular compatibile cu diagnosticul de artroză se pot întâlni. Asta înseamnă că nu se întâlnesc la toți, da? Ci se pot întâlni încă din decada a doua de viață. Noi doi când am terminat liceul am ieșit din decada a doua de viață și e posibil ca noi de atunci să avem leziuni în cartilaj compatibile cu acest diagnostic. Acuma, bucuria, dacă pot să zic așa, este că aceste leziuni nu devin manifeste clinic, adică nu dau simptome decât de cele mai multe ori, să zicem așa, târziu în viață, adică dincolo de 60 de ani. Însă artroza este ubicuitară. Toată lumea face artroză. Nu există om de peste 60 de ani care să nu aibă artroză. De obicei manifestă clinic, adică producătoare de simptome, practic producătoare de durere.
Dr. Mihail Pautov: Deci la 60 de ani devine manifestă clinic, dar înseamnă că și eu aș putea să am artroză acum.
Dr. Răzvan Ionescu: Bineînțeles. Și paralela cu cardiologia era următoarea: E dovedit în cardiologie că există leziuni aterosclerotice…
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: …la făt.
Dr. Mihail Pautov: Exact.
Dr. Răzvan Ionescu: Deci înainte de naștere.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu suntem atât de șmecheri între ghilimele precum cardiologii. Noi avem leziunile din a doua decadă de viață.
Dr. Mihail Pautov: Trebuie să începi cumva încă să folosești articulațiile acelea ca să ajungi la artroză. Deci, cu alte cuvinte, aș putea și eu să spun că „am cu reumatismul” într-un fel.
Dr. Răzvan Ionescu: Dacă te supără în vreun fel.
Dr. Mihail Pautov: Nu mă supără. Reumatismul înseamnă că trebuie să mă doară.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, dar ok. Dar artroza e o afecțiune reumatologică.
Dr. Mihail Pautov: Categoric. Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Și este și cea mai frecventă afecțiune reumatologică. Adică trebuie să fim cinstiți. În cariera unui reumatolog 80% din pacienții pe care îi vede sunt pacienți cu artroză.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Ok. Deci să zic patologia care acoperă majoritar ceea ce faceți.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur.
Dr. Mihail Pautov: Ai spus că e… deci eu așa înțeleg, este o tocire a articulației. Articulația este ce? Este formată din cele două cartilagii sau dacă poți să ne explici tu cum e articulația asta și ce se întâmplă.
Dr. Răzvan Ionescu: E vorba de cele două oase, un os și încă un os. Și între ele, dacă vrei, ca un amortizor se găsește cartilajul.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Cartilajul are exact rolul ăsta. Să preia forțele fizice care se transmit de la un os la celălalt de-a lungul articulației. Atunci când acest cartilaj începe să se tocească, în mod evident forțele care acționează asupra lui nu se mai transmit de la un os la celălalt așa cum trebuie.
Dr. Mihail Pautov: Ce înseamnă asta?
Dr. Răzvan Ionescu: Înseamnă că procesul de uzură a cartilajului se amplifică și mai mult decât atât încep să se uzeze cele două capete osoase care formează articulația.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Astfel încât de fapt artroza nu-i o boală de oase, e o boală de cartilaje în mod primordial. Secundar suferinței cartilajului încep să sufere și oasele care compun articulația. Unul dintre elementele care apar ca urmare a suferinței osoase secundare suferinței cartilajului în artroză e ceva ce oamenii știu deja. N-am niciun dubiu. Ciocurile, așa numitele ciocuri, noi le numim osteofite. Ele sunt de fapt reacția osului la faptul că forțele nu se mai transmit cum trebuie de la un os la celălalt. Și el începe să construiască os ca să se protejeze.
Dr. Mihail Pautov: Încearcă să compenseze cumva.
Dr. Răzvan Ionescu: Însă neavând creier ca să compenseze așa cum trebuie, compensează așa cum știe. Și asta… una dintre reacții este producerea de os în mod inadecvat. Și așa apar ciocurile. Așa numitele ciocuri. Noi le spunem osteofite.
Dr. Mihail Pautov: Și ai spus totuși că putem să vedem din timp leziunile incipiente care încă nu dau simptome. Cum le vedem și la ce ne ajută? Adică putem să întârziem apariția formei, să zic, clinice artrozei în timp? Dacă eu, de exemplu, mă investighez acum la 38 de ani…
Dr. Răzvan Ionescu: Mulți înainte, întâi de toate! Întrebarea ta are două componente. Voi răspunde pe rând la ele. Încep în ordinea care-mi convine.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Și anume, da, putem să diagnosticăm precoce artroza. Fac o scurtă paranteză și am să spun că pentru noi reumatologii, elementul esențial în îngrijirea pacienților noștri este să punem diagnostic cât mai precoce cu putință. Și când trecem la partea de boli inflamatorii o să explic și de ce. Deci da, putem să punem diagnostic precoce de artroză.
Cea mai la îndemână, dacă pot să zic așa, metodă pentru a pune acest diagnostic este o metodă imagistică, cum îi zicem noi, superioară. Adică nu doar o radiografie, pentru că pe radiografie, întrucât razele X nu vizualizează decât structuri care conțin calciu și cartilajul, în mod normal, nu conține calciu, nu pot să văd modificările incipiente din cadrul artrozei. Și atunci am nevoie măcar de o tomografie computerizată, dar în mod ideal de o rezonanță magnetică nucleară. Deci imagistica prin rezonanță magnetică este acea metodă imagistică care mă poate ajuta să pun un diagnostic precoce. Ea va vizualiza inițial ceea ce noi numim osteită, adică edem osos, adică inflamație a acestor capete osoase care suferă. Și ăsta-i, dacă vrei, prima mișcare în contextul apariției artrozei.
Acuma vin la partea a doua a răspunsului meu, care nu mai îmi convine. De ce? Pentru că m-ai întrebat și ce facem dacă punem un diagnostic precoce. Din nefericire, răspunsul este: nimic. Adică nu există cunoscută științific, nu vorbim despre alte lucruri, vreo metodă de tratament eficace al artrozei în sensul vindecării acesteia, nici măcar în etapele incipiente.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunci dacă noi punem diagnosticul de artroză, de fapt ce facem? Îi spunem acelui pacient că nu avem cum vindeca suferința dumnealui, nu avem cum opri evoluția suferinței dumnealui, dar avem cum să întârziem evoluția suferinței dumnealui.
Dr. Mihail Pautov: Ok? Măcar adică putem… și sunt, bănuiesc, intervențiile țin de factori de stil de viață.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Nu există niciun fel de medicament dovedit științific care să influențeze în vreun fel patogenic, adică procesul anormal care se produce în articulațiile lovite, între ghilimele, de artroză.
Dr. Mihail Pautov: Totuși, vedem reclame la suplimente cu colagen care ajută articulațiile, calmează artroza și sunt un panaceu. Vedem și niște desene grafice cum colagenul ăla se duce și reîntărește articulația.
Dr. Răzvan Ionescu: După cum știi la fel de bine ca și mine, că am terminat aceeași facultate, colagenul este o glicoproteină. În cuvântul glicoproteină ce contează pentru artroză e partea „proteină”. După cum știm de asemenea amândoi foarte bine, atunci când înghit o proteină, ea ce se întâmplă cu ea?
Dr. Mihail Pautov: E digerată.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Adică transformată în aminoacizi. Aceștia ajung în ficat, iar ficatul, surpriză, construiește cu acei aminoacizi ce vrea el, nu ce vreau eu.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Astfel încât înghițind colagen, în niciun caz acesta nu va ajunge sub formă de colagen în articulația afectată de artroză.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Pentru că nu există mecanism, cum să zic, mecanism fiziologic care să facă chestia asta.
Dr. Mihail Pautov: Știi, ei au mai propus că într-adevăr explicația asta a provocat un alt mecanism explicat și de fapt sunt mai multe mecanisme explicate. Unul dintre ele este la nivelul microbiomului cumva, când nu știu ce se întâmplă la nivelul microbiomului când ajunge colagen în sau colagen digerat sau restul de colagen în colon, microbiomul reacționează sau când… Asta este una din ipoteze. O altă ipoteză povestită de producătorii de colagen e aceea că atunci când acele peptide rezultate din digestia colagenului ajung în sânge, corpul nu face diferența între aceste peptide absorbite și peptide rezultate din distrucția cartilajului și atunci el va porni reparația cartilajului ca un semnal de reparație propriu. Într-adevăr, datele cumva sunt pe studii foarte mici, pe animale, dar sunt curios dacă tu în practica ta ai văzut, nu știu, chiar și anecdotic, rezultate poate la pacienți care au luat ei de bună voie colagen.
Dr. Răzvan Ionescu: Ce pot să-ți spun este așa. Am spus ce am spus mai devreme pentru ca oamenii să nu aibă sentimentul că înghițind colagen acesta se va duce în articulații și va rezolva cartilajul de acolo. Asta nu se va întâmpla.
Dr. Mihail Pautov: Da. Bun.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta nu înseamnă că dacă iau colagen nu realizez nimic. Sigur că orice înghițim influențează microbiomul. Colagenul, desigur… acuma, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece și să nu realizăm că atunci când înghit o bulină de colagen, dacă pot să zic așa, ea nu are doar colagen, sunt o mulțime de alte lucruri și alea influențează microbiomul. Microbiomul este o chestie extraordinar de interesantă. E reprezentat de totalitatea microbilor pe care îi avem noi, oricare dintre noi, în mod normal, în intestinul, în tubul digestiv, practic în intestinul gros în principal.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: În mod foarte interesant și dovedit științific, microbiomul se constituie în primii patru ani de viață. Adică altfel spus, cel mai mult contează ce mănânc în primii patru… de fapt nu e corect „ce mănânc”, ce bag în gură în primii patru ani de viață. De aia nu se recomandă ca pe nou născut să îl speli de 500 de ori pe mâini și să nu cumva să-l lași să-și bage mâna după ce a pus-o pe jucărie în gură. Pentru că asta constituie sau contribuie la realizarea microbiomului normal.
Care e legătura dintre microbiom și articulații? Întâi de toate nu este complet cunoscută, dar e o legătură extraordinar de interesantă și are de a face cu faptul că, pentru că și microbii sunt organisme vii, la fel ca și noi, există posibilitatea ca bucățele din microbul X sau Y să semene cu bucățele din proteina X sau Y a mea.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Pe de altă parte, sistemul imun recunoaște microbii ca nefiind proprii organismului și atunci fabrică anticorpi împotriva lor. Dar dacă acești anticorpi sunt împotriva acelei bucățele de microb care seamănă cu o bucățică din mine, anticorpii vor fi împotriva microbului, dar și împotriva mea. Și așa ajungem la bolile autoimune.
Dr. Mihail Pautov: Cât de tare! Asta e o explicație. Cât de tare! Uau! Îmi place foarte mult. E o explicație a felului în care… pentru că e cunoscut că prevalența bolilor autoimune este mai mare la persoanele care au disbioză și ăsta poate să fie… ăsta pare să fie mecanismul.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur că da. Corpul vede bacterii ciudate, multe, care de care nu-i place în intestinul tău, tu având disbioză pentru că mănânci fast food și n-ai grijă de el și l-ai distrus și așa mai departe și face imunitate împotriva acelor bucățele de bacterii care seamănă cu ce avem noi în diverse părți ale corpului și atunci atacă și bacteria și te atacă și pe tine.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Sigur că asta este o explicație dată simplist și ca să poată fi înțeleasă, lucrurile sunt mult mai complexe decât atât, dar sigur că da, aceasta e o posibilitate. De aia e important ca în primii patru ani de viață să vin în contact cu tot ce am la îndemână, ca să zic așa, pentru că în intervalul ăsta de timp sistemul meu imun e capabil să recunoască acele bacterii care îi sunt benefice…
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: …și să le lase… să le tolereze dacă vrei.
