Dr. Mihail: Mulțumesc că ai venit. Am fost la uh la uh conferința ta de ieri, a fost grozav. Am învățat o mulțime de lucruri. Dar pentru oamenii care te văd pentru prima dată aici la uh la podcastul nostru, p-poți să descrii ce, ce faci tu astăzi pentru, pentru a-ți câștiga existența?
Chris Do: Um, presupun că sunt un creator de conținut full-time în acest moment și fac de asemenea coaching. Creez produse digitale pe care oamenii le pot, le pot descărca și studia și citi și își pot dezvolta brandul lor personal sau își pot dezvolta afacerea.
Dr. Mihail: Da. Și înainte de asta erai, uh, ce făceai? Care, care a fost jobul tău cu brandurile și cu uh, uh, cu toate aceste direcții și schimbări de direcții pentru branduri?
Chris Do: Am făcut câteva lucruri pe măsură ce cariera mea a evoluat. Am început lucrând la reclame și videoclipuri muzicale și asta s-a întins pe vreo 18 ani. Undeva pe acel drum predam part-time la școli private de artă și apoi în 2014 am început să fac conținut. Am făcut marea schimbare de a renunța la munca cu clienții și de a face doar conținut.
Dr. Mihail: Cum îți place la FOMO? Cum îți place festivalul?
Chris Do: Festivalul e grozav. Um, eu, eu știu că sunt la început de drum. Este a doua lor producție. Cred că este foarte ambițioasă. Este captivant pentru mine să fiu aici pentru a experimenta cultura, oamenii, mâncarea, arhitectura, istoria de aici. Dar ceea ce m-a surprins cu adevărat la public este cât de calzi și receptivi au fost. Și este foarte șocant. Am fost prin multe părți ale Europei ținând discursuri și discuții la gura sobei, și asta este una dintre cele mai călduroase primiri pe care le-am primit vreodată. Și da, ca speaker public, eu, eu, eu lucrez cu energie. Așa că dacă eu pun energie în public, și ei au fețe de piatră, știi, știi expresia aia, față de piatră. Da.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Și oamenii nu-ți dau nicio energie înapoi, eu chiar voi începe să țip la ei gen „Nu voi continua decât dacă voi vreți să interacționați cu mine”.
Dr. Mihail: Serios?
Chris Do: Da. Și, și mă gândesc mult la asta pentru că am oportunități să vorbesc și mă întreb adesea, care e diferența dintre un prezentator pe care, unde îl privești pe un video sau unul care este live pe scenă?
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Deci, dacă pur și simplu treci la propriu prin discursul tău și nu ai o conversație cu oamenii, de ce nu stau eu pur și simplu în patul meu să mă uit la asta? Așa că încerc să mă gândesc la lucruri prin care pot să trag publicul în asta și ei pot ajuta la conturarea conversației. Așa că știu că sunt anumite puncte în discurs care sunt un fel de bătute în cuie și sunt părți care sunt foarte flexibile și, dar asta necesită ca ei să participe și este un pic de pericol, gen nu știm unde se va duce. Dacă cineva poate să spună orice, cred că dacă aș fi un membru al publicului aș deveni un pic mai entuziasmat versus „oh, iată, o să spună asta, acum o să spună aia”.
Dr. Mihail: Da. Da, dar vezi, mi-ai spus că tu, tu te plimbai pe stradă în București. Da. Și nimeni nu zâmbea, nu?
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Dar apoi îi, îi ai în sală. Da. O sală mare în hol și ei interacționează. Deci cred că asta e una dintre, gen, asta e o descriere bună a modului în care mulți români interacționează cu social media. Gen, au o mulțime de lucruri de spus. Au expertiză în domenii diferite și sunt atât de, gen, pot să-ți explice atât de bine diferite chestii când vorbești cu ei, dar apoi ei, când au de vorbit cu străini, ceea ce e ca Instagram. Da. Uh, social media, trebuie să te expui acolo. Ei sunt, ei preferă să nu facă asta, dar ei vor să… gen, mulți oameni mă întreabă cum pot să încep, gen medici tineri uh, și toți, toți, tot felul de profesioniști, gen oameni care fac mobilă uh, diferite tipuri de profesioniști. Ei vor să fie auziți. Da, ei, gen, ei trebuie să aleagă între a plăti pe cineva să le arate munca, da, ca un influencer, sau a deveni buni în nișa lor, a-și găsi vocea lor și lor le e frică. Deci pentru acei oameni care se uită acum, ce, cum… uh, hai, hai să facem gen un mic ghid. Cum poți să începi dacă ai zero urmăritori, nu ai nicio experiență de creare de conținut, dar ești bun la ceva și vrei să arăți asta. Cum începi?
