Iar inflamația asta este, de fapt, al treilea element în mecanismul sindromului de intestin iritabil și vorbim despre inflamație de nivel scăzut. Spre deosebire de alte boli inflamatorii intestinale, sindromul de intestin iritabil nu este caracterizat de o inflamație acută severă, care este, de regulă, zgomotoasă. Totuși, există o inflamație ușoară, dar cronică, care contribuie la simptomele acestui sindrom de intestin iritabil și afectează calitatea vieții.
Al patrulea element al acestui mecanism sau acestor mecanisme în sindromul de intestin iritabil este fix disbioza, adică dezechilibrul microbiomului intestinal, care este alterat, iar bacteriile benefice sunt înlocuite parțial de bacterii care pot contribui la disconfortul abdominal, balonare și alte simptome neplăcute. Disbioza este strâns legată de modificările în motilitate intestinală și hipersensibilitatea intestinală. Deci, practic, tot ce am vorbit mai devreme: hipersensibilitatea, afectarea acestei bariere, inflamația de nivel scăzut, toate au de-a face cu această disbioză, care, în sine, este un element central al mecanismelor prin care apare sindromul de intestin iritabil.
Și un al cincilea element este activarea sistemului imunitar, pe care am menționat-o puțin mai devreme. La pacienții cu sindrom de intestin iritabil, activarea sistemului este puternică și asta duce la un nivel scăzut de inflamație cronică.
Și, în contextul celor pe care le-am descris mai sus, având criteriile Roma IV, care pun un diagnostic, și având aceste mecanisme pe care le cunoaștem, există mai multe intervenții care se bazează pe ghidurile clinice actuale și includ tratamente care variază de la probiotice și prebiotice la modificări dietetice și chiar transplant de microbiota fecală în cazuri severe.
Acum, e un lucru curios la care vreau să mă opresc puțin și anume transplantul de microbiota fecală. Cum am spus mai devreme, microbiota fecală, de fapt, este transplant de fecale, când iei fecale de la un om și le transplantezi în colonul unui alt om. Și această terapie, să-i zicem, această metodă terapeutică este una dintre cele mai eficiente în anumite afecțiuni pe care le cunoaștem. Spre exemplu, dacă un pacient suferă de Clostridium difficile, este infectat cu Clostridium difficile, care este o boală foarte neplăcută, în care acest patogen, care este prezent, de regulă, la majoritatea dintre noi, acest patogen înflorește în intestinul acelui pacient, în colonul gros al acelui pacient, pentru că, în loc să fie suprimat de restul florei care deține monopolul, restul florei sănătoase, când flora aceea sănătoasă este distrusă de antibiotic, ceea ce se întâmplă des în spitale, pentru că în spital tu ești tratat de o anumită infecție, ți se dă antibiotic, flora ta normală este suprimată și, în același timp, acel Clostridium difficile, pe care-l iei poate chiar din spital, care e rezistent la antibiotic, începe să crească. Asta duce la o boală foarte zgomotoasă, în care pacientul are zeci de scaune apoase, se deshidratează, colonul este foarte iritat și crește, ajungând în unele cazuri la un mega dolico colon, un colon foarte mare care, cum stă de contas pe o radiografie, ocupă efectiv tot abdomenul. Este o boală foarte neplăcută, care este tratată, din nou, cu foarte multe antibiotice. Atunci când bacteria răspunde la acele antibiotice, pacienții, să zic, au remisia bolii, dar după aia recad și au multe recăderi și reactivări ale bolii. Și cel mai eficient tratament în această patologie este transplantul de fecale, denumit și transplant de microbiota fecală.
Acum, de ce este denumit microbiota fecală? Pentru că un lucru foarte curios este acela că tu, când te duci la baie și faci treaba mare și te uiți în vasul de WC, ceea ce vezi acolo, jumătate din ceea ce vezi sunt bacterii. Deci în fecale, jumătate, 50% din materia fecală este bacterie și 50% sunt resturi alimentare digerate, amestecate și expulzate ca resturi, da? Toate, bineînțeles, combinate cu apă și cu sucuri digestive, bilirubină, care-i dă culoarea aceea maronie, dar, în esență, când te uiți la materia fecală, jumătate este microbiom. Deci denumirea de transplant de microbiota fecală este o denumire corectă, pentru că tu transplantezi, da, jumătate e materie fecală, dar jumătate este microbiota.