Dr. Mihail Pautov: Se împrietenește cu ele de mic. Nu le mai atacă.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Sigur că atunci când am disbioză și echilibrul dintre bacteriile care mă ajută și bacteriile care nu mă ajută se strică, sistemul imun recunoaște chestia asta și are tendința să reacționeze, că așa știe el să facă. Ce vreau însă să fie foarte limpede este că lucrul ăsta se întâmplă în niciun caz la toți oamenii, ci numai la cei care au o anumită predispoziție.
Acuma, sigur, sunt conștient de faptul că termenul „predispoziție” se asociază frecvent cu genetica.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Dar nu e numai genetica. Sigur că într-un context genetic, genul ăsta de mecanism pe care l-am explicat are șansa, între ghilimele, să apară mai ușor. Da, dar de exemplu sunt o serie de factori pe care noi îi numim epigenetici, adică factori care nu țin de gene, de materialul genetic, pe care așa cum știm nu-l putem modifica, ci țin de factorii epigenetici, adică de acei factori care acționând asupra corpului modifică felul în care se exprimă genele. Deci eu nu pot să modific secvența de nucleotide a unei gene, dar prin ce mănânc și prin diverse alte lucruri pot să modific felul în care această secvență de nucleotide se exprimă ca și sinteză de proteine.
Dr. Mihail Pautov: Da. Și atunci poți să modifici felul în care organismul meu reacționează. Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Unul dintre elementele epigenetice extrem de clar dovedite în reumatologie, spre surpriza multor oameni, e tutunul. Prin mecanisme destul de complexe, tutunul modifică expresia genică a diverselor gene, care în felul ăsta sintetizează proteine care nu mai sunt perfect normale, au un rest de aminoacid care n-ar trebui să existe. În acest fel, proteina devine recunoscută de sistemul imun ca nefiind a organismului și sistemul imun sintetizează anticorpi împotriva ei și așa producem artrită reumatoidă, de exemplu.
Dr. Mihail Pautov: Prin fumat.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, fumatul este singurul factor de risc clar dovedit exterior nouă implicat în apariția artritei reumatoide.
Dr. Mihail Pautov: Uau! Asta e o afirmație puternică și ar putea funcționa ca motivație, cred, pentru mulți oameni, pentru că mulți oameni caută o motivație, un motiv de care să se agațe, poate de care să se sperie suficient de mult cât să renunțe la fumat. Și dacă vorbești și cu un cardiolog, o să spună că oricum dacă fumezi te vei lăsa de fumat fie înainte de infarct, fie după infarct. Adică ori te lași acum, ori te lași după infarct, tot te lași pentru că infarctul te sperie. Nu vrei să-l faci pe-al doilea că e posibil să nu-i mai supraviețuiești lui. Dar de multe ori când fumăm ne gândim că ce mare lucru. Ok, îmi îmbâxesc plămânii, mă afectez din punct de vedere cardio-pulmonar. Ok, când fumez. Dar dacă stai și te gândești că de fapt fumatul îți modifică expresia genelor și pervertește felul în care corpul tău construiește proteine, dude, nu mai e de glumit. Adică nu vrei să umbli pe la genetică și epigenetică, să zicem.
Dr. Răzvan Ionescu: Sunt de acord cu tine. Eu le spun pacienților mei când vine vorba despre fumat și artrită reumatoidă și în general în bolile reumatice inflamatorii, eu le spun așa: Hai să lăsăm deoparte infarctul miocardic acut care poate să vă ducă la insuficiență cardiacă care o să vă omoare încet, dar sigur.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Hai să lăsăm deoparte accidentul vascular cerebral care poate să vă facă să nu mai mișcați nimic niciodată de la gât în jos și să trebuiască să vă alimenteze cineva, să vă șteargă cineva la fund etc. etc. Hai să le dăm deoparte pe astea că pare că nu vă sperie suficient. Să dăm deoparte cancerul pulmonar la care, cinstiți fiind, acum avem tratamente care au crescut supraviețuirea absolut fabulos. Să dăm deoparte cancerul de ficat despre care, stimați pacienți, sunt convins că nu știați că e produs de tutun sau că tutunul este din nou singurul factor de risc extern nou implicat în producerea cancerului hepatic, la care din păcate medicina încă studiază supraviețuirea la șase luni, nu la cinci ani, cum e de obicei în cancere. Hai să le dăm pe astea toate deoparte, că astea sunt potențialități pe care le veți face sau nu, dar acum vă dor încheieturile.
Dacă continuați să fumați: Unu, o să vă doară mai tare. Doi, boala dumneavoastră va evolua către eroziuni, către distrugere articulară, iar asta duce la dizabilitate. Și trei, poate cel mai important pentru dumneavoastră, efectele tratamentelor pe care vi le voi propune vor scădea cu cel puțin 50%. Dacă vă conving așa să vă lăsați de fumat, e perfect. Dacă nu, ok, e alegerea dumneavoastră, dar să știți la ce să vă așteptați.
Dr. Mihail Pautov: Iar tu trimite materialul ăsta prietenului tău fumător și nu-i spune nimic. Urează-i o zi bună. Bun. A fost o intervenție foarte motivațională sau demotivațională pentru fumători, să zicem așa. Te poate demotiva de la fumat. Deci înțeleg atunci, întorcându-mă la artroză, că în cazul în care ai artroză sau o formă incipientă și fumezi, primul lucru ca și intervenție ar fi să te lași de fumat.
Dr. Răzvan Ionescu: Fără discuție. Fără discuție. Categoric.
Dr. Mihail Pautov: Ce altceva atunci mai poate face un pacient care are o formă incipientă de artroză, adică uzarea cartilajelor?
Dr. Răzvan Ionescu: O să sune ciudat: să-și folosească articulațiile afectate. Și o să sune ciudat pentru că uzura e asociată cu utilizarea.
Dr. Mihail Pautov: Te gândești s-o lași mai încet.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Ei bine, nu-i așa. De ce nu-i așa? Cartilajele sunt niște structuri incredibil de interesante, printre altele, prin aceea că nu conțin vase de sânge.
Dr. Mihail Pautov: Și atunci, sigur că toată lumea s-a întrebat, toată lumea medicală s-a întrebat cum sunt hrănite dacă nu conțin vase de sânge.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu știm chiar 100% cum sunt hrănite, dar teoria încă în vigoare cu privire la hrana cartilajului este că aceste structuri, cartilajele, se hrănesc exclusiv atunci când asupra lor se realizează fenomenul de compresie și de relaxare. Dacă vrei, sunt ca un burete pe care îl umpli cu apă și atunci se expandează. Cartilajul în felul ăsta își ia din lichidul care scaldă articulațiile toți nutrienții de care are nevoie. Și pe care îl comprimi și în felul ăsta cartilajul scoate din el în lichidul care scaldă articulațiile tot ce nu are nevoie.
Prin urmare, posibilitatea de a hrăni cartilajul bine înseamnă să-l comprim și să-l relaxez. Cum îl comprim și-l relaxez? Utilizând articulația.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunci, ca să încetinesc procesul de distrugere a cartilajului trebuie să-l hrănesc cât mai bine. Ca să-l hrănesc cât mai bine trebuie să-l utilizez.
Dr. Mihail Pautov: Problema este că pacientul cu artroză simptomatică spune: „Păi da, dar mă doare când mișc”.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, că de aia am venit la tine, reumatolog, fiindcă mă doare. Și atunci ajungem la tratamentul medicamentos al artrozei, care constă de fapt în tratamentul durerii cronice.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Tratăm durerea ca să te poți mișca, ca să previi.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Exact.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Și oamenii întreabă pe bună dreptate: „Ok, dar când știu că-i prea mult, că ați zis că-i uzură, înseamnă că ceva a fost prea mult din ce am făcut. Cum știu de acum încolo că-i uzură, că e prea mult sau e ce trebuie, din perspectiva mișcării?
Dr. Răzvan Ionescu: Răspunsul e foarte simplu. Dacă în cursul mișcării pe care o faceți apare durere a articulației implicate în mișcarea respectivă, înseamnă că atunci e prea mult.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Stop! Ne oprim. Sigur că avem varianta stăm 20 – 30 de minute. Durerea de artroză trece în câteva minute după ce te oprești și dacă peste 20 – 30 de minute vreau să reiau mișcarea pe care o făceam și reapare durerea, atunci e clar că-i prea mult și pentru ziua aia mă opresc.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Vreau să mai precizez ceva pentru că oamenii în general consideră, atunci când le spui: „Domnule, trebuie să vă mișcați”, că trebuie să se miște într-un mediu bine structurat, gen mă duc la sală. Nu, în niciun caz. De ce nu? Scheletul uman arată astăzi așa cum arăta acum 10.000 de ani, când a fost proiectat, dacă pot să zic așa, pentru activitatea de vânător-culegător, pentru că acum 10.000 de ani cu asta ne ocupam. Asta înseamnă că, din păcate, deși omenirea a evoluat fabulos în timpul ăsta, scheletele noastre sunt la fel ca acum 10.000 de ani. Asta înseamnă că scheletul meu nu a fost conceput pentru fotbal, baschet, handbal, volei, tenis, schi, ciclism, mers la sală, judo, karate etc etc etc etc. Nu sunt adaptate, scheletele noastre nu sunt adaptate pentru aceste activități. Dacă vrei. De aia au și apărut, de exemplu, încălțări specifice pentru alergat. Încălțări specifice pentru a alergat pe anumite suprafețe. Acum 10.000 de ani vânătoream și culegăream, ca să zic așa, desculți pe pământ, nu pe asfalt, nu pe tarmac sau cum s-or fi chemând toate suprafețele astea speciale pentru sport.
Și atunci, sigur că exercițiul fizic care mă face să întârzii evoluția artrozei e bine să fie structurat. Adică îmi propun ca 30 de minute în fiecare zi să fac o formă de exercițiu fizic. Dar acest exercițiu fizic poate să fie doar plimbarea. Plimbarea pur și simplu. Sigur, plimbare nu înseamnă că din vitrină în vitrină mă opresc și mă uit la ce e în vitrină. Aia nu-i plimbare. 10.000 de pași… eu fac în fiecare zi la spital în jur de 6000 de pași.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Dar cum îi fac? 10 pași o dată, mă opresc și văd un pacient. După aia mă mut la patul următor, mai fac doi pași, mai văd un pacient și tot așa. Ceea ce nu este deloc echivalent cu mișcare. Dacă e să fac mișcarea care să mă protejeze de gonartroza sau coxartroza pe care le am, să protejeze sau să încetinească evoluția lor, trebuie să fac mișcare structurat în sensul în care „în acest moment mă opresc din ceea ce fac și îmi aloc 30 de minute pentru mișcare”. Ce mișcare? Ce mișcare îmi place, ce mișcare mă face să mă simt bine? Ce mișcare mă face să nu mă doară.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Fie și mersul pe jos, nu-i nicio problemă. Eu îmi iau nevasta și ieșim și ne plimbăm 30 de minute într-un ritm nu de tip vitrină, window shopping, ci în ritmul în care mă așteaptă șeful la el în birou.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Un pic grăbit.