Chris Do: Ok, asta va fi o conversație lungă și profundă. Ok, tu întrerupi, tu pui întrebări de follow up dacă nu sunt clar. Ok. Uh, vreau să-mi exprim empatia profundă pentru oamenii care sunt profesioniști, care sunt experți, care văd oameni relativ tineri, uneori oameni arătoși care sunt foarte carismatici, cum merg pe social media și își creează acest nume pentru ei înșiși. Iar tu stai acolo gândindu-te, „ei nu știu nimic. Eu știu lucruri, dar nimeni nu mă urmărește și nimeni nu se uită la ce fac”. Deci, există o anumită frustrare acolo. Am fost și eu în acea călătorie. La început, mă gândeam, social media e stupidă. Se simte foarte goală și foarte superficială. Și apoi m-am gândit, dar nu vreau să fiu lăsat în urmă. Da.
Dr. Mihail: FOMO. Pe bune, fear of missing out.
Chris Do: Alt fel de FOMO. Și apoi ceea ce fac este că angajez pe cineva care este gen: „Hei, sunt bun la social media”. De obicei o persoană relativ tânără, și ei încep să creeze conținut pentru mine. Eu sunt gen: „Grozav, problemă rezolvată”. Nu, ăsta e doar începutul problemei. Pentru că ceea ce fac ei este că scriu cu vocea lor și nu cu vocea ta, pentru că nu au cu ce să lucreze. Așa că am avut o femeie care scria pentru mine și suna ca și cum o femeie scria postările mele și alegerile ei de flori și culori, gen, ăsta nici măcar nu sunt eu. Unde mergem cu acest conținut? Așa că mă gândeam, ok, strategie greșită. Hai să încerc din nou. Așa că am angajat o agenție. Acum agenția era gen, noi avem toate aceste statistici. Suntem profesioniști. Avem o echipă. Și ei nu-mi cunoșteau vocea nici ei. Așa că i-am plătit pe amândoi luni la rând și mă gândeam în sinea mea, nu sunt deloc mai aproape de obiectivul meu. Creez un fel de engagement fals și ciudat și nu fac cu adevărat ceea ce am nevoie să fac. Numărul unu, să-mi exprim gândurile despre lume și să construiesc credibilitate prin acea gândire. Și arta de a-ți articula gândurile este cu adevărat benefică pentru mine însumi. Așa am început eu această călătorie. Și acum realizez un lucru, și anume că nu îți poți exporta gândirea către alți oameni sau, în acest caz, acum către mașini.
Dr. Mihail: Gen prin AI.
Chris Do: Trebuie să faci munca tu însuți.
Dr. Mihail: Asta, asta e ca o parte proastă a utilizării AI-ului pentru a crea conținut.
Chris Do: Depinde cum îl folosești. Nu este o afirmație generală, dar cum îl folosesc majoritatea oamenilor aș spune că nu este modul corect.
Chris Do: M-hm. Și așa cred că în multe lucruri în viață, obstacolele sunt o oportunitate pentru tine de a crește, de a te schimba și de a evolua. Așa că am încercat acest proces de a avea pe alți oameni să creeze conținut pentru mine timp de aproximativ un an și am spus: „Nu, o să îmi dau seama cum funcționează chestia asta și o s-o fac pe cont propriu.” Și atunci s-a produs cu adevărat schimbarea. Deci, multă empatie. Acum noi, acum ne-am dat seama, am încercat lucruri. Am încercat să luăm scurtături sau nu suntem atât de interesați. Acum ne-am angajat să vrem să ne exprimăm gândirea. Aceea este cea mai importantă parte și găsirea propriei noastre identități în acel proces.
