Dr. Mihail: Te salut, doctor Mihail aici. Bine ai venit la un nou episod, Boabe de Cunoaștere. Ai văzut deja despre ce vorbim și dacă îl cunoști pe Mihai Ivan, știi de ce ești aici. Dacă nu-l cunoști, dar totuși poate ai un copil, un frate, un prieten care se joacă mult pe calculator și te gândești de ce își pierde timpul, „hai să facă ceva serios cu viața lui”, o să fii surprins de multe ori în discuția de astăzi. Pentru că, atenție, vorbim cu un jucător care are un regim și un antrenament mai ceva decât un sportiv de elită. Vorbim despre un jucător de 24 de ani care are mai multă disciplină, mai mult antrenament și mai multe momente de criză bine gestionate decât aproape orice profesionist din orice domeniu ai putea să-ți imaginezi.
Și este primul român, apropo, campion mondial într-un turneu de Major de Counter-Strike. Dacă nu știi ce-i asta, stai liniștit, o să afli (că am și eu multe întrebări). Dar un turneu de Major este urmărit de aproape 2 milioane de oameni care se uită la cum dai click cu acest deget și se pare că nu atât degetul contează, cât psihicul și creierul pe care trebuie să-l antrenezi. Și dacă nu te-am făcut încă curios, vorbim cu un jucător care are un salariu probabil mai mare decât orice director de firmă mare din România. Dacă te-am făcut curios, rămâi până la capăt pentru că eu am multe întrebări și sper să am cât mai multe răspunsuri astăzi. Mulțumesc, apropo, UniCredit, pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere.
Mihai, „iM” cum ți se spune. Salut!
Mihai Ivan (iM): Salut! Da, în primul rând mulțumesc.
Dr. Mihail: Eu mulțumesc din suflet că ai venit la podcast.
Mihai Ivan (iM): Nu, eu mulțumesc că m-ai făcut mai tânăr.
Dr. Mihail: A, de ce? Cât am zis? 24? Câți ani ai de fapt?
Mihai Ivan (iM): Ai zis 24, am 26.
Dr. Mihail: 26. Ok, un jucător bun, 26 de ani. N-o să reluăm această introducere, deja ne-am așezat bine pe ea. Mersi că ți-ai făcut timp și că ai venit la podcast. Tu nu te antrenezi în România. În România vii din când în când și am prins această ocazie. Chiar a fost un turneu, nu, acum un…
Mihai Ivan (iM): Da, am venit acum 4-5 zile din Rotterdam, din Olanda, unde a fost ultimul concurs, și am avut și eu câteva zile libere. Tocmai de aia am putut să vin.
Dr. Mihail: Vreau să prezint un pic conceptul pe care noi l-am aflat și de care eu habar n-am, sincer, și am fost efectiv șocat. Vreau să-i mulțumesc lui Vlad care este aici și care cumva te-a propus la podcast. Vlad e colegul nostru de pe social media și a zis la un moment dat că pleacă câteva zile la Cluj la un turneu de Counter-Strike. Și a dat cu virgulă așa, pentru că eu am jucat Counter-Strike când eram mic în sălile de gaming. Mă duceam și îmi luam 12 ore toată noaptea, luam o pizza, o cola și jucam cu băieții. Era super șmecher. Am mai jucat și recent, joc CS 1.6, și cumva eu cam asta știam despre Counter-Strike. Am aflat însă cu stupoare că la Cluj, recent, a fost acest campionat. Pe ce a fost? Pe o arenă cu mulți oameni?
Mihai Ivan (iM): Da, s-a ținut și anul trecut, doar că noi nu am participat.
Dr. Mihail: Ideea e că sunt echipe de jucători care se joacă și foarte mulți alți oameni care se uită, e foarte mult interes acolo, mult spotlight, sponsori. E ca un spectacol. Ai putea spune că s-a ajuns ca la un meci de fotbal la care vii și te uiți?
Mihai Ivan (iM): Nu poți să compari încă cu un meci de fotbal pentru că acolo vin foarte mulți oameni. Adică, maximul la care am jucat eu au fost 13.000 – 14.000 de oameni în arenă.
Dr. Mihail: 13.000 – 14.000 de oameni în arenă care se uită la un meci de Counter-Strike!