Dr. Răzvan Ionescu: Un pic grăbit. Sigur că uneori pot să fac chestia asta trei ore fără nicio problemă. Alteori după 20 de minute mă apucă durerea de șold.
Dr. Mihail Pautov: Și atunci mă opresc.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunci mă opresc. Mă opresc 20 de minute, am înțeles. Dacă trece durerea reiau activitatea, dacă mă doare iar mă opresc de tot. Și pentru ziua aia am încheiat activitatea.
Dr. Mihail Pautov: Ca și paranteză, care ar fi sporturile, să zic, indicate pentru schelet? Ai enunțat sporturile moderne pentru care scheletul nostru nu e pregătit. Asta înseamnă că ne predispun la anumite accidentări sau uzuri dacă nu le facem foarte atenți. Ce am putea totuși să facem cu mai puține, să zic, riscuri?
Dr. Răzvan Ionescu: Mersul pe jos fără niciun fel de probleme. Alergatul. Alergatul cu încălțări adecvate și pe suprafețe adecvate și nu în ultimul rând… l-am lăsat la urmă pentru că e cel mai cel, dacă pot să zic așa, înotul.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Activitatea care îmi solicită toate grupele musculare și toate articulațiile. Iar ăsta este lucrul care mă va ajuta să evoluez lent către agravarea artrozei.
Dr. Mihail Pautov: Și putem cred că spune că înot am făcut probabil și acum 10.000 de ani. Existau ape și înotam, atunci trebuia să trecem ape. Pescuiam, uneori pierdeam lucruri… în… adică da, asta e o activitate pentru care suntem pregătiți. Scheletul nostru e pregătit. Mișcarea mâinii, mișcarea membrului superior la craul e asigurată de mușchi pe care-i avem deja.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Ceea ce înseamnă că o putem face fără nicio problemă.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Și asta e treaba cu artroza. Înainte să trecem la artrită, mai am totuși o întrebare. Există o… ai o predispoziție de a face artroză mai repede sau care… de ce unele persoane fac artroză mai rapid? Ai povestit de adulți de 20 de ani cu artroză clinică și alții o fac mult mai târziu.
Dr. Răzvan Ionescu: Există cu siguranță o predispoziție genetică. Din păcate nu știm să spunem în ce constă ea. De ce spunem că există? Cu siguranță pentru că există ceea ce numim familii de artrozici. Artrozici precoce. Adică artroza manifestă clinic mai jos de 60 de ani. Și de obicei în aceste familii vorbim de, să zicem așa, linia feminină, adică o bunică, o mamă și o fiică, toate trei cu artroză în jur de 40-45 de ani, fără însă ca aceasta să fi fost secundară unei activități fizice intense, pentru că sigur că un atlet de performanță are toate șansele să facă artroză la 25 de ani. Da, asta nu e transmitere genetică, asta este suprasolicitarea dată de performanța pe care a făcut-o. Însă în familii în care deci nu există suprasolicitare mecanică articulară, în care găsim de obicei pe linia femeilor mai multe generații cu artroză precoce, asta ne arată clar că există o predispoziție. Din păcate, cum am spus, nimeni nu știe să spună în ce anume constă exact această predispoziție.
Dr. Mihail Pautov: E important ca și la alte afecțiuni să ne întrebăm mamele, părinții, bunicii dacă au avut artroză ca să știm dacă avem acest risc sau nu.
Dr. Răzvan Ionescu: E important să-i întrebăm dacă au avut artroză manifestă clinic, deci cu dureri, diagnosticată de un doctor.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Înainte de 60 de ani.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Bun. Atunci există un risc să avem și noi.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, dar trebuie să fi fost diagnosticată de doctor și să fi fost înainte de 60 de ani. Atunci pot să zic: „Ups! Mama mea are artroză precoce. Dacă sunt femeie, am șanse să fac și eu artroză înainte de 60 de ani, manifestă clinic.” Altfel, insist asupra ideii că asta e o boală de care nu scapă nimeni care depășește vârsta de 60 de ani.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Și ai spus ne lăsăm de fumat, facem activitate fizică și luăm recomandări de la medic pentru prevenția sau nu pentru prevenția, pentru încetinirea evoluției bolii. Bun, acum dacă ar fi să vorbim despre artrita reumatoidă și se cheamă reumatoidă, există altă formă de artrită decât reumatoidă sau de ce e denumirea asta?
Dr. Răzvan Ionescu: De ce o denumim așa? Se numește așa pentru că inițial când a fost descoperită a fost asociată cu prezența în ser a unei substanțe care a fost denumită factor reumatoid.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunci de aici a derivat și numele bolii poliartrită reumatoidă, mai nou artrită reumatoidă. Hî. Poliartrită reumatoidă să sugereze că întotdeauna sunt afectate multe articulații. Artrită reumatoidă vrea să spună că pot să fie afectate un număr complet variabil de articulații.
Dr. Mihail Pautov: Ok? Adică poate să fie și una…
Dr. Răzvan Ionescu: …la debut categoric da.
Dr. Mihail Pautov: Cum diferențiezi artrita reumatoidă de artroză? Am înțeles deja că artroza înseamnă că s-au tocit. Se tocește, se strică articulația prin uzură. Artrita reumatoidă este o inflamație. Ăă… pacientul are cum să le diferențieze? E vreo diferență între aceste două afecțiuni?
Dr. Răzvan Ionescu: Pentru că mecanismele lor de producere sunt diferite, chiar dacă simptomul esențial e identic, adică durerea, aceasta are caractere diferite. Durerea de artroză are anumite caractere și noi o numim durerea articulară mecanică, în timp ce durerea de artrită reumatoidă și în general durerea întâlnită în afecțiuni inflamatorii are alte caractere. O și numim de altfel durere de tip inflamator. Durere articulară de tip inflamator. Acuma, sigur, dacă ar fi să facem o diferențiere a acestor caracteristici ar fi să spun așa: E mai simplu să vorbesc despre durerea mecanică. Caracteristicile durerii mecanice sunt destul de simplu de ținut minte. E o durere care se accentuează atunci când folosesc articulația. E o durere care, prin contrast, se calmează dacă nu folosesc articulația. E o durere de folosire.
Dr. Mihail Pautov: Merg, mă doare genunchiul, mă opresc, nu mai doare. Artroză.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact.
Dr. Mihail Pautov: Bun.
Dr. Răzvan Ionescu: În afară de asta, durerea de artroză e o durere care nu mă trezește noaptea din somn…
Dr. Mihail Pautov: …pentru că n-o folosesc și nu doare.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Dacă mă trezește, atunci mă trezește când o folosesc. Când o folosesc? Păi, sigur, mă întorc de pe o parte pe alta în somn, că nu stau perfect nemișcat opt ore. Da.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Când mă întorc de pe o parte pe alta, folosesc articulația. Atunce poate să mă doară și să mă trezească din somn. Dar asta e durere, din nou, de folosire. Nu e o durere care mă trezește eu nefolosind articulațiile, cum face durerea de tip inflamator. Durerea de tip inflamator mă trezește noaptea din somn, de obicei în partea a doua a nopții spre dimineață și mă trezesc din cauza ei.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: În timp ce durerea mecanică e o durere cu care mă trezesc, nu din cauza căreia mă trezesc. Adică mă trezesc că mă trezesc și constat c-o am la primii pași pe care-i fac sau la prima utilizare a mâinilor. Da, dar nu m-am trezit din cauza ei.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Cum face durerea inflamatorie. Și încă o caracteristică. Durerea mecanică e o durere care se însoțește de ceea ce noi numim redoare matinală, adică de o înțepeneală.
Dr. Mihail Pautov: Pacientul zice: „Mă trezesc, vreau să mă dau jos din pat și sunt țeapăn”. Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Cam cât ține înțepeneala asta, întrebăm noi. A, 5-10 pași. Perfect. Asta e o durere și o înțepeneală mecanică.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Dacă durerea și înțepeneala durează dincolo de 30 de minute și sunt pacienți care spun: „A, păi nu-mi trece niciodată în cursul zilei, sunt mai bine pe măsură ce folosesc articulațiile, da, dar nu-mi trece niciodată, complet, nicicând, în cursul zilei”. Da, asta e o durere mai degrabă de tip inflamator. Ca să ne încurce, și durerea inflamatorie și durerea mecanică răspund la auto-administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene.
Dr. Mihail Pautov: Ok?
Dr. Răzvan Ionescu: Ceea ce poate să fie confuziv pentru că medicamentele se cheamă antiinflamatorii și atunci de ce funcționează la o boală despre care am spus că e produsă prin uzură mecanică, nu prin inflamație. La alea inflamatorii înțelegem, dar la alelalte de ce? Și aicea sunt două motive. Unu, pentru că și în cadrul artrozei există un grad mic de inflamație care poate fi ameliorată cu antiinflamatorul nonsteroidian, dar mai ales pentru că toate antiinflamatoriile nonsteroidiene au și efecte antialgice pure.
Dr. Mihail Pautov: Adică ele calmează durerea independent…
Dr. Răzvan Ionescu: …și independent de calmarea inflamației.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și închei cu diferențierea aceasta a tipurilor de durere mecanică versus inflamatorie, spunând că durerea de cauză mecanică este ceea ce noi numim o durere articulară meteosensibilă.
Dr. Mihail Pautov: Cea mecanică.
Dr. Răzvan Ionescu: Da.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Ce înseamnă asta? Înseamnă că din motive care ne scapă complet, durerea se accentuează atunci când se schimbă presiunea atmosferică.
Dr. Mihail Pautov: Și asta se știe. Adică e dovedit și o știm.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta o știm. Nu știm de ce.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Dar știm că se întâmplă așa. Și nu știu dacă tu ai experimentat chestia asta poate cu bunicii tăi. Eu am experimentat chestia asta cu tatăl meu care putea să spună și noi eram fascinați, copii mici fiind, putea să spună: „Se schimbă vremea.”
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Domnule, și în 24-36-48 de ore se schimba vremea și noi eram absolut fascinați de unde știe el că urmează să se schimbe vremea. Am aflat ulterior că tata avea artroză și durerea se accentua atunci când se schimba presiunea atmosferică și presiunea atmosferică se modifică înainte să se schimbe cu adevărat vremea. De aia pacientul cu artroză știe să-ți spună că se schimbă vremea.
Dr. Mihail Pautov: Cât de tare! Există într-adevăr și persoane meteosensibile care au alte manifestări sau alte simptome pe care le resimt când se schimbă vremea. Adică îi doare capul, au o somnolență. Dar asta e foarte interesant. Dacă bunicul tău îți spune că se schimbă vremea și spune că o știe pentru că îl dor articulațiile, e un semn că e posibil să fie artroză.
Dr. Răzvan Ionescu: Absolut. Da.
Dr. Mihail Pautov: Și trebuie să ajungă la un reumatolog ca să se trateze.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur, asta e interesant, foarte interesant și are de-a face cu o relație care nu e încă explicată pe deplin între presiune atmosferică, care e o mărime fizică până la urmă…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: …și receptorii pentru durere din articulații.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: …care-s niște structuri vii.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu știm să spunem cu precizie de ce lucrurile sunt așa, dar e clar că ele stau așa.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Și asta e o caracteristică a durerii de tip mecanic. Și în comparație, în cazul artritei, nu avem meteosensibilitate.