Dr. Mihail: Păi, lasă-, lasă-mă să fiu avocatul diavolului. Ok. Ai spus că trebuie să-ți exprimi gândirea. Da. Despre lume. Da. Tu, tu trebuie să o lași să iasă și nimeni altcineva nu poate…
Chris Do: Să gândească pentru tine. Da.
Dr. Mihail: Dar să zicem că eu sunt un producător uh, uh, de mobilă. Da. Eu, eu fac mobilă. Nu am nicio gândire despre lume. Eu doar fac mobilă bună. Nu e atât de scumpă. O fac pentru casa ta și nu am timp de social media. Așa că, e mai bine pentru mine să merg la social media, să zicem, o agenție uh de social media. Da. Și să plătesc 1000 de euro pe lună și ei vin și îmi fac acest social media.
Chris Do: Da. Ok. Deci, aici este o problemă. Da. Da. Potențial. Când spun că trebuie să-ți exprimi gândurile, nu mă refer la politică, la politici publice sau la lucruri de genul ăsta. Mă refer la profesia ta, ceea ce este ceea ce faci tu și ceea ce știi cum să faci foarte bine. Tu ai un punct de vedere și tu trebuie să vorbești despre asta. Deci, să zicem că ești un producător de mobilă și să zicem că ești cu adevărat ca un artist sau un artizan și tu, tu, tu ești un producător de mobilă la a doua sau a treia generație. Să zicem că tu construiești mese sau canapele, nu, cu lemn și unelte. Deci, în primul rând, există o întreagă poveste acolo care trebuie să fie despachetată și spusă oamenilor și putem face asta vizual. Nici măcar nu trebuie să vorbim pentru a ne spune povestea. E o nebunie pentru că există ceva numit storytelling vizual. Unii dintre cei mai buni regizori din lume știu cum să încadreze un cadru, știu care trebuie să fie mișcarea camerei sau a acțiunii astfel încât să spună povestea. Există de fapt filme complete în care nu există dialog și te poți uita la ele și poți înțelege o narațiune profundă. Deci, ceea ce aș face eu dacă aș fi un producător de mobilă ar fi să încep de la început, de la mersul la depozitul de lemne, selectând bucăți de lemn și privind la el cu un ochi critic și modelându-l, știi, chiar și cu mintea ta sau, sau poate făcând o schiță și spunând, „asta este ceea ce o să construiesc”. Și ceea ce se întâmplă acolo este că publicul se va uita și va spune, „ce construiește persoana asta? Unde duce povestea asta?” Tu creezi multă tensiune. Și asta este necesar pentru storytelling. Deci, pe măsură ce privești, îi putem vedea cum rindeluiesc bucata de lemn, o aliniază, îmbină bucățile și construiesc toate părțile și bucățile și cum se îmbină lucrurile, construind o îmbinătură frumoasă. Și oamenii adoră genul ăsta de lucruri. Acum, ceea ce le-aș sugera să facă aici este să ia un microfon foarte bun, să fie într-un spațiu liniștit, astfel încât să poată face chestii ASMR. Deci, sunetul lemnului care este răzuit, rindeluirea lemnului, cum, cum lemnul scârțâie un pic atunci când primește o potrivire frumoasă și strânsă și face acel sunet satisfăcător când se blochează la locul lui. Așa începi să-ți spui povestea, pentru că nu există doi producători de mobilă care să construiască lucrurile exact la fel. Ele nu vor arăta la fel. Vor fi diferite. Să zicem că această persoană are niște tatuaje și poate poartă niște bijuterii și ei sunt, ei au gen un șorț foarte vechi de denim gros. Aia face parte din identitatea ta. Altcineva s-ar putea să fie foarte nou în asta, dar tu, tu ești un veteran morocănos și tu, tu ai un pic de stil mai tăios. Poate ai, gen, o barbă neîngrijită și îți faci treaba ta și apoi noi facem presupuneri despre cine ești și de unde vii și fie ne conectăm, fie ne deconectăm, și asta este cu adevărat puternic.
