Cum prevenim și tratăm RĂCELILE și VIROZELE | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ioana Vodă

Salut, Doctor Mihail aici, la un nou episod „Boabe de Cunoaștere”. Și probabil că ai observat că e un pic mai frig afară, mai și plouă, mai și bate vântul. Și atunci când vine sezonul rece, bineînțeles că răcim. Dar există foarte mari diferențe. Unii dintre noi răcesc câteva zile, ne curge un pic nasul și ne continuăm treburile. Alții rămân la pat, alții fac sinuzite, alții fac sinuzite acute sau cronice, alții se pricopsesc cu tot felul de otite și așa mai departe. Unii dintre noi răcim în fiecare lună și ne întrebăm dacă e ceva în regulă cu imunitatea noastră. Poate trebuie să facem ceva în plus pentru a ne crește imunitatea. Iar alții nu răcesc absolut deloc și nici nu se vaccinează și nu fac niciodată în viața lor gripă. Care este diferența între toate aceste cazuri și cum putem să ne raportăm corect la aceste răceli, la viroze, la gripe, chiar și la COVID-19? Și cum putem să ne ferim de ele, dacă se poate? Dacă totuși ne pricopsim cu o astfel de viroză sau răceală, cum putem s-o tratăm mai bine? Și despre toate aceste lucruri o să vorbim cu medic ORL-ist. Dar înainte de a vi-l prezenta, vreau să mulțumesc celor de la UniCredit Bank, care, după cum știți deja, sprijină evenimentele „Bun Bilet” și acum sprijină și podcastul nostru, „Boabe de Cunoaștere”. Și prin asta reafirmă faptul că sunt aproape de toate aceste demersuri educaționale. Le mulțumim pentru acest sprijin.

Iar acum vreau să vă prezint invitatul nostru de astăzi, care este doamna doctor Ioana Vodă. Este medic primar ORL, este doctor în științe medicale, cu o vastă experiență în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor urechii, a nasului și a gâtului, cu multiple specializări internaționale și cu expertiza dumneaei combinată în tehnici moderne. Doamna doctor este medicul meu, în primul rând, ORL-ist. Este medicul care îmi tratează copiii de toate problemele care țin de sfera ORL. E un medic pasionat de vertij, de tinitus. Sincer, n-am întâlnit un medic care să explice mai bine și mai pe înțeles și să combine medicina alopată cu cea tradițională într-un mod atât de eficient. Așa că vă mulțumesc că ați venit la podcastul nostru să ne luminați în ceea ce privește sfera asta ORL. Uau!

Dr. Ioana Vodă: Vă mulțumesc pentru această prezentare. E minunată prezentarea, începe să-mi placă foarte tare și despre mine. Adevărul este că pentru mine este o onoare să am pacienți așa celebri și ai copii minunați și frumoși și deștepți. Și ești un om care nu numai că luptă pentru sănătatea altora, dar ești atent cu sănătatea ta și a copiilor și a familiei. Și e impresionant și mă bucură și voi zice „prezent” la orice manifestare care sensibilizează și formează oamenii să fie atenți cu ei înșiși, pentru că în general n-avem timp de noi.

Dr. Mihail: Da, așa este.

Dr. Ioana Vodă: Și de asta pentru mine e o onoare să fiu aici și e o extraordinară șansă să vorbesc despre lucruri mărunte care în general nu-s băgate în seamă.

Dr. Mihail: Propun să începem cu răcelile, pentru că asta ne interesează acum în sezonul ăsta. Cu toții răcim. De ce răcim totuși fix acum când vine frigul? Are legătură cu frigul?

Dr. Ioana Vodă: Are, are legătură pentru căile respiratorii sunt de fapt nasul, gâtul și intră aerul pe nas, gât și trebuie să ajungă în plămân. Până la urmă, noi trebuie să ne ventilăm și ventilația reprezintă sursa noastră de aer și de oxigen. Unii avem un nas bun, majoritatea ne naștem cu o anumită constituție. Eu spun în general „stofa clientului contează”. Contează educația, am învățat să suflu nasul, contează să știu că nu stau cu secreții în nas și fac spălături. Asta dacă m-a învățat mama, dacă v-a învățat bunica. Sunt unii care n-au făcut în viața lor, unii care nu suportă spălăturile nazale. Pentru ce le facem de fapt? Noi le facem ca să scoatem din nas ceea ce este în plus, adică praf, pulberi, secreții suplimentare. Nasul este un organ excepțional, el este aerul nostru condiționat. La aerul condiționat schimbăm filtrele, mai le spălăm, mai dezinfectăm, dar nu zilnic. La nas, cât de des trebuie să facem asta?

Dr. Mihail: Mai facem chestia asta?

Dr. Ioana Vodă: Se cheamă „la nevoie”, când simțim că avem un nas încărcat. Că n-o să stau și o să fiu cu nas înfundat. Sunt unii oameni care nici nu știu cum este să respiri bine pentru că s-au obișnuit cu nas înfundat și au o respirație orală și tot își trag sufletul și vorbesc și vorbesc și n-au aer suficient și obosesc repede, nu țin la tot felul de eforturi, nu pot să și vorbesc, să și respire. Adică n-am o respirație profundă. Deci, în general, noi avem nevoie de aer mult dacă facem activități importante: alerg, fac sport, în sfârșit, activități fizice. Dar dacă eu stau la birou și dau din degete și nu fac mare lucru, nu e un efort extraordinar, nici nu vorbesc prea mult, practic nici nu-mi dau seama dacă folosesc nasul sau nu. Și atunci pot să stau cu nas înfundat și să nu-mi dau seama. Pot să fiu și un alergic, adică strănut în anumite condiții și să nu bag de seamă, dar nu mă doare nimic. Și atunci m-am obișnuit așa. Acestea sunt patologii deja cronice. Am nas înfundat de o viață. Hm. Nu respir bine pe stânga. Probabil că am o deviație de sept. Nici asta nu este grav dacă n-am febră, dacă n-am dureri de cap, dacă nu am secreții din nas care se scurg pe gât în jos. Astea-s celebre, mulți le avem și suntem bine mersi cu ele pentru că ne-am obișnuit. Vorbesc și-mi trag gâtul, se spune.

Dr. Mihail: Am deja vreo două, vreo 10 întrebări scrise pentru tot ce ați spus.

Dr. Ioana Vodă: Ideea este că dacă sunt un profesionist vocal, cum ești tu, tu trebuie să vorbești și clar și bine, trebuie să ai o voce frumoasă. Dacă ești cântăreț, trebuie să ai amploarea respirației și o voce lungă, clară. Cântăreții, povestitorii, profesorii și aceștia trebuie să aibă o respirație nazală bună ca să aibă de unde să țină o frază lungă. Deci toate se leagă: nasul cu gâtul și cu respirația sunt cele mai importante lucruri pentru a avea o sănătate corectă respiratorie. Acum, asta putem s-o observăm pentru că avem un simptom: mă doare capul frecvent, răgușesc mai mult, îmi trag gâtul și mi-e rușine să vorbesc în public, tușesc – asta e altă problemă, tusea cronică – îmi dreg vocea. Deci astea-s niște chestii atât de banale în care, ce să spun, nici nu cred că-s povestite, dar îs importante dacă ne deranjează. Dacă sunt rare, nu e grav. Dar dacă le observ și mă deranjează…

Dr. Mihail: Ce anume? Durere de cap?

Dr. Ioana Vodă: Durerea de cap care este cronică.

Dr. Mihail: Astea sunt toate legate de…

Dr. Ioana Vodă: Sunt legate inclusiv de respirația noastră care poate să fie deficitară, să zicem, da. Durere de cap, faptul că tușesc și am niște secreții în nas, în gât, care mă deranjează, faptul că nu respir bine și nu țin la efort, faptul că nu mă oxigenez corect și mă trezesc obosit și supărat și n-am chef de nimica. Sunt multe lucruri care se leagă unele de altele și atunci trebuie să mă controlez și trebuie să-mi verific nasul și gâtul și atunci mă duc la ORL. Deci e adevărat că pot să nu… Un ORL-ist poate să găsească o cauză. Aveți o deviație importantă. Deviațiile mici de sept nazal sunt foarte curente, nu-s importante, nu e obligatoriu să-ți faci o deviație de sept dacă nu e obstruantă. Înseamnă că n-am o nară, da? Mm. Doi, pot să nu am deviație de sept sau pot să am o rinită. Păi, rinită… Noi trăim în București și chiar dacă n-am trăi în București, sunt o groază de orașe care sunt cu praf, cu pulberi. Avem sezon de ambrozie, suntem o țară cu ambrozie. N-am reușit să avem legislație, dar n-am reușit să omorâm ambrozia și să…

Dr. Mihail: Reușim la un moment dat.

Dr. Ioana Vodă: Depinde de amenzi și depinde de aplicabilitate și mai ales de popor.

Dr. Mihail: Dacă suntem atât de mulți… Am făcut la un moment dat pe Instagram, bine, nu e atât de fidel răspunsul pe care l-am primit, să zic, sau atât de precis, dar am făcut un sondaj pe contul meu de Instagram, unde am peste 400.000 de urmăritori, și pe story am pus posibilitatea să votezi dacă ai simptome în sezonul de ambrozie și sau dacă nu ai. Și mai mult de 50% din respondenți au răspuns, în jur de 15.000 sau 20.000 de persoane, și peste 10.000 de persoane au spus că dacă sunt alergici la ambrozie. Și pe oricine întâlneam zicea că e alergic la ambrozie. Suntem atât de mulți, adică ar trebui să facem ceva la modul real. Eu mă gândesc la modul real dacă pot să-mi planific anul viitor concediile în așa fel încât să le strâng pe toate și să le fac în sezonul de ambrozie ca să plec de aici, ca să scap. Atât de nasol poate să ajungă, să zic, tabloul clinic. Dar revenind totuși la răceală, înțeleg că m-am grăbit un pic cu întrebarea pentru că probabil că trebuie să rămânem puțin în sfera asta a anatomiei căilor respiratorii superioare. Și ați spus că mulți dintre noi nu respirăm pe nas, ne obișnuim să respirăm pe gură. În ce măsură credeți că se poate reeduca asta? Pentru că există deja cărți scrise despre respirația corectă și ce mi se pare adevărat în această pseudoștiință, sau posibil să fie chiar știință, este că într-adevăr respiratul pe gură aduce foarte multe dezavantaje, pentru că tu ești făcut să respiri pe nas, ai niște sinusuri ca niște parașute care trebuie să se umfle de aer ca anatomia să fie corectă. Cumva, de la primii ani e important să respiri pe nas și nu pe gură. Totuși, mulți dintre noi ajungem să respirăm pe gură. Și prima mea întrebare este dacă respirația pe gură este doar cauzată de afecțiuni fiziologice – ai deviație de sept, ai mucoasele inflamate, ai obstrucție – sau poate să fie o obișnuință, așa te-ai învățat? Și a doua întrebare este dacă putem să educăm această respirație înapoi pe nas și cum o facem la o persoană care respiră pe gură, noaptea doarme cu gura deschisă?