Dr. Răzvan Ionescu: Ok. Da. Da. Durerea articulară de tip inflamator n-are nicio legătură cu modificarea presiunii atmosferice. Acuma vreau să fac două precizări care mi se par foarte importante. Unu, poate că a sunat dezamăgitor pentru cine se uită la noi faptul că n-avem ce face în artroză, dar aș vrea să aduc și eu o notă pozitivă…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: …spunând că artroza e o boală de care n-a murit nimeni. Se moare cu artroză, nu de artroză. Ok? Iar simptomul principal, adică durerea, este o chestiune pe care o putem manageria fără mari probleme.
Dr. Mihail Pautov: Bun.
Dr. Răzvan Ionescu: Deci vreau să spun cu asta că cea mai frecventă afecțiune articulară de pe planeta Pământ, adică artroza, nu e o catastrofă. În niciun caz. În niciun caz.
Dr. Mihail Pautov: Bun.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur că cumva, dacă vrei, prin contrast, bolile inflamatorii articulare sunt boli care, deși se cheamă boli inflamatorii articulare, se manifestă cu precădere la articulații, dar ele sunt boli generale ale organismului. Ele nu sunt boli ale articulațiilor și atât cum e cazul artrozei. Artroza n-o să afecteze niciodată nimic altceva din corpul unui om în afară de articulații. Nimic, niciodată. În timp ce bolile inflamatorii articulare sunt boli ale corpului în ansamblul său, astfel încât, de exemplu, în artrita reumatoidă pot fi afectați plămânii, se poate dezvolta ceea ce noi numim fibroză interstițială, adică o suferință destul de serioasă și care poate să amenințe viața pacientului cu artrită reumatoidă. Și atunce ajungem la explicația pentru care spuneam mai devreme, faptul că pentru noi reumatologii, elementul esențial în abordarea unui pacient cu o suferință reumatică inflamatorie e să punem diagnosticul cât se poate de precoce…
Dr. Mihail Pautov: …pentru că ai această fereastră de oportunitate în care poți să intervii ca și terapie…
Dr. Răzvan Ionescu: …suficient de bine încât să scazi inflamația generală a organismului, astfel încât să excluzi apariția altor manifestări.
Dr. Mihail Pautov: Pentru cineva care ne ascultă și nu are deloc pregătire medicală, ai putea să explici pe înțeles așa artrita reumatoidă despre care vorbim? Am înțeles până acum… Ce am înțeles eu este că e o boală inflamatorie sistemică care se manifestă la nivelul articulațiilor cu precădere și de asta îi zice reumatoidă. Dar iată că termenul sau denumirea ne păcălesc cumva pentru că avem impresia că doar acolo se oprește inflamația. Ea se poate manifesta în întregul organism. De fapt se manifestă în întreg organismul și poate să devină clinică și în alte părți. Dar ce se întâmplă concret? Adică ce se întâmplă în această afecțiune ca mecanism?
Dr. Răzvan Ionescu: Aice e cea mai bună ilustrare a relației dintre fumat și apariția unei boli autoimune. Fumatul este elementul esențial care produce o modificare a proteinelor din plămân.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Apare pur și simplu prin influența fumatului asupra modului de expresie genică, de expresia genelor în proteine. Apare un rest de aminoacid în plus. E un rest de citrulină. Așa se și cheamă, proteine citrulinate.
Dr. Mihail Pautov: Și de fapt așa…
Dr. Răzvan Ionescu: Ăsta-i și elementul pe care ne sprijinim foarte tare diagnosticul, pentru că pacientul dezvoltă autoanticorpi anti-proteine citrulinate…
Dr. Mihail Pautov: Și noi asta căutăm…
Dr. Răzvan Ionescu: Da.
Dr. Mihail Pautov: …prezența acestor anticorpi ca să putem să punem diagnosticul.
Dr. Răzvan Ionescu: Deci prin fumat ca și factor de influență epigenetică, dar nu numai prin fumat. Adică nu vreau să se înțeleagă că doar fumatul te duce la artrită reumatoidă. Din păcate sunt și alți factori pe care nu-i cunoaștem…
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: …care pot determina apariția artritei reumatoide de obicei într-un anume context genetic. Deci se modifică aceste proteine. Ele se modifică la nivelul plămânului, dar proteinele circulă peste tot în organism și apar anticorpi… autoanticorpi anti aceste proteine citrulinate care ajung să circule prin organism. Uneori ele se cantonează, aceste proteine se cantonează și la nivelul articulațiilor și apare reacția antigen (proteină citrulinată) – anticorp (anticorp anti-proteină citrulinată), care determină, că așa știe organismul să reacționeze, inflamație, inflamație locală.
Dr. Mihail Pautov: Deci ea pornește de la nivelul plămânilor…
Dr. Răzvan Ionescu: …la fumători. Nu doar la fumători, de cele mai multe ori la fumători.
Dr. Mihail Pautov: Da. Ok. Deci e o modificare de structură proteică la nivelul plămânilor. Sistemul tău imunitar intră în alarmă, face soldați împotriva acelei proteine și atacă și articulația.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact.
Dr. Mihail Pautov: Factorul ăsta reumatoid e ceva sau ai spus că diagnosticul se pune pe analiză. Deci în artrita reumatoidă faci o analiză de sânge și poți pune diagnosticul, nu?
Dr. Răzvan Ionescu: Și mă rog, și în prezența criteriilor clinice.
Dr. Mihail Pautov: Aicea…
Dr. Răzvan Ionescu: Mă bucur că ai spus asta pentru că vreau să fie limpede și vreau să fie limpede pentru că foarte frecvent vedem pacienți care vin la noi fără niciun fel de simptome. Doar pentru că, de exemplu, ne-au ascultat pe noi și au reținut de aici doar „anticorpii anti-proteine citrulinate”, se duc și fac determinarea și constată prezența acestor anticorpi și sunt disperați că au artrită reumatoidă. Ai spus foarte corect și insist, într-un anumit context clinic. Da, niciun doctor cu scaun la cap nu tratează analize. Tratează oameni cu boli diagnosticate, sigur că diagnosticate și pe baza analizelor, dar întâi de toate pe baze clinice, că de-aia examinăm pacienții, de-aia ne uităm la articulațiile lor, cum se mișcă, cât de umflate sunt și au păstrat amplitudinea mișcării, mișcarea e dureroasă sau sunt o mulțime de lucruri pe care un doctor le face ca și examen clinic și sigur că într-un anumit context clinic, în prezența anticorpilor împotriva proteinelor citrulinate poți să stabilești diagnosticul de artrită reumatoidă. Categoric da. Și așa facem aproape întotdeauna. Problema este că din păcate specificitatea acestor anticorpi și sensibilitatea mai ales a acestor anticorpi pentru diagnosticul de artrită reumatoidă nu-i 100%. Și atunci poți să ai pacienți care să aibă anticorpi împotriva proteinelor citrulinate, dar care să nu aibă la momentul când îi vezi tu artrită reumatoidă, așa cum poți să ai pacienți cu artrită reumatoidă care n-au anticorpii prezenți.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: E mai rar, dar poți să ai și acest lucru.
Dr. Mihail Pautov: Ok, totuși, dacă ai pacienți și să zicem dacă cineva ne ascultă acuma și și-a făcut această analiză, i-a ieșit pozitivă, s-a dus speriat la reumatolog, n-are semne clinice, nu are deci acest diagnostic pus. E un semn de alarmă, e ceva ce ar trebui să facă un pacient care are acești anticorpi pozitivi? Reumatologul ar trebui să facă, nu pacientul.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, pentru că ideea este așa. Știm astăzi că artrita reumatoidă manifestă clinic e precedată de o perioadă de, între ghilimele, artrită reumatoidă subclinică, adică artrită reumatoidă în care pacientul nu se plânge de ceva, dar în care eu căutând mai în amănunt găsesc niște modificări care să mă facă să zic „ups, acest pacient o să dezvolte la un moment dat artrită reumatoidă”.
Dr. Mihail Pautov: Da. Și atunci poți… e un… poți să intervii și mai devreme.
Dr. Răzvan Ionescu: Ăsta-i scopul.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Ce se întâmplă dacă nu intervii? Dacă ai diagnosticul pus sau ai aceste articulații care dor… dor în contextul ăsta inflamator pe care l-ai descris, te trezesc noaptea și întârzii diagnosticul. Ce se poate întâmpla rău?
Dr. Răzvan Ionescu: Se pot întâmpla rău multe lucruri, dar am să mă refer doar la cele articulare pentru că astea-s cele mai vizibile pentru pacient. Pacientul constată încetul cu încetul că dezvoltă devieri ale degetelor. De ce se întâmplă asta? Pentru că procesul inflamator din articulații, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în artroză, nu mai este cantonat în cartilaj, e cantonat în membrana care căptușește pe interior articulațiile. Noi o numim membrană sinovială și procesul inflamator al membranei sinoviale determină în cele din urmă distrugere osoasă. Distrugere osoasă care până în data de azi este ireversibilă. Adică dacă aceasta s-a produs, nu există nicio formă de tratament medicamentos care să refacă osul așa cum e el normal. De-aia și vrem să facem diagnostic foarte precoce, pentru ca să nu se producă eroziuni, distrugeri osoase. Astea determină dezaxarea degetelor și asta determină apariția unei mâini cu deformări groaznice care nu mai poate fi funcțională.
Dr. Mihail Pautov: Câți ani de evoluție sunt necesari pentru deformări?
Dr. Răzvan Ionescu: Variază de la individ la individ, pentru că procesul patologic poate să fie atât de sever încât într-un an de zile, în nouă luni de zile să ai deformări care să-ți facă viața un coșmar. De-aia am zis șase săptămâni și n-am spus mai mult de șase săptămâni. Da, dacă am o durere, mai ales dacă are caractere inflamatorii care mă ține de șase săptămâni, dacă vreo încheietură mă scoală noaptea din somn în partea a doua a nopții și treaba asta mi se întâmplă deja de șase săptămâni, nu trebuie să-mi spun „lasă-mă că trece”. Mai ales dacă iau un antiinflamator și-mi trece.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Că așa se întâmplă. E inflamație. Antiinflamatorul s-ar putea să dea roade și o să-ți treacă și tu zici: „Lasă-mă, nu-i nicio problemă”, dar la noapte iar mă trezește și mâine noapte și poimâine noapte și așa de niște săptămâni. Nu, n-o lăsa. Du-te la un doctor, du-te neapărat pentru că dacă o lași și ai artrită reumatoidă, o să ajungi cu deformări care vor fi ireversibile și n-o să mai poți să ții o furculiță în mână, să te închei la un nasture, să desfaci, cum spuneai la început, un borcan etc. etc. etc.
Dr. Mihail Pautov: Ce soluție există totuși la acești pacienți care se prezintă în fereastra terapeutică și ce e nou astăzi față de, să zic, tratamentele de acum 10-20 de ani?