Mihai Ivan (iM): Da, plus cine se uită online. Deci nu pot să compar chiar atât de bine cu fotbalul, dar a crescut foarte mult. Mai ales după pandemie, când lumea n-avea ce să facă, se uita la Counter-Strike, se juca sau alte jocuri, și de acolo a crescut enorm.
Dr. Mihail: Poți totuși să ne explici în 30 de secunde, pentru cineva care nu știe, ce faci tu profesional? Cu ce te ocupi?
Mihai Ivan (iM): Mă joc pe calculator. Ce pot să zic? Vorbeam, glumeam cu prietena mea, Denisa, și ziceam: „Ce-ți răspund la întrebarea asta? Păi, mă joc pe bani pe calculator”. Dar nu este pur și simplu așa. Eu o iau așa: a fost un hobby, cum a fost la toată lumea, și a devenit un job. Ceea ce este de neimaginat.
Dr. Mihail: Ca și cum te-ai fi jucat fotbal de plăcere în curtea școlii și după aia ai ajuns să faci ceva din asta și să și câștigi bani. Și la nivelul ăsta, înțeleg că se câștigă asemenea unei Ligi I de fotbal. Nu?
Mihai Ivan (iM): Se câștigă foarte bine.
Dr. Mihail: Totuși, când oamenii aud că te joci pe calculator, care e prima reacție de regulă sau ce înțeleg ei greșit?
Mihai Ivan (iM): Eu pur și simplu le spun că mă joc pe calculator. În mare parte, cine mă întreabă știe cât de cât ceva în partea asta și e vorba de e-sports.
Dr. Mihail: Ce înseamnă e-sports?
Mihai Ivan (iM): Sport electronic.
Dr. Mihail: Ai putea zice că sport înseamnă să faci ceva fizic cu corpul…
Mihai Ivan (iM): Facem și chestii fizice. Noi avem psiholog la echipă, și foarte multe echipe au. Au și nutriționist, unele am aflat de curând că au și fizioterapeut care vine cu ei la concursuri. Noi nu avem, dar aș vrea să avem.
Dr. Mihail: Deci, stai un pic. Voi aveți o echipă de Counter-Strike cu care mergeți la campionate, e-sports care are antrenor, manager în spate, echipă de marketing, nutriționist… și psiholog, ai zis?
Mihai Ivan (iM): Da, psiholog avem, care vine cu noi la concursuri.
Dr. Mihail: Păi și ce vă învață psihologul? Cum decurge o ședință de terapie între un e-sports gamer și un psiholog?
Mihai Ivan (iM): Avem ședințe 1 la 1 în care vorbim cum vorbesc eu cu tine acum, despre concursuri, despre presiune, emoții, absolut orice. Și are ședințe și cu echipa, toți cinci. Dacă scopul nostru e să ne calificăm la Major (Majorul fiind ultimul concurs după fiecare sezon), vorbim despre ce trebuie să facem, pe ce să ne focusăm, ne ajută să fim toți pe aceeași lungime de undă. Mai aduce și partea asta să ne mișcăm. Într-o zi normală de concurs noi începem cu o plimbare de dimineață (15 minute), după aia breakfast, și după aia avem ceva ce numim „mental”, adică facem niște exerciții ca să ne menținem rutina. Și abia apoi începem antrenamentul în sine.
Dr. Mihail: A, ok. Deci e o întreagă rutină. Nu vă treziți și vă puneți la calculator. Știi, când ai zis că aveți psiholog, îmi imaginam o discuție de genul: „Mihai, ce ai simțit în interior când ți-ai luat headshot? Cum ți-ai exprimat furia? Te-ai gândit în loc să-l împuști înapoi să-i spui: Uite, în momentul în care mi-ai dat headshot, nu m-am simțit confortabil…”
Mihai Ivan (iM): [Râde] Poate să fie așa, dar între coechipieri! Că mai sunt mici fight-uri, mici discuții: „eu vreau să fac așa, tu vrei să faci așa”.
Dr. Mihail: E un fel de terapie de cuplu de 5. Scuze, 6, că e și antrenorul. E incredibil. Aș vrea să te întreb, ca jucător de Counter-Strike, ai putea să te compari mai degrabă cu un șahist, cu un pilot de Formula 1 sau cu un jucător de fotbal?