Dr. Ioana Vodă: Respirația nazală este respirația corectă, perfect. Este respirație cu aer mult, care este și filtrat și încălzit de mucoasa nazală și într-adevăr se încălzește și ia temperatura și se umidifică, ceea ce face aerul condiționat, orice aer condiționat, prin sinusurile care trebuie umplute cu acest aer. Dacă am niște constituții, deviația de sept, dacă sunt mic și am vegetații – vegetațiile adenoidiene, polipii copilului mic, să vorbim de ei. Toată lumea, toți copiii au polipi și așa. Acolo trebuie să fie pentru că sunt poartă de apărare. Dar în momentul în care au devenit focar infecțios, că stau secrețiile pe ele, că acel copil nu are spălături nazale, că nu e învățat să sufle nasul de când este mic, va avea secreții, va înfunda nasul și atunci poate să facă inclusiv… există sinuzita copilului mic. E adevărat că sunt numai sinusurile etmoidale, că celelalte nu s-au deschis. De exemplu, ăsta se deschide pe la 3-5 ani, frontalele se deschid pe la 11-12 ani, sfenoidul… Deci, ele cresc și apoi se aerează. Ce facem totuși ca să avem respirație nazală corectă? Adică bag un aer de foarte bună calitate, încălzit, filtrat, umidificat și curat în plămâni. Ce să fac? E adevărat că dacă fac un sport, am nevoie de mult aer. Voi închide gura, voi trage aer. Deci sportul de mic este în regulă. Să alerg, o să văd că nu pot să alerg cu gura larg deschisă, este foarte greu.

Dr. Mihail: E adevărat că sportul ne ajută să respirăm mai bine? Aici e un pic contraintuitiv pentru că ai impresia că pe gură e un orificiu mai mare și poți inspira mai mult, dar de fapt pe noi ne interesează și rezistența cu care intră aerul, nu? Și dacă rezistența e mai mare, cum e pe nas, aerul penetrează mai bine plămânul cu această rezistență.

Dr. Ioana Vodă: Corect, da. Și în plus este și umidificat, nu simt gâtul uscat când alerg. E adevărat că noi deschidem gura dacă am nevoie de aer suplimentar. Cu siguranță că vom deschide gura. Nu-i treaba noastră, nu gândim noi ce cantitate este. E un automatism să deschid gura ca să-mi intre. Adică lumea zice: „Vai, știți, eu sunt dependent de picături, eu fără picături mor.” Stai liniștit că nu mori. E frică, e panică, e obișnuință. Noaptea n-ai să mori pentru că automat ți se va deschide gura. Nimeni nu stă să gândească: „Aoleu, sunt răcit, am nas înfundat, noaptea n-o să se deschidă gura și o să mor sufocat.” Deci nu, nu se pune problema așa. Problema se pune că există posturi. Dacă stau așa, sigur nu-mi intră foarte mult aer pe nas și pe gură.

Dr. Mihail: Serios, influențează postura?

Dr. Ioana Vodă: Cum? Există o postură corectă. Noi, după ce scoatem vegetațiile, polipii, să vorbesc popular, îi punem pe părinți să-i învețe pe copii să stea la perete cu capul lipit, pentru că atunci trage spatele, pune bărbia în piept și automat ce se închide? Gura. Și atunci trage aer și atunci o postură corectă, cu spatele lipit, cu cap drept, cu bărbia în piept, așa cum suntem proiectați să fim, drepți, nu cocoșați în cifoze și în poziții nefiziologice, e respirație nazală. Hm. Nici nu stau așa, trag pe gură mai mult. Deci respirație corectă în poziție corectă. Stat la perete și pui copilul și spui: respiră. Și nu, eu număr și tu tragi aer pe nas și vorbește cu mine. Și atunci automat deschide gura și deschide, respiră pe nas, închide gura și apoi numără. Deci sunt exerciții. Logopedia face tot felul de exerciții.

Dr. Mihail: La adult, poți să mai… Dacă sesizezi că respiri pe gură, ce poți să faci ca să readuci respirația pe nas?

Dr. Ioana Vodă: În primul rând că trebuie să îți dai seama că faci asta și să vrei. Adică foarte puțin stăm să ne gândim: „Aoleu, am respirat pe gură. Aoleu, am respirat pe nas.” Există niște bentițe. Noi râdeam și glumeam că ne puneam niște banderole, le legam în vârful capului și obligam să stau cu gura închisă și bentița respectivă îmi ținea toată noaptea. Că nimeni nu stă cu bentițe. Dar nu văd, chiar dacă vom lucra de acasă toată viața noastră de acum încolo, tot nu mă văd sau nu văd pe cineva sau nu mă văd pe mine să indic o bentiță care să-mi țină gura închisă. Eu zic așa: trebuie să facem lucruri de bun simț. Bun simț este să fac loc de respirat în nas. Doar verific: respir, am loc. Să fie loc de respirat pe nas. Și atunci, dacă am loc de respirat, organismul va respira pe nas. Dacă sunt înfundat și fac asta… e înfundată, da? Una. Dacă stau degeaba sau una jumate, îmi ajunge. Două este minunat pentru că voi respira corect pe două nări. Nu contează că una e mare, una mai mică. E bine.

Dr. Mihail: Cred că oamenii verifică acuma care nară…

Dr. Ioana Vodă: Toți avem o mică asimetrie. Un ORL-ist care vede 15-20 de nasuri pe zi poate să spună că deviația de sept e la aproape toată lumea. Doar dacă am o deviație obstruantă, o nară complet închisă de un os, acela trebuie operat. Și mai vreau acum să spun ceva. Dacă ba nara stângă e înfundată și ba nara dreaptă, și am o chestie alternantă, din când în când e stânga, din când în când e dreapta, deviația de sept nu dă așa. Deviația de sept nu poate să fie decât pe stânga sau decât pe dreapta. Deci dacă sunt ambele, nu pot să zic că e doar deviație de sept.

Dr. Mihail: Da, bineînțeles.

Dr. Ioana Vodă: Deci dacă am când pe stânga, când pe dreapta, e clar că fluctuează ceva și nu constituția mea și forma nasului de pe din interior fluctuează, ci cine? Cornetele, mucoasa nasului, care se înfundă ba pe stânga, ba pe dreapta.

Dr. Mihail: Se întâmplă și asta? De ce se înfundă ba pe stânga…? Și acum, atenție, am depășit cumva răceala, o să ajungem din nou la răceală, dar acum vorbim de o patologie care este cronică, care nu ține neapărat de răceală, ci pur și simplu se înfundă ba stânga, ba dreapta. De ce se întâmplă asta?

Dr. Ioana Vodă: Păi trebuie să ne gândim la ce poate să fluctueze. Și ce poate să fluctueze la noi? Poate să fluctueze aerul, calitatea aerului pe care îl respirăm. Dar poate să fluctueze și calitatea vascularizației mucoasei nasului. Adică pot să am vasodilatație. Sunt gravidă, am mâini umflate, picioare umflate, estrogen, progesteron, o furtună hormonală și se cheamă rinita de sarcină. Mi se înfundă nasul când pe stânga, când pe dreapta. Și noi, săracele, n-avem voie să luăm nimic, nici pastile, nici nimic, și ne punem picăturile. Dar încet-încet ne revenim, trece sarcina, revenim cu totul și am scăpat de ea. Deci există așa ceva, adică o fluctuație a mucoasei. Am o intoleranță sau, hai să nu vorbim de intoleranțe, nu suport foarte bine taninurile la vinul roșu. Eu sunt asta. Și dacă beau un pahar, nu un pahar, dar beau două guri de vin roșu, mie mi se înfundă nasul instant.

Dr. Mihail: Serios?

Dr. Ioana Vodă: Și nu mi se înfundă total, ba pe stânga, ba pe dreapta. Dar ce fac? Probabil că am o descărcare de histamină mai mare, probabil că mi se umflă toate mucoasele. Să vă închipuiți că fix numai în nas, cam peste tot histamina asta merge peste tot. Și ca urmare am o reacție. Unii se înroșesc în obrăjori și alții fac pete roșii care apar pe aici, nu numai când mă enervez, ci pur și simplu mă înroșesc de la… Anumiți oameni fac la lactate, alții fac la taninuri, alții fac la anumite substanțe care nu le suportă sau nu le mai suportă.

Dr. Mihail: Deci e posibil ca această înfundare a nasului de pe o parte pe alta să fie un răspuns inflamator la ceva ce nu…

Dr. Ioana Vodă: O inflamație cronică undeva. Cea mai frecventă este la nivelul colonului, a intestinelor. Și noi avem, zicem, suntem balonați. Avem așa, balonare și nas înfundat. Avem boală de reflux, aciditate cu vapori de acid clorhidric care ies toată noaptea. Da, mai avem și eructații, ca să zicem așa elegant, acea celebră râgâială. Scuzați termenul, dar vaporii de acid clorhidric unde să se ducă? În spatele nasului, da, pentru că urcă. Și vă dau un exemplu care-l dau pacienților. Am o tavă cu acid clorhidric pur, că dacă bag degetul rămân fără deget. Și pun de aici până aici sunt 30 de cm, hai 25-30, depinde de fiecare om. Dacă eu țin non-stop câteva ore mâinile deasupra unei tăvi cu acid clorhidric pur, cum o să arate palmele mele? Sunt vapori.

Dr. Mihail: O să se irite.

Dr. Ioana Vodă: Și o să fie roșii și o să secrete și o să fie iritate. Dar dacă stau mult cu ele și aciditatea tot acolo este și nu le spăl și nu le dau cu cremă, cum o să arate mâinile astea într-o perioadă de timp, de ani? Aici vorbesc de acele persoane…

Dr. Mihail: Că mi-a plăcut explicația asta, că atunci când am auzit-o prima dată la dumneavoastră, prima dată când ați venit la Medicool, în primul platou, m-ați observat că făceam acest… sau vorbeam despre asta și v-am zis: „Da, și eu fac asta.” De mi se întâmpla destul de des să fac, să am… Credeam că e, se transformase într-un tic aproape. Și de fapt, acest tușit constant poate să fie o secreție a mucoasei care este iritată de acești vapori constanți de acid clorhidric.

Dr. Ioana Vodă: Perfect. Pentru că mucoasa nasului se apără și secretă și pune o peliculă care rămâne permanent în spatele nasului, în spatele gâtului. Și tu începi s-o miști de acolo că te deranjează și se cheamă rinoree posterioară, popular „secreții în gât”, care sunt și o chestie cronică.

Dr. Mihail: Și o chestie cronică este asta. Ăsta este un factor predispozant pentru răceli, de exemplu?

Dr. Ioana Vodă: Bineînțeles. Că mucoasa e roșie, e iritată. Una este să intre un virus, o bacterie sau orice primim noi pe o mucoasă sănătoasă, la care nu se întâmplă absolut nimica, pentru că avem o groază… Nu încep să vorbim aici de IgA-uri, de nebunii. Dar dacă este un tapet perfect sănătos, n-am nicio problemă. Mucoasa se, înghite, ajunge unde? În stomac. Secrețiile unde ajung? Tot în stomac. Stomacul are acid clorhidric, omoară tot. Deci n-am nicio problemă. Sunt oameni care nu răcesc niciodată sau nu simt, nu suferă, trece foarte ușor, mucoasa își revine imediat. Dar pe o mucoasă iritată, roșie, inflamată cronic de acid clorhidric sau de alergii… Pot să am o mucoasă iritată de alergii, de orice. Nu vorbesc că vine ambrozia două luni, trei luni, plouă, trece ambrozia, că până la urmă e o buruiană, un polen. Și restul ar trebui să fiu perfect, să am o problemă strict de sezon. Dar ce mă fac cu cei care sunt non-stop așa? Nu poate să strănute dimineața, în fiecare dimineață, din cauza ambroziei și în mijlocul iernii. Pe ăla îl cauți de acarieni, de praf de casă, îl cauți de mucegai, îl cauți de altceva. Și atunci cauți un factor cronic care să-ți strice bariera și care să determine o sensibilitate. Pe această sensibilitate, bineînțeles că se pot așeza ușor infecțiile ușoare, recurente. Am răcit, mi-a adus copilul de la grădiniță, a tușit unul peste mine în metrou, uite că m-am procopsit. Sunt oameni care stau printre pacienți, printre alți bolnavi cu COVID și nu pățesc nimic.