Acum, singurul impediment în a face asta mai des și motivul pentru care transplantul de materie fecală este încă în studii care se fac greu, singurul motiv este mintea noastră, este creierul nostru, căruia acest tip de tratament i se pare ceva ieșit din comun, să zicem, dezgustător și un lucru pe care nu ai vrea să-l faci și ca medic și ca pacient, da? Probabil că unui pacient îi este mult mai ușor să spună: „Am primit un transplant de rinichi”, în loc să spună: „Am primit un transplant de materii fecale.” Îți e mai greu să zici asta. Dar, în esență, materia fecală, care este jumătate microbiom, de la o persoană sănătoasă poate să fie transplantată, luată și pusă în colonul unei persoane nesănătoase, iar bacteriile sănătoase încep să repopuleze colonul persoanei nesănătoase și asta poate să rezolve problema, disbioza.
În privința sindromului de intestin iritabil, transplantul de fecale încă este studiat, dar are rezultate promițătoare. În privința tratamentului de Clostridium difficile este cel mai eficient tratament. Cu toate astea, majoritatea spitalelor din lume preferă să dea antibiotice, pentru că e mai simplu să dai unui pacient niște pastile, pentru tine ca medic și probabil că și pentru pacient, decât să faci transplant de materii fecale, cu toate că transplantul de materii fecale nu este chiar atât de oribil pe cât pare. Într-adevăr, ai nevoie de niște subiecți sănătoși. Subiecții aceia sănătoși își fac treaba mare într-un sac special furnizat lor pentru asta, după care acel săculeț îl iau, sau recipient, orice ar fi el, îl aduc la laborator. La laborator, acele fecale se testează, se fac foarte multe teste, se prepară în diverse tipuri. Dacă există anumite bacterii, ele… ele sunt cumva înlăturate și, după ce acel scaun trece diverse probe, el este prelucrat, el este centrifugat, anumite lucruri se scot din el și el se transformă fie în niște capsule mari, fie este inserat în niște compartimente speciale, urmând ca pacientului care are afecțiunea pentru care este tratat, sau pacientului aceluia i se face o colonoscopie sub sedare, adică el doarme, da, și medicul îi face o colonoscopie, intră cu colonoscopul în colon și departe în colon, da, printr-un tub special se… hai să zicem așa, se injectează acel shake. Este pur și simplu, în final, un shake, care este transferat în colonul pacientului respectiv, fără antibiotice, fără tratamente care durează mult și care sunt toxici. Deci este cel mai bun tratament pentru Clostridium difficile. Cu toate astea, cu toate că se știe asta, el nu este utilizat și probabil că n-o să fie utilizat pentru că nouă ne este greu să acceptăm acest lucru, că ni se face transplant de materii fecale de la o altă persoană. Și medicii probabil sunt la fel de reticenți în a face acest lucru, pentru că, în esență, din cauza minții noastre, acest lucru nu este tocmai plăcut.
Însă, pentru sindromul de intestin iritabil, avem soluții care presupun probiotice și prebiotice ca și prime linii de tratament dovedite în ghidurile clinice despre care am povestit mai devreme și pe care le găsiți în descrierea acestui material.