Mihai Ivan (iM): Cu un jucător de fotbal aș zice, pentru că șahistul și Formula 1 sunt sporturi individuale. În Counter poți să fii individualist, dar nu ajungi nicăieri. Sunteți 5 oameni, dacă unul nu merge, nu merg nici ceilalți. Ești într-o echipă, poți să fii cel mai bun atacant și să iei 7 goluri dacă apărarea sau portarul nu joacă.
Dr. Mihail: Noi am pornit discuția presupunând că oamenii știu ce înseamnă Counter-Strike. Cum ai explica jocul? Cine câștigă?
Mihai Ivan (iM): Sunt două echipe: Teroriști și Counter-Teroriști (Polițiștii). Se joacă maxim 24 de runde, 12 cu 12. Teroriștii trebuie să pună bomba într-un timp limitat. Dacă bomba a fost pusă, polițiștii trebuie să-i dea defuse sau să elimine teroriștii înainte. Cine ajunge primul la 13 runde câștigă. Dacă e egalitate la 12, se joacă overtime.
Dr. Mihail: Cum tragi linia? Unde e diferența între a te juca pur și simplu de plăcere acasă și a fi jucător profesionist?
Mihai Ivan (iM): Există platforma FaceIt, unde pur și simplu te duci, te joci cu prietenii, te joci solo… Linia e trasă când ajungi la o echipă și ești salariat. Ca să ajungi acolo trebuie să te joci foarte mult, să fii bine mental, că altfel clachezi. Comunitatea este foarte toxică. Poți să devii tu toxic din cauza altora. Dar dacă joci bine la un moment dat, te vede cineva. E imposibil să nu te vadă cineva dacă ești bun.
Dr. Mihail: Unde te vede? Ce ar trebui să facă un copil ca să fie văzut?
Mihai Ivan (iM): Să se joace pur și simplu! S-au deschis foarte multe academii care iau copii de 13, 14, 16 ani. Dar trebuie să ai deja level 10 pe FaceIt (maximul). Și academiile astea te cresc.
Dr. Mihail: Care a fost momentul la tine în care ți-ai dat seama că poți să urmezi o carieră?
Mihai Ivan (iM): Când mi-am cumpărat primul calculator din banii câștigați de la un leaderboard. Era o platformă, locul 1 lua 1250$ pe săptămână. Eu am câștigat o dată locul 3, undeva la 500$, și mi-am luat un calculator. Aveam 18 ani. Am început foarte târziu, față de copiii de acum care la 16 ani joacă deja la echipe.
Dr. Mihail: Părinții tăi au fost reticenți?
Mihai Ivan (iM): N-am avut probleme cu părinții pentru că eu nu lipseam de la școală. Scuza lor era: „dacă nu lipsești de la școală, poți să te joci cât vrei”. Făceam temele în pauze la școală și acasă mă jucam.
Dr. Mihail: Totuși, ai dat la o facultate?
Mihai Ivan (iM): Da, am dat la facultate la Veterinară. Jucam deja la Nexus, la turnee decente. Dar la Veterinară nu puteai să lipsești deloc, aveai prezență obligatorie, altfel te picau. Am mers la primele examene, evident că le-am picat pe toate că n-am avut timp să învăț. Am avut de ales: ori continui cu Counter-ul, ori continui cu facultatea.
Dr. Mihail: Și ți-a fost greu?
Mihai Ivan (iM): Nu, mi-a fost foarte ușor să aleg Counter-ul. Mersesem la facultate doar din cauza părinților, să am un backup.
Dr. Mihail: Până la ce vârstă poți juca?
Mihai Ivan (iM): Marea majoritate se opresc pe la 34-35 de ani. Probabil din cauza reflexelor. Vin copiii care sunt mai rapizi, mai dinamici.
Dr. Mihail: Care e apogeul?
Mihai Ivan (iM): Se zice că între 24 și 27-28 de ani.
Dr. Mihail: Ce tare! Adică vârsta pe care o ai tu acum.
Mihai Ivan (iM): Da.