Acum suntem într-o epidemie de COVID, avem foarte mulți pacienți cu COVID din nou. E adevărat, nu ne mai speriem, știm ce să facem dacă vrem chiar să știm. Și ne simțim rău, rău, rău și cu dureri musculare și cu dureri de cap. COVID-ul deja îl știm cum arată. Ne facem un test, avem educația asta, este excepțional. Avem educația: mă duc să-mi cumpăr un test și văd și eu, am gripă, am COVID. Stau cuminte acasă, port mască să nu umplu toată familia, să nu umplu pe stradă. Nu iau antibiotic. Iubesc chestia asta pentru că înainte, pentru orice răceală și durere de cap era: „Doamna doctor, am venit, sunt răcit, îmi trebuie un antibiotic.” E minunat că trebuie să vină după o rețetă și nu se mai dă așa peste tot antibiotic pentru nimic. Da, COVID-ul, într-adevăr, și gripa sunt amândouă niște infecții virale rele, urâte. Adică este o durere de cap mare, pot să fac febră, durează mult mai mult decât trei-cinci zile, un adenovirus, un rinovirus. Și poate să dea țiuit, poate să dea vertij. Până la urmă sunt neuroviroze care merg pe filamente nervoase, care ajung în creierul nostru, care pot să dea un edem, inclusiv edem cerebral, care pot să dea, cum să zic, dureri. Și dar asta ne simțim atât de rău și avem fotosensibilitate, sensibilitate… Arată ca o migrenă cu dureri musculare.

Dr. Mihail: Iar dacă asta-i cumva diferența între o răceală și o viroză. De fapt, răceala e o viroză simplă, corect? Cu niște virusuri simple. Și, să zic, gripa și COVID-ul sunt niște răceli mai serioase care se duc pe aceste filamente nervoase, cum spuneți, inclusiv în sistemul nervos central și ne dau toate aceste simptome.

Dr. Ioana Vodă: Exact. Înainte de a face test, care sunt, dacă se poate simptomatic, să departajeze unde se duc virozele serioase? Un virus de bun simț, virozele simple trebuie să treacă în trei-cinci zile. Trei-cinci zile. Trei-cinci zile am secreții, sunt înfundat, am secrețiile posterioare, suflu nasul, sunt puțin așa, răcit. E răceala banală care ar trebui să treacă de la mama natură. Pot să nu fac nimic, organismul luptă. Organismul face puțin cortizon natural, el își face. Noi facem o baie caldă, mai bem un ceai fierbinte, mai facem singuri, ne dăm seama, fără să facem „wow”, dăm telefoane la medici și facem programări. Deci știm singuri, din tradiția populară, de la părinți, bunici, că trebuie să ne tratăm un pic pentru că avem o răceală simplă. Și cu lucruri populare, simpliste, trebuie să ne treacă. Dacă nu, luăm și noi un antiinflamator de ăsta banal, ordinar, care se găsește și avem voie să luăm câte zile? Trei-cinci zile. Adică dacă am voie să spun că un paracetamol nu strică pentru trei-cinci zile, dacă sunt înfundat și am capul așa mai mare, e ok. Da, iau vitamina C. Dacă nu iau vitamina C, iau fructe, mănânc supa caldă. Poveștile noastre care sunt adevărate și sunt, cum să zic, din moși-strămoși, funcționale. De aia îmi plac plantele, îmi plac frunzele, pătrunjelul, cimbrul și așa mai departe, pentru că chiar merg. Hm. Îmi place mierea de albină, cine are voie și trebuie luată cu măsură. Și de… Îmi place ridichea, îmi plac foarte multe lucruri de genul ăsta. Și chiar, nu că avem succes cu ele, dar un om apreciază dacă îi spun: „Știi ceva? Ia încearcă tu așa, doar spală-ți nasul, curăță, nu te speria și ia fă lucruri băbești.”

Dr. Mihail: Totuși, e o indicație că în loc să zici „Las-o că trece”, tu poți să-i dai niște indicații clare: mănâncă, bea supă de pui, mănâncă ridiche, mănâncă fructe, proteine corecte.

Dr. Ioana Vodă: La ridiche, n-o mânca, doar o scobești, pui miere, ea lasă o zeamă și acea zeamă este extraordinară, antitusivă.

Dr. Mihail: Stai să… Mai spuneți o dată. Deci cum? Ce faci cu ridichea? E o ridiche mare, românească, nu de alea mici, mici, roșii.

Dr. Ioana Vodă: Aia mare, neagră. Ridiche neagră. Mhm. Și o scobești exact și pui acolo niște miere în scobitură.

Dr. Mihail: Cât de multă? O lingură?

Dr. Ioana Vodă: O lingură, nu linguriță mică, o lingură mai mare. Și o lași peste noapte.

Dr. Mihail: Peste noapte? Că ea…

Dr. Ioana Vodă: Nu, nu, afară, la temperatură normală. Ea își lasă zeama și se pot face, adică este, cum să zic, un concentrat de miere cu toate substanțele speciale, cu fenoli, cu tot. Nu mă apuc să vă povestesc aici de toate antiinflamatoarele naturale făcute de plante pentru ele însele, că noi de fapt asta folosim. Deci ridichea, am scobit-o, am pus, am lăsat-o peste noapte. Ea își lasă zeamă acolo cu toate, cu toate antiinflamatoarele naturale.

Dr. Mihail: Și după aia ce fac cu ea? Iau o lingură?

Dr. Ioana Vodă: Și ia o lingură și o ții în gură și o înghiți. Ok. Și ca siropul de tuse. E cel mai bun sirop de tuse. Cel puțin bunica mea așa îmi făcea și noi am rămas cu tradiția asta pentru că asta am văzut în casă.

Dr. Mihail: Dar ce ziceți de rețeta asta a mea, că am mai povestit despre ea? Eu iau jumate miere, jumate de pahar, adică storc, pun într-o cănuță mică, pun cantitate egală de miere cu cantitate egală de stors de lămâie, amestec și iau câte o linguriță la 20 de minute. Ajută și la tuse, dar mă ajută cu atât mai mult când am acea durere de gât, când am gât, când am roșu în gât, să zic.

Dr. Ioana Vodă: Da, e foarte bun pentru că este emolient, este antiinflamator natural, are absolut tot ce-i trebuie, toate produsele respective de apărare, are foarte multă vitamina C, are antioxidanți, polifenoli. Deci e minunat.

Dr. Mihail: Dacă suntem aici, mai dați-mi niște… Adică ce ați mai observat că funcționează la pacienți ca și lucruri pe care să le fac acasă? Cătină ați spus.

Dialog Podcast: Răcelile, Virozele și Sănătatea ORL (Partea a 2-a)

Dr. Mihail: Apropo de cătină, i-am găsit, de exemplu, nu prea găseam cătină, trebuie să mergi la piață să iei cătină, dar am găsit cătină în supermarketuri, cătină congelată. Și o pun în shake, bag cătină congelată în shake cu fructe de pădure, cu o banană, cu ce mai pun eu, pudră proteică, creatină și iese un super, super mix, super bun.

Dr. Ioana Vodă: Cele de pădure sunt… Sigur, pădurile nu pot să fie decât cele cu cătină la anumite altitudini. Deci contează. Una este să am o… Eu vă dau exemplul la afine, pentru că acolo mă doare pe mine foarte tare, sunt mare fan afine. Dar dacă mă duc undeva și-mi cumpăr niște afine imense care sunt de cultură, care nici nu au gustul, nici măcar nu te pătează, nu am aceeași cantitate de cortizon natural, pentru că acele afine au stat la altitudine zero, au stat și sub solarii. Ele nu vor produce cortizonul natural care să le apere de ultraviolete, că nu se întâlnesc cu ultravioletele. Dacă voi culege niște afine din vârful muntelui, de la 1100, 1500, 1000, cât vreți voi încolo, că la 2000 deja nu mai sunt, acelea-s mici, acelea au un gust extraordinar de concentrat, acelea pătează, rămâi cu buzele, cu dinții negri și toate hainele și degetele îți rămân trei zile negre. Dar acolo este o concentrație extraordinară de absolut toate principiile, pentru că ea luptă contra unor ultraviolete, stă cu 1000 de metri mai sus. Și acelea sunt minunate. Și acelea, bătrânii… Eu cumpăr de la săteni și mă duc în zonele astea în perioada respectivă și vin cu găleata și cu punguțele, îmi fac punguțe pentru iarnă.

Dr. Mihail: Le congelați? Le cumpărați de la săteni și…

Dr. Ioana Vodă: Exact, cumpăr o găleată.

Dr. Mihail: Ce săteni aveți dumneavoastră? Niște săteni sau pe drum când mergeți de la munte?

Dr. Ioana Vodă: Când merg la munte, găsiți niște găleți cu afine. E adevărat că trebuie să știți. Eu mă duc într-o anumită zonă, că sunt fan o zonă așa, din Apuseni. Dar trebuie să fiți atenți să fie afine, să nu fie mătrăgună sau altceva negru. Dar dacă este afină de munte, culeasă de săteanul respectiv, puteți să vă puneți punguțele respective și îi întrebați cum le folosiți voi. Sursa lor de vitamina C, din vârful muntelui, din cătune. Gândiți-vă de unde. Ei n-au citrice, nici nu coboară iarna să-și cumpere toate așa ceva. Și însă au aceste cătină, merișoare și afine congelate. Da, i-am întrebat cum folosesc și mi-au zis așa: „Noi luăm două linguri, le punem în cană și turnăm apă clocotită și o bem.” Este minunat, pentru că imediat băută apa clocotită devine călâie și ei mănâncă practic cel puțin o cană, două de… are și lichidul și ceaiul și vitamina C și antioxidanții și cortizonul natural. Nu le lipsește nimic. Deci practic se infuzează, se mănâncă rapid, este și produsul proaspăt, e super ok. Pot să-l fac și shake, fără doar și poate, și să-l amestec. Dar până la urmă am bobițele respective și dacă te obișnuiești cu ele, le mănânci și reprezintă extraordinar. Dar astea-s greu de găsit, acestea de afine de munte, merișoare de munte. Sunt bune și celelalte, mai bine decât nimic. E adevărat că nu pot să… și nici nu sunt specialistă să vă spun care este diferența clară. Dar ideea este că orice aliment care este sănătos, cultivat de noi sau știut din moși strămoși, chiar dacă este, cum să spun, tradițional, că mulți sunt: „A, lasă-mă cu babele tale și cu ceaiurile tale! Dă-mi orice ca să scap repede.” E adevărat că trebuie să bei trei-cinci zile. E adevărat că merge mai repede dacă îți dau 2 g de paracetamol, fiindcă ai 70 de kg, 80 de kg și te vei simți perfect după două zile. Acuma, depinde.

Dr. Mihail: Corect. Nu cumva, știți cum văd eu paracetamolul și ibuprofenul? Le văd… Adică dacă am treabă în ziua respectivă, trebuie să fac, să lucrez și de acasă, trebuie să mă concentrez și am simptome care mă deranjează sau nu pot să mă uit nici la film că am simptome care mă deranjează, o să iau un ibuprofen sau un paracetamol. O să dau la copil ibuprofen sau paracetamol, dar dacă plânge, de exemplu, ăla micul sau celălalt, ăla mai mare, dacă na, nu se simte bine. Dar ce știm noi este că e bine să lași corpul să-și facă treaba dacă nu te deranjează prea mult simptomele alea. Lasă-le acolo, nu? Și sunt, sunt și studii care arată că aceste… aceste substanțe, paracetamolul nu e chiar antiinflamator, este un… e un antialgic, nu? Și antipiretic, adică luptă cu durerea și febra. Ibuprofenul în schimb este și antiinflamator. Dar ele scad puțin și imunitatea și întârzie un pic vindecarea cu câteva ore.

