Dr. Mihail: Omule, te salut! Doctor Mihail aici. Suntem la un nou episod Boabe de cunoaștere și de data asta o să facem un manual al inimii. O să vorbim despre inimă, ce este inima, din ce este compusă, cum funcționează ea, la ce metrici trebuie să ne uităm, ce putem să măsurăm în activitatea inimii ca să ne asigurăm că este sănătoasă și ce trebuie să facem ca să îmbolnăvim inima. Ce nu-i place inimii noastre și dacă o inimă care se strică, mai poate fi recuperată și cum putem să facem asta. Și despre toate astea o să vorbim cu un medic cardiolog, doctor Ștefan Busnatu, cunoscut și ca Doctor Heart, și fii atent, am o prezentare a ta aici care sună în felul următor: este doctor în științe medicale, Prodecan la Facultatea de Medicină UMF Carol Davila și membru în secțiunea de prevenție secundară și recuperare din partea Asociației Europene de Cardiologie Preventivă, membră a Societății Europene de Cardiologie, supraspecializat în reabilitare cardiovasculară. Salut, Ștefan!
Ștefan Busnatu: Salut, Mihail!
Dr. Mihail: Și mai e o completare, și un om care merge mult cu bicicleta. Ai venit cu bicicleta, nu?
Ștefan Busnatu: Am venit cu bicicleta.
Dr. Mihail: Asta e a ta, nu? De aici.
Ștefan Busnatu: Da, da, da.
Dr. Mihail: O să ajungem și la asta, că mi se pare foarte interesant. Și mi se pare interesant, adică vreau să te întreb cum vezi mersul cu bicicleta în București, comparativ cu, sau pus în balanță cu pericolul mersului și expunerea la poluare, dar ajungem și acolo. Înainte să facem acest manual al inimii și să trecem prin toată structura pe care am propus-o pentru astăzi, vreau să zic că, în orice caz, probabil că pe Ștefan îl știți deja de la MediCOOL, pentru că ai multiple apariții la noi în emisiune la MediCOOL, vreau să zic că eu când văd colegi cum ești tu, am o, să zic, o reală speranță în sistemul medical românesc. Pentru că, pe lângă faptul că ești un doctor bun, ai grijă foarte mare de pacienți și asta am văzut-o și pe oamenii pe care ți-i i-am trimis și prin alte confirmări de la alți oameni care au ajuns la tine, dezvolți și foarte multe programe de cercetare, dar cercetare foarte reală, axată pe sănătatea pacientului, urmărirea cardiovasculară a pacientului și îmbunătățirea vieții lui. Așa că, mă rog, vreau să te felicit pentru activitatea ta și să-ți recunosc aici că eu când văd oamenii ca tine, am o reală speranță că sistemul medical românesc este pe drumul cel bun.
Ștefan Busnatu: Îți mulțumesc. Acum să știi că, efectiv, cu toate proiectele astea, practic încerc să umplu golurile pe care nu le avem disponibile ca servicii pentru pacienții noștri din punct de vedere cardiovascular. Și asta discutăm de partea de recuperare, discutăm de partea de urmărire, de integrare a dispozitivelor portabile pentru îmbunătățirea vieții și calității, în definitiv, vieții pacienților cu boală de inimă din România.
Dr. Mihail: Și teleurmărirea asta pe care tu o pui la cale și o să discutăm și despre asta, că e un program foarte… Sau hai să discutăm acum despre asta, ce e de fapt acest program pe care îl dezvolți, de telemonitorizare a pacientului?
Ștefan Busnatu: În principiu, ce își propune acest program, își propune să ghideze omul, dacă discutăm de o persoană care nu a ajuns să facă o boală cardiovasculară, sau pacientul, dacă a suferit un eveniment cardiovascular, spre corecția asta pe care ne-o dorim, că spuneai tu puțin mai devreme de ce să facem să îmbolnăvim inima, ce să facem să nu îmbolnăvim inima prin supraveghere, prin sfaturi personalizate și practic, monitorizarea asta care îi dă un sentiment de încredere pacientului sau persoanei că e un profesionist în spate care încearcă să-l ajute să se pună pe drumul cel bun.