Acum, probioticele sunt bacterii vii care, atunci când sunt administrate în cantitate adecvată, tulpini studiate și precise pentru anumite afecțiuni, pot conferi beneficii pentru sănătate prin reechilibrarea microbiomului nostru. În sindromul de intestin iritabil, probioticele ajută prin reducerea disbiozei și a inflamației de nivel scăzut. Deci probioticele pe care le luăm, despre care o să vorbim imediat, în sindromul de intestin iritabil reduc disbioza, adică reechilibrează microbiomul și reduc inflamația de nivel scăzut. Studiile clinice au arătat că anumite specii de Lactobacillus și Bifidobacterium, deci nu orice specie, ci anumite specii de Lactobacillus și Bifidobacterium sunt cele mai eficiente în ameliorarea simptomelor, în special în reducerea balonării și a durerilor abdominale. Și anume Lactobacillus plantarum 299V, o tulpină inclusă în produsul precum Probicol IBS, care este fabricat de firma Innergy, care sprijină acest material, este cea mai studiată tulpină probiotică din lume, care a fost dovedită clinic ca având efecte benefice asupra durerilor și a disconfortului abdominal încă din prima săptămână de administrare, prin reducerea inflamației și îmbunătățirea motilității intestinale. Iar ghidurile clinice ale British Society of Gastroenterology recomandă administrarea de probiotice ca primă linie terapeutică în sindromul de intestin iritabil pentru o perioadă de minim 12 săptămâni pentru a evalua eficiența acestora. Probioticele trebuie adaptate individual, întrucât eficiența lor poate varia în funcție de tulpină bacteriană și doză. Nu ne așteptăm ca orice probiotic să aibă efecte, ci este nevoie de acel tip de tulpină probiotică cu efecte clinice demonstrate în sindromul de intestin iritabil. Așa că e foarte important, dacă te recunoști cu aceste simptome, cum ziceam, să te duci la medic, să-ți spună un diagnostic și tot medicul acela, care se pricepe în aceste tulpini, să-ți recomande ce tulpină să iei, cât timp s-o iei și în ce cantitate s-o iei.
Dar, în esență, ce înțelegem până acum este că această disbioză, faptul că microbiomul tău este neliniștit, el neliniștește intestinul tău, mucoasa intestinală, dar epiteliul acela devine inflamat, devine permeabil, imunitatea reacționează și creează o inflamație ușoară, dar cronică, distensia este dureroasă, pentru că, în loc să ai o piele sănătoasă, ai o piele iritată și toate astea intră într-un cerc vicios care te face inclusiv să nu te simți bine, poate o să ai anxietate sau depresie, toate astea intră în acest cerc vicios, care este mediat de microbiomul tău. Având disbioză, se pare că atunci când introduci acest Lactobacillus plantarum 299V, e o tulpină studiată, cum ziceam, inclusă în Probicol IBS, care poate fi recomandat de către medicul tău, nu-l iei tu după ureche, dar, dacă introduci acest probiotic, care ajunge, atenție, în colon, el nu moare în stomac sau în intestin, el ajunge în colon și colonizează practic colonul tău. El vine peste microbiomul tău neliniștit și-l liniștește, îl echilibrează, reduce activitatea bacteriilor patogene și reușește să reechilibreze, să zic, microbiomul tău și să-l scoată, cel puțin parțial, din disbioză. Deci asta, repet, este prima linie de tratament recomandată de ghidurile clinice ale British Society of Gastroenterology.
Bun. Până acum am vorbit despre probiotice, adică bacterii care pot ajunge în colonul nostru și pot crește acolo. Dar putem vorbi și despre o altă linie de tratament care presupune prebioticele. Am mai vorbit despre prebiotice pe acest canal, dar, în esență, prebioticele sunt fibre alimentare nedigerabile, deci tu nu le digeri, dar bacteriile tale le mănâncă, pentru că sunt fermentabile și ele acționează ca un substrat pentru bacteriile benefice din intestin. Concret, există bacterii care se hrănesc, bacterii bune care se hrănesc cu anumite prebiotice, cum este inulina. Și se pare că această inulină, o fibră solubilă care favorizează dezvoltarea anumitor bacterii, această inulină ajută în sindromul de intestin iritabil. Și, cum ziceam, ajută prin hrănirea bacteriilor pe care nu le putem pune într-un probiotic, cum ar fi, de exemplu, Bifidobacterium sau cum este Faecalibacterium prausnitzii, e o bacterie strict anaerobă, n-o poți pune într-o pastilă, dar o poți hrăni. Și, astfel, hrănind acele bacterii, inulina devine bifidogenă și butirogenă, ceea ce înseamnă că susține atât creșterea bacteriilor benefice, cât și producția de butirat, un acid gras cu lanț scurt care contribuie la reducerea inflamației intestinale și la îmbunătățirea integrității barierei intestinale. Studiile au demonstrat că administrarea zilnică de inulină poate îmbunătăți semnificativ simptomele sindromului de intestin iritabil, cum ar fi durerea abdominală, balonarea și constipația. Iar acest lucru este susținut de ghidurile actuale de gastroenterologie.