Dr. Ioana Vodă: Da, așa este, foarte corect ce ai spus. Și nu le folosim decât pentru simptome. Până la urmă ele sunt niște simptomatice. Ameliorează, estompează simptomele și lasă organismul să repare, că nu-l repară el însuși. Nu, nu este un antiviral ca să lupte cu virusul meu. Organismul meu va face anticorpi pentru acești viruși sau contra bacililor. Noi facem. Există toate produsele de care am vorbit noi, sunt antimicrobiene, adică ele pot, sunt antivirale naturale, pentru că și afina are dăunătorii ei și plantele au dăunătorii și ei își fac propriile lor antibiotice naturale. Deci noi folosim absolut tot. Deci mama natură e foarte deșteaptă, noi doar folosim și încă nici nu știm foarte bine de ce au fost folosite, dar deja există fitoterapia, homeopatia și multe altele. Dar fitoterapia este știință exactă care funcționează de mii de ani, de la chinezi, și e păcat să nu utilizăm ceea ce avem. Dar să ne oprim din fitoterapie și plante.

Dacă facem frecvente răceli și luăm orice mișcă și toată ziua suntem răciți, trebuie să ne căutăm. Putem să fim anemici. Anemia feriprivă nu este investigată, nu avem absorbții corecte de fier.

Dr. Mihail: Poate să fie o cauză a răcelilor?

Dr. Ioana Vodă: Da, și răcesc foarte frecvent. Nu am, lipsă sau nu am ceva, îmi lipsește ceva. Nu ies afară, stau toată ziua în casă, am un deficit de vitamina D.

Dr. Mihail: Când îmi pun întrebările astea? Cât de des trebuie să răcesc ca să încep să mă caut?

Dr. Ioana Vodă: Nu vrei să răcești, trebuie să nu răcești. Dar dacă ești atent, te speli pe mâini corect – am umblat în oraș, am pus mâna pe toate cele, am fost la supermarket, sigur am pus mâna pe bani, pe bani nu se mai pune mâna acuma, mă rog, se face ceva – dar dacă am o igienă corectă și sunt sănătos și mănânc sănătos, nu trebuie să mă îmbolnăvesc toată ziua. Întâmplător mă îmbolnăvesc. Nu știu de câte ori. Eu, purtând mască și văzând 20 de feluri de răceli pe zi, ar trebui să fiu bolnavă non-stop, dar nu sunt chiar așa bolnavă non-stop. Adică mă păstrez cât pot și am ani în care nu sunt răcită. Pur și simplu, deloc, deloc. E adevărat că poate că sunt exagerată la unde sunt aglomerații, așa mai bătrânește îmi scot o mască și mi-o pun.

Dr. Mihail: Ne ajută masca, da, să ne protejăm de ea?

Dr. Ioana Vodă: Ne ajută. Adică ce râdeam noi? Râdeam când vedeam japonezii.

Dr. Mihail: Corect. Și după aia au apărut studii care au arătat că și noi ne protejăm într-un oarecare fel.

Dr. Ioana Vodă: Într-adevăr, de bun simț. E de bun simț. E de… Dacă-s bolnav, mai bine îmi pun, nici nu iau altceva care să-mi complice boala mea, nici nu dau mai departe. Până la urmă e bun simț.

Acuma, am vorbit despre aceste răceli de trei-cinci zile care trec fie cu un simplu paracetamol, adică ele trec de la sine, paracetamolul ne ajută să trecem peste o etapă mai grea ca și simptome. Cum față de asta o recunoaștem pe aia care ne pune la pat o săptămână, două, când vorbim despre COVID, când vorbim despre gripă sau alte viroze din astea ciudate?

Dr. Ioana Vodă: Dacă nu mi-a trecut în trei-cinci zile și starea mea se înrăutățește – deci eu în fiecare zi trebuie să fiu un pic mai bine și încă un pic mai bine și după trei-cinci zile îs funcțională – atunci e ok. Dar dacă nu sunt funcțională și văd că mi se agravează, îmi apare și o durere de cap, îmi pocnește o ureche, mi se înfundă, am secreții, în sfârșit, gâtul, încep să tușesc. Deci toată… Se cheamă infecții acute respiratorii superioare și apoi trec la tractul inferior, care înseamnă trahee, bronhii și plămân. Și dau în ce? În pneumonii. Păi pneumonia este foarte gravă. O pneumonie… Nu trebuie să fiu copil, nu trebuie să fiu bătrân de 80 de ani fără imunitate. O pneumonie nu că te pune la pat, o pneumonie, poți să și mori de ea. Și atunci, când simțim că nu mai suntem noi și că începem să facem febră, frisoane, multe lucruri care nu sunt în regulă, ne uităm la noi, ne oprim și spunem: mergem la un doctor. Și mergem la doctorul care e prietenul nostru, e medicul nostru de familie. Dar ne trebuie un aviz, pentru că acel om care are cultură medicală, educație medicală, trebuie să spună dacă este important să treci la… A făcut analize. „Te rog să-ți faci niște analize.” Că este un exsudat, că sunt hemoleucogramă. Hemoleucogramă rapidă, hai s-o vorbim și pe asta. Există laboratoare unde dai 50 RON, 100 RON și-ți faci o hemoleucogramă în care primești răspunsul în 15-20 de minute. Ce înseamnă? Că pot să știu dacă sunt leucocite mari, adică am viroză sau am o infecție bacteriană. Și atunci sunt foarte fericit că spun de la bun început: „Analizele… Na, sunteți răcit, dar nu vă dau încă antibiotic.” Sau: „Aveți o leucocitoză imensă, cu VSH, cu toate cele afectate, trecem pe antibiotic, nu mai stăm.” Și întrucât toate cele miros a… Că tu te uiți în nasul lui și dacă vezi secreții galbene, verzi, îți închipui că este un stafilococ. Întrebi cu copiii mici, stați cu grădiniță, cu școală, știi că poate să-ți aducă streptococul beta-hemolitic pe care noi îl iubim. Ăla merge și cu Ospen, cu penicilina V, merge cu orice. Hm. Stafilococul, avem niște probleme cu alte culturi. Hemofilus, un bacil care merge cu orice fel de antibiotic. Nu ne place pneumococul, care este pneumococ, se duce înspre plămân, dă secreții galben-verzui, tuse behăită de nu mai putem, facem febră. Și atunci acolo ne-ar trebui o antibiogramă, pentru că există un pneumococ rău, care este rezistent la multe, pentru că a trecut prin multe antibiotice la grădiniță, sau pneumococul bun, care merge și la medicamente cu amoxicilină clavulanică, toate cele, că nu vrem să facem reclamă la antibiotice.

Există prevenție, da. Și atunci putem să vorbim cu medicul de familie, care poate să facă așa ceva înainte de intrarea în colectivitate. Sau dacă eu știu, eu sunt educatoare și lucrez acolo. Bineînțeles că prevenție, în momentul de față, în afară de gripă, că știm, avem vaccinul antigripal care este anual, da. Și există pentru… sunt vaccinuri obligatorii. Sincer, aici este un teren foarte sensibil și aici vreau să fiu foarte atentă ce vorbesc, pentru că nu vreau să intrăm în grupa vacciniștilor și antivacciniștilor, pentru că vă dați seama, lucrând exact în nas, gât și urechi, sunt prima care le primesc pe toate, la fel ca și medicul de familie, la fel ca și infecționistul, care chiar le primește pe toate. Și acuma o să mă întrebați: „Să te vaccinezi?” Da, m-am vaccinat și mă vaccinez în continuare. E adevărat că nu mă vaccinez chiar la tot ce mișcă. Însă, există vaccinarea copilului mic, care este obligatorie, și aia nu se discută. Există vaccinare suplimentară la copii. Și acuma avem niște cazuri în care un copil până în doi ani poate să primească foarte multe vaccinuri. De acord. Prea multe? Nu știu, că nu știu imunitatea și nu știu terenul familial și nu știu cum reacționează el la fiecare. Dar oare îi trebuie 10 vaccinuri la 8-10 kg, să le facă el pe toate? Pentru că americanii au dezvoltat, englezii au dezvoltat și francezii, nu mai știu care, și e la modă și eu sunt o mamă responsabilă și-l vreau și pe ăla, și pe ăla, și pe ăla. Și brusc am un copil de 10 kg care are nu știu câte vaccinuri. Nu vreau să mă bag, bine că nu sunt eu aicea, vă trimit o colegă care se ocupă de vaccinarea copilului mic și vă povestește. Că sunt unii care sunt pediatri, care sunt unii care pot să le facă pe toate. Sunt alții care: „Mai stai și aștepți.” Pentru că dacă terenul familial… Acei au o anumită imunitate, e hipotrofic, de-abia crește, e slăbuț, vai mama lui, și-a avut și trei bronșiolite și are și bronșită asmatiformă și mai are și vegetațiile atâta și toată ziua cu muci atâta și e și alergic și tatăl lui a fost alergic și mama lui e migrenoasă și colon iritabil și le au pe toate. Și acolo ce faci? Acolo mai bine stai și le faci pe alea obligatorii, că trebuie, ți-e frică de un TBC, ți-e frică de niște hepatite, ți-e frică de cele foarte grave, ți-e frică de meningococ. Dar acuma, să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să mă bag în vaccinarea suplimentară.

Există preventiv, dacă ești dintr-un… dintr-un lot, am o boală, sunt bătrân, am, duc un cancer cu mine sau, mă rog, l-am terminat, sau mi-e frică să fac hepatite, mi-e frică să fac gripe, mai bine mă vaccinez decât să fac o gripă, pentru că eu nu sunt un sănătos tun și organismul meu să… să lupte. Dar astea le discut cu cine? Cu oameni specializați. E medicul de familie, e medicul infecționist. Ei îți vor spune exact. Chiar și oncologul tău îți spune să te vaccinezi. Dar astea, chiar și noi spunem într-o emisiune, o să vorbim despre papilomavirus, pentru că și aia este importantă. Mă vaccinez, nu mă vaccinez? Oare de ce avem cancerul uterin? Nu e în ORL, e adevărat, dar eu văd papiloame pe amigdale, pe omușor, pe văl. Și dacă tu le ai acolo și ăla e HPV-ul și tu, dacă o să fii băiat și o să ajungi, nu bătrân, 30-50 de ani, și o să fii și fumător și ai și un teren genetic și ai și reflux și ești și fumător și ai avut de mic HPV-ul, poți să faci cancer laringian, poți să faci cancerul de cap. Suntem pe locul întâi. De ce? Că nu facem prevenție, că nu căutăm, că nu-i vaccinăm. Și ajungem din nou în ORL. Deci de asta zic, nu vreau să ne băgăm în vaccinări.

Dr. Mihail: De acord, pentru că și sunt complet de acord cu punctul pe care l-ați enunțat și anume faptul că este personalizat. Este super personalizat.

Dr. Ioana Vodă: Vaccinare super personalizată. E o armură pe care tu… Câte armuri merită să porți? Merită să mergi cu 10 armuri sau îți iei doar două sau îți iei cinci? Vorbești cu medicul, cu specialistul care poate să-ți dea ție specific acest sfat.

Dr. Mihail: Bun. Ideea este că am văzut cele două ipostaze. Avem răceli simple, cinci, trei-cinci zile, trec de la sine cu supă de pui și tot felul de fructe de pădure și am reținut ridichea neagră mare scobită, pui miere, sirop de tuse e acela. Avem acele răceli care se complică, da? Deja te doare mai rău gâtul, coboară răceala înspre plămâni, te doare o ureche, te doare capul, te duci la specialist. Am observat o situație și vreau să-mi ziceți dacă ați observat-o și dumneavoastră și cumva am observat-o și am confirmat-o cu mai mulți colegi, mulți dintre ei medici: situația în care cele două încep cumva să se confunde. Cele două situații: răceala de trei zile care cumva persistă pe două săptămâni și te face să te simți prost. Ce mi s-a întâmplat mie destul de des după pandemie este să iau o răceală, să am impresia că e o răceală simplă, mă doare gâtul, a doua zi nu mă mai doare, mă duc la treabă, a treia zi mi-e foarte rău, îmi vine să rămân în pat, a patra zi parcă sunt mai bine, a cincea zi iar tușesc, a șasea zi parcă e mai bine, a șaptea zi iar… Și așa mă ține două săptămâni și parcă e o răceală care mă tăvălește. De-abia mi-am revenit și am impresia că e ziua aia, prima zi în care te simți bine de după răceală, când ai un pic de slăbiciune, dar nu ai… nu ai bateria 100% încărcată. Și după ziua aia ar trebui să fii 100% și tu iar ești la pământ. Ați observat asta în ultima perioadă?