Dr. Mihail: Ok. Și asta ne duce la următoarea întrebare. La un fotbalist ai putea să înțelegi de ce apare acest declin, pentru că corpul lui începe să îmbătrânească, articulațiile încep să lase, se accidentează, nu mai are performanța aceea de tânăr de 27-28 de ani care trage cu toată forța.
Mihai Ivan (iM): La noi e diferit. La noi e pe reflexe. Cum îți coordonezi mâna stângă pe tastatură, mâna dreaptă pe mouse și ce se întâmplă pe ecran. Trebuie să faci anumite chestii foarte rapid, trebuie să le gândești foarte rapid și, pe lângă asta, trebuie să le și execuți în același timp.
Dr. Mihail: Ok, deci e creier. Practic, e reziliența și tinerețea creierului care procesează toate astea.
Mihai Ivan (iM): Da.
Dr. Mihail: Și asta înseamnă că creierul începe să îmbătrânească și nu mai are rezultate în fața unei competiții cu un creier tânăr care le face imediat. Deci e fix ca la sport!
Am înțeles până acum traiectoria cu facultatea la care ai dat pentru a avea ceva de siguranță. Simți că a fost un timp pierdut?
Mihai Ivan (iM): Nu, cred că am avut și noroc (sau ghinion) că a fost fix în perioada dinainte de pandemie și totul a trecut online. Făceam lecțiile de acasă, eram prezent, dar imediat mă jucam. Apoi m-am lăsat de facultate fix înainte să vină anii 3 și 4, pentru că oricum ar fi trebuit să iau aceeași decizie.
Dr. Mihail: Simți că ai sacrificat ceva pe drum totuși în acest parcurs?
Mihai Ivan (iM): Cred că cel mai mult sacrifici timp. Dacă ajungi la nivelul acesta, ești foarte mult timp plecat de acasă, pentru că nu te joci la concursuri de acasă, ci de oriunde din lume. Am fost în Asia, în Arabia Saudită, în America, în Brazilia, peste tot. Foarte mult timp îl petreci pe drum. Făcusem un calcul: într-un an normal de competiții, suntem nouă luni plecați și doar vreo trei luni acasă.
Dr. Mihail: Aș fi curios să văd cum arată o zi normală de antrenament și ce presupune pregătirea pentru un turneu dintr-un bootcamp. Ce înseamnă bootcamp?
Mihai Ivan (iM): Bootcamp-ul înseamnă cantonament ca la fotbal. Mergem toți împreună înainte să înceapă sezonul. De obicei avem două bootcamp-uri pe an: unul în ianuarie până în vară, și altul din vară până la sfârșitul anului (înainte de Major, care e ultimul concurs din sezon, un fel de Campionat Mondial). Mergem toți într-o locație să ne vedem și să ne antrenăm împreună, fizic.
Dr. Mihail: Cât se stă în acest cantonament?
Mihai Ivan (iM): Depinde. Am stat și o săptămână, și două, dar am stat și trei săptămâni (deși alea au fost cu ghinion, pentru că trebuia să ne calificăm la un concurs online, nu ne-am calificat și am rămas în bootcamp până la următorul).
Dr. Mihail: Cum arată o zi în acest bootcamp? Cât dormiți, ce faceți?
Mihai Ivan (iM): O zi normală începe la ora 9:00 cu o plimbare de 10-15 minute pe afară ca să ne trezim. Apoi venim direct la partea de „mental” de care îți ziceam: avem exerciții ca să ne păstrăm rutina. Exerciții fizice ușoare, eu am învățat să jonglez, apoi medităm cu ochii închiși vreo două minute ascultând ce ne zice psihologul.
Dr. Mihail: Și toate astea durează cât?
Mihai Ivan (iM): Cam o oră, de la 9:00 la 10:00. La 10:00 mâncăm. Fiecare mănâncă ce vrea – deși am încercat cu nutriționist, suntem totuși gameri, nu avem nevoie de o condiție fizică de fotbalist. Eu mănânc sandvișuri cu ouă, altul își face cereale. De la 10:30 coborâm jos în „basement” la PC-uri și începem o discuție teoretică de o oră jumătate – două ore.
Dr. Mihail: Adică nu vă jucați încă? Discutați strategia?