Dr. Mihail: Ce înseamnă de fapt telemonitorizare? Ce faceți concret în acest program?
Ștefan Busnatu: Concret cu ceasul de la mână, cu ceasul tău de la mână spre exemplu, practic îl conectăm la o aplicație instalată pe un telefon mobil, în care sunt definite o serie de, să spunem așa, de reguli, care țin de siguranța persoanei respective când vorbim de activitate fizică, când vorbim de tensiune arterială care trebuie urmărită și ținută în anumite praguri, când vorbim de anumite simptome, plus indicații de nutriție, indicații psihologice, indicații care țin de administrarea medicației, astfel încât pe o perioadă de 6-12 săptămâni, persoana respectivă să-și intre într-o rutină. Pentru că dorința e de a crea, efectiv, de a schimba tipul comportamental al persoanei respective din zona haotică, să spunem așa, care îl conduce către degradarea inimii, la o reorganizare și un ghidaj care să se transforme într-o rutină după aceste 12 săptămâni pentru persoana respectivă.
Dr. Mihail: Care sunt parametrii pe care îi urmărești în program? Deci, practic, pacientul poartă un ceas, da? Ceas, de exemplu, și ceasul pe care îl port eu, îmi arată tot felul de metrici pe care, uneori, la care mă uit, uneori, alteori nu mă uit. Ceasul pe care îl pui tu la mâna pacientului, e conectat la un sistem și, practic, el măsoară anumite parametrii pe care ți-i transmite ție și tu atunci poți să intervii în timp real și să zici ce să facă sau ce să nu facă.
Ștefan Busnatu: Și în timp real, dar, totodată, e important că poți să vezi și istoricul și evoluția persoanei respective, tocmai pentru a putea ajusta indicațiile pe mai departe într-o manieră personalizată. Pentru că, din punct de vedere al frecvenței cardiace, din punct de vedere al tensiunii arteriale, sunt oscilații care țin de alimentația pacientului, de nivelul de stres al persoanei respective. Urmărind în dinamică și interacționând cu acesta, îți dai seama care sunt pattern-urile, ca să spunem așa, care ar trebui puse în practică pentru persoana respectivă, astfel încât să aibă o inimă echilibrată.
Dr. Mihail: Și ce, la ce parametrii te uiți pe acest ceas? Ce îți arată?
Ștefan Busnatu: În principal, dacă e să discutăm de elementele cele mai importante, sunt reprezentate de frecvența cardiacă și de zonele de frecvență cardiacă pe care își desfășoară activitatea fizică persoana monitorizată.
Dr. Mihail: Adică vrei să vezi, să zic, în termeni popular, chiar dacă nu e corect să spunem așa, oamenii se referă la asta ca la puls. Adică vrei să vezi cât de repede bate inima, da?
Ștefan Busnatu: Exact. Exact.
Dr. Mihail: Și vrei să vezi și în ce zone stă. O să discutăm și despre zonele acestea de activitate ale inimii, dar zonele practic sunt cinci zone, în care unul este zona de repaus, doi este zona în care mergi, trei e zona în care poate alergi, patru, cinci e o zonă de activitate mare. O să-ți povestesc mai în amănunt când intrăm, pentru că lucrurile astea pleacă și de la niște teste pe care le facem. Nu generăm lucrurile aleator. E o chestiune, sunt o serie de investigații care sunt efectuate persoanelor care intră în programul ăsta, în prealabil și plecând de la investigațiile astea printre care o investigație e testul de efort, practic se cuantifică zonele de siguranță când discutăm de activitate fizică pentru persoana respectivă.
Dr. Mihail: Specific pentru pacientul respectiv.
Ștefan Busnatu: Exact, da.
Dr. Mihail: Bun, și în afară de frecvența cardiacă ce poți să mai vezi?
Ștefan Busnatu: Electrocardiograma, care reprezintă practic un element extrem de important,
Dr. Mihail: Tot pe ceas?
Ștefan Busnatu: Da, la nivel simptomatic, pentru că discutăm de multe persoane care au simptomatologie nespecifică, adică acuză înțepături în piept, palpitații, fluturări, stări de neliniște, amețeală.