Dr. Ioana Vodă: În primul rând că trebuie să știm, orice virus care ajunge la noi are o perioadă de incubație. De fapt, nu orice virus, și bacteriile au la fel, și orice boală infecțioasă, că până la urmă vorbim de boli infecțioase, trebuie să aibă o perioadă de incubație. Incubație înseamnă cât se multiplică până am un număr atât de mare care determină local niște simptome. Da? Dacă voi lua 1, 2, 3 bacili, ăia se multiplică dacă nu-mi suflu nasul, sunt plin de secreții și am și terenul… infecții nazale, sinuzite, reflux și toate cele. Pe mediul respectiv, ăia se multiplică foarte mult și atunci vor da simptome multe. Da? Dacă încep să-mi spăl nasul, pentru că văd că mi se întâmplă, scot tot și las organismul să-și mai revină. Și de fapt ar trebui să continui tratamentul respectiv, doar ca să nu-i zic tratament, spălăturile alea nazale. Eu sunt fan spălături, eu îl dau pentru că mi se pare că nu trebuie să cheltui foarte mulți bani ca să fac o spălătură corectă, ca să scot ce culturi de bacili, care-mi închipui eu așa cum cresc și colcăie în nasul meu și de acolo pleacă peste tot, și în sinusuri, și în urechi, și în plămân. Dar dacă eu nu iau doar un singur fel de virus… Deci cred eu că vine unul singur și-l cheamă Vodă sau Mihai, și vine… Nu, noi avem o multitudine de virusuri. Și în plus, poate că avem și copii care ne mai aduc acasă altceva de la grădiniță, de la colectivitate. Mai merg pe stradă, mai iau încă ceva. Mai am un teren al meu. Și atunci apar niște fluctuații. Dar de fapt este imunitatea mea care luptă cum poate. Una este să lupte cu unul singur, alta este să lupte și cu terenul respectiv. Și este o combinație de factori. Întotdeauna când am așa ceva, am o combinație și mă uit. Mă uit la ce? Mă uit la niște analize. Mă uit eu.

Pe cei care fac tot felul de fluctuații, care nu se mai termină… Dacă tu vii la mine, eu așa consider că sunt un medic bun. Dacă tu vii la mine și-mi zici: „De trei-cinci zile sunt atâta și mi-e rău,” eu te consult, îmi dau seama dacă este virală sau bacteriană. Dacă nu-mi dau seama, cer ajutor și zic: „Adu-mi un exsudat, trimite-mi o poză cu o hemoleucogramă,” sau ascult povestea ta și din experiența mea și din cum văd eu, îți dau sau nu-ți dau direct antibiotic, pe care stau să mă gândesc ce ți-ar merge, te întreb ce ai voie și așa mai departe. Și ți-ar… și-ți spun: „În trei-cinci zile trebuie să se vadă o mare îmbunătățire.” Dar dacă nu se vede o mare îmbunătățire, te rog să te întorci, pentru că o să-ți dau să faci mai multe. Și atunci ce-ți dau să faci? Poate că îți dau să-ți faci o radiografie, un CT de sinusuri. Tu poate că ai, nu știu, o lucrare dentară care a iritat un sinus, mucoasa îngroșată. Poate că ai avut niște celule etmoidale care erau mai… Asta e un sinus de ăsta dintre ochi, care greu îl spăl, greu îl drenez. Și atunci am niște cornete nazale, deci am o conformație care nu merge. Și atunci, dacă nu ți-e bine, zic: „Te rog frumos să te întorci, dacă nu ești perfect,” ca să nu se cronicizeze. Dar dacă tu vii și zici: „Eu sunt de trei săptămâni, o lună așa, dar de fapt sunt de vreo șase luni, acuma s-a mai agravat și în fiecare an fac chestia asta și nu-mi e bine,” hm, targetul meu este nu să-ți dau ție să pleci cu o rețetă de la mine. Hai să facem un plan de bătaie. Eu îți dau niște spălături, văd despre ce este vorba și hai să ne căutăm. Și ne căutăm de reflux, ne căutăm de alergii, ne căutăm de povestea ta. Îmi spui ce ai acasă și mama e alergică și tata nu știu ce. Și într-adevăr am și o intoleranță. Dar copilul meu are intoleranță la lactoză. Tu de ce să n-ai? Că copilul ăla trebuie să moștenească pe cineva, înțelegi? Și atunci, din povestea respectivă începem să căutăm niște factori care sunt agravanți, care de fapt… Pe factorul acela care nu mă lasă să mă fac bine, trebuie să-l caut și să-l găsesc. Înseamnă să ajung la, cum să zic, la rădăcini. Și atunci poate că scap de aceste simptome. Pentru că altfel, tu pentru o patologie cronică vii la mine, eu îți dau o rețetă pentru simptomele pe care le ai și tu te vei simți bine 7-10 zile cu medicamentele mele simptomatice. Dar după ce ai terminat medicamentele, cum te simți? Exact la fel. Ai luat-o de la capăt. Fiindcă nu te-am căutat, nu te-am întrebat de alergii, nu te-am întrebat de reflux, nu te-am întrebat de nimic.

Dr. Mihail: Ăsta-i foarte tare, că până la urmă și eu… Acesta, în primul rând, este menirea doctorului, că nu trebuie doar să-ți dea un tratament care să te scape de ceva acut sau așa. Trebuie să se… Ce se întâmplă dacă tu ești perfect sănătos tun, la un moment dat ai o răceală nasoală, îți dă tratament pentru acea răceală acută pe care ai terminat-o. Dar de multe ori avem aceste mici probleme care persistă și cu care ne obișnuim, ni se pare că e normal așa. Vine o răceală care acutizează problema respectivă și e foarte interesant să cauți problema de la început. Și voiam să vă întreb, cred că ați povestit de acel reflux, da, care nu trebuie să fie neapărat reflux cu lichid, este reflux cu gaz. El apare, bănuiesc, pentru că avem un sfincter defectuos, un sfincter care lasă să treacă gaz când el trebuie să stea închis. Care e rezolvarea problemei? Adică, sau avem o hernie hiatală sau avem ceva? Ce facem? Unde ne căutăm acolo?

Dr. Ioana Vodă: Ceva acolo ne ducem pe gastroenterologie deșteaptă și să găsim, să ne spunem povestea cu scrisoarea noastră în care spunem că avem o rinită recurentă, că avem anumite patologii, că noi vedem inclusiv, avem răgușeală, avem o răgușeală din cauza refluxului. Avem copii foarte mulți cu reflux, incredibil cât de mulți copii sunt cu reflux. Pentru că noi căutăm vegetațiile, nu de acolo, ne uităm la nas, nu de acolo. Și copilul ăla e cu nas înfundat, cu secreții în gât și tușește non-stop. Și de fapt este refluxul. Și săracul copil nu o să stea să-i băgăm noi tubușoare… alea se scurg pe gât în jos. Dacă eu am nas perfect, gât perfect, vegetațiile nu sunt mari, nu trebuiesc operate, nu sunt inflamate, e loc sau chiar și le-a și scos și copilul acela tot are simptome cu rinoree posterioară, secreții în spate și tuse, caută-l de reflux, caută-l de altceva, de mai de jos, care să-ți dea o iritare. Este alimentația, este poziția, e constituția, este, eu știu, genetica. Eu cred în genetică. Mă uit, noi toți luăm tot ce-i mai rău de la părinți și trebuie să ne uităm. Primul lucru este să fim atenți: oare ce boli au avut părinții noștri? E foarte… genetica de bază, nu trebuie să te testezi. Trebuie doar să-i întrebi pe părinți, pe bunici, ce boli au mai avut, ca să știi cam la ce ești tu predispus.

Dr. Mihail: Pentru că da, pentru că sunt și obiceiurile alimentare. Tu în casa aia ai crescut, tu aia ai mâncat.

Dr. Ioana Vodă: Corect. Dacă tu toată viața n-ai mâncat de dimineață și toată ziua ai reflux și bei trei cafele până la ora 3:00-4:00 și după aceea mănânci seara până nu mai poți și ești cu burta atâta, normal că o să ai și reflux. Poți să faci și, cum să zic, o hernie hiatală. Mai ai o laxitate a diafragmei, că na, se poate. Și până și asta cred că se moștenește.

Dr. Mihail: Totuși, ați vorbit de mers la medic. Te duci la, ajungi la medic. Și eu nu înțeleg și sunt curios de ce, și nu zic, nu vreau să zic doar de oameni, vreau să mă includ și pe mine în această categorie de oameni, de ce oamenii sunt reticenți în a ajunge la medic? De ce ne este cumva, de multe ori, varianta de a te duce la medic pentru o problemă pe care o ai, fie cronică, fie acută, fie foarte supărătoare, fie mai puțin supărătoare, dar persistentă, e cumva ceva la care nu ne-am gândit și ne mirăm când cineva ne sfătuiește să facem asta? Azi vorbeam cu cineva care zice: „Măi, tușesc de o lună, mă doare capul, mă doare în gât. Zi și mie ce pot să fac.” Și zic: „Hei, du-te la doctor.” Și zice: „A, da? A, chiar să merg la doctor. Bine, hai să merg la doctor.” Eu am pățit asta. Am fost tot așa, răgușit, tușeam de două săptămâni și mă gândeam: „Doamne, ce pot să fac?” Și mi-am dat seama: „Stai un pic, trebuie să mă duc la medic.” Și m-am dus la o cameră de gardă, m-a investigat, mi-au pus tot felul de seruri, tot felul de… tot felul de chestii și a doua zi eram mai bine. De ce e greu? De ce varianta de a merge la medic este așa, ultima? Cum am putea… Care e momentul în care trebuie să ne dăm seama: „Hei, trebuie să merg la medic”?

Dr. Ioana Vodă: Să te duci la medic… Aș vrea să vorbesc despre un vis de-al meu. Aș vrea să vorbesc de un vis de-al meu. Într-o societate ideală. Într-o societate ideală înseamnă să am o educație. Dacă părinții și-ar educa copiii să se ducă cu ei la stomatologie, să învețe că trebuie să-și verifice dinții, cariile, să vadă că închid bine și așa mai departe. Dacă s-ar obișnui să se ducă la medicul de familie, să le facă vaccinările și să aibă o relație bună cu medicul lui de familie, care trebuie să știe tot despre el. Societatea ideală înseamnă că eu, părinte, stau de vorbă cu familia seara la culcare sau la masa de seară, măcar, în care povestim fiecare și ne observăm unii pe alții și zic: „Aoleu, dar ce tușești! Dar nici nu poți să mănânci! Aoleu, ce voce ai! Dar parcă ești nazonat!” Hai să punem ce știm noi. Și dacă te văd peste o săptămână: „Măi, hai să facem ceva, mergem la un doctor.” La cine? La prietenul nostru. Într-o societate ideală ar trebui să fie: mă duc la doctor și trebuie să mă duc la doctor.