Dr. Răzvan Ionescu: Din fericire peisajul terapeutic pentru acești pacienți s-a schimbat în bine absolut fundamental în ultimii 30 de ani. Absolut fundamental. Acuma sunt o mulțime de medicamente. N-o să ne apucăm acuma să le enumerăm fără discuție, dar am să spun așa că ele s-ar putea grupa în câteva categorii. Medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene. Sigur, astea sunt astăzi considerate ca medicamente pur simptomatice în artrita reumatoidă. Ele nu fac nimic asupra procesului distructiv. De aia am și spus: îți trece durerea, dar ce se întâmplă acolo rămâne.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Așa e și în cazul artrozei. Făcând o scurtă paranteză, oamenii își spun foarte frecvent: „Domnule, dacă nu mă doare, înseamnă că s-a rezolvat”. Nu-i adevărat, din păcate, nu-i adevărat. Da. Colagen, iau colagen, nu mă mai doare și spun „e rezolvată”. OK? Dintr-un motiv sau altul, care ne scapă și care cinstiți fiind n-are nicio relevanță, nu te mai doare și asta e excepțional pentru că îți crește calitatea vieții. Dar procesul patologic, procesul care se petrece în cartilaj în artroză și membrana sinovială în artrita reumatoidă e acolo. El continuă. N-a influențat boala, a influențat doar simptomul. Ne întoarcem la artrita reumatoidă. Deci antiinflamatoarele nonsteroidiene sunt doar simptomatice, nu fac nimic altceva.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Avem ceea ce noi numim antiinflamatoare steroidiene sau corticosteroizii sau cum îi mai știe lumea, cortizonul. Și aici avem o problemă uriașă cu pacienții noștri. Toată lumea se sperie îngrozitor de cortizon. Vreau să îți spun ceea ce știi foarte bine, dar să ne audă și cei care ne urmăresc. Domnule, pentru descoperirea cortizonului s-a luat premiul Nobel pentru medicină în 1949 și nu s-a luat degeaba. Cortizonul e o chestie absolut fabuloasă din perspectiva tratamentelor de tot felul. Mai mult decât atât, oamenii trebuie să știe că noi doi în acest moment fabricăm cortizon. E o chestie firească. E ceva ce se găsește în corpurile noastre în mod obișnuit. E ceva ce are variații de concentrație adaptate la diverse situații existențiale ale noastre. Bun. Ce facem noi cu tratamentele cu cortizon e să aducem doze mai mari decât cele produse de glandele suprarenale pe care le are fiecare dintre noi. Sigur că în contextul ăsta pot apare efecte neplăcute ale corticoterapiei. Efecte neplăcute care iaca, de atunci și de când Philip Hench a luat Nobelul pentru medicină până în acest moment, sunt bine cunoscute.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Pot fi managerizate rezonabil, astfel încât nu trebuie să ne fie frică de cortizon, dar sigur că trebuie să-l mânuim cu foarte multă atenție. Altfel spus, cortizonul utilizat atunci când trebuie, în doza care trebuie și pe durata de timp care trebuie… e un medicament excepțional și noi îl folosim în artrita reumatoidă pentru a scădea inflamația articulară repede și a o menține scăzută până când intră în acțiune celelalte medicamente care influențează boala pe termen lung.
Dr. Mihail Pautov: Ok? Deci e doar un tratament de scădere și nu doar simptomatică, tu scazi și inflamația, dar este o primă linie de atac de calmare.
Dr. Răzvan Ionescu: Noi îi spunem bridging therapy. E ca un pod din momentul când am început să te tratez până în momentul când medicamentele care realmente influențează boala pe termen lung o să intre în acțiune.
Dr. Mihail Pautov: Perfect. Ok. Cât se poate de clar. Deci e prima linie de atac până când celelalte medicamente speciale intră în acțiune. Care intră în acțiune cu întârziere. Ce urmează după cortizon?
Dr. Răzvan Ionescu: Urmează ceea ce noi numim medicamente modificatoare ale cursului bolii și le numim așa tocmai ca să înțelegem că acestea sunt cele care modifică în bine evoluția bolii.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta înseamnă că ele trebuie utilizate. Dacă nu le utilizăm și ne oprim doar la nonsteroidiene și la cortizon, boala merge mai departe.
Dr. Mihail Pautov: E o problemă asta în rândul pacienților, bănuiesc, pentru că nu-i mai doare. După cortizon, se simt bine și nu mai au aderență la tratament, adică nu iau tratamentul prescris.
Dr. Răzvan Ionescu: În plus, pe lângă asta, pentru că sigur accesul la informație e vast, dar accesul la informație medicală de calitate e destul de restrâns. Oamenii citesc, aud de medicamentul X sau Y, citesc, văd că acele medicamente se folosesc în oncologie pentru că, da, avem medicamente pe care le-am luat de la oncologi…
Dr. Mihail Pautov: …pentru că între timp am dovedit că ele au acțiune antiinflamatorie.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Și te trezești cu pacientul care vine și spune: „De ce nu mi-ați spus că am cancer?”. „Pentru că n-aveți cancer”. „Da. Păi da, dar îmi dați asta care se folosește în cancer”. „Păi da, dar nu v-o dau pentru cancer, v-o dau pentru că modifică răspunsul imun și în cancer și în artrita reumatoidă”.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Modifică răspunsul imun și asta e ceea ce folosim ca să calmăm, de Doamne ajută, definitiv – și reușim să facem treaba asta – boala dumneavoastră.
Dr. Mihail Pautov: Puteți să dați un exemplu de substanță care se folosește…
Dr. Răzvan Ionescu: Metotrexat.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Care se folosește și în cancer?
Dr. Răzvan Ionescu: Se… E un medicament pe care noi l-am luat de la oncologi fără niciun dubiu și oncologii îl folosesc în continuare în schemele lor la care n-am nicio idee și nu mă pricep. Dar în artrita reumatoidă este în continuare în ultimii 30 de ani standardul de aur terapeutic.
Dr. Mihail Pautov: E un fel de imunomodulator care calmează răspunsul imun după ce el a fost stins de către cortizon.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta fac toate medicamentele care modifică evoluția bolii. Cum le spun eu pacienților, „dau în cap” sistemului imun, da, care este, între ghilimele, supraactivat și produce autoanticorpi și aș vrea să-l liniștesc.
Dr. Mihail Pautov: Există și medicamente curative sau perspective cel puțin teoretice de a vindeca aceste… această artrită reumatoidă, să zicem.
Dr. Răzvan Ionescu: Ca să putem să vorbim despre medicamente care vindecă o boală, artrita reumatoidă sau orice altceva, ar trebui să putem vorbi despre 1-2-3-15 elemente despre care știm sigur că produc boala.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu le cunoaștem în totalitate în artrita reumatoidă. Prin urmare, nu putem vorbi despre vindecare, dar putem vorbi despre oprirea în evoluția bolii și de aia și vrem s-o facem cât mai precoce înainte de apariția eroziunilor și a dizabilității. Și avem pacienți, gândește-te așa, eu tratez astăzi pacienți cu artrită reumatoidă pe care i-am văzut prima dată când îi trata șeful meu.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Adică oameni care în ultimii 35 de ani, că eu de 35 de ani fac medicină, în ultimii 35 de ani au dus o viață absolut în regulă cu artrită reumatoidă.
Dr. Mihail Pautov: Care e șansa unui pacient cu artrită reumatoidă care vine în fereastra de oportunitate când are dureri incipiente, n-au început deformările și începe un tratament corect de care se ține? Care-i șansa să trăiască cu boala aceasta cronică? Complet sub control, fără simptomatologie, fără să-l deranjeze pe termen lung?
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Nu știu să-ți răspund. N-avem date atât de precise. Dar ce pot să spun este așa: La tratamentele care modifică cursul bolii la prima (și astea-s de mai multe feluri, sunt unele sintetice, iar unele sunt le zicem noi, biologice).
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: La răspunsul la cele sintetice se întâlnește cam la doi din trei. Dacă nu răspunde pacientul, e al treilea din cei trei care nu răspunde la cele sintetice, trecem la terapie biologică. La terapie biologică răspund trei din patru, adică mai mult decât la terapia sintetică. Dar nu putem să spunem că am ajuns la acel grad de cunoaștere a modului intim de apariție a acestei boli, încât să spunem: „vă dau medicamentul ăsta și vă garantez 100% veți răspunde și răspunsul dumneavoastră va rămâne lung pe următorii 40 de ani”. Aice n-am ajuns. Cercetăm, sperăm într-o bună zi să și ajungem. Nu cred că se va întâmpla în timpul vieții mele profesionale, dar asta n-are nicio relevanță pentru că putem să ținem boala în frâu având, mi-a plăcut mult expresia ta, o pletoră de medicamente. De-aia insist asupra ideii: ai șase săptămâni, o durere care te sâcâie, du-te la un doctor. Eu le spun adesea pacienților: „Mai bine veniți de 10 ori degeaba la mine decât să nu veniți în acea dată când chiar trebuia să veniți ca să putem să facem ce trebuie să facem.”
Dr. Mihail Pautov: Asta ar trebui să fie o regulă pentru toată lumea. Să știi că și eu mă regăsesc în această regulă și încerc să-mi zic de fiecare dată când ajung eu la medic, eu sau cu familia sau cu copilul, nu-mi dau seama de ce, inclusiv eu trebuie să recunosc, am o rezistență de a merge la spital. Am impresia că o să pierd ceva. Adică, știu că n-o să pierd ceva, dar senzația mea din piept este: „domnule, dacă mă duc degeaba, e doar o răceală, are febră 38 cu 5 de trei zile copilul, e ok, hai să mai stăm”. Și senzația mea este: „domnule, de ce să pierd timp și să mă duc să stau la cozi? Hai să mai așteptăm o zi”, când de fapt nu-i așa. Dacă ai orice feeling în care te gândești: „domnule, medicamentul ăsta care mă ajuta în prima zi și a doua zi eram perfect și nu mai aveam nicio problemă, nu-și mai face efectul. E ceva în plus. Persistă mai mult febra, durerea, orice.” Domnule, du-te la doctor.
Dr. Răzvan Ionescu: De-aia pe planeta asta s-a inventat instituția medicului de familie. El este cel care trebuie să ia notă de faptul că: „domnule, am luat medicamentele astea și m-a ajutat, dar de opt zile nu mă mai ajută. Spuneți-mi ce am de făcut.” Atât. Da, el trebuie să fie cel care să spună. Știi, eu le spun frecvent pacienților… fac asemănarea care, mă rog, cred că-i forțată, dar o fac pentru că mi se pare că-i de impact. Și întreb așa: „Aveți mașină?” „Da”. „Domnule, când bat tacheții cinci zile, ce faceți? Îi rezolvați dumneavoastră? Vă pricepeți, nu? Și ce faceți?” „Mă duc la mecanic.” „De ce nu facem asta și cu corpurile noastre, Neică?”
Dr. Mihail Pautov: Da, exact așa e.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur exagerez, dar exagerez voit.
Dr. Mihail Pautov: Corpul se mai vindecă singur, mai trece de la sine. Într-adevăr, e mult mai bine, dar înțeleg această rezistență pentru că și eu o am și efectiv o să mă oblig, când mă doare ceva, să mă duc la medic de familie, la orice medic, orice medic care poate să mă vadă și să-mi zică: „Stai liniștit”. Mai bine îmi zice așa, „stai liniștit”, decât să stau să aștept și de exemplu să mă uit pe internet și să văd tot felul de să zic „health gurus” care o să-mi spună lucruri de genul. Uite, am văzut pe net că se spune că dacă începi să mănânci fără gluten și fără lactate te vindeci de artrită. Ce părere ai?
