Te salut, omule! Doctor Mihail aici. Vorbim astăzi despre sindrom metabolic. Probabil că este un termen pe care îl tot auzi în jurul tău. E foarte posibil ca mulți dintre noi să avem sindrom metabolic și să nu știm. Din literatura de specialitate știm însă că aproximativ 30% din populația globului are în momentul acesta sindrom metabolic. Deci, probabilitatea este de unu la trei sau unu la patru ca tu să ai sindrom metabolic.
O să vorbim despre ce înseamnă acest sindrom, o să vorbim despre istoric, despre riscurile cu care acest sindrom vine, cum se pune diagnosticul – e foarte important de înțeles. O să vorbim despre tipurile de dispoziție a grăsimii abdominale, despre factorii de risc, adică care sunt acei factori de risc care pe tine te pot duce la sindrom metabolic și de ce te interesează asta, mecanismul de lucru, cum se întâmplă acest sindrom metabolic, cum te influențează, ce investigații se fac, ce tratament există și ce măsuri de prevenție există pentru acest sindrom metabolic.
Așa că, hai să începem cu începutul și să vedem ce este un sindrom.
În primul rând, sindromul este un grup de simptome care au o cauză comună. Deci avem o cauză comună. În cazul sindromului metabolic poate să fie obezitatea. O să vorbim despre ea, dar obezitatea asta începe să ruginească organismul și să ducă la multe schimbări, simptome sau semne. Și atunci medicii au luat aceste semne, simptome, cu o cauză comună sau mai multe cauze comune sau mecanismul comun de dezvoltare și le-au pus într-un sindrom. De ce e sindrom și nu este o boală? Pentru că, cum am zis, e un grup de simptome și semne care pe mine, medic, sau pe medicul tău, îl dirijează înspre a înțelege cu ce tip de pacient are de a face, care e biologia din spatele acelui pacient și care sunt riscurile pe care medicul tău trebuie să știe că tu le ai.
De multe ori însă, medicul o să zică: „ai sindrom metabolic, trebuie să iei această pastilă”. O să vedem, sunt multe pastile pe care trebuie să le iei, nici nu mai știi pe care să le iei. Iei cinci, șase pastile, exact genul acela de pacient cronic care ia cinci, șase pastile pentru diverse lucruri, dar care nu înțelege neapărat ce se întâmplă în spatele acelor pastile și ce trebuie să facă el în plus. Și asta o să înțelegem azi.
Ce știe medicul tău când vede că tu ai sindrom metabolic? Când pune diagnosticul, vede sau știe că ai un risc de trei ori mai mare să faci orice boală cardiovasculară: ateroscleroză, infarct, AVC, boli vasculare periferice, tromboză, de exemplu. Ai un risc de trei ori mai mare să faci aceste boli dacă ai sindrom metabolic. Ai un risc de cinci ori mai mare să faci diabet zaharat de tip 2, prin rezistența la insulină, care este un factor, e un mecanism al sindromului metabolic. Ai un risc mai mare de a face o complicație chirurgicală: îți vine pacient, se internează, trebuie să se opereze de hernie, de disc, de orice, și știi că are sindrom metabolic, știi că are un risc mai mare de a face o complicație chirurgicală. Are un risc mai mare de a face o boală de rinichi. Corpul uman lucrează împreună, totul lucrează împreună și e frumos când toate lucrurile astea se leagă.
Deci, cum ziceam, riscuri majore pe care medicul le vede la un pacient care are sindrom metabolic. Am zis de boală cardiovasculară, diabet de tip 2, complicații în cazul unei intervenții chirurgicale, boli de rinichi, boală hepatică non-alcoolică, sindromul ovarelor polichistice – are un risc mai mare la pacienții cu sindrom metabolic – și un risc mai mare de apnee în somn.
Și e interesant pentru că toate aceste complicații și lucrurile care definesc de fapt sindromul metabolic au fost observate de acum aproape 100 de ani. Acum 100 de ani, medicii au observat că există o legătură între diabet, hipertensiune, ateroscleroză și gută. Și după aceea, după multe consensuri, investigații și prin creșterea informațiilor pe care le avem, diverse organizații mari medicale au venit cu această propunere de a diagnostica acest sindrom metabolic.