Dar asta este societate și mai ideală: mă pregătesc pentru o consultație de doctor. Asta înseamnă că eu mă duc la ăla și ăla are pentru mine 20 de minute. Sunt doctori care au 20 de minute. Sunt doctori mai căpoși ca mine, care mi-am luat mai mult pentru că am zis: „Îmbătrânesc și găsesc și cazuri grele, eu vreau două ore.” Dar majoritatea suntem la 20-30 de minute consultații. Ce poate să facă ăla pentru mine în 20 de minute? Deci eu trebuie să fiu foarte ordonat. Și atunci îmi iau o foaie de hârtie, îmi iau telefonul – că noi cu… eu de pe vremea mea, cu foaia de hârtie și cu pix, îmi place și sună bine – dar îmi iau telefonul și-mi scriu în notițe: pe locul unu, cel mai tare și cel mai tare mă deranjează cutare nasul. Al doilea, vocea. Pe locul doi mă deranjează asta. Pe locul trei mă deranjează… Vezi că mai am și un junghi, vezi că mai am și nu știu ce. Și mi le trec în ordine. Cel mai… ce vreau să-i spun doctorului ăla. Doi: de când le am pe astea? A, pe asta o am acuma de o săptămână-două, pe asta o am mai de demult, asta și mai de demult. Pentru că doctorul poate să găsească niște legături dacă eu sunt ordonat și i le spun. A, trebuie să-i spun, să nu uit să-i spun că și mama a avut chestia asta. Pentru că un medic de familie, când preia în societatea ideală a mea, preia un pacient, ăla trebuie să aibă două-trei ore cu ăla și să înceapă: „Ce boli ai avut de când erai mic? Dacă nu te ia mic, ce boli au avut părinții tăi? Ce operații? Ce ai făcut când erai mic? Ai avut TBC, n-ai avut TBC?” Eu lucrez în vertij și găsesc oameni cu instabilitate și când încep cu întrebarea mea: „Dar ototoxice ai luat?” Și ăla zice: „Ce-i aia, doamnă?” „Gentamicină, streptomicină a luat?” „Îmi aduc eu aminte că am avut TBC când am fost mic și mi-au dat streptomicină.” Păi normal că are o ototoxicitate. Și dacă tu ai luat-o pe la 10-15 ani, când mi-a povestit pacientul meu, și a luat mult, dar atunci n-a simțit, a compensat. Dar acuma, la 40 de ani, omul deja are instabilitate, nesiguranță. Iar eu în testele mele găsesc că amândouă urechile sunt mult mai jos funcționale. Nu sunt proaste, nu are boli ciudate, doar că nu funcționează la parametri normali. Și nimeni nu l-a întrebat pe pacientul ăla, niciun medic de familie, nimeni, dacă în copilăria lui a avut tratamente cronice cu streptomicină. Și eu pot să mor și să-i dau toate pastilele pământului că n-o să-l fac pe ăla să meargă mai bine când i-am înjumătățit receptorii de echilibru cu acel tratament, de altfel obligatoriu, trebuia pe vremea aceea să ia streptomicină. Acuma sunt alte medicamente care nu mai sunt ototoxice.

Dr. Mihail: Ideea e că asta e ca o… e ca o rutină pe care trebuie… Îmi place cum ați zis, s-o avem. Pentru că atunci când ne e rău, doctorul să știe de unde să ne ia.

Dr. Ioana Vodă: Da, să ne cunoască. Și dacă îmi dai voie, pot să-ți spun ceva și mai trist și mai dureros pentru mine. Și eu stau și descopăr niște lucruri și le scriu într-o scrisoare medicală. Hm. Durerea cea mai mare este că e a mea și a lui.

Dialog Podcast: Răcelile, Virozele și Sănătatea ORL (Partea a 4-a)

Dr. Ioana Vodă: Nu vorbești, nu vorbești nici în șoaptă pentru noduli. Pentru… Deci pentru că ei vorbesc…

Dr. Mihail: Ca să înțeleg, copiii care vor să fie șefi și vorbesc foarte tare dezvoltă acei noduli.

Dr. Ioana Vodă: Corect.

Dr. Mihail: De ce? Pentru că se lovesc foarte tare? Pentru că tot timpul se lovesc?

Dr. Ioana Vodă: Deci poate că n-am fost eu foarte clară. Am două corzi vocale care, dacă nu vorbesc, stau așa. Da? Dacă încep să vorbesc, astea se unesc. Mai bine fac așa și se unesc și se formează sunetele, cuvintele. Și ele așa fac. Când tac, se deschid iarăși, la fiecare, face loc să intre aerul. Și pe expir, ele se mișcă și se ating. Dacă am răcit, se înroșesc. Dacă am reflux, se înroșesc. Dar dacă urlu, țip, am fost la o nuntă și era vocea și era așa zgomot mare încât eu cu vecinul a trebuit să vorbesc și am răcnit că tot nu se auzea nimic acolo și am o sensibilitate și am ieșit răgușită de acolo. Da? Dar dacă eu în continuare fac chestia asta, voi dezvolta prin bătăturile astea doi „kissing noduli”.

Dr. Mihail: Aha, care din cauza… E bătătură. Cum îi tratez pe ăștia?

Dr. Ioana Vodă: Păi mă opresc de vorbit. Dacă doar respir, doar scriu, e pauza vocală. „Taci! Taci cinci-șapte zile!” Scrie. Ia-ți hârtiuțe, una neagră, una albă și când vreau să zic „Nu”, arăt pe aia neagră și când vreau să zic „Da”, da. Și ajută la această pauză vocală reabsorbția acestor… Se ating, e o bătătură, se relaxează.

Dr. Mihail: Eu făceam pauze vocale când aveam trupă. Eu în liceu aveam trupă de rock și trebuia să cânt și îmi recomanda profesorul de canto să fac pauze vocale și în special înainte de concerte. Știu că foarte mulți cântăreți fac asta înainte de concerte, au momente de pauză vocală în care nu vorbesc, ce… mă rog, cât cine, cât poate, trei-patru zile nu vorbești deloc. Știu, atunci am învățat că până și răgușitul, de fapt, e mai rău în pauză vocală decât să vorbești normal, pentru că nu știu cum se freacă corzile un pic mai puternic.

Dr. Ioana Vodă: Da, vocea șoptită e un efort vocal cu contractură musculară.

Dr. Mihail: Vorbitul în șoaptă, exact. Vocea șoptită e un efort vocal mai mare decât vocea vorbită.

Dr. Ioana Vodă: Dacă știu să vorbesc, vorbesc pe expir. Dacă am o educație, dacă-s profesionist, trebuie să învăț. Există artiști, genii, care de la mama natură nu le trebuie nimic pentru că-s perfecți. Dar există, cum am spus, copiii ăștia care urlă sau profesioniștii care urlă și care au nevoie de repaus vocal. Nu poți la un copil de doi-trei ani să zici: „Taci și nu vorbești șapte zile!” Dar ce poți să faci este dacă familia toată vorbește în șoaptă și nu spune nimic, acel copil nu mai are de ce să urle, pentru că el deja poate să vorbească normal și dă jos tonul, va vorbi normal, mai puțin, dar nu mai răcnește. Și atunci, da, dai jos tonul întregii familii. De obicei se începe cu bunica. Întrebați: „Aveți o bunică care are grijă de copilul ăsta?” Da. Bunica întotdeauna n-aude bine, ca urmare dânsa vorbește mai tare și copilul zice pe același ton. Ca un… își iese o răcneală acolo când părinții nu-s acasă și copilul ăla e răgușit. Și rugați toată familia: „Jocul este vorbesc în șoaptă o săptămână.” Și atunci dăm tonul jos al întregii familii și mai salvăm din vocea respectivă. Și este o educație foarte bună pentru a scădea tonul copilului, că nu poți să-i zici: „Mai încet, mai încet!” „I-am spus să vorbească mai încet, i-am spus să nu țipe!” Pe bune? Cui spui „Nu mai țipa!” dacă ăla țipă și…

Dr. Mihail: Deci, apropo de șoaptă, și ăsta e al doilea motiv prin care ai putea să găsești un joc de voce șoptită, să atragi atenția. Vreau să-ți spun ceva și mai bine zic în șoaptă și atunci sigur ești atent la mine. Sau vreau să-ți dau tonul mult mai jos. Tu răcnește, răcnește, eu nu răcnesc din ce în ce mai… Și te scot din minți până te oprești și-ți dai seama de penibilul situației și atunci e ok.

Dr. Mihail: Corect, corect. Cred că e și o tehnică în comunicare, să când vrei să transmiți un mesaj mai puternic, în loc să-l țipi, să-l duci în șoaptă și atunci toată lumea se trezește în sală și e atentă la ceea ce spui. Ok. Am vorbit de ureche, am vorbit de inclusiv de corzi vocale. Vreau să vă întreb de curent acuma. E posibil să te tragă curentul și să faci o otită de la curent sau să faci o sinuzită de la curent? Există curentul ăsta? Ce ne facem cu el?

Dr. Ioana Vodă: Eu sunt din doctorii care cred în curent, pentru că nu numai otită pot să fac, pot să fac boli mult mai rare. Pot să fac paralizie facială, jumate de față îmi cade de la curent. Se cheamă paralizia „a frigore”. Este inflamație a osului ăsta care e la suprafață și în osul ăsta, care la noi se cheamă mastoidă, să-l arăt pe ăstalalt, din spatele urechii, stau nervul VIII, stă nervul VII. Și acești doi nervi sunt destul de la suprafață și pot să fac inclusiv nevrită vestibulară, ca să intru unde-mi place mie. Adică m-a tras curentul, am stat sub un aer condiționat la rece și pur și simplu a doua zi se învârte casa cu mine, nu mă țin pe picioare și am o ureche nefuncțională.

Dr. Mihail: Aha.

Dr. Ioana Vodă: Pot să-mi pierd și auzul, pot să-mi pierd și echilibrul, pot să fac paralizie facială. Deci dacă eu pot să pățesc asta dintr-un curent de o oră-două, sau poate jumate de oră, dar am eu o sensibilitate sau poate am fost transpirat sau am ieșit ud. Și eu nu vorbesc acuma, toți în tinerețe am ieșit așa ferchezuiți, dar poate că nu aveam și altă imunitate și sunt anumiți oameni care au această sensibilitate la…

Dr. Mihail: Exact, exact.

Dr. Ioana Vodă: Însă avem o articulație. Avem articulația temporo-mandibulară, care doare la… Așa cum ne doare cotul, genunchiul, e o articulație. Și putem să avem o durere de ureche, noi zicem, în ghilimele, „otita șoferului”. Sunt majoritatea șoferilor profesioniști care stau cu geamul ăsta deschis și când te uiți la ei și spun: „Am venit pentru că mă doare, am otită.” Și tu te uiți, vezi timpanul normal, pui direct mâna aici. Doare? Și zice: „Asta e, mă doare!” Și e o articulație temporo-mandibulară sensibilizată de frig. Că dacă mai și fumează, stă cu geamul deschis, sigur aia îl doare.

Dar există și o sinuzită activată? Nu vreau să fiu foarte categorică. Sinuzita e declanșată de aerul rece? Pentru că există oameni la Polul Nord, există oamenii din Suedia, există oamenii din, eu știu, nu vreau să spun Rusia polară, care trăiesc la -10, -15, -20° și doar n-or avea toți sinuzite. Deci sinuzita înseamnă am o inflamație simplă, de cauză… Poate să fie și dentară, poate să fie de cauză nazală, un sinus care se ventilează mai puțin, pentru că am o sinuzită, pentru că am o deviație de sept și am o nară mai mică, am un sinus mai puțin ventilat. Ca urmare, acolo am probabilitatea să fac sinuzită. Dar nu am sinuzită. Înseamnă că e plin cu lichid, mă doare și am o presiune. Ne închipuim că am o cameră plină de ceva. Însă dacă mă doare și e o durere cumplită, cu nas înfundat, cu secreții, aia e o sinuzită. Pentru aia mă duc la doctor, pentru că acolo trebuie să se vadă și cum să te…

Dr. Mihail: Cum dau seama că e sinuzită acută asta?