Dr. Mihail: Și atunci ceasul îi indică să facă o electrocardiogramă direct pe ceas.
Ștefan Busnatu: Exact, și electrocardiograma e trimisă automat, pacientul dă o notificare că nu se simte bine, se verifică electrocardiograma și atunci vezi, în principiu, dacă lucrurile sunt pe o ordine obiectivă, adică dacă e și ceva organic, pentru că, din păcate, boala de inimă generează și o destabilizare emoțională și psihologică. Și atunci apar mai frecvent sindroame de astea de anxietate, atacuri de panică și lucrurile capătă un tablou așa divers, că nu-ți mai dai seama exact dacă treaba e legată de ceva organic, adică chiar suferă inima sau persoana respectivă are un sentiment de frică, că are probleme și, practic, psihizează o serie de simptome.
Dr. Mihail: Se așteaptă oricând să aibă câte o palpitație și atunci, da, poate de la anxietate, înțeleg. Și mi se pare foarte mișto pentru că, probabil, că aceste persoane care au probleme cardiace și le și somatizează uneori, în momentul în care se simt urmăriți pe ceas de un doctor, atunci probabil că se și relaxează.
Ștefan Busnatu: Exact.
Dr. Mihail: Și probabil că și urmează un stil de viață mai sănătos, pentru că se știu urmăriți.
Ștefan Busnatu: Exact, exact. Sunt puțin mai responsabilizați atunci când sunt, că orice om, în definitiv, după ce trece de un eveniment, devine mai responsabil. Dar de multe ori are tendința, ca după perioada aia acută de responsabilizare de o lună de zile, să revină la obiceiurile actuale. Ei, prin program, practic încercăm să transformăm responsabilizarea asta într-un mod de viață, că în definitiv asta ne dorim pe mai departe pentru pacienți.
Dr. Mihail: Cât de tare! Și mi se pare că e o uniune foarte drăguță aici, între medicină și device-urile accesibile din ziua de astăzi, pentru că, uite, ca să iei o alură ventriculară, sau ca să o vezi în timp real, îți trebuie, probabil, un… Mă rog, holterul îți arată și alura ventriculară. Adică e un aparat pe care îl porți pe tine o zi, care e incomod. Are și el necesitatea lui în multe situații. Ca să iei o electrocardiogramă, într-adevăr este completă, trebuie să te duci la doctor să te dezbraci, să-ți pună niște electrozi și să te monitorizeze, sau poți să pui un holter, nu? De electrocardiogramă. Aici vorbim de un ceas, pe care e atât de facil să-l porți și pe care e atât de facil ca un doctor să-l vadă și să-ți ghideze, după aceea, tratamentul. Da, felicitări pentru programul ăsta. Mi se pare că este exact de ce avem nevoie și este cumva ceva ce tehnologia îți permite, la un cost destul de mic și, nu? Pentru că e un cost mic.
Ștefan Busnatu: Ca să nu mai spunem că acum, știi, vorbim în fiecare zi de inteligența artificială. Adunând aceste date despre pacienți, urmărindu-i, personalizându-le foarte mult evoluția, am avut un proiect de cercetare, dacă discutăm acum la nivel de cercetare și dezvoltare, ca prin analiza vocii pacienților care au insuficiență cardiacă, corelată cu simptomele acestora și cu evoluția tensiunii și a frecvenței cardiace, să identificăm, practic, dacă aceștia merg în direcția greșită, adică dacă au tendința să se decompenseze. Pentru că dacă inima începe să sufere, se modifică și acustica vocii.
Dr. Mihail: Se modifică acustica vocii când inima suferă.
Ștefan Busnatu: Exact.
Dr. Mihail: Și atunci, un device cu inteligență artificială poate să-și dea seama ceva ce nici măcar un doctor nu poate să-și dea seama din voce.
Ștefan Busnatu: Exact, da.
Dr. Mihail: Și asta când o să fie disponibil?
Ștefan Busnatu: Acum, la momentul ăsta, avem un prototip, adică un proof of concept, care a fost validat într-un proiect anul trecut și sperăm că în cursul acestui an să-l introducem ca funcționalitate la serviciul de telemonitorizare de bază. Doar că ăsta presupune, practic, înregistrarea vocii în anumite momente ale zilei, în evoluție, tocmai pentru a se corela informația vocală cu ceilalți parametrii.