Diagnosticul sindromului metabolic
Astfel, pentru a pune diagnosticul de sindrom metabolic trebuie să ai trei sau mai multe din următoarele:
1. Obezitate centrală Adică circumferința taliei. Iei un centimetru și măsori de la buric dintr-o parte în alta. Circumferința taliei trebuie să fie mai mare de 102 cm la bărbați și peste 88 cm la femeie. Atenție, asta este obezitatea centrală. Dar dacă vrem să definim adipozitatea centrală, deci diferența între obezitate – de exemplu, dacă vorbim de greutate corporală, obezitate înseamnă un BMI peste 30, supraponderabilitate este un BMI peste 25 – la fel și la circumferința taliei. Obezitatea, adică atunci când deja este nasol, circumferința este peste 102 la bărbat, peste 88 la femeie. Dar adipozitatea centrală este definită ca fiind peste 94 la bărbat și peste 80 la femeie. Deci, ideal este să ai sub 94. Dacă ai între 94 și 102, este adipozitate centrală. Dacă ai peste 102 ca bărbat sau peste 88 cm circumferința taliei la femeie, înseamnă deja obezitate centrală. Deci ăsta este un criteriu al sindromului metabolic.
2. Trigliceridele crescute Al doilea este să ai trigliceridele crescute, adică peste 150 mg/dl dimineața, hipertigliceridemie. Trigliceridele astea sunt niște grăsimi.
3. HDL colesterol scăzut Al treilea criteriu: HDL colesterol, adică ăla bun, este sub 40.
4. Tensiune arterială mărită Al patrulea criteriu: tensiunea arterială mărită. Dar atenție, nu vorbim despre valori mari, vorbim de 130 cu 85. Este foarte ușor să treci de 130 peste 85, adică e foarte ușor să te duci în zona asta și nu o observi. Există tensiometre prin care poți să îți iei tensiunea dimineața, există acea brățară pe care o porți din când în când, care îți ia tensiunea arterială constant, există ceas cu care poți să îți măsori când vrei tu tensiunea arterială. Important e să știi ce tensiune arterială ai. Deci, tensiunea arterială peste 130 cu 85.
5. Glicemia a jeun crescută Și glicemia a jeun, dar atenție, glicemia a jeun nu trebuie să fie peste 120 ca la diabetic, trebuie să fie peste 100. Din nou, este foarte ușor să te duci peste 100.
Și iată cum trei din aceste cinci criterii, adică obezitate centrală (burtă mare), trigliceridele crescute, HDL mai mic, hipertensiune mare și glicemie a jeun, trei din ele sunt suficiente pentru a pune diagnosticul de sindrom metabolic. Adică, dacă ai de exemplu burtică un pic mai mare, ai tensiune arterială ușor crescută și glicemie ușor crescută, tu deja ai sindrom metabolic și te expui la riscurile despre care am vorbit puțin mai devreme.
Ce este obezitatea
Acum, legat de obezitate, și totul pleacă de la obezitate, se pare că toate acestea – și trigliceridele mari, și colesterolul mai mic, ăla bun, tensiunea mai mare, glicemia mai mare – toate sunt un răspuns al inflamației cronice pe care ți-o dă obezitatea. Deci obezitatea pare să fie problema principală de la care noi pornim. E ca prima piesă de domino care începe să le răstoarne pe toate celelalte. Și obezitatea, cum am zis puțin mai devreme, e definită ca fiind un indice de masă corporală peste 30. Cauți calculator de indice de masă corporală, scrii greutatea ta, scrii înălțimea ta și el îți spune care este indicele tău de masă corporală. Peste 30 este obezitate, între 25 și 30 este supraponderabilitate. Este o zonă pe care mulți o consideră așa, o glumă, dar de fapt ea nu e o glumă. Eu m-am convins pe pielea mea când eram în supraponderabilitate. Am stat în supraponderabilitate timp de 10 ani și analizele mele au început să se strice. Ce am făcut? Am redus greutatea mea. Deci totul, cum ziceam, pleacă de la obezitate și ăsta este, să zic, lucrul principal pe care trebuie să-l corectăm, dar o să vorbim despre asta în secțiunea în care arătăm ce tratament există și ce soluție există pentru asta.