Mihai Ivan (iM): Da, nu ne jucăm. Ne uităm pe un televizor conectat la laptopul antrenorului. Ne uităm la alte meciuri ale altor echipe sau la ce am jucat noi înainte (la „demo-uri”). Folosim un website numit Skybox, care e destul de scump (peste 1000 de dolari/lună), unde vezi absolut tot: ce faci tu, ce face adversarul, greșelile de poziționare. Acolo facem schemele pe care vrem să le punem în aplicare.
Dr. Mihail: Bun, și după strategia teoretică?
Mihai Ivan (iM): Urmează antrenamentele. Jucăm un meci împotriva unei alte echipe, de exemplu Fnatic. Doar că la antrenament se joacă toate cele 24 de runde, indiferent de scor (chiar dacă îi bați 12-0), ca să poată toată lumea să își exerseze schemele atât ca teroriști, cât și ca polițiști.
După două astfel de meciuri (cam 2 ore), luăm o oră pauză. După pauză, mai stăm o oră de teorie, apoi 40 de minute de „warm-up” (încălzire ca să tragem bine), urmate de încă două-trei meciuri de antrenament. Terminăm undeva la 8:00 sau 9:00 seara.
Dr. Mihail: Uite, cineva ne ascultă acum și zice: „Mamă, păi aș putea și eu să fac asta. Stau într-o vilă, mănânc, mă plimb și mă joc toată ziua.” Îți dă iluzia simplității. Care e realitatea nevăzută?
Mihai Ivan (iM): Psihicul e solicitat foarte mult! Gândește-te că de la 11:00 până la 21:00 tu trebuie să fii perfect concentrat. Dacă doar te joci de dragul de a te juca, ai pierdut timpul degeaba. Trebuie să pui în aplicare tot ce a vorbit antrenorul ore în șir, să fii atent la detalii. La finalul zilei ești epuizat psihic 100%.
Dr. Mihail: Cum e somnul? E obligatoriu să te culci la o oră anume?
Mihai Ivan (iM): Nu avem restricții foarte stricte. După 21:00, unii se mai joacă FaceIt cu prietenii, alții se joacă alte jocuri ca să se relaxeze. Dar, în mod normal, e recomandat să nu te culci mai târziu de ora 1:00, pentru că la 8:30 trebuie să fii treaz pentru program.
Dr. Mihail: Pentru jucătorii de fotbal există atracții de la care trebuie să se abțină: petreceri, lume mondenă, consum de substanțe, alcool. Voi de la ce vă abțineți?
Mihai Ivan (iM): În bootcamp oricum n-ai ce face, că e o vilă izolată la o oră de Barcelona. Dar da, avem aceleași reguli: să nu bei, să nu consumi alte substanțe, pentru că nu e bine, îți strici tu performanța și strici și mood-ul celorlalți patru jucători și al antrenorului.
Dr. Mihail: Există și doping în e-sports?
Mihai Ivan (iM): Da. Nu la toate, dar la concursurile cele mai mari, după ce joci meciul (nu înainte), se fac teste anti-doping din salivă. Iau doi jucători random din echipă. Pe mine m-au luat de foarte multe ori la test. Sunt vizate substanțe care te fac mai concentrat. Noi, în afară de unii jucători care beau energizante sau cola zero, consumăm doar pastile efervescente de pus în apă… cu electroliți.
Dr. Mihail: Eram curios dacă există consum de Propranolol (un beta-blocant neselectiv). E o pastilă de tensiune care blochează receptorii de adrenalină, reduce tremurul mâinilor, anxietatea și frica de public.
Mihai Ivan (iM): N-am auzit de el. Nu pot să zic pentru absolut toți jucătorii din lume, dar din ce știu eu nu este acceptabil absolut deloc și cred că ar ieși la testul doping. Dar emoțiile și publicul chiar fac diferența. Noi avem jucători care joacă excelent în „group stage” (fără public, în studio), dar când ajung în arenă cu mii de oameni nu mai joacă bine deloc, și viceversa.
Dr. Mihail: Tu ai câștigat un Major cu NAVI în 2024. Ați fost cea mai bună echipă din lume, iar tu ai fost clasat pe locul 16 în lume. Cum se simte presiunea pe scenă când se uită aproape 2 milioane de oameni la tine?