Dr. Mihail: Aha, ok, cât de tare. Felicitări pentru ce faceți. Acum, probabil că v-ați dat seama, așa, un pic mai larg, cine este Ștefan Busnatu și cu ce se ocupă. Pe lângă asta, lucrezi și la spital, da? Unde faci mai mult cardiologie intervențională, ai spus, adică faci angiografii, stentări.
Ștefan Busnatu: Exact, tratarea pacientului în infarct miocardic.
Dr. Mihail: Ok, bun, și acum, hai să vorbim despre inimă și să facem acest manual al inimii, ca oamenii și eu inclusiv să înțelegem cum funcționează inima, ce-i place, ce trebuie să facem ca să o ținem sănătoasă și când ea se îmbolnăvește. Dacă poți să ne explici, așa, pe scurt, din ce e formată inima și cum lucrează ea.
Ștefan Busnatu: Cum îmi place mie când discut cu pacienții și le explic în principiu care sunt modificările care au apărut după ecografie, că ecografia e evaluarea aspectului general al inimii, cred că e important să avem în vedere că inima are patru camere. Două camere sunt, practic, rezervoarele care se încarcă cu sângele care vine din întreg organismul, care se numesc atrii, da? Și două camere sunt camerele care, practic, sunt la vârf, se numește, dar, de fapt, ele sunt în zona inferioară a inimii, sunt camerele de pompare care se numesc ventricule. Acum, ce e foarte important e că camerele astea sunt separate, sunt separate de un perete care trec printre atrii și printre ventricule, astfel încât să se asigure două circulații în organism. Partea dreaptă a inimii, atriul drept, rezervorul drept și ventriculul drept, care e camera de pompare, practic primește sânge din organism, sânge care este neoxigenat în atrii și sângele acesta neoxigenat din atriul drept, practic se duce în ventriculul drept, este împins în plămân și în plămân sângele asta primește oxigen prin respirația pe care o face fiecare persoană. Acest sânge oxigenat din plămân se întoarce în rezervorul de pe partea stângă, în atriul stâng și de aici, practic, intră în camera de pompare masivă, care e cea mai importantă, în definitiv, pentru tot organismul, ventriculul stâng, care prin aortă, care e artera cea mai mare din organismul nostru, practic pompează sângele cu oxigen către piele, către toate organele, către creier, pentru a putea funcționa, în definitiv. Și acest mecanism complex de a prelua sângele pe partea dreaptă, de a-l oxigena prin plămân, de a ajunge în partea stângă, practic generează funcționarea noastră, în definitiv. Și lucrurile astea sunt importante așa de avut în vedere, pentru că în evoluție, patologiile pot să apară izolat la nivelul atriilor, pot să apară la nivelul ventriculilor și ele sunt oarecum influențate de toată expunerea asta pe care o avem noi de-a lungul vieții, la factorii de risc și la problemele asociate, dacă vorbim de probleme respiratorii care se instalează, dacă vorbim de diabet și alte lucruri.
Dr. Mihail: Ok, deci am înțeles că avem o inimă dreaptă și o inimă stângă, fiecare, dreapta și stânga are câte un atriu în ventricul și cea dreaptă preia sângele neoxigenat din organism, îl trimite în plămân la oxigenare, cea stângă îl preia din plămâni, oxigenat și îl trimite în tot corpul. Exact. De ce bate inima pum pum, pum pum, adică ce se întâmplă, ce auzim noi de fapt, de ce nu se contractă toată odată și se contractă ritmic?