Dr. Mihail: Crezi că trebuie să ai, gen, talent? Ca, un talent creativ, talent artistic, ochiul, ca, nu știu, niște gene speciale care te fac creativ, sau crezi că oricine poate învăța să facă asta?
Chris Do: Ok. Uh, Sir Ken Robinson, care a murit, el are cel mai vizionat discurs TED vreodată, cred. Și el punea această întrebare, noi trebuie să învățăm despre creativitate? Noi creștem pentru a deveni creativi?
Dr. Mihail: Da. Da.
Chris Do: Și el spune, „noi toți ne naștem creativi. Noi creștem și ieșim din creativitate”. Deci toți dintre noi, dacă te uiți pur și simplu la copiii mici, privești cum se uită copiii mici la lume. Ei sunt plini de imaginație. Ei nu înțeleg regulile. Și ei sunt visători. Și prin socializare, prin educație, cu ghilimele educație, creativitatea este scoasă din ei. Și NASA a făcut tot acest studiu despre cum copiii, la vârsta de cinci ani, au demonstrat la un nivel de 90% o gândire de nivel de geniu, capacitatea de a gândi concepte abstracte. Dar ei au studiat acest grup de copii până la vârsta adultă și acum ei sunt, gen, la mai puțin de 5% uh, exprimând această abilitate de a gândi abstract și e o nebunie. Deci nu avem nevoie de un vis special. Noi îl avem deja. Deci, ceea ce trebuie să facem este că nu învățăm ceva. Noi ne amintim cine eram atunci când eram cumva fără acele reguli.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Ok. Pentru a fi un artist măreț, trebuie să fii un mare observator al lumii. Deci, primul lucru este să observi, să înveți cum să vezi. Deci, dacă vedem o bucată de conținut, să zicem filmul tău preferat al unui regizor român, în stil arthouse, în loc să îl privim doar ca pasageri și să nu ne asumăm un rol activ, noi ar trebui să ne uităm la care a fost cadrul de deschidere, care a fost secvența care a avut loc. Și dacă vrem să mergem mai profund, începem să ne punem întrebări despre: unde a fost camera, care a fost obiectivul, care a fost iluminarea, cum a motivat această mișcare acțiunea sau firul poveștii. Și începem să studiem. Te duci și mai profund. Noi, noi descărcăm un clip de pe internet. Le tăiem în bucăți și organizăm cadrele și suntem gen, „oh, înțeleg”. Ceea ce părea a fi o sută de cadre diferite erau de fapt patru cadre master intercalate unul cu celălalt. Acum devenim un student al jocului și suntem gen, „uau”. Și dacă ești o persoană semi-creativă sau o persoană curioasă, creierul tău este gen… îți descarcă toți neuronii gen, „uau, asta este uimitor. Eu eram în afacerea de a face mobilă, dar învăț cum să spun povești vizual, studiind regizori mari și făcând ceea ce fac ei.”
Dr. Mihail: Ok. Deci poți, gen, poți să antrenezi această gândire abstractă, acest proces de a urmări și de a observa și uh, poate să o crești ca pe un mușchi.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Ok. Deci până acum am înțeles asta, și acum tipul nostru, care este producătorul de mobilă sau oricine ar fi el, gen un expert în ceva, el este hotărât să înceapă. Da. Și el se uită pe Instagram, se uită pe TikTok și el observă cum fac alți oameni asta. Deci, în acest punct, e mai ușor pentru tine să copiezi. Da. Să, să copiezi vocea. Poate tu ești un introvertit. Da. Și tu ești tăcut. Și tu ești gen un profesionist tăcut care își face treaba. Dar apoi începi să „Hei, salutare oameni! Lasă-mă să vă arăt cum fac o canapea, cum fac o mobilă”. Și asta, aia va aduce gen un cost cognitiv. Da. Să, să te prefaci tot timpul cine ești. Cum, cum poate acest tip să-și găsească vocea potrivită, care să fie autentică, care să nu fie cringe, uh, și care să fie vocea lui umană, proprie și originală?