Concret, despre ce am vorbit acum sunt cele două intervenții pe care medicul ți le poate recomanda, da? Pe de o parte, există tulpini probiotice pe care le găsești inclusiv în Probicol IBS, care ajută la echilibrarea disbiozei tale, ajută la reechilibrarea microbiomului tău. Pe de altă parte, pentru bacteriile bune din intestinul tău, care s-au împuținat, poți să aduci hrană. Deci, ca rezumat, există aceste probiotice, adică bacterii care ajung în colonul tău, îl colonizează și-ți rezolvă, cel puțin parțial, disbioza, se reechilibrează microbiomul, deci bacterii pe care le poți lua. Și există hrană pentru bacteriile bune care s-au împuținat în intestinul tău, cum este inulina, care este, cum ziceam, bifidogenă, pentru că duce la înmulțirea Bifidobacterium-ului, care ajută în sindromul de intestin iritabil, și este butirogenă, pentru că duce la secreția de mai mult butirat, care repară acele spații în acel intestin iritabil, în acel epiteliu care este prea permeabil în cazul sindromului de intestin iritabil. Și, repet, ambele aceste suplimente, dovedite în ghiduri clinice internaționale, sunt produse de această firmă, Innergy, care sprijină acest material și ele se cheamă Probicol IBS pentru acele tulpini probiotice și Bifido Plus pentru inulină, care este acest prebiotic, fibră alimentară nedigerabilă și fermentabilă, bifidogenă și butirogenă.
Acum, există și alte modalități de a gestiona simptomele sindromului de intestin iritabil prin dietă și există această dietă destul de controversată care se cheamă FODMAP, care reduce aportul de carbohidrați fermentabili și care s-a dovedit eficientă în reducerea simptomelor sindromului de intestin iritabil pe termen scurt, în special la pacienții cu flatulență și balonare severă. Totuși, trebuie să înțelegem că dieta low FODMAP poate reduce populația de Bifidobacterium, bacterii care au un rol protector în intestin. De aceea, această dietă trebuie completată cu prebiotice și probiotice pentru a menține echilibrul microbiomului pe termen lung.
Concret, dieta FODMAP ce face? Dieta FODMAP zice așa: „Avem o disbioză și avem sindrom de intestin iritabil, bacteriile noastre fermentează prea mult, pentru că sunt multe bacterii patogene sau e un dezechilibru acolo și intestinul nostru este prea sensibil, da, ca acea mână iritată de care v-am povestit, pe care o mângâi, dar pe ea o doare. Și atunci dieta FODMAP zice: „Ok, hai să nu mai mâncăm deloc carbohidrați fermentabili.” Adică tu excluzi complet sau aproape complet tot felul de legume și fructe care sunt pline de fibre și prebiotice și, ca prim răspuns, normal, că, neavând nimic de fermentat, adică mâna asta fiind iritată, tu n-o mai mângâi, da? Tu n-o mai mângâi și zici: „Ok, parțial am rezolvat problema, nu mă mai doare, nu mai am balonare.” Dar tu nu rezolvi problema mâinii iritate. Este ca și cum ai avea o casă în flăcări și, în loc să dai cu apă pe ea, tu ai începe să scoți lemnele din casa respectivă. Parțial ai rezolvat problema, pentru că focul nu s-ar mai extinde, dar dacă începi să tai din pereții casei, care sunt din lemn, asta te va duce practic la o altă problemă pe care o să-ți fie și mai greu s-o remediezi.