Ștefan Busnatu: Tocmai pentru că avem nevoie ca sângele să plece din dreapta, să ajungă în plămân și să ajungă la nivelul inimii stângi cu oxigen și atunci în inima asta, pentru a facilita comunicarea între aceste camere, avem ca niște uși care se deschid și se închid. Ușile astea în termeni medicali se numesc valve, da? Și valvele astea practic au rolul de a facilita trecerea sângelui din atriul drept în ventriculul drept, când se deschide valva asta care se numește valvă tricuspidă, da? Din ventriculul drept el pleacă practic în artera pulmonară, pentru că așa se cheamă artera care duce sângele către plămâni, și trece de o valvă care se numește valva pulmonară. La fel când se întoarce pe partea stângă, avem o valvă între atriul stâng și ventriculul stâng, care se numește valva mitrală, și din ventriculul stâng în aortă, e valva aortă. Ce e foarte important e că ușile astea trebuie să fie competente, adică când se închid valvele, trebuie să nu piardă sânge înapoi, din camele de pompare să vină sângele înapoi, pentru că atunci avem practic o cantitate insuficientă care se transmite, fie în plămâni, fie în întreg organismul, și scade capacitatea organismului de a face față eforturilor de zi cu zi. Și atunci lucrurile se transpun în apariția dispneei. Că din punct de vedere medical, fatigabilitatea asta, oboseala, practic se cuantifică ca un nivel de dispnee.
Dr. Mihail: Adică, când zice pacientul nu mai am aer.
Ștefan Busnatu: Exact, da, da, da.
Dr. Mihail: E posibil să nu mai ai aer pentru că inima nu pompează suficient de bine.
Ștefan Busnatu: Da, da, da. Și e posibil că asta să fie și datorită unei valvolopatii, adică când valvele astea se strică, e ca și cum ușa nu s-ar închide corect și ar trece curent sub ușă. Ce ar fi de avut în vedere, apropo de ce se strică valvele de cele mai multe ori, pentru că sunt mai multe cauze pentru care valvele astea se strică, de cele mai multe ori ele se strică din cauza îmbătrânirii, da? Pentru că progresiv, prin frecarea asta, închidere, deschidere, închidere, deschidere, se face un mecanism inflamator la zona respectivă, adică se freacă cu sângele în pereții ăștia ai valvelor și ele ușor, ușor începe să se calcifice.
Dr. Mihail: E ceva ce poți să faci ca să nu se calcifice?
Ștefan Busnatu: E foarte important în principiu să asiguri că reduci inflamația din organism, ca să nu se întâmple procesul ăsta de calcificare. Inflamația din organism se reduce practic prin toate mecanismele, în definitiv, în care ar trebui implementate când vorbim de o viață sănătoasă. Și vorbim de controlul grăsimilor, vorbim, spre exemplu, de activitatea fizică, care ar trebui făcută într-o manieră regulată, de evitarea sau renunțarea la fumat, în definitiv, fără consum de alcool, astea sunt elementele majore care ne reduc inflamația din organism. Ca să nu mai vorbim că valvele astea se pot strica și dacă avem o infecție în organism, pentru că infecția se poate cantona și la nivelul inimii. Și atunci poate afecta și mușchiul inimii în sine, dar poate afecta și valvele și le poate distruge. Pentru că bacteriile se pot cantona pe aceste valve.
Dr. Mihail: Ai nevoie de o inflamație care să te predispună la această cantonare? Sau pur și simplu poți să fii sănătos și ai o infecție de dinte și se cantonează acolo?
Ștefan Busnatu: Lucrurile depind oarecum și de statusul persoanei respective. Dacă persoana nu are un sistem imunitar puternic, cum sunt persoanele imunodeprimate, pe exemplu dacă e o persoană care are o infecție HIV, fiind imunodeprimată, e mai predispusă ca în condițiile în care apare o infecție la nivelul măselei, spre exemplu, să se producă și o cantonare la nivelul inimii, care să-i genereze o endocardită, că așa se numește, care va strica și mușchiul, va strica și valva, în definitiv, pe mai departe. Dar, trecând peste asta și revenind la ce ziceai tu cu anatomia și cum funcționează inima, ce e foarte important de avut în vedere e că toate camerele astea sunt și ele hrănite, pentru că vorbim de un mușchi aici. Chiar dacă sunt patru camere, vorbim de o structură musculară, atriile, ce-i drept, au o structură musculară mai slab definită, pentru că ele trebuie să fie mai elastice ca să primească sângele, ventriculii, în principiu, sunt mai mușchiloși, da? Ventriculul drept nu e la fel de puternic ca cel stâng, pentru că cel drept trimite strict în plămâni, sângele. Și are de-a face cu o presiune mai mică. Exact, și fiind presiunea mai mică, el este muscularizat, ca să spunem așa, dar nu la fel ca ventriculul stâng, care trebuie să fie mai puternic, mai vigoros, tocmai pentru a împinge sângele în întreg organismul, da? Și pentru a primi hrana asta, organismul, și inima trebuie să-și primească hrana. Ca mușchiul inimii, în practic, să fie hrănit, avem practic o vascularizație construită, astfel încât din artera asta, aortă care pleacă imediat din inimă, practic ies niște artere coronare.