Mihai Ivan (iM): Nu mă gândesc absolut deloc la asta. Când intrăm pe scenă am emoții, dar în secunda în care mă așez la calculator și îmi trag monitorul foarte aproape de față, nu mai văd nimic în stânga sau în dreapta. Văd doar pătratul monitorului, intru în joc și mă concentrez strict la ce am de făcut.
Dr. Mihail: Ce rezoluție ai în joc? Este o memă cu un jucător de CS care este întrebat asta și zice „Always the same… 1280 pe 960”.
Mihai Ivan (iM): Da, pe aia joc și eu. Toată lumea s-a obișnuit cu ea pentru că modelul inamicului pe ecran este considerat optim (4:3 întins). Nu e nici prea subțire, nici prea gras.
Dr. Mihail: Care este viteza de reacție? De când vezi inamicul până apeși pe trăgaci?
Mihai Ivan (iM): Media la un jucător pro este undeva la 170-180 milisecunde (0.18 secunde). Eu la teste am scos și 158-160 milisecunde. E o fracțiune de secundă.
Dr. Mihail: Contează tehnologia, mouse-ul cu care joci?
Mihai Ivan (iM): Înainte conta foarte mult, dar acum toți producătorii buni au cam aceiași senzori optici de top. Contează doar forma mouse-ului și cum s-a obișnuit fiecare mână pe ea. Se va ajunge probabil să se scaneze palmele pentru a crea mouse-uri 100% personalizate (un fel de „talonete” pentru mouse).
Dr. Mihail: Cât la sută din victorie înseamnă creier și psihic? Că, la nivelul ăsta, toată lumea știe să tragă perfect la țintă.
Mihai Ivan (iM): Mentalul și „knowledge-ul” (experiența) fac toată diferența. Sunt doar 7 hărți în jocul activ, dar există 1000 de situații diferite într-o singură rundă de 2 minute. Trebuie să știi perfect ce să faci dacă adversarul face o mișcare neașteptată. Noi avem protocoale de echipă. Câștigă echipa care are protocoalele mai bune și un mental mai stabil.
Dr. Mihail: Ai avut momente de cădere psihică, când ai clacat emoțional?
Mihai Ivan (iM): Am avut două momente grele. Unul a fost cel mai rău, legat de o anumită persoană din scenă, dar prefer să nu intru în detalii pe cameră pentru că nu vreau să mai am de-a face cu așa ceva niciodată.
Dr. Mihail: Există rivalitate între echipe?
Mihai Ivan (iM): Foarte multă. Noi, cu NAVI, aveam o mare rivalitate anul trecut cu cei de la G2, deși de obicei îi băteam constant. Se mai lasă și cu „toxicitate” (trash talk). În group stage se joacă pe calculatoare față în față. Când se termină o rundă se ridică anumite geamuri despărțitoare. Unii se ridică și țipă la ceilalți prin geamurile alea… E amuzant de privit din exterior.
Dr. Mihail: Vreau să profit de prezența ta aici și mi-ar plăcea mult să mă înveți ceva. Eu de exemplu jucam CS 1.6, care a devenit cam boring…
Mihai Ivan (iM): Unii se mai joacă, să știi.
Dr. Mihail: Da, e mișto. Dar mi-am luat PlayStation și joc pe consolă Arc Raiders.
Mihai Ivan (iM): Ceea ce e enervant. Nu, nu e ok. Eu mă joc pe calculator, nu pot să mă joc niciun shooter cu joystick.
Dr. Mihail: Dar e realizabil? Adică merită să mai învăț să joc pe consolă sau n-are rost?
Mihai Ivan (iM): Mouse și tastatură 100%. Orice jucător care joacă de pe PC, cu mouse și tastatură, nu-ți dă nicio șansă ție, care joci de pe consolă. Ai mult mai multă precizie pe mouse față de joystick.
Dr. Mihail: Corect. În fine, eu joc Arc Raiders. Este un extraction shooter, pentru cei care nu-l știu, un joc superb! Te aruncă pe o hartă mare cu mulți alți jucători. Jocul a fost gândit ca PvP inițial, dar poți să alegi să nu te împuști cu ceilalți. Activezi microfonul și zici: „Friendly, friendly, don’t shoot! I’m friendly”. Și ăla zice și el: „Friendly, don’t worry”. Și vine lângă tine, iar apoi te împușcă pe la spate și te omoară! Noi le zicem „rats” (șobolani). Și pierzi tot loot-ul (arme, haine, gloanțe) pe care l-ai strâns cu greu! Zi-mi cum să fac față la situațiile astea, că mă supără, îmi vine să închid!