Chris Do: Aș sfătui pe oricine să nu facă ceva ce nu se simte ca ceva ce ei ar vrea să facă. Găsește-ți propriul mod de a te exprima. Găsește cuvintele și nivelul de energie care se potrivesc cu tine și construiește în jurul acestora. Deci, ori de câte ori vorbim despre un brief creativ, există anumite constrângeri și anumite variabile cu care ne putem juca. Deci, există gen lucruri pe care trebuie să le ai și lucruri care ar fi drăguț să le ai. Le putem numi un checklist (o listă de bifat) și parametri. Un checklist este ceva ce nu poți schimba. Un parametru este deschis la interpretare. Deci, dacă înseamnă că trebuie să aibă 60 de secunde, ăsta e un checklist. Ăla nu e un parametru. Dacă trebuie să se simtă cinematic, ăsta este un parametru. Deci îți poți face o listă pentru tine. Care este checklist-ul meu? Lucrurile mele indispensabile, care ar fi: eu, eu sunt un gânditor tăcut, contemplativ. Editarea trebuie să spună mare parte din poveste. Sau eu, eu chiar cred că vocea mea trebuie să fie acolo în mod destul de clar, dar nu vreau să fiu pe cameră vorbind. Așa că poți crea reguli pentru tine însuți. Acum, vechii, mai ales de pe YouTube, noi avem aceste personalități explozive, mai mult pentru că nu există o expertiză profundă acolo. Ei doar sar direct la a fi un influencer. Așa că ei cred că dacă eu sunt această personalitate mare, bombastică, eu voi atrage publicul.
Dr. Mihail: Este aia o red flag, când vezi pe cineva exploziv?
Chris Do: Nu, deloc. Pentru că unii oameni sunt pur și simplu așa. Unii oameni sunt, știi, genul ăla de oameni au prea multă cafea dimineața și ei, intri la recepție: „Mă bucur să te văd, Miha, cum o mai duci? Ce noapte minunată, vremea e uimitoare astăzi!” Eu sunt gen, „oh, Dumnezeule, poți să te calmezi? Abia am intrat în birou”. Și există oameni pur și simplu așa în mod natural. Așa că eu cred că o să existe un spectru al nivelurilor de energie, cel puțin în modul în care noi proiectăm spre lume. Acele tipuri de persoane tind să fie extrovertite. Ei sunt foarte sociali. Le place să fie în preajma altor oameni, dar se pare că o mulțime de gânditori, gen cu adevărat tăcuți, nu agreează acel tip de energie.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Eu am fost la o conferință de marketing în Newcastle. Fiecare persoană mi se părea că țipa. Unii oameni țipau la propriu, țipau la public. Ca introvertit, am simțit că de fiecare dată când ei țipau ceva, eu voiam să fug. De fiecare dată când făceau asta, eu mă deconectam. Și eu am fost ultimul vorbitor. Așa că am urcat pe scenă și am zis: „Știți, eu bănuiesc că aș putea fi la conferința greșită, pentru că fiecare prezentator face asta. Vă deranjează dacă vorbesc doar pe tonul meu normal, pentru că nu am chef să țip la voi, și e în regulă așa?” Și ei toți au început să dea din cap aprobator. Eu am fost gen: „Ok, uau. Câți introvertiți sunt aici?” Majoritatea oamenilor au ridicat mâinile. Și apoi, după ce mi-am terminat prezentarea, o mulțime de oameni au venit la mine și au zis: „Chris, ne bucurăm atât de mult că ai făcut asta. Ne bucurăm și apreciem celelalte chestii, dar aveam cu adevărat nevoie de asta la finalul acestui eveniment. Era prea mult volum dat la 11. Aveam nevoie de un 5 sau un 6”. Și ceea ce se întâmplă acolo este că ei încep să se aplece în față ca să te asculte. Așa că mulți speakeri profesioniști fac această greșeală. Fie se uită la prea mulți speakeri, fie angajează coach-ul greșit care le spune că asta e persoana care trebuie să devii pentru a fi respectat, pentru a comanda autoritate. Există toate acele „power poses” (poziții de putere), știi, gesturi cu mâinile. Dacă ăla nu ești tu, nu-ți face griji pentru asta. Fii doar tu, în mod autentic, și oamenii te vor iubi pentru asta.