Dr. Mihail: Da.
Ștefan Busnatu: Și arterele astea coronare, care sunt una pe partea dreaptă, una pe partea stângă, care se bifurcă, practic ajung să hrănească mușchiul inimii, astfel încât să funcționeze corespunzător pe durata vieții noastre.
Dr. Mihail: Și ele sunt destul de subțirele, nu?
Ștefan Busnatu: Sunt destul de subțirele, pentru că…
Dr. Mihail: Ce diametru are?
Ștefan Busnatu: Artera coronară dreaptă de la ostium, adică de unde pleacă din aortă, are în jur de 3,5-4 mm.
Dr. Mihail: 3,5, adică efectiv, adică este efectiv atâtica.
Ștefan Busnatu: Da, da, da, da, așa în medie. Bineînțeles, că lucrurile variază în funcție de cât de mare e fiecare persoană în parte. Și artera coronară stângă, dat fiind că e și un vas care se bifurcă în două ramuri principale, are un diametru ceva mai mare, undeva la 4,5-5 mm, la nivelul trunchiului comun, că așa se cheamă prima parte din care pleacă artera.
Dr. Mihail: Pentru că și are un aport mai mare de sânge, fiind un mușchi mai dezvoltat cel de pe stânga.
Ștefan Busnatu: Exact, exact.
Dr. Mihail: Ok, și din aceste artere, e foarte interesant, știi, e exact ca în avion, ți se spune că întâi să-ți iei tu masca de oxigen și după aia să ajuți cu copiii și restul, inima este prima care își ia alimentația din ea, adică ea pompează.
Ștefan Busnatu: Exact, da, da, da.
Dr. Mihail: Și, totuși, își ia sânge din aortă. E ciudat, dacă ai gândi un design, dacă ai putea să gândești un altfel de design pentru vascularizația inimii, poate l-ai gândi direct din camere, nu? Dar ea totuși își ia…
Ștefan Busnatu: Dacă ar fi să fantasmăm, te-ai gândi că ai putea să iei oxigen direct din sângele pe care îl ai în camerele inimii. Totuși, sângele pleacă în aortă și de acolo se întoarce pe coronare pentru a se hrăni.
Dr. Mihail: Și o să ajungem și la asta, dar, practic, așa, probabil, apare infarctul, nu? Când aceste artere se astupă.
Ștefan Busnatu: Exact.
Dr. Mihail: Bun, am înțeles cum e, din ce este formată inima, am înțeles care este rolul acestor valve, știi? Dacă te gândești la valve, te gândești că poate valvele astea ele se uzează în timp, da? Odată cu trecerea anilor. Și atunci te gândești, dacă faci sport și inima ta bate mai repede, nu ar trebui să se uzeze mai rapid? De ce sportul ajută, din contră, la sănătatea inimii? Și nu o uzează mai rapid.