Acum, ca și tipuri de distribuție a grăsimii, există două tipuri principale și, bineînțeles, e un spectru care poate să varieze de la tipul „măr”, adică imaginează-ți că în fața abdomenului tu ai un măr. Asta înseamnă că obezitatea este aici, la burtă, și mărul se subțiază în jos. Asta este tipul de obezitate care te predispune de fapt sau care este asociată cu obezitate viscerală, grăsime viscerală. Grăsimea asta viscerală este lucrul cel mai rău care ți se poate întâmpla în contextul acestui sindrom metabolic. Totul începe cu această obezitate. Și, cum ziceam, tipul „măr” este acel tip în care grăsimea este distribuită în față.
Există și tipul „pară”. Tipul „pară” este cel care începe subțire de aici, se lărgește un pic în talie și are mult în fese, în coapse. Ăsta este tipul „pară” și aici grăsimea, în mod particular, este distribuită subcutan. Este o grăsime care nu ne deranjează atât de mult. Deci, dacă ești tipul „măr”, ai mărul sus, ai pericol de a face sindrom metabolic, de a avea exces de grăsime viscerală, de a avea obezitate abdominală. Dacă ești tipul „pară”, atunci e foarte posibil ca tu să adăpostești acea grăsime în coapse și în fese, dar asta nu este la fel de periculos.
Acum hai să vorbim despre cauze și factori de risc. Cauzele principale ale sindromului metabolic sunt obezitatea centrală, cum am spus, și stilul de viață sedentar. Este unul din factorii principali. Este stipulat cât se poate de clar că oamenii care stau la televizor patru ore pe zi au un risc de două ori mai mare să facă sindrom metabolic. Stai la televizor patru ore pe zi și, bănuiesc că cercetarea este un pic mai veche, probabil că și dacă stai pe TikTok patru ore pe zi sau stai la birou patru ore pe zi… Dacă stai patru ore pe zi și te uiți la televizor, în mod cert ai de două ori risc mai mare de a face sindrom metabolic. Cei care stau o oră sau sub o oră nu au acest risc.
O altă cauză principală a sindromului metabolic este excesul caloric și alimentația nesănătoasă. Toate astea sunt legate. Și ce e interesant la etiologia sindromului metabolic, adică la cauza principală pentru care apare, există ipoteza stresului oxidativ, care furnizează o teorie unificată atât pentru îmbătrânire, cât și pentru predispoziția către sindromul metabolic. Adică, această ipoteză a stresului oxidativ, și anume faptul că mitocondriile noastre încep să ruginească, fabricile noastre nu mai fac suficientă energie, sunt oxidate și corpul nu le poate dezoxida, nu le poate dezinflama, iar asta cauzează îmbătrânire și sindrom metabolic. Motiv pentru care persoanele peste 50 de ani, deci persoanele în vârstă de 50 de ani sau mai în vârstă, au sindrom metabolic într-o proporție de 44%. Deci poate să fie și o boală a îmbătrânirii. Dar noi, îmbătrânind în mod natural, dacă avem exces caloric și avem o alimentație constant nesănătoasă, cu gustări crocante, gustări sărate, gustări care sunt în permanență dulci, avem spike-uri glicemice constante, această inflamație, exces caloric și alimentație nesănătoasă te predispun în mod direct la sindrom metabolic.
Vă aduc aminte cauzele: când te uiți la sindrom metabolic nu vorbim de obezitate morbidă, hipertensiune 180 cu 20 și diabet zaharat ca să ai sindrom metabolic. Vorbim de o burtică un pic mai mare, cu o tensiune arterială un pic ciupită, peste 130, și o glicemie peste 100 mg/dl dimineața. Păi, eu dacă nu slăbeam alea 10 kg și continuam să mă comport cum mă comportam până acum, și credeam că mă comport normal, eu puteam să fiu un om aparent fit și sănătos cu sindrom metabolic. Adică, eu personal puteam să fiu acolo în scurt timp.