Dr. Mihail: Cum, cum poți să cauți acea autenticitate, care te va face diferit de alții?
Chris Do: Ok, dă-mi o profesie și îți voi spune cum s-o faci.
Dr. Mihail: Cine sunt ei acum? Noi, noi am lucrat cu un lucrător în lemn. Ți-am spus cum să faci aia. Aia mi-a părut destul de clară. Dă-mi o profesie diferită.
Dr. Mihail: Uh, nu știu. Să zicem, un graphic designer.
Chris Do: Perfect. Ok. Există niște formate de conținut pe care le putem studia și dacă te uiți la formate, putem găsi unul care funcționează cu adevărat bine pentru tine. Prietenul meu Brendan Kane, care a obținut un milion de urmăritori în gen 30 de zile, vorbește mult despre formate. Și așa că îmi place ideea asta. Unii oameni ar putea să-i spună un template (șablon), dar uneori aia sună descurajant. Dar noi trebuie să găsim un format. Există tipul ăsta, numele lui este Allan Peters. El este un graphic designer. Shout out către Allan Peters. El, în cea mai mare parte, nu apare pe cameră. El are un accent puternic din Midwest (SUA), care uneori, depinzând de cine întrebi, nu e chiar atât de cool, ok?
Dr. Mihail: Dar el îl folosește oricum. Și toate videoclipurile lui urmează un format foarte specific. Este un cadru filmat de sus, bucăți de hârtie, niște culori și creioane și el începe să vorbească despre problemă. El zice: „Deci, prietenul meu deține un loc de detailing auto și ăsta este numele companiei. Problema cu el este că face asta, asta și aia. Nu este prea scalabil, repetabil și tot. Nu-i vezi niciodată fața. El doar face mișcări cu mâinile. Asta e tot ce face.” El zice: „Păi, eu încep cu substantivele mele și găsesc niște forme, și apoi, dintr-o dată, am văzut asta.” Și el doar schimbă bucăți de hârtie, taie piese. E chiar frumos de privit în timp ce el explică procesul și apoi când găsește acel moment de „Aha!”, în loc să dea drumul microfonului (drop the mic), el dă drumul creionului. Este o mișcare semnătură pentru el. El doar dă drumul unui creion, și apoi îți arată toată lucrarea terminată.
Deci, 70-80% din lucrare este despre rezolvarea problemei. 20% reprezintă arătarea produsului finit. Asta e o distincție foarte importantă de făcut. Abia la sfârșit de tot este momentul în care îi poți vedea fața. El folosește exact același, aproape exact același cadru de final, care este el spre cameră făcând semnul păcii (peace sign) așa, și logo-ul lui e în spate.
Dr. Mihail: Ăla e singurul moment în care îl vezi. Tu de fapt nu-i vezi niciodată gura mișcându-se.
Dr. Mihail: Uh-huh.
Chris Do: Ok. De ce este asta bine? Cei mai mulți oameni fac greșeala de a-ți arăta produsul finit, gândindu-se: „Dacă îți arăt un produs cu adevărat grozav, oamenii vor adora asta”. Dar lor le pasă mai mult despre cum a fost făcut produsul, decât despre produsul în sine. Asta este cu adevărat important. În special în țările dezvoltate, există această chestie numită „proveniență”. Noi avem nevoie să știm de unde vin lucrurile. Deci este ca atunci când un bucătar vine la masa ta și spune: „Morcovii sunt crescuți la o fermă la baza dealului și îi recoltăm doar în perioada asta și noi, noi am luat cartofii de la această fermă și Betty este vaca pe care o mâncăm astăzi.” Și tu ești gen, văzând această masă, dintr-o dată masa capătă o semnificație mai mare, pentru că ți s-a spus o poveste grozavă despre masa în sine.
Dr. Mihail: Da. Exact.
Chris Do: Știi despre ce vorbesc, nu?