Dr. Răzvan Ionescu: Cum s-o zic? Frumos. Poți s-o zici și urât. Sigur că există… există o boală care are legătură cu glutenul și care poate să producă și dureri articulare fără discuție.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Și sigur că dacă ai neșansa să ai boala aia, e cât se poate de adevărat că dacă renunți la gluten, lucrurile se vor ameliora simțitor și o să poți să te simți ca și cum te-ai vindecat.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Dar asta nu-i valabil pentru orice formă de artrită. Am să dau un exemplu cât se poate de banal și care cred că e destul de cunoscut. Guta. Guta are legătură nu cu glutenul, ci cu carnea. Da.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunce de ce să renunț la gluten dacă am gută? Că am citit pe net că îmi spune cineva „dacă renunț la gluten, gata, mă vindec de artrita gutoasă”. Din păcate, sunt oameni care renunță la tratamentul cronic de gută pentru că citesc lucruri din astea și se întorc cu atac de gută. Și mai neplăcut este când omul a căpătat atâta încredere în acel health guru, cum i-ai zis tu, foarte bine, încât vine și spune: „Păi, stai, nu mai îmi dați colchicină că Health Guru zice că nu-mi face bine. Eu nu mai vreau să iau colchicină”. Bun. Sigur eu personal în situații de-astea spun: „ok, nu-i nicio problemă, e alegerea dumneavoastră, dar atunci o să vreau să vă duceți la un alt doctor pentru că eu nu știu să vă tratez altfel decât cum se tratează după medicina asta pe care o practic eu.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu e nicio supărare, nu ne despărțim prieteni, dar vă rog frumos, eu nu vă pot ajuta. Dacă vreți să vă ajut eu, atunci vă rog să aveți încredere în mine”. Și iarăși le spun: „așa cum aveți încredere în mecanicul dumneavoastră care vă spune să schimbați volanta și dumneavoastră o schimbați fără să crâcniți. Vă cer doar aceeași încredere”.
Dr. Mihail Pautov: Știți care e dezavantajul dumneavoastră în fața acestor pacienți? Acela că dumneavoastră la anumite întrebări sunteți nevoit să spuneți: „Domnule, nu știu”. În schimb, Health Guru n-o să zică niciodată „nu știu”. Și aici e foarte important de precizat asta și de înțeles acest lucru. Adică dacă stăm și ne gândim analitic, dumneavoastră sunteți medic primar reumatolog, 35 de ani de experiență și aveți studenți, tratați aceste boli, citiți studii. Ceea ce faceți aici este un efort de a traduce tot ce citiți și înțelegeți ca mecanism în metafore. Da, corect. Adică dumneavoastră veniți aici cu niște metafore pentru publicul general și publicul general când aude aceste metafore are impresia că înțelege, dar de fapt noi nu înțelegem ce știți dumneavoastră. Da? Adică dumneavoastră știți tot ce ați citit și chiar și așa aveți multe de „nu știu” în acest podcast, pentru că asta este realitatea, chiar dacă sunteți expert în acest domeniu. Ori un health guru aude metafore și are impresia din acele metafore că el a înțeles care este secretul și vine și cu soluția și cu răspuns la ce dumneavoastră nu știți. Și atunci tu ca pacient trebuie să îți dai seama de ce un expert în domeniu nu știe, cu toate că știe cele mai multe lucruri din acel domeniu și de ce un health guru vine cu o… cu astfel de explicații care de cele mai multe ori, dacă ne uităm atent se bazează pe propria experiență în care el într-adevăr poate că avea gută, iată, și a renunțat la carne și îi educă pe toți că pentru a scăpa de dureri articulare trebuie să devii vegan.
Dr. Răzvan Ionescu: Cam așa se întâmplă. Așa este. Și aș vrea să spun aici două lucruri. Eu folosesc toate metaforele astea și încerc să explic pentru că mie mi se pare că este esențial ca cel din fața mea, pacientul, să înțeleagă.
Dr. Mihail Pautov: A, corect.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Eu când mă duc la service și mecanicul meu îmi spune: „Domnul trebuie să schimbăm culbutorii”. Eu n-am nici cea mai vagă idee ce-s ăia. Și zic: „ok, dar vă rog frumos, explicați-mi și mie de ce”. Și omul îmi explică ce înțeleg eu, nu contează. Bun, dacă înțeleg cu adevărat, atunce cu toată inima îi spun: „gata, domnule inginer, să schimbăm culbutorii, domnule, dacă asta-i problema”. Da.
Dr. Mihail Pautov: Dar asta nu vă face mecanic.
Dr. Răzvan Ionescu: Categoric.
Dr. Mihail Pautov: Asta… ăsta era. Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Și eu cred că făcându-i pe oameni să înțeleagă, obțin… sper să obțin câteva lucruri. Unu, acceptarea mai ușoară a suferinței.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Doi, acceptarea mai ușoară a metodelor terapeutice, chiar dacă sunt doar exercițiu fizic, kinetoterapie și nimic altceva. Și trei, și cred că ăsta e elementul cel mai important, încredere. Eu sper ca pacientul din fața mea să câștige încredere, pentru că dacă am încredere în cel din fața mea, atunci sunt mai predispus să urmez ce-mi spune el. Revin la mecanic. După ce mi-a spus de trei ori ce am de făcut și eu l-am rugat să-mi explice și am înțeles și mi-a schimbat și s-a rezolvat. Acuma când îmi spune: „domnul doctor, știți, trebuie să schimbăm bascula”, eu nu mai întreb de ce? Pentru că am încredere. Am căpătat încrederea care mă face să zic: „bă, dacă ăsta spune că-i așa, atunci fie s-o facem”. Așa mi-aș dori să facă și pacienții oricăruia dintre noi, doctorii, cu noi. Să aibă… să ne dea credit.
Dr. Mihail Pautov: Așa e. Da. Nu, corect. Asta e absolut corect. Acuma încercam să mă gândesc mai departe și imaginează-ți că ție ți-a spus mecanicul: „domnule trebuie să schimbi bascula” și tu ai încredere în el și zici: „gata, faci” și ai lăsat mașina în service și pleci cu un taxi, deschizi telefonul și-ți apare cineva, zice: „Ți-a spus mecanicul să schimbi bascula? Iată că ai fost prins în capcană. De fapt, nu ai probleme cu bascula. Eu mi-am schimbat 10 bascule până când n-am dat de nu știu ce”. Și tu stai și te gândești: „băi, ce naiba, mai schimb bascula sau nu mai schimb bascula?”. Te mai întorci la mecanic. Zici: „auzi, dar…”
Dr. Răzvan Ionescu: Aice intervine încrederea.
Dr. Mihail Pautov: Exact.
Dr. Răzvan Ionescu: Aice intervine încrederea pentru că dacă văd așa, eu zic: „bă, dar stai puțin. Eu am încredere în ăsta și am încredere. De ce? Pentru că în interacțiunea mea cu el, omul și-a luat timp să-mi explice, m-a făcut să pricep. Am văzut că de câte ori mi-a făcut X Y Z a fost bine. Ia închide telefonul frumușel și dă-l pe gurul ăsta de mecanic deoparte că eu am încredere în al meu și gata.”
Dr. Mihail Pautov: Corect.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta este ceea ce se cheamă, după cum știi și tu foarte bine, gândire critică și asta este ceea ce încercăm noi să dezvoltăm la studenții noștri: gândirea critică medicală.
Dr. Mihail Pautov: Să totuși vorbim despre… Am acoperit artroza cât de cât, am acoperit artrita, mi-ar plăcea să vorbim și despre gută pentru că e din nou o afecțiune foarte des întâlnită și mi-ar plăcea să înțeleg ce este criza de gută, ce doare acolo, ce e în neregulă cu corpul meu și care sunt soluțiile, dacă am putea așa să le luăm pe rând.
Dr. Răzvan Ionescu: Sigur, Guta, înainte de toate am să confirm ce ai spus spunând că este cea mai frecventă suferință articulară inflamatorie a sexului masculin.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Bun. Deci atunci când ai un bărbat care are ceea ce noi numim monoartrită, deci artrită adică inflamație articulară a unei singure articulații, dacă este middle-aged, destul de bine făcut și cu debut brutal. Primul gând care trece prin mintea unui reumatolog este că a făcut un atac de gută. Atacul de gută se datorează faptului că în articulație se depun cristale de sare de acid uric. E urat de sodiu. Acuma, foarte interesant, zic eu, acidul uric este produsul final al metabolismului oricărei proteine. Adică mănânc proteine sau îmi distrug proteinele mele proprii, în cele din urmă, fabric acid uric. Spun asta pentru că de când stăm noi de vorbă, noi doi, am distrus sute de miliarde de proteine în corpurile noastre pentru că ăsta-i ciclul firesc al oricărei celule. Moare și apare una nouă. Prin urmare, distrugerea de celule în corpul meu produce acid uric. Pot să nu mănânc carne deloc sau pot să n-aduc proteine din exterior deloc. Tot fac acid uric pentru că se distrug proteinele mele.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Bun. Acidul uric în toată lumea vie, cu excepția primatelor mari, adică gorile, cimpanzei și oameni, se degradează mai departe la alantoină. Alantoina e o substanță care este foarte hidrosolubilă și atunci se elimină extraordinar de ușor în urină.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Primatele mari nu au chestia asta și sigur că cercetătorii au putut să afle, dar de ce?
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și mi se pare foarte interesant și se leagă de complexitatea gutei. Culmea este că gena care determină sinteza de enzima care degradează acid uric există și la noi doi și la primatele mari.
Dr. Mihail Pautov: Da. Da. Doar că la primatele mari este represată, adică nu funcționează.
Dr. Răzvan Ionescu: Și s-a pus problema: domnule, care este avantajul evoluționist al faptului că primatele mari nu au gena asta activă?
Dr. Mihail Pautov: Adică noi o avem, deci la un moment dat știam să facem asta, la un moment dat n-am mai făcut-o pentru că a fost un avantaj evolutiv…
Dr. Răzvan Ionescu: Așa pare logic. Da. Avem gena care sintetizează substanța care desface acidul uric la alantoină pe care am putea s-o eliminăm prin urină fără probleme.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: De ce este represată? Foarte interesant. Care-i caracteristica ce diferențiază primatele mari de restul lumii vii? Merg, și unele, iar altele doar în două picioare.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: Ce înseamnă asta? Înseamnă că, virgulă, creierele noastre sunt mai sus față de sol…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: …stând în două picioare.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Ce înseamnă asta? Sângele ca să ajungă în cap trebuie să învingă mai multă forță gravitațională.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Și atunci ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să aibă presiune mai mare. Adică era nevoie să crească puțin tensiunea arterială.
Dr. Mihail Pautov: Da. Ca să putem să ne irigăm creierul cu sânge stând în două picioare.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Și natura a făcut lucrul ăsta într-un mod absolut fabulos. A represat gena care sintetizează enzima care degradează acid uric. Și în felul ăsta noi avem acid uric în sânge care are printre efectele sale acela de a strânge puțin vasele, deci crește puțin tensiunea.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Cât de tare! Deci corpul a zis: „Cum pot să-i dau o tensiune arterială mai mare? Hai să oprim un pic de acid uric în sânge pentru că el o să crească tensiunea la tensiunea asta normală de 120 cu 80. Și cum o fac? Practic dezactivez această genă care sintetizează enzima care mă scapă de acidul uric.”