Mergem mai departe și vorbim despre factori de risc. Cauzele principale am văzut: obezitatea centrală, stilul de viață sedentar și excesul caloric. Ca alți factori de risc sunt vârsta, deci cu cât crești în vârstă mai mult, cu atât riști mai mult să faci sindrom metabolic; diabetul zaharat – 75% din pacienții cu diabet zaharat au sindrom metabolic; boala coronariană – dacă ai probleme cu inima, ai risc mai mare de a face sindrom metabolic; menopauza, pentru că nu mai ai protecția estrogenului, care este un hormon antiinflamator; istoricul familial, adică dacă ai obezitate, diabet, hipertensiune în familie, mare atenție. Stresul cronic este un factor de risc important al sindromului metabolic. Greutatea mare la naștere și în sarcină este un alt factor de risc. Și alte medicamente, hipotiroidismul, care poate fi des încurcat ca și simptomatologie și intră hormonii tiroidieni în recomandările pentru analize despre care o să vorbim.
Mecanismul de acțiune al sindromului metabolic
Și acum hai să vorbim pe scurt despre mecanismul fiziopatologic, ce se întâmplă în corpul nostru de ajungem să avem acest sindrom metabolic. În primul rând, apare excesul de calorii. Asta pare să fie cauza principală, cu toate că există persoane care n-au exces caloric, care sunt normoponderale și au sindrom metabolic. De multe ori, acele persoane au o predispoziție genetică, genele lor lucrează într-un mod anapoda și asta îi duce la o rezistență la insulină, la trigliceride crescute, glicemie mai mare dimineața, ciupită un pic, tensiunea arterială și bang, ai diagnostic de sindrom metabolic fără să ai obezitate. Asta se întâmplă rar.
De cele mai multe ori avem exces de calorii, care duce la rezistență la insulină. Asta ulterior duce la hiperglicemie, adică ai glicemia crescută, mult zahăr în sânge, care duce la depunere de grăsime viscerală. Adică, zahărul ăla mare în sânge și insulina crescută, care insulina inhibă lipoliza, adică inhibă folosirea de grăsime, asta duce la creșterea grăsimii viscerale și apare acea burtică. Hop, ai burtică. Grăsimea viscerală pe care o ai acolo începe să secrete substanțe pro-inflamatorii: citochine inflamatorii, interleukina-6, TNF-alfa și așa mai departe, și hormoni cum este hormonul rezistina și leptina. Acești hormoni îți dau senzația de foame, crește din nou depunerea de grăsime și așa mai departe. Deci, grăsimea asta viscerală este ca un organ endocrin rău, care secretă otravă constant în tine. Burtica aia drăguță este, efectiv, nu știu cum s-o descriu astfel încât nici să nu jignim pe nimeni, și eu am avut burtică și încă o am când mănânc mai mult, dar burtica aia este un măr al discordiei, este un organ care te otrăvește încet, treptat și te duce pe drumul spre sindrom metabolic.
Toate astea declanșează inflamație cronică în pereții vaselor. Deci inflamația cronică declanșată de grăsimea viscerală face ca vasele tale să ruginească. În primul rând, vasele tale de sânge sunt formate dintr-un țesut foarte fin, nobil așa, care e ca o mătase. Iar inflamația asta cronică e ca și cum ai da cu șmirghel peste mătase. Ea începe să se deterioreze și astfel vasele tale de sânge se deteriorează și pe pereții vaselor de sânge încep să apară aceste depozite de ateroscleroză. De acolo risc mai mare de a face o boală cardiovasculară, risc de trei ori mai mare la cei care au sindrom metabolic. De acolo risc mai mare de a face tensiune arterială și așa mai departe. Apare ateroscleroza, depunerile acestea din vasele de sânge, apare hipertensiunea, poate să apară tromboza. Practic, obezitatea vine la pachet cu hipertensiune, dislipidemie (grăsimile nu mai sunt ce trebuie în organism) și glicemia crescută.