Dr. Ioana Vodă: Mă doare foarte tare o zonă, o zonă de pe față. Probabilitatea să fac sinuzită bilaterală la toate sinusurile… Profit, am sinusuri maxilare, unul, două. Am sinusuri etmoidale, aici între ochi. Le aveți sinusuri? Nu le-am adus, îmi cer scuze, dar le găsim noi. Am sinusuri frontale, aici. Și mai am două sinusuri sau un sinus cu două încăperi, sfenoidal, în spatele ochilor. Deci, multe. Efectiv e ca o casă multietajată care stă în fața noastră și care trebuie să ventileze acest aer. Nu respiri bine pe nas, se astupă o cameră, începe să circule acolo, închide și acolo. Bineînțeles că e mediu, se multiplică și acolo se face.

Dr. Mihail: Și înseamnă că am o astfel de cameră care e închisă și vine și frigul prin curent, că asta înseamnă de fapt curent…

Dr. Ioana Vodă: Care sensibilizează și acutizează ceea ce am eu demult.

Dr. Mihail: Da, ok.

Dr. Ioana Vodă: Găsim sinuzite cronice, care înseamnă că e veche. Și găsim la CT un mic punct alb. Hm. Ce caută în sinusul respectiv? De fapt e un material de la… pierdut de stomatolog, împins mai mult, care a rămas acolo. Nici Dumnezeu nu știa de el. El e corp străin într-un sinus în care s-a deschis pentru că era rădăcina măselelor, erau prea înalte și s-a deschis întâmplător sinusul și există comunicare între gură și nas, ceea ce e tragic. Și acolo trebuie să mergem buco-maxilo-facial și ORL până rezolvăm situația. Și se cheamă sinuzite odontogene. Dacă am făcut o lucrare dentară, am făcut o chestie, e normal să mă doară un pic, dar după aceea trebuie să treacă. Dacă încep să am dureri de cap, nas înfundat pe partea aia, mă duc la doctor, îmi fac CT, e adevărat, nu doar panoramică, ca să-mi văd dacă sunt în regulă sau am făcut o sinuzită, pentru că aia este cronică. Și acea sinuzită, pornită de la ceva care este unilateral, aceea poate să se activeze de orice vânt, orice curent de aer, orice este frig. Și atunci are sens.

Dr. Mihail: Mă doare capul la frig și mă doare fix aici sau mă doare doar aici. Ok. Așa explici durerea de cap la frig.

Dr. Ioana Vodă: M-a tras curentul și mă doare capul. Aia mai este trigemenul, un nerv senzitiv. E un nerv foarte important și e migrena. Migrena trigeminală e o durere de nerv. Eu le explic, este o neuropatie. E un filament de nerv care se duce și este sensibil și atunci trebuie să văd ce să iau ca să scap de această nevralgie, care este o mare problemă medicală, nu în România, ci internațional. E o sensibilitate.

Dr. Mihail: Ok. Deci e un nerv care trece pe aici prin față și e trigemen, inervează mai multe, mai multe zone. Ce face el mai exact?

Dr. Ioana Vodă: Are, da, e un nerv special, e un nerv dintre cei mai mari și bine studiați și culege informațiile și are și parte motorie și senzorială. Și am un nerv așa mandibular, am un nerv, o ramură mandibulară, maxilară și o parte oftalmică. Deci are trei ramuri pe partea asta, trei ramuri pe partea asta, după care are un ganglion mare, mare, mare, se cheamă geniculat, undeva în spatele ochilor, după care are niște proiecții. Problema cea mare este că el este… culege sensibilitatea, culege și o parte din gust și are ramuri și pe limbă, ajunge până și în cohlee. S-au făcut studii, s-a pus fluoresceină și s-a studiat și s-a găsit în cohleea mea, care o studiez eu, că eu sunt orelistă, s-a găsit, s-au găsit filamente trigeminale care îmbracă vasele de sânge care ajung în această cohlee. Mă doare capul de nu mai pot fiindcă sunt un migrenos. Trebuie să-mi fac un jurnal migrenos. Trebuie să-și facă jurnal. Are foarte frecvent probleme metabolice, histamina, ca mine, și eu sunt migrenoasă. Și pot să încep să am un țiuit, pentru că se strâng vasele de sânge și am durerea de cap pe nervul V, pot să am și pe nervul VIII. Și atunci am migrenă trigeminală și migrenă cohleară. Doi nervi sunt afectați. Sau am migrenă vestibulară și nervul respectiv VIII vestibular poate să fie afectat.

Însă ia ghiciți ce se studiază acuma și m-am apucat și eu să citesc și citesc într-o veselie noaptea: migrena vagală. Cască oameni care au dureri de cap și încep să caște. Oameni… Și casc sau: „Vai, ce…!” Și sunt obosit mort și am și hipersalivație și sunt… și am alte simptome. Pentru că și vagul este un nerv care are filamente senzitive și senzoriale, nu numai parasimpaticul motor care-l cunoaștem noi și bun la toate. Deci, până la urmă, nervii cranieni, care sunt 12 și învățăm noi și au treabă cu organele noastre, cap, gât, pot să fie afectate. Jumate de cap îmi este afectată într-o migrenă și atunci mă doare jumate de limbă și ochiul și cu ochiul nu văd bine și văd tot felul de fosfene. Și intru în altă parte. Deci curentul poate să dea o groază de lucruri. Pentru cei care au așa ceva, să se ducă să se caute. Și există neurologi, pentru că intrăm în parte de neurologie, neurologi specializați în migrene.

Dr. Mihail: Asta da. Și sunt tot felul de tehnologii, chiar…

Dr. Ioana Vodă: Da, sunt foarte deștepte și e… Trebuie vorbit și trebuie să știm că există multe feluri de migrenă. E o migrenă cu aură, e o migrenă vasculară, este… este o durere de cap, este o cefalee pulsatilă, este cefalee tensională. Cefalee înseamnă durere de cap. Adică nu trebuie să fiu neapărat migrenos. Acolo intrăm în altă specialitate, unde eu învăț pentru că mă lovesc de ea, dar pe toți îi spun: „A, ce miroase!” și îi trimit mai departe ca să se caute la doctorul care asta iubește să facă, asta citește toată ziua.

Dr. Mihail: Bogdan Pană ar trebui să-l aducem.

Dr. Ioana Vodă: Bogdan Pană este bombă.

Dr. Mihail: E prieten de-al meu și cu mese și cu… Da, da.

Dr. Ioana Vodă: Este un om care iubește migrenele și durerile de cap și asta…

Dr. Mihail: Păi asta, asta ne povestește la Medicool. Și chiar trebuie să-l notăm. Mi l-am notat acuma, trebuie să-l chemăm la podcast pentru subiectul ăsta. Dacă aveți… Apropo, profit de acest podcast să vă întreb dacă sunteți interesați de acest subiect, dacă sunteți, lăsați-ne astea jos în comentarii, scrieți-ne ce întrebări aveți despre migrene ca să le pregătim pentru podcastul cu Bogdan Pană și o să răspundem în podcastul cu Bogdan Pană la întrebările voastre. Bineînțeles, dacă o să accepte să vină, nu l-am întrebat încă, dar chiar mi-a scris acum, astăzi am vorbit ceva cu el. E, da, e doctorul nostru și în… și în privința migrenelor. Acuma am înțeles cum stă treaba cu curentul. Mă sperie un pic paralizia asta facială, care are legătură cu acest nerv trigemen. Și e foarte tare ce mi-ați povestit când ne pregăteam de Medicool. N-o să mai avem timp să intrăm mult în detalii, dar mi-a plăcut faptul că mi-ați povestit că există această operație care te scapă de paralizia facială, unde tu legi firele de… Cumva relegi…

Dr. Ioana Vodă: Acuma nu vreau să sperii pe nimeni. Se cheamă paralizie facială „a frigore”.

Dr. Mihail: E un nume care poate să te sperie, într-adevăr.

Dr. Ioana Vodă: Și care înseamnă că nu mai simt bine, mi se lasă puțin fața, nu mai… ochiul, pentru că este nervul facial, care și el are o anumită zonă. Există altă paralizie facială care e centrală și e foarte important de investigat. Deci dacă, Doamne ferește, simțiți altfel fața sau colțul gurii se lasă sau se întâmplă ceva cu deschiderea ochiului, vă duceți la neurologie urgent! Și trebuie făcut un RMN și investigații foarte corecte, pentru că sunt semne deosebit de importante. Trebuie luat din pripă. Există tratament cu cortizon, există B-urile și există o recuperare excepțională pentru paralizia de curent. Adică în cinci-șapte zile îți trece absolut totul. Ești învățat să faci exerciții pentru că este mimica feței, sunt niște mușchi care nu vor funcționa cât… cinci-șapte zile. Deci îi freci, îi miști, mă chinui, umflu buzele, stimulez mușchii respectivi, că-s mușchi motori. Și recuperez.

Să zicem că am o operație în urechea internă și mi se atinge nervul facial și e tăiat din greșeală. Sau nu e tăiat din greșeală. Am o parotidă, care înseamnă glanda salivară asta, și am o tumoră de ea și trebuie să fiu operat. E obligatoriu să fiu operat. Și se mai taie din filamentele respective și nervul facial, deși există aparate speciale care îți detectează în timpul operației, bip-bip, bipăie și te anunță: „Vezi că ești lângă nervul respectiv!” Îl decolezi și nu-l atingi. Așa se lucrează. Și România are aparatură și are specialiști extraordinari. Dar dacă a fost atins, pentru că a trebuit să fie atins, nu că a vrut doctorul, ci formațiunea sau locul respectiv trebuia operat, se fac, într-adevăr, conexiuni cu alți nervi. Adică se ia o bucățică din alt nerv și se utilizează. Și asta există, această rafie, coasere a nervilor. Și utilizezi alt nerv ca să… care trece pe acolo, îl decalezi și îl recoși chiar pe nervul facial în sine, poți să-l reconstruiești. Dar poți să folosești și alt nerv. Dar asta este… Sunt artiștii care fac operații de acest fel. Și oamenii trebuie doar să știe că există așa ceva și să nu se ducă după 10 ani de paralizie facială, ci să se ducă mai repede. Adică să se informeze corect.

Dr. Mihail: Bun. Și pentru că ați zis de la un moment dat de faptul că de la curent, tot pe acest fond nervos poți să ajungi să amețești, aș vrea să vă întreb de vertij, pentru că vă ocupați de vertij. Ce e de fapt? Cât de des îl întâlnim și care sunt cauzele lui?

Dr. Ioana Vodă: Din nefericire, nu știu dacă am conștientizat noi, am sensibilizat populația și oamenii sunt atenți la vertij sau pur și simplu viața de zi cu zi s-a transformat, obiceiurile noastre s-au transformat și este îngrozitor de frecvent acum. Avem plin de tineri care amețesc. Amețesc că nu mănâncă, amețesc că au hipotensiune, amețesc că au hipoglicemie. Dar poate că și dacă mănâncă și fac toate cele, au amețeală rotatorie. Deci amețeală… Una este amețeala că nu mă simt bine și nemâncat sau că am hipertensiune, îmi bubuie capul și sunt amețit. Și alta este vertijul.

Dr. Mihail: Vertijul, deci e diferență, sunt diferite.

Dr. Ioana Vodă: Se învârte casa cu mine.

Dr. Mihail: Și cum explicați cumva plastic cum mă simt la vertij?