Dr. Răzvan Ionescu: Exact.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Răzvan Ionescu: De aici, conotația foarte practică și importantă: 80% din pacienții cu gută au hipertensiune.
Dr. Mihail Pautov: Pentru că au și mai mult acid uric având hipertensiune.
Dr. Răzvan Ionescu: Exact. Pacientul cu gută are exces de acid uric. Excesul de acid uric determină creștere de tensiune și atunci 80% din pacienții cu gută au și hipertensiune. Și ăsta e un lucru foarte important când tratezi pacientul cu gută pentru că așa cum ai spus mai devreme la început, eu sunt și internist și atunci tind să văd lucrurile cumva global. Eu pe pacientul cu gută nu-l tratez doar de durerea lui articulară, eu îl tratez de boala care se cheamă gută, care are asociată hipertensiune arterială, care are asociată frecvent ceea ce noi numim dislipidemie, adică creștere de grăsimi, între ghilimele proaste, în sânge. Pacientul cu gută are frecvent trigliceridele mari, iar asta… hipertensiunea, trigliceridele mari, sexul masculin, că am spus că-i cea mai frecventă la bărbați. Pacientul ăsta de obicei e un pacient ușor supraponderal sau chiar mai mult supraponderal. Toți ăștia sunt factori de risc cardiovascular. Asta înseamnă că eu în fața unui pacient cu gută n-am un pacient care are dureri de încheieturi. Am un pacient care are dureri de încheieturi și risc cardiovascular crescut.
Dr. Mihail Pautov: E foarte important pentru oamenii care se știu cu gută să știe că de fapt e posibil ca durerea articulară să fie cea mai mică dintre problemele pe care le au.
Dr. Răzvan Ionescu: De-aia pacientul cu gută e un pacient care adesea e foarte complex.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Din păcate, o să spun ceva dezamăgitor pentru mine. În ăștia 35 de ani, din nefericire, n-am văzut nici măcar un singur pacient cu gută care să urmeze măsurile terapeutice necesare tot timpul. Din păcate, nimeni, n-am întâlnit până în acest moment un pacient despre care să pot să spun: „domnule, îl tratez de 10 ani și de 10 ani omul face ce trebuie”. De ce? Din nou intervine psihicul nostru. Oamenii se simt bine, guta doare, hipertensiunea nu, dislipidemia nu, diabetul nu. Toate astea pot fi prezente la pacientul cu gută, dar pe pacient îl supără durerea articulară. A trecut de durerea articulară. Le explic întotdeauna pacienților ce e de făcut pe termen lung. Le spun întotdeauna că există un medicament care nu trebuie modificat. Da.
Dr. Mihail Pautov: Ce medicament?
Dr. Răzvan Ionescu: Alopurinol se cheamă.
Dr. Mihail Pautov: E medicație cronică pentru pacient cu gută.
Dr. Răzvan Ionescu: E medicație cronică pentru pacientul cu gută. Nici măcar dozele lui nu trebuie modificate de capul meu, pacient. Trebuie modificate dacă doctorul îmi spune că trebuie modificate și trebuie modificate într-un anumit fel, cu o anumită atenție. Modificarea dozelor poate să producă atac de gută. Sunt pacienți care iau alopurinol în timpul atacului de gută, ceea ce nu face decât să le lungească atacul de gută și să-l facă mai grav. Da, sunt o serie întreagă de elemente. Vorbim despre orice, nu e o problemă, dar vreau să spun cu asta că guta e o boală și ea sistemică, nu-i o boală de articulație, e o boală care se manifestă la articulație. Am să mai spun, unul din cinci pacienți cu gută decedează din pricina faptului că dezvoltă insuficiență renală cronică care duce la dializă.
Dr. Mihail Pautov: Din cauza hipertensiunii?
Dr. Răzvan Ionescu: Nu din cauza gutei ca atare, din cauza acidului uric. Acidul uric însuși se poate depune într-un milion de locuri. Articulațiile sunt doar unul dintre ele.
Dr. Mihail Pautov: …care sunt simptomatice. Rinichii nu sunt simptomatici.
Dr. Răzvan Ionescu: Ok. Și se depune în interiorul rinichiului, afectează funcția rinichiului și pacientul cu gută se trezește cu insuficiență renală cronică și se întreabă: oare de ce? „Că am luat tratamentul de hipertensiune?” „Da, dar ți-ai luat și tratamentul de gută?” „Nu.” „E de-aia.”
Dr. Mihail Pautov: Hm. Ai spus că n-ai întâlnit pacient care să se țină de recomandări. Care sunt acele recomandări totuși în gută?
Dr. Răzvan Ionescu: Recomandările sunt întâi de toate ceea ce noi numim recomandări igieno-dietetice. Adică pacientul cu gută, la fel ca și pacientul cu diabet, de exemplu, trebuie să fie foarte atent ce mănâncă. Nu înseamnă că n-are ce mânca. Înseamnă că trebuie să fie atent la ce anume mănâncă și la ce cantități mănâncă. Am spus mai devreme că acidul uric este produsul final de metabolism al proteinelor. Prin urmare, un pacient cu gută trebuie să mănânce proteine, bineînțeles, dar nu trebuie să mănânce proteine dimineața, la prânz și seara, șapte zile pe săptămână, 52 de săptămâni pe an.
Dr. Mihail Pautov: E vorba doar de proteină animală sau…
Dr. Răzvan Ionescu: Proteine. Toate proteinele se degradează, indiferent de originea lor, până la acid uric. Și dacă mănânci năut, tot acid uric o să…
Dr. Mihail Pautov: Cunosc pe cineva care a făcut primul atac de gută din viața lui la sfârșitul postului Paștelui pentru că a mâncat multă cantitate de năut, sub formă de humus, și două mâini de nuci. Nucile sunt extraordinar de bogate în proteine. Da. Ok. Și peste noapte a făcut primul atac de gută din viața lui la 56 de ani.
Dr. Răzvan Ionescu: Deci nu doar din carne faci gută, din orice proteină.
Dr. Mihail Pautov: Nu, din proteine poți să faci gută.
Dr. Răzvan Ionescu: Acuma sigur că și între noi fie vorba, dacă am fi venit la podcast după ce am fi fost împreună la o friptură de porc stropită cu bere, am fi avut acid uric crescut, hiperuricemie, dar n-am fi avut gută. Da. Pentru că nu toți oamenii care au din când în când niveluri crescute de acid uric dezvoltă gută. De altfel, acidul uric crește foarte frecvent în viețile noastre. După orice masă bogată în proteine, nivelul de acid uric din sânge crește. Ideea este că nu trebuie să am nivel seric de acid uric crescut constant, pe termen lung. Adică sigur că da. Mergem și mâncăm o friptură și bem o bere, dar nu facem treaba asta de trei ori pe zi, șapte zile pe săptămână. Da. În plus, există și defecte genetice care fac ca nivelul de acid uric să crească și alea sunt semnificativ mai greu de tratat, dar alea sunt un alt capitol care de obicei ajunge la pediatri și la geneticieni pentru că apar încă din copilăria primară.
Dr. Mihail Pautov: Chiar sunt curios. Sunt oameni care ajung la tine, să zic, prea târziu și merg din greșeală la ortoped, la kinetoterapeut și la alte specialități până să înțeleagă că de fapt e vorba de reumatologie?
Dr. Răzvan Ionescu: Din păcate, răspunsul este da. Din păcate, oricât de dezamăgitor sună, marea majoritate a pacienților nu vin la 6-10-12 săptămâni de la debutul unei suferințe articulare. Marea majoritate a pacienților vin la luni de zile de la debutul suferinței. Dincolo de șase săptămâni ar trebui să ajungem la un doctor. Ok, cumva așa in extremis aș putea să mă duc la trei luni, dar s-ar putea să pierd, cum ai spus foarte bine, fereastra de oportunitate terapeutică în care să tratez eficient pe termen lung, să n-am dizabilitate, să n-am eroziuni, să n-am o viață de coșmar, chiar dacă nu mă doare, o viață de coșmar pentru că nu mai pot să-mi folosesc mâinile. Avem din nefericire, chiar și acum avem asemenea pacienți.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Păi știi, aș vrea să te mai întreb de câteva mituri până să încheiem și o să mă declar mulțumit că am bifat artroza, artrita, guta parțial și probabil că o să continuăm într-un alt podcast. Aș ruga pe oameni dacă te uiți, dacă ai ajuns până acuma să ne lași în comentarii ce altceva ai vrea să discutăm cu Răzvan și bineînțeles dacă Răzvan o să accepte în viitor o nouă invitație din partea noastră, o să continuăm. Am așa la mituri: „Reumatismul e o boală a bătrâneții”. Am înțeles că nu e. Am văzut de la început că sunt…
Dr. Răzvan Ionescu: Din păcate există boli reumatice inflamatorii ale copilului mic.
Dr. Mihail Pautov: Uau! Ok. Care țin probabil tot de autoimunitate, nu?
Dr. Răzvan Ionescu: Da, da, da. Categoric. E extraordinar de interesant și dacă îmi dai voie foarte scurt o să mai spun ceva. Apropo de bolile reumatice inflamatorii ale copilului. Sigur că mecanismele imune sunt extraordinar de complexe. Inflamația e unul dintre ele. Inflamația de fapt este cum bine știm, este un mecanism de apărare împotriva oricărei agresiuni exterioare mie sau interioare mie. Adică ceva care a intrat în corpul meu și mă agresează. Bun. Acuma există situații, în marea lor majoritate defecte genetice, în care mecanismul de inflamație se activează fără să existe un trigger, fără să existe un declanșator. Mecanismul de inflamație se activează în mod normal la tine și la mine atunci când avem un atac asupra noastră. Un atac, de exemplu, dau un exemplu absolut derizoriu. Îmi tai pielițele și mă tai. Tai prea mult. Da. Ce se întâmplă? Primul lucru e, bun, curge sânge, se oprește și după aia se înroșește jur împrejur pentru că a intrat în acțiune inflamația.
Dr. Mihail Pautov: Dar a intrat pentru că avea de ce să intre în acțiune.
Dr. Răzvan Ionescu: Da. Ei bine, există din nefericire copii care se nasc cu diverse defecte genetice care duc la faptul că acest proces de inflamație se activează spontan, fără un element declanșator. Și aceștia de obicei sunt copii care fac episoade de febră sau subfebră, uneori cu dureri articulare, cu durată scurtă, trei-patru zile, care aparent trec singure, nu… care aparent trec pentru că părintele i-a dat un medicament, dar ele de fapt trec singure. Da. Și care se repetă la nesfârșit. Și părintele se duce la doctor și spune: „Copilul meu e cam bolnăvicios, face febră tot timpul, îi curge nasul. Nu are diaree. Nu mai e altceva decât febră și îl dor încheieturile.” Ok. În momentul ăsta trebuie să te gândești că s-ar putea să ai de-a face cu ceea ce se numește boli autoinflamatorii, nu boli autoimune.
Dr. Mihail Pautov: Da? Adică aicea nu mai e vorba de soldățeii care îți atacă organismul. Aici e vorba de faptul că mecanismul primordial, inflamația, se activează de capul ei.