Rezumat al diagnosticului medical
Deci, așa apare sindromul metabolic. Și deja putem să înțelegem, după aceste 20 și ceva de minute, putem să înțelegem atunci când mergem la doctor și el ne spune „ai sindrom metabolic”, deja înțelegi cam de unde vine: că e cam de la obezitatea aia centrală, ai grăsimică în jurul taliei, că este de la rezistența la insulină, ți-a crescut și tensiunea arterială, trigliceridele sunt mari, mănânci haotic, stai mult la televizor. Toate lucrurile astea coroborate dau acest set de semne și simptome denumit sindrom, pentru că este un set de semne și simptome cu o cauză comună și un mecanism de acțiune comun, denumite sindrom metabolic. Și deja știm că riscul de a face tot felul de boli care sunt bolile principale de care oamenii mor – boli cardiovasculare, diabet zaharat, ficat steatozic, dislipidemie și așa mai departe – riscul de a face aceste boli este de trei, patru, cinci ori mai mare.
Investigații medicale pentru sindromul metabolic
Ce investigații se fac pentru diagnosticarea sindromului metabolic? Pentru că sindromul metabolic nu are simptome specifice. Nu este ca la infarct, de exemplu, sau boală coronariană, când ai un simptom specific că faci efort și te doare în piept. La sindrom metabolic nu există așa ceva. Medicul poate să vadă, când se prezintă un pacient în cabinetul lui, poate să vadă o glicemie mai mare, poate să vadă, după un test bineînțeles, poate să vadă o tensiune arterială mai mare, poate să vadă o circumferință a taliei mai mare. Deci, dacă tu ești medic și intră la tine un pacient cu burtică, de multe ori nici nu e nevoie să pui un centimetru în jurul taliei, pentru că tu vezi deja că e peste 102 cm dacă e bărbat sau peste 88 cm dacă e femeie. Îi iei tensiunea arterială și vezi că are 160 cu 80, deja ai două criterii pentru sindrom metabolic. Îți mai trebuie o glicemie de dimineață, colesterolul dimineața și HDL colesterolul, să vezi dacă e scăzut sau nu. Adică, ai văzut pacientul ăsta, îți trebuie niște analize de sânge foarte simple pentru a-i pune diagnostic de sindrom metabolic.
Setul de analize medicale recomandate în sindromul metabolic
Care sunt acele analize? Glicemia a jeun, cea mai simplă, adică dimineața iei glicemia din sânge sau îți faci acel test cu pixul ăla de glicemie, te înțepi, ai un test rapid și vezi care este glicemia ta dimineața, imediat când te-ai trezit. E mai bine s-o faci la medic. Deci, glicemia a jeun sau glicemia dimineața e una dintre cele mai simple analize pe care le poți face. Hemoglobina glicată îți arată cam care a fost media glicemiei tale în ultimele trei luni și asta îți poate pune direct diagnosticul de diabet. Profilul lipidic, poți să vezi trigliceride, HDL colesterol, colesterol total. ApoB este o analiză foarte importantă. Alte investigații utile pe care medicul ți le poate recomanda țin de proteina C reactivă, fibrinogen, acid uric, funcția hepatică, TSH și poate un studiu al somnului, în cazul în care ai apnee în somn. Deci astea sunt investigații pe care medicul ți le face și spune acel diagnostic.
Opțiuni de tratament
Acum aș vrea să vorbim despre tratament, pentru că ăsta este cel mai important. Cel mai eficient, cel mai plăcut, cel mai bun mod de a acționa în sindrom metabolic, indiferent în ce stadiu te afli, este schimbarea stilului de viață. Este absolut fundamentală.
Schimbarea stilului de viață
Ce poți să faci este să adopți o dietă echilibrată și sănătoasă. Aici e foarte important să ai o echipă multidisciplinară care să te urmărească, care să aibă și un nutriționist sau un medic dietetician. Dieta echilibrată… și ce m-a ajutat pe mine să am restricție calorică, pentru că următorul lucru cel mai important în dieta echilibrată este să ai restricție calorică. Iar restricția calorică înseamnă că trebuie să mănânci mai puțin pentru a lăsa corpul să folosească grăsimea în exces, inclusiv cea viscerală, s-o folosească pentru energie.