Mihai Ivan (iM): Poți să joci singur sau în echipe de trei. Dacă joci singur, așa se întâmplă… Nici mie nu-mi place să mă joc singur FaceIt la CS. Nu știi de cine dai, poate e toxic, poate n-are chef. Prefer să mă joc cu prietenii mei chiar dacă unii sunt mai slabi, decât să dau cu solo queue. În jocurile de genul Arc Raiders, la început toți erau friendly, dar după câteva zile toată lumea a început să se împuște pentru că nimeni nu mai are încredere în nimeni.
Dr. Mihail: Îți pierzi încrederea în umanitate efectiv! Îți vine să dai cu pumnul în masă! Bine, n-am masă că mă joc de pe scaun…
Dacă sunt copii sau tineri care ne urmăresc și sunt supărați că părinții lor nu înțeleg ce fac ei… Să știți că nici nevastă-mea nu înțelege ce fac! Eu am luxul de a mă juca cu porția doar două-trei ore, sâmbăta seara. Așa că bucurați-vă de copilărie și de faptul că părinții vă lasă să vă jucați, atâta timp cât mergeți la școală!
Mihai Ivan (iM): Și ce puteți să faceți este să le arătați acest podcast părinților, ca să înțeleagă ce înseamnă e-sports și că poți face o carieră din asta. Fiind copil ai foarte mult timp liber. Poți să și mergi la școală, să și te joci ca să vezi dacă ai vreo șansă să ajungi undeva.
Dr. Mihail: Câți reușesc din cei care încearcă?
Mihai Ivan (iM): Foarte puțini. Depinde foarte mult și de unde ești. Dacă ești din Germania, Suedia, Rusia, Polonia, ai mult mai multe șanse ca în România. Aici n-au fost prea multe porți deschise. Înainte să am oferta de la NAVI (echipa la care sunt acum), avusesem o singură altă ofertă mai mică. Din punctul meu de vedere meritam măcar să mă testeze echipele mari, dar probabil se gândeau să ia pe cineva „mai safe” din altă țară.
Dr. Mihail: Ai ajuns la acest nivel de performanță. Nu te întreb exact cât câștigi tu, că nu suntem în Statele Unite să vorbim deschis despre asta. Dar, un jucător ca medie, la nivelul tău, câți bani poate să câștige pe lună?
Mihai Ivan (iM): La nivelul la care sunt eu, datele sunt destul de cunoscute. Se câștigă de la 10.000 de euro în sus pe lună, doar din salariu.
Dr. Mihail: Și care sunt premiile la concursuri, la un Major, de exemplu?
Mihai Ivan (iM): Major-ul are ceva în plus: fiecare jucător primește un sticker personalizat în joc, pe care fanii îl cumpără, iar tu iei procente din vânzări. Banii din stickere vin pe lângă salariu și pe lângă premiul turneului (prize pool). Pentru locul întâi la Major, echipa câștigă undeva la 500.000 de dolari.
Dr. Mihail: Ajungi practic să fii mai bine plătit decât un jucător din Superliga României de fotbal! Care a fost prima achiziție „nesăbuită” pe care ți-ai luat-o din acești bani?
Mihai Ivan (iM): Mi-am luat un ceas Rolex, un pic mai scumpicel, dar l-am luat imediat după ce am câștigat Major-ul, ca să rămână o amintire. Oricum ceasurilor de genul nu prea le scade prețul, deci a fost o plăcere, dar nu neapărat „nesăbuită”.
Dr. Mihail: Cum te-ai simțit când ai câștigat acel Major?
Mihai Ivan (iM): A venit la pachet cu de toate. Gândește-te că primul concurs mare pe care l-am câștigat în noua formulă a fost direct Major-ul (Campionatul Mondial). Reacția a fost: „What the fck? Ce s-a întâmplat?”*. Ne-a dat un confidence uriaș. După acel turneu am mai câștigat încă trei competiții și am ieșit „Echipa Anului” pe 2024.