Ștefan Busnatu: În condițiile în care efectuăm activitate fizică, suntem într-o perioadă în care stimulăm inima, da? Dar trebuie să avem în vedere că, după ce terminăm activitatea fizică, ea intră la relaxare și la repaus. Pe termen lung, mecanismele astea de stimulare a inimii, practic, generează o condiționare a ei. Și condiționarea asta conduce, pe de o parte, la schimbări de structură ale ventriculilor, în definitiv, se produc ceva modificări și la nivelul atriilor, care generează o complianță mai bună inimii, adică o capacitate mai bună de a se încărca și de a pompa eficient sângele. Și totodată o să vedem la sportivii de performanță, sau vedem, în definitiv, la sportivii de performanță, că complianța asta mai bună se traduce prin frecvența cardiacă, care e mai scăzută. Frecvența asta cardiacă mai scăzută, practic, ușurează sarcina și uzura asta despre care discutam puțin mai devreme. Și, în definitiv, ăsta e scopul, pentru că sunt situații, și asta e adevărat, în condițiile în care noi ținem inima și o biciuim continuu, adică dacă avem hipertensiune și facem mișcare, suntem în situația în care, practic, pârjolim inima, ca să zicem așa. De asta e foarte important când avem hipertensiune de repaus, să o controlăm, tocmai pentru a nu face mai mult rău inimii, să facem eforturi fizice pe hipertensiune preexistentă, astfel încât aceasta să nu mai aibă timp să se recupereze și să își capete complianța asta, capacitatea asta de a funcționa eficient cu bătăi mai reduse.
Dr. Mihail: Deci, sportul în sine induce o hipertensiune, nu? Prin sport, adică când…
Ștefan Busnatu: Pe perioada efortului fizic, bineînțeles.
Dr. Mihail: Pe perioada efortului fizic. Da. Și beneficiul este acela că după efort fizic în repaus, inima se recuperează.
Ștefan Busnatu: Exact.
Dr. Mihail: Și devine mai rezistentă la acea hipertensiune din timpul sportului și devine, practic, și mai competentă în general. De aceea, acest… pulsul, viteza cu care bate inima, scade pe măsură ce inima este mai competentă. Adică, cu cât faci mai mult sport, cu atât viteza cu care bate inima când ești relaxat, scade, corect? Asta mă întreba un coleg acum câteva zile și îmi zicea, băi, uite, face sport, face sală de vreo șase luni și îi arată în Health App-ul lui, în aplicația care se sincronizează cu ceasul, îi arată viteza cu care bate inima lui pe o perioadă de șase luni. Și mi se pare atât de frumos că se vede atât de clar că atunci când oamenii se apucă de sport, au, nu știu, au o alură ventriculară sau viteza cu care bate inima, undeva la, nu știu, 69-70 în repaus și pentru că se apucă de sport, viteza aia scade așa în decurs de o lună și ajunge, nu știu, la 52 de bătăi pe minut. Ăsta e un parametru pe care ar trebui să-l urmărim? Crezi că ar trebui să ne concentrăm pe el?
Ștefan Busnatu: Ăsta e parametru pe care și eu îl urmăresc cu persoanele pe care le am în programul de telemonitorizare, pentru că așa le arăți obiectiv că inima lor începe să se condiționeze. Pe măsura ce pulsul de repaus începe să scadă automat, dar comparăm în aceleași momente ale zilei, pentru că în funcție de ritmul nostru circadian și de hormonii care se varsă în organism, practic avem o variabilitate din punct de vedere al bătăilor cardiacelor.
Dr. Mihail: Dar ai și o medie pe o zi, nu?
Ștefan Busnatu: E și o medie, e și o medie, dar media e influențată și de stări emoționale, media e influențată și de efort fizic, media e influențată și de câte scări ai urcat, dar în principiu dacă, spre exemplu, vezi dimineața la 7-8 dimineața, poate chiar înainte de a se trezi persoana, vezi cam cum evoluează pulsul de repaus, atunci cam îți dai seama că organismul are tendința să se condiționeze. Și totodată și cum evoluează pulsul pe perioada noapții, când e normal ca pulsul să se ducă mai jos, pentru că persoana stă întinsă, doarme, nu e un efort pe care trebuie să-l facă inima, decât să împingă sângele la orizontală și urmărind pulsul noaptea se vede tonusul vagal, așa se numește, adică nivelul ăsta de competență al inimii în condiții de repaus și de liniște.
Dr. Mihail: E important acest tonus vagal, adică viteza cu care bate inima noaptea. Cu cât ești mai antrenat, cu atât ai un tonus vagal mai important. Ok, și care ar fi ideal, adică pentru un adult sănătos, care ar fi o viteză de bătaie a inimii ideală, optimă? La cât ar trebui să ajung ca să fiu optim?