Și aici îți dau o scurtă rețetă matematică, că ne place matematica. Dacă iei 500 de grame de grăsime de pe abdomen, 500 de grame de grăsime umană, grăsimea aia are depozitate aproximativ 3500 de calorii. Asta înseamnă că dacă tu în fiecare zi ai un deficit de 500 de calorii – în loc să mănânci 2500 de calorii cum ți-e ție dat, mănânci 2000 de calorii – asta înseamnă că tu în fiecare zi o să pierzi aproximativ 80-100 de grame de grăsime. Asta o să slăbești. Și asta înseamnă că poți să atingi un deziderat de 3500 de calorii deficit într-o săptămână și să slăbești 500 de grame de grăsime pe săptămână. Iar obiectivul de scădere în greutate este undeva la 7% în 12 luni, pe care să-l menții.
Dieta pentru sindromul metabolic
De aceea dieta trebuie să fie echilibrată, sățioasă, să-ți placă ceea ce mănânci, să-ți faci mesele. Uite, eu de exemplu, de când am slăbit, am foarte mare grijă la ce mănânc, în sensul în care îmi fac… știu că n-o să-mi fie greu să mă abțin la prânz de la ceva nesănătos, așa că eu plec cu caserola de acasă. Plec cu caserola cu salata aia cu 30 de plante pe care mi-o fac acasă și de-abia aștept să vină prânzul s-o mănânc și mă bucur de acea salată.
Somnul de calitate
O altă schimbare de stil de viață este somnul de calitate și regulat, de 8 ore în fiecare noapte, altfel te duci în zonă de stres și mănânci mult, și dezechilibru hormonal și așa mai departe.
E important în măsurile de stil de viață să renunți la alcool, să renunți la fumat, să te duci într-un indice de masă corporală sub 25 și, bineînțeles, să ai activitate fizică regulată.
Activitatea fizică regulată
Se pare că doar activitatea fizică, deci dacă tu ai o problemă de greutate și începi să faci activitate fizică, asta nu prea o să te ajute să slăbești. Dar dacă asociezi activitatea fizică cu o dietă, se pare că acea activitate fizică te ajută să mergi pe calea căderii în greutate, ajută un pic la o scădere mai rapidă în greutate, te ajută să menții dieta aia sănătoasă. Cumva, activitatea fizică regulată te ajută să fii mai fericit cu ceea ce ai și să te bucuri de mâncarea aia sănătoasă. Și se pare că activitatea fizică regulată, introdusă într-un regim de slăbit unde ai o dietă corect făcută, te ajută să scapi mai mult, să scazi mai rapid din grăsimea viscerală. Adică nu slăbești doar din tot corpul, din masa musculară, din grăsimea de peste tot, ci atunci când introduci activitatea fizică regulată, mușchii se transformă în consumatori de energie și acea energie este luată din grăsimea viscerală. Deci activitatea fizică regulată e foarte bună în acest program.
Tratamentul medicamentos
Nu poți să schimbi stilul de viață sau ești deja într-o zonă mai avansată de sindrom metabolic? Indiferent dacă stilul de viață se schimbă sau nu – esențial e, fundamental e să-l schimbi – există tratament medicamentos. Medicul poate să-ți dea tot felul de preparate pentru trigliceride crescute, pentru tensiune crescută, pentru glicemie crescută și așa mai departe. Există Metformin, există Ozempic. Esențial e că există medicamente care pot să țină aceste valori sub control. Dacă tu cu aceste medicamente îți scazi glicemia de dimineață, îți scazi tensiunea arterială, asta nu înseamnă că revii la normalitate. Pentru că, dacă tu le iei și le scazi, asta îți scade riscul de a dezvolta alte boli. Dacă tu nu le mai iei, tensiunea arterială revine la normal, glicemia a jeun revine la normal și asta te menține în diagnosticul de sindrom metabolic. Dar ai un sindrom metabolic care este sub tratament.