Dr. Răzvan Ionescu: Fără un motiv, fără să atace ceva anume, pur și simplu o inflamație nespecifică care…
Dr. Mihail Pautov: Ok, există soluții aici, tratamente care să…
Dr. Răzvan Ionescu: Ok, există din fericire, există. Știm pentru multe dintre aceste boli care este substanța care nu declanșează, ci întreține inflamația. Și atunce avem medicamente care blochează această substanță astfel încât, chiar dacă se declanșează procesul inflamator, el nu se poate întreține. Prin urmare, nu se mai declanșează.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Și avem așa ceva, din fericire.
Dr. Mihail Pautov: Vorbești de tratament țintit, nu?
Dr. Răzvan Ionescu: Da.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Asta e foarte tare. Astea-s niște minuni ale medicinei în care poți să te duci direct la țintă și să oprești mecanismul patologic.
Dr. Răzvan Ionescu: Absolut.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Asta e o veste bună. Uite un alt mit sau ce se mai audem sau ne aducem aminte din copilărie. Auzeam așa: „Nu mai umbla fără șosete sau cu spatele gol că faci reumatism”.
Dr. Răzvan Ionescu: Asta are de-a face cu meteosensibilitatea.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Răzvan Ionescu: Ăsta e un mit clar. Nu există niciun fel de legătură dovedită clar între expunerea la frig și apariția vreunei forme de reumatism. Ba mai mult, am să spun că, de exemplu, utilizarea gheții în atacul de gută, ce vrei mai multă expunere la frig decât să-ți pui gheață pe o încheietură, calmează atacul de gută. Pentru că frigul este un antiinflamator… recele e un antiinflamator senzațional, în timp ce căldura este un pro-inflamator senzațional.
Dr. Mihail Pautov: Căldura stimulează inflamația în timp ce recele calmează inflamația.
Dr. Răzvan Ionescu: Hm. Deci nu e nicio legătură între expunerea la frig și apariția unei boli reumatice, mai ales a unei boli reumatice inflamatorii. A, că dacă am artroză subclinică și mă expun la frig, pot să dezvolt artroză clinică, adică să dezvolt durerea unei încheieturi, asta e altceva. Dar ține nu de boala numită artroză, ci de efectul pe care îl are frigul asupra receptorilor de durere. Deci e un mit.
Dr. Mihail Pautov: Bun. Mai am o întrebare legată de băi termale. Ai văzut măcar anecdotic sau există vreo explicație prin care băile termale să poată ajuta în aceste dureri reumatice?
Dr. Răzvan Ionescu: Aici intrăm în domeniul pe care l-aș numi fizioterapie. Ok. E un domeniu care le place pacienților extraordinar de mult. Am spus mai devreme, recele face bine la inflamație, caldul face rău la inflamație. Prin urmare, dacă vorbim de o boală inflamatorie reumatică, de cele mai multe ori, în timpul exprimării clinice a unei boli inflamatorii reumatice, băile termale, procedurile de fizioterapie care în uriașa lor majoritate produc căldură locală agravează simptomele. Și noi le spunem asta pacienților, dar pacienții vin după aia și ne spun: „Știți, am fost la cutare, în cutare localitate, am făcut fizioterapie și ce să vedeți, mi-a fost mult mai rău”. Păi da, pentru că asta e o boală produsă prin inflamație. Dacă vin cu un factor care crește inflamația, e greu de crezut că o să-mi fie mai bine. Bun, când vorbim de artroză însă, care nu-i o boală produsă prin inflamație, e o boală produsă prin uzură, spuneam mai devreme, aice fizioterapia, adică aceste proceduri care produc căldură locală, da, poate avea unul din următoarele trei efecte: niciun efect, de cele mai multe ori. Un efect favorabil, explic imediat ce vreau să spun, și un efect de agravare. Explic imediat ce vreau să spun. Efectul favorabil ce înseamnă? Cum am spus, căldura e un bun pro-inflamator, dar mai are o caracteristică. E un foarte bun miorelaxant, adică e un foarte bun relaxant al musculaturii. Și atunci, pentru că adesea din pricina solicitării mecanice aiurea, anapoda, pe care o are pacientul cu artroză, musculatura de vecinătate tinde să compenseze și se contractă, aplicarea de căldură poate să-mi relaxeze musculatura și durerea să-mi scadă.
Dr. Mihail Pautov: Da. Pacientul zice: „Mi-a făcut excepțional”.
Dr. Răzvan Ionescu: Da, v-a făcut excepțional, dar doar la durere, nu la boală. La simptomul numit durere, nu la boală.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Bun. De ce poate să facă uneori rău? Pentru că, așa cum spuneam mai devreme, în artroză există un mic grad de inflamație din când în când. Dau un exemplu ca să fie limpede. Gonartroză stângă. Vreau să urc de la o cotă 1400 la cota 2000 pe jos. Da, pentru genunchiul meu e prea mult. La noapte sau mâine genunchiul meu se va inflama. O să mă doară mai tare pentru că l-am suprasolicitat și n-am făcut cum am spus la început, „mă doare, mă opresc”.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Nu. Am mers până sus, chit că a început să mă doară. Asta înseamnă că am adăugat la artroză și un grad oarecare de inflamație. E, dacă peste asta vin cu căldură locală, adică cu fizioterapie, evident că o să-mi fie mai rău. Prin urmare, sigur că sunt foarte mulți oameni care spun: „M-am simțit excepțional la băi, m-aș mai duce”. Eu întotdeauna îmi spun așa când e vorba de artrozic: „Domnule, dacă v-a făcut bine duceți-vă fără nicio problemă”. Astăzi am văzut o doamnă cu artroză care mi-a spus că a luat colagen și s-a simțit extraordinar. I-am explicat cum e cu colagenul pentru că mi se pare că-i corect să-i spun ce am spus mai devreme despre colagen, dar am încheiat spunându-i așa: „Doamnă, pilitură de fier dacă înghițiți și vă ajută la durere e perfect. Pe mine nu mă interesează ce anume faceți ca să nu vă mai doară. Pe mine mă interesează să nu vă mai doară ca să puteți să vă mișcați că ăsta e singurul lucru care vă ajută la boală. Restul vă ajută la simptomul care se numește durere”.
Dr. Mihail Pautov: Da, cât se poate… clar. Într-adevăr, un pacient care face ceva, orice ar face, atâta timp cât știu că nu-i face în mod direct rău, probabil că nu e ok să-i spui „e greșit ce faci” dacă îl ajută. Și mai am o ultimă întrebare legată de suplimente, legat de colagen. Am înțeles, suntem aproximativ de aceeași… adică pot să confirm că sunt de aceeași părere cu tine în privința lui. Ce părere ai despre vitamina D? Ajută, nu știu, în orice, în prevenția bolilor autoimune sau în controlul simptomelor. Ajută la ceva vitamina D în practica ta clinică?
Dr. Răzvan Ionescu: Vitamina D e o substanță extraordinar de interesantă. De altfel, de ceva vreme sunt mulți oameni, cercetători în medicină, care n-o mai numesc vitamina D, ci hormonul D, pentru că are 1 milion de efecte și are 1 milion de efecte benefice asupra sistemului imun. Sistemul nostru imun funcționează bine, funcționează corespunzător, hai să zic că funcționează la parametrii optimi dacă nivelul seric de vitamina D este cel optim. Asta-i limpede și clar.
Dr. Mihail Pautov: Da. Da.
Dr. Răzvan Ionescu: Dar a nu se înțelege că vitamina D este un tratament pentru bolile reumatice. Nu. Vitamina D este un adjuvant de tratament pentru boli reumatice. Tratamentul e reprezentat de diverse medicamente și de diverse grupe de medicamente. Dar sigur că îmi doresc să tratez un pacient cu nivel seric de vitamina D corespunzător dacă acesta are o boală în care e implicat sistemul imun. Acuma, în artroză, nivelul de vitamina D nu are mare relevanță pentru artroză, dar cum artroza este de obicei manifestă de la o vârstă încolo, la care nivelul de vitamină D scade în mod să zicem natural, deși nu e natural, e tot consecința dezvoltării societății. Da, stăm mult în case, că ne place să stăm în case. Nu mai suntem ca acum 10.000 de ani când cutreieram de dimineața de la prima geană de soare până la prima geană de lună. Da. Și ne expuneam la soare și făceam vitamina D prin expunerea la soare. Acuma nu mai facem chestia asta. Și sigur că există studii nenumărate care arată că și în România… există studii care arată că, dacă-mi aduc bine aminte, 83% din femeile postmenopauzale au deficit de vitamina D.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Răzvan Ionescu: 80% este enorm. Acuma, asta nu înseamnă că de mâine cine ne urmărește se duce și-și cumpără vitamina D și începe să ia vitamina D. Nu. Pentru că există și… oamenii sunt surprinși când le spun „intoxicație cu vitamina D”. Și atunci înainte de a lua vitamina D ceea ce trebuie să fac este să măsor nivelul seric de vitamina D. Dacă acesta nu este optim, sigur că merită să iau vitamina D, dar dacă el e optim, în niciun caz nu trebuie să iau vitamina D.
Dr. Mihail Pautov: Bun, cât se poate de clar. Știi, aveam unul din subiecte și voiam să fac o glumă pe care o s-o și fac. De fapt, nu e glumă, era observație. Pentru că doar în felul în care tu gândești și expui problemele și în felul în care ești analitic semeni un pic cu Doctor House, nu știu dacă ți s-a mai spus, care și el era internist și una dintre subiectele era lupus și aia e vorba lui preferată: „It’s not lupus” sau „This is lupus”. Adică, ok, atât am vrut să zic, parcă te văd. Și lupus e de fapt boala celor 1000 de fețe în care poți să ai foarte multe simptome ascunse și probabil că ai și avut momente în viața ta în care ai stat și te-ai gândit și ai zis: „This is lupus”, pot să te văd făcând asta. Bun. Păi, vreau să-ți mulțumesc pentru faptul că ai venit, că ne-ai povestit toate aceste lucruri. Acum, spre final și până la următoarea dată în care o să ne revedem, ce ai vrea să le transmiți oamenilor? Ce semnal de alarmă ai vrea să le spui sau care, nu știu, care e primul semn pe care ar trebui să nu-l ignore și să meargă la medic?
Dr. Răzvan Ionescu: Aș relua ceea ce am spus cred că de două sau de trei ori. Dacă există o durere articulară care mă sâcâie măcar șase săptămâni, chiar dacă-mi trece cu medicamente, duceți-vă la medic. El este singurul care poate să spună dacă are o semnificație specială sau nu.
Dr. Mihail Pautov: Corect. Și mai bine mergi degeaba la medic de 10 ori decât o dată să-l ratezi și să înceapă boala să progreseze când putea să fie diferit. Bun. Răzvan, mulțumesc mult de tot din nou pentru prezență și pentru că ți-ai luat timp. Mulțumesc că ai ajuns până în capătul podcastului. Dacă ai întrebări, lasă-le jos în comentarii. Dacă ai sugestii, lucruri de povestit, de abia așteptăm să le auzim, să le citim. Mulțumesc din nou Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de cunoaștere și sprijină iată această inițiativă educativă din care probabil că ai lucruri de învățat. Mulțumesc din nou, Răzvan.
Dr. Răzvan Ionescu: Mulțumesc și eu mult pentru invitație și pentru dialog și dă-mi voie să te felicit pentru inițiativă.
Dr. Mihail Pautov: Super. Mulțumesc din suflet. Mulțumesc mult de tot. Mulțumesc și ție. Ciao, pe curând.