Dr. Mihail: Dacă ți s-ar lua Counter-Strike-ul mâine, ce abilități formate în joc ai putea folosi în altă profesie?
Mihai Ivan (iM): Multe. De la răbdare până la precizie și reziliență. Eu aș fi vrut să mă fac fotbalist când eram mic, m-aș fi descurcat și acolo, deși fizic e mult mai solicitant pe partea de condiție fizică.
Dr. Mihail: Când nu te joci și ești în afara concursurilor, îți place viața fără tehnologie? Ce faci?
Mihai Ivan (iM): Să știi că nu prea mă despart de calculator. Stau la el, dar nu mă joc CS. Mă uit la seriale, pe YouTube sau mă joc alte jocuri total diferite. Mai ies la un tenis cu piciorul, la padel, dar cam atât. Nu călătoresc tot timpul liber, pentru că oricum petrec luni întregi zburând prin lume la concursuri.
Dr. Mihail: Te gândești să ai copii în viitor? L-ai lăsa să se joace?
Mihai Ivan (iM): În momentul de față nu vreau, dar pe viitor se pot schimba multe (cum nici cafea nu beam acum 5 ani, iar acum beau în prostie). Dacă voi avea și va vrea să se joace, 100% o să-l las. E alegerea lui. Dacă vrea să devină profesionist, îl susțin, dar nu-l voi obliga eu.
Dr. Mihail: Ce sfat ai pentru un tânăr care se uită la noi și vrea să ajungă pro-player?
Mihai Ivan (iM): Să se concentreze pe el însuși. Să fie el, să nu încerce să copieze pe altcineva. Să asculte de părinți, să nu lipsească de la școală ca să aibă mereu o plasă de siguranță (un backup). Ca adolescent ai destul timp să te joci fără să neglijezi școala, pentru a vedea dacă ai potențial să ajungi la o academie internațională.
Dr. Mihail: Și ce le-ai transmite părinților acelui copil care poate nu sunt de acord?
Mihai Ivan (iM): Dacă văd că are talent, vrea cu adevărat și poate a și început să câștige mici concursuri (50-100 euro sau niște periferice), să aibă încredere în el și să-i acorde măcar un an de zile de susținere, să vadă unde poate ajunge.
Dr. Mihail: Care e acel secret care separă top 1% din lume de restul care tot încearcă și nu reușesc?
Mihai Ivan (iM): Răbdarea și așteptarea momentului. Foarte mulți jucători buni au ajuns la echipe mari, au eșuat pentru că nu s-au adaptat și apoi au renunțat. Trebuie să știi să revii. Eu, la Nexus acum 6-7 ani, am fost dat afară de 3 ori din echipă! O dată că n-am jucat destul de bine, altă dată din alte motive. Dar de fiecare dată am tras de mine, am evoluat, m-au testat din nou și m-au luat înapoi. Faza e să nu renunți și să ai răbdare!
Dr. Mihail: Am reținut! Ai un ultim sfat tehnic pentru mine cu Arc Raiders?
Mihai Ivan (iM): Ia-ți tastatură și mouse! Tastatura să fie mecanică (se simte mult mai bine mișcarea stânga-dreapta). Iar la mouse, ia ceva pe la 400-500 RON. Toate de la firmele mari (ex. Logitech) au senzori la fel de buni, contează doar forma, să-ți stea bine în mână.
Dr. Mihail: M-ai convins. O să-mi fac setup-ul. Dacă vreți să facem echipă în Arc Raiders, apelați la mine! Mihai, îți mulțumesc din suflet că ai venit la podcast și că ne-ai povestit toate astea. M-aș bucura să vin să te văd la următorul campionat.
Mihai Ivan (iM): Dacă vrei să vii, ești invitat, doar că următorul mare turneu (IEM Cologne) e la Köln, în Germania.
Dr. Mihail: Ce tare! Mersi mult. Îmi place că am bifat o nouă perspectivă asupra acestui nou sport, care implică disciplină, anduranță psihică și perseverență uriașă. Părinți, arătați acest video copiilor, iar copii, arătați-l părinților! Lăsați-ne comentarii, ajută super mult algoritmul. Mulțumim UniCredit Bank pentru sprijinirea acestui proiect educațional. Ciao, pe curând!