Chirurgia bariatrică
Și, bineînțeles, există soluția chirurgiei bariatrice. Adică poți să ajungi la cuțit, cum s-ar spune, dacă ai un indice de masă corporală peste 35 cu comorbidități severe, sau nu reușești, sau dacă ai obezitate peste 30 și medicamentele n-au funcționat. Asta îți poate recomanda un medic bariatru, un medic care se ocupă de chirurgia bariatrică. Adică o chirurgie în care stomacul tău este tăiat, e decupat o mare parte din el și aruncată, și stomacul acela începe să schimbe modul în care secretă anumiți hormoni care îți dau pofta de mâncare. Ai mai puțin loc pentru acea mâncare, te saturi mai rapid. Semnalele nervoase pe care stomacul le trimite spre creier se schimbă. Se schimbă un întreg fenomen de schimbări și neurologice, și hormonale, și de sațietate, și dinamică, care îți dau acea sațietate și te ajută să slăbești.
Echipa care trebuie să aibă grijă de tine, pentru că nu există un medic care tratează sindromul metabolic și am văzut că e un cumul de simptome și de cauze și de semne, atunci medicul care tratează sindromul metabolic probabil că în primul rând ar trebui să fie un diabetolog. Dar ideal e să fie o echipă multidisciplinară care chiar să țină legătura unii cu alții: un cardiolog, un endocrinolog, un nutriționist, un antrenor, un diabetolog și așa mai departe.
Prevenția e importantă
Și ca idee finală, aș vrea să menționez că prevenția este cheia. Dacă nu ai sindrom metabolic sau ești undeva la început, sau ești așa în borderline, e esențial să-ți menții greutatea sub control, să ai un indice de masă corporală sub 25, să ai o activitate fizică de 300 de minute pe săptămână. Adică în fiecare zi, șase zile pe săptămână, să ai activitate fizică de o oră: mers rapid în parc, alergat, înot, mers cu bicicleta, jucat tenis, jucat fotbal, mers la sală, orice vrei tu. Să ai o dietă care să fie preponderent plină de legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, pește, carne slabă. Asta e ceea ce trebuie să mănânci 90% din cazuri și să nu mai mănânci alte prostii sau foarte rar să mănânci lucruri care au grăsimi saturate, multă sare, zaharuri rafinate și așa mai departe. Bineînțeles, trebuie să renunți la fumat, pentru că e o cauză principală de inflamație în corp, să renunți la alcool sau să bei minim alcool – să bei, nu știu, 100 ml de vin roșu pe zi, nu mai mult. Aia este cantitatea care pare să fie ok în momentul de față, după ce spun studiile. Și să-ți tratezi apneea în somn, în cazul în care ai acea apnee în somn.
În concluzie
Așa că, în concluzie, sindromul metabolic este una dintre cele mai frecvente probleme ale lumii moderne. Prevalența crește, numărul de cazuri crește, obezitatea în țările dezvoltate crește. Și cauzele principale, după cum ai văzut, este creșterea în greutate, excesul caloric, dieta asta nesănătoasă, sedentarismul. Și se pare că și stresul, pentru că și persoanele care tind să mănânce sănătos, sunt normoponderale, fac un pic de sport, ajung uneori să facă sindrom metabolic. Și după ce cauți mai mult în anamneza lor, vezi că sunt persoane foarte stresate. Nu vorbim de un stres din acesta din când în când, vorbim despre un stres constant, zilnic. Oameni care lucrează în producție, unde toată ziua este stres, toată ziua ceva se poate întâmpla, toată ziua cineva poate să nu vină. Adică, în permanență este un stres din ăsta acut, cronicizat, să zicem așa.
Și e important să înțelegem că e prevenibil, complet prevenibil sindromul metabolic prin măsuri de stil de viață. Și dacă înțelegem aceste riscuri și înțelegem ce trebuie să facem și pentru ce, atunci sper ca mulți dintre noi, mulți dintre cei care se uită la acest material, fie să-l evitați, fie să-l descoperiți și să faceți lucruri pentru a reveni la normal, fie să-l țineți sub control.