Dr. Ioana Vodă: Vertij înseamnă că se rotește. Unii spun: „Eu mă rotesc.” Și închid ochii și spun: „Cum te rotești?” „Așa.” Și-ți arată și sensul. Și-l întrebi: „Mai repede sau ăsta?” „Nu, asta este viteza.” Și e un vertij lent. Și asta înseamnă că se schimbă ceva în capul omului acela și are vertij rotator în care o anumită ureche nu funcționează, un anumit nerv nu funcționează sau o stație… Sunt accidente vasculare, sunt accidente ischemice. Nu trebuie să am hemoragie. Pot să am CT normal și să se vadă doar la RMN. Pot să am RMN normal pentru că am avut doar o ischemie în anumit teritoriu vascular și am doar simptomul ăla, trece. Am un puseu unic, da? Mă duc la doctor, mă duc la neurolog, văd despre ce e vorba și încet-încet recuperez, iau un tratament și caut cauza. De ce am făcut la vârsta mea un accident ischemic tranzitoriu? Sau de toate… Caut o cauză.

Ce mă fac dacă am recurență? Iarăși fac vertij, iarăși se învârte casa. Acum, primul lucru este: mă studiez și-mi fac lista aia. Pe locul unu am vertij. Unde-l am? Ce-i povestesc lui doctoreasa aia? Păi îl am în pat. Mă ridic brusc, mă întorc brusc. Pe ce parte? Mă ridic pe dreapta. Hopa! Ia să mă culc eu trei nopți pe stânga, să văd, mai amețesc sau nu?

Dr. Mihail: E gravitația care-ți pune la loc otoliții?

Dr. Ioana Vodă: Deci pot să pierd niște otoliți care sunt niște senzori.

Dr. Mihail: Îmi arătați ce sunt ăia otoliți?

Dr. Ioana Vodă: Da, întâi vi-i arăt aici. Întâi vi-i arăt aici. Vorbim de vertij, nu vorbim de amețeală că n-ai mâncat bine sau așa. Vorbim de urechea internă care se ocupă de echilibru. Noi în felul ăsta știm că suntem acum pe scaun.

Dr. Mihail: Scaun, exact.

Dr. Ioana Vodă: Și toată lumea are trei canale care anunță creierul încotro se mișcă corpul și capul. Cum? Însă sunt canalele semicirculare care nu trebuie să aibă otoliți, trebuie să aibă doar lichid. Și au o cupulă, au o lumânare ca senzor. Așa. Și lumânarea asta, când întorc capul brusc încoace, lumânarea se mișcă, are lichid și atunci creierul zice: „Hopa!” Și acest senzor spune: „Mișcare spre dreapta cu viteza asta, cu angulația asta.” Cu tot.

Dr. Mihail: Pentru că e efectiv, e efectiv un senzor care te poziționează în spațiu.

Dr. Ioana Vodă: Accelerometru. Și avem două. Și ce zice stânga trebuie să zică și dreapta. Și creierul e foarte mulțumit că știe unde-i capul lui. Mă aplec în față, am canal anterior. Mă întorc spre dreapta, mă întorc spre stânga, deci pe orizontale. Și am două canale posterioare pentru spate dreapta, spate stânga. Deci noi suntem adaptați perfect la spațiul 3D. Ce mă… Asta este normalul. Mai am senzor de gravitație. Unde Dumnezeu sunt? Unde-mi este centrul meu de greutate? Stau în picioare, stau culcat, stau pe stânga și dorm pe stânga sau stau și dorm pe dreapta. Și atunci otoliții, care sunt alți senzori, sunt senzori de gravitație. Trebuie să stea într-o căsuță care se cheamă utriculă, pentru mișcările de…

Dr. Mihail: Deci au un rost. Eu credeam că n-au rost. Deci au rost otoliții ăștia.

Dr. Ioana Vodă: Da. Ei sunt într-o magmă gelatinoasă și ei se rostogolesc și sunt… Arată în ce parte stau. Și ei se duc. Dacă pun frână bruscă, toți se duc în față și atunci creierul zice: „Hopa, capul meu stă în față!” Deci ce fac? Contract și-mi pun capul la loc. Deci e modalitatea prin care creierul știe unde este capul lui. Hm. Ce mă fac dacă am o boală, osteoporoză, n-am o boală, nu am vitamina D fiindcă nu mă vede soarele? Pierd otoliți, pentru că ăștia-s din… sunt cristale de carbonat de calciu și devin ușori și îi pierd. Și atunci o ureche zice corect despre informație, pentru că merg corect. Și o ureche pierde otoliți. Și de aici, pur și simplu cad din greșeală într-unul din canale.

Dr. Mihail: Simplu. Cum cad? Adică cum… Cum ies de acolo? Pierd…

Dr. Ioana Vodă: Îi pierzi. Cum? Pur și simplu fac așa și ăștia se dezlipesc.

Dr. Mihail: Se dezlipesc din magma aia?

Dr. Ioana Vodă: Se dezlipesc din magma aia și se duc și cad unde stau mai mult.

Dr. Mihail: Aha. Dacă dorm numai pe o parte, acolo vor decanta.

Dr. Ioana Vodă: Mai am pacienți care au zugrăvit și au stat cu capul foarte mult cu capul în sus, mai au și hipovitaminoză sau cine știe ce mai au și când pun capul la loc, amețesc. Problema este că ei se pun la loc de mama natură, își revin după norocul nostru și după cum ne dăm noi seama. Însă sunt unii care nu-și pun la loc. Și atunci am făcut un cap. De fapt, acesta este un cap inventat de niște francezi și a fost un premiu pentru un curs. Nu trebuie să existe otoliți, pietricele, în canale. Trebuie să fie doar lichid care anunță viteza. Canalele astea sunt acum exagerat de mari, ele sunt micuțe și în interior. Și dacă au căzut otoliții aici, îi am în această zonă.

Dr. Mihail: Și cum amețesc dacă sunt acolo?

Dr. Ioana Vodă: Păi fac o mișcare. Da? Și ideea este că otolitul întârzie mișcarea și stimulează un canal care n-are de ce să fie stimulat, pentru că el nu face nimic aici. O ureche zice corect și o ureche zice o țăcăneală pentru că are otoliții. Și atunci creierul primește două informații total diferite despre aceeași mișcare, într-un anumit plan. Și atunci, faptul că nu se potrivesc informațiile dreapta cu stânga și se hiperstimulează un canal care n-are de ce să fie stimulat, țac-țac-țac-țac-țac. Cât? Cât decantează. Deci cum o să fie? O să fie un vertij pozițional, doar în poziția aia, adică doar pe canalul respectiv, doar pe o singură parte. Și cât o să dureze? Fracțiuni de secundă. Până când ce? Până decantează. Când s-a oprit mișcarea, otoliții s-au oprit. Da? Și se oprește și vertijul. N-am vertij. Iar aplec, hm, iarăși țac-țac-țac. Iarăși mă duc, iarăși țac-țac-țac. Dar dacă stau ca lupul și m-am învățat să merg așa, nu mă aplec, de-abia mă mișc în stânga, de-abia mă mișc în dreapta, ce o să am? Contractură musculară. Înțepenesc și sunt tot timpul ușor amețit, pentru că am o ureche care zice ceva și o ureche care…

Dr. Mihail: Și ce facem în cazul ăsta? Asta e una din cauzele vertijului. E cauza principală sau majoritară?

Dr. Ioana Vodă: Majoritară. Majoritară.

Dr. Mihail: Și ce facem? Că înțeleg că se pot pune la loc acei otoliți.

Dr. Ioana Vodă: Întrebare: dacă ai avea o amețeală doar când te pui în pat sau doar când te apleci sau doar când te ridici și durează fracțiuni de secundă și se repetă și ai observat că nu te doare capul, ai observat că nu ai greață, nu vomiți și te-ai obișnuit încet-încet cu el, te duci la doctor sau nu? Oare te duci sau nu?

Dr. Mihail: Dacă te-ai obișnuit cu el, probabil că nu te mai duci.

Dr. Ioana Vodă: Probabil că nu te mai duci. Și doar faci comportament evitant. Nu fac, domnule! Deci comportamentul înseamnă: eu am o strategie proastă, de altfel, dar m-am adaptat să nu fac mișcările respective și trăiesc cu otoliții. Dar la fiecare mișcare simt că nu e în regulă. Și atunci pot să mă mai duc la doctor. Mă întreabă ăla orice, îmi dă analizele și zice: „A, știți că mai am și eu o amețeală.” „Aoleu, când?” „Când mă mișc.” „Și o ai de mult?” „De mult.” „Ia niște pastile.” Aha. Pentru că cel mai simplu este: „Ia niște pastile.” Tu le iei, poate că te simți mai bine o perioadă, dar încet-încet îți dai seama că și cu pastilele alea și fără pastilele alea, tot pe acolo. Dar nu mai simți atât de tare, pentru că pastilele, în general, sunt niște simptomatice, îți estompează simptomele. Știu să se ducă în urechea dreaptă unde-ți sar ție otoliții? Știu vreo pastilă minune care să v-o dau eu și să se ducă, nu știu, ce ureche există? Nu, nu există. Ele se duc peste tot. De fapt, se duc în niște centri superiori și creierul nu-și mai vede corect informațiile de la ureche. Sunt estompate toate. E ca un anestezic, e ca un sedativ.

Dr. Mihail: Bravo, exact.

Dr. Ioana Vodă: Și așa și se cheamă în engleză, se cheamă „vestibular sedatives”. Sedative vestibulare, ăsta este termenul. La noi se cheamă, nu se cheamă… Nu contează cum se cheamă. Important este că le iau și văd că tot mai am simptom. Cât pot să le iau? Dacă am un simptom pentru răceală, câte zile iau un paracetamol, un ibuprofen și așa mai departe?

Dr. Mihail: Trei-cinci zile.

Dr. Ioana Vodă: Corect. Și trebuie să se vadă un efect. Pot să iau 10 zile? Hai, iau 10-15 zile și văd că e un pic mai bine, dar văd că nu se termină. Atunci ar trebui să-mi pun o întrebare: „Stai, mă, puțin! De ce am doar în poziția aia? Înseamnă că e o chestie mecanică.” Și de aceea îmi doresc, pentru că această rezolvare este mecanică. Noi punem niște ochelari, vedem mișcarea globilor oculari, care se cheamă nistagmus. Adică, efectiv, ochii sunt legați de ureche și noi nu avem cum să vedem în fundul urechilor. Iar acești otoliți nu se văd nici măcar la RMN Tesla, care nu-l avem noi, nu… De-abia îl avem pe la 3. Deci ne trebuie teste funcționale. Te pun în poziția X și dacă am norocul să prind criza, uau, țac-țac-țac, ți-i pun imediat la loc. Fac niște mișcări, se cheamă repoziționare de otoliți. Și scot de aici și i-am pus la loc.

Dr. Mihail: Asta îmi place, pentru că sunt de fapt… Noi practic, ce vreau, ce vreau să arăt e că poți să ai, să zicem, un… otolitul… Mișcarea globilor oculari, dar e un aparat special, da, care se… Ar fi mișto să-l arătăm. Am tot încercat și la Medicool, n-am reușit să-l aducem din clinică de la dumneavoastră, dar e un aparat foarte tare pentru că se pune un… se pun niște ochelari care văd cum se mișcă globii oculari și în funcție de cum s-a învârtit scaunul și cum se mișcă globii oculari, dumneavoastră vă dați seama unde se află acel otolit și repoziționați pacientul în diverse poziții ca să-i aduceți înapoi.

Dr. Ioana Vodă: Poți să-i scoți, să-i duci, să-i parchezi în garajul lor.

Dr. Mihail: Exact, e perfect. „Parchezi în garaj” sună foarte de acord, pentru că acolo e locul lor să stea.

Dr. Ioana Vodă: Iar pacientul, dacă ai făcut o… Pacienți care au avut o traumă, am dat cu capul într-un dulap și se desprind câțiva otoliți. Ok. Și sau am stat foarte mult și am lucrat sub mașină și când m-am ridicat brusc am rămas cu această amețeală. Păi vii și ți i-am pus la loc în 10 minute, pentru că e proaspăt și pentru că seamănă. Nici nu trebuie să-ți fac teste.