Ștefan Busnatu: În ghidurile noastre de cardiologie sportivă, practic se consideră că un puls până la 35 de bătăi pe minut, la persoanele care fac activitate fizică, este un puls normal.
Dr. Mihail: Nu e prea mic?
Ștefan Busnatu: Tendința, cum aș zice, dacă noaptea ajungem până la pulsuri de 35-40 de bătăi pe minut, înseamnă că suntem foarte, foarte bine antrenați.
Dr. Mihail: Nu era sub 40, nu era considerat bradicardic?
Ștefan Busnatu: Sub 30, bradicardie severă. Dar, încă o dată, ține efectiv de nivelul de antrenament pe care îl are fiecare persoană. Și se mai ia în considerare, că discutam de monitorizarea asta a ritmului cardiac pe perioade mai lungi, cum e monitorizarea Holter, spre exemplu, se mai ia în considerare și eventuale pauze, pentru că pot să apară și la persoanele care sunt foarte antrenate, anumite pauze care practic se translatează în blocuri, nu se mai conduce curentul electric prin inimă la un moment dat, că uite, subiectul ăsta nu l-am atins, apropo de anatomia inimii și de funcția ei, curentul electric se conduce foarte încetinit și unele bătăi nu se mai transmit la camerele de pompare și pot să apară anumite blocuri, dar e importantă să nu fie pauze de ritm cardiac semnificative, adică peste 2,5 secunde.
Dr. Mihail: Dar e normal să ai din când în când pauze de bătăie a inimii la atletici?
Ștefan Busnatu: Totul se personalizează, da. În anumite situații poate fi normal, pentru că dacă ai anumite manifestări, ajungi să-i faci testări de efort, ajungi să-i faci evaluări pentru a-i vedea cum răspunde inima la nivel de stimulare și în condițiile în care ai răspunsuri normale, înseamnă că e o modificare de asta vagală, excesivă, pe o condiționare foarte, foarte importantă. De asta e foarte important…
Dr. Mihail: Ceea ce e bine. Vreau să înțeleg. Să fii condiționat.
Ștefan Busnatu: E bine, da, e bine. Pentru că în definitiv asta discutam și acum, cred că o săptămână sau două săptămâni, că a fost un maraton la Focșani cu un mare maratonist, care, din păcate, a făcut infarct și stop cardiac. E foarte important ca cei care fac sport și nu numai, să-și facă controle periodice, mai ales după vârsta de 35 de ani.
Dr. Mihail: Ce înseamnă control periodic după vârsta de 35 de ani? Ce trebuie să controlezi?
Ștefan Busnatu: Păi, e foarte important, pe de o parte, să știm că biologia noastră în sânge, că discutăm aici de celule roșii, hemoglobină, că discutăm de electroliții din sânge, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, de glanda tiroidă, de valorile de glicemie, de funcția hepatică, funcția renală, sunt echilibrate, pentru că dacă apar imbalanțe la nivelul acestor, cum să zicem, parametri, generează subsecvent și unele manifestări la inima. Și ăsta ar fi primul pas. Pe lângă analizele de sânge ar trebui monitorizat și EKG-ul, măcar electrocardiograma de repaus și simptomatologia. Asta discutăm, practic, de un consult anual, dacă discutăm de o persoană care este sănătoasă. Și dacă sunt indicatori de risc, mai ales dacă vorbim de un istoric familial sau discutăm, practic, de anumite dereglări pe care le identificăm la consult, examen obiectiv sau la analize, atunci, practic, dinamica sau frecvența controalelor se modifică.
Dr. Mihail: Dar o dată pe an ne facem niște analize care ne arată, practic, biologia din sânge, cum ai zis, și un EKG-e bine să-l faci anual, dar ți-l poate interpreta medicul de familie sau e bine să ți-l facă un cardiolog?
Ștefan Busnatu: Eu aș zice că poate să-i interpreteze și medicul de familie, pentru că dacă ne întoarcem la tehnologie, la momentul actual avem și dispozitivele astea pe care le avem la mână, care au capacitatea de a zice că ritmul dumneavoastră pare normal și consider că, totuși, un medic de familie are competența de a evalua un EKG de repaus.