Dr. Mihail: În timp ce la locurile de fast food, iată o poză a mesei. Comandă pur și simplu ce vrei. Nu există o poveste. O să plătesc cel mai mic preț. Aia e ceea ce se întâmplă acolo. Deci, noi putem spune povești. Putem vorbi despre proces și apoi să arătăm rezultatele. Dar raportul dintre proces și poveste este de aproximativ 80-20. 80% proces, 20% produs finit.
Dr. Mihail: Știi, reel-urile alea cu uh chestii delicioase, ele de obicei încep cu produsul și apoi tu vezi procesul pentru că tu, tu vrei să îl faci la tine acasă, știi?
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Tu vezi prăjitura. „Oh Dumnezeule. O prăjitură atât de drăguță!” Și apoi tu vezi procesul cum ajungi acolo.
Chris Do: Da, ăla e un format. Există un motiv foarte bun pentru care se întâmplă asta. Un reel este de obicei sub 60 de secunde. Dacă nu treci de primele trei secunde, nu se pune ca vizualizare. Așa că ei știu că ceea ce trebuie să facă este să te prindă în cârlig (hook) chiar la început, arătându-ți ceva foarte delicios. De obicei, ei taie sandwich-ul în două. Îl trag în părți opuse și brânza scapă, știi, clipurile alea, și arată minunat. Și apoi ei încep tot acest proces. Frământă aluatul. Îl construiesc încet, câte un pic, și ești gen: „Uau, eu, eu știu cum începe sau eu știu cum se termină la început, iar acum trebuie să mă uit la tot.” Deci, literalmente, tot ce au făcut a fost să ia o chestie liniară și să taie sfârșitul, să-l pună la început doar ca să se joace cu algoritmul. Este un proces foarte simplu.
Dr. Mihail: Ok, bine. Deci acum cum putem face diferența între: vreau să servesc oamenii. Vreau să învăț oamenii ceva. Vreau să vând ceva. Da. Cum ar fi motive profesionale pentru povestea mea, pentru brandul meu. Ar trebui să fie măcar un brand personal? Și: vreau să fiu văzut. Vreau să fiu validat. Vreau să am urmăritori. Și poate una să o servească pe cealaltă sau nu? Adică, poți să o iei pe o cale greșită dacă motivele tale principale sunt să fii văzut, să fii validat?
Chris Do: Aș spune că astea sunt capcanele (trappings) social media. Dacă ai nevoie de o îmbrățișare, du-te și ia-ți o îmbrățișare. Nu folosi social media pentru validare. Dacă ai nevoie să găsești motive pentru existența ta, nu te duce pe social media. Nu-ți exporta sentimentele și stima de sine către străini de pe internet și nu deveni o victimă a algoritmului. Ăla e un loc periculos în care să fii. Eu cred că social media a fost făcută pentru ceva. A fost făcută pentru auto-exprimare. Pentru a afla cine ești menit să fii în această viață și pentru a deveni acea persoană. Beneficiul din asta este că vei fi iubit, vei fi validat și vei primi oportunități. Dar dacă o faci pentru acel motiv, în general nu funcționează. Modul clasic de a privi asta este, dacă vorbești cu cineva tânăr, gen final de adolescență, început de 20 de ani, și îi spui: „Ce vrei în viață?” Și ei zic: „Vreau să fiu bogat. Vreau să fac o mulțime de bani.” Aia nu e cu adevărat o idee. Acela e un rezultat. Deci eu cred că banii sunt o tabelă de marcaj (scorecard) bazată pe impact. Cu cât impactul pe care îl faci în lume este mai mare, cu atât vei avea mai mulți bani. Vreau să privesc viața în acel mod. Știu că nu e întotdeauna cazul, pentru că oamenii moștenesc bani, oamenii chiar profită de alți oameni și fac bani și au avut un impact foarte scăzut. Dar lumea ar fi un loc mai bun dacă ne-am concentra cu toții pe impact și am înțelege că banii sunt tabela de marcaj pentru impact. Deci eu mă uit la asta ca și cum, urmăritorii sunt tabela de marcaj pentru impact. Și impactul ar putea fi divizat în multe feluri diferite. Tu m-ai distrat. Tu m-ai educat. Tu ai făcut ceva ca să mă ridici astăzi și te voi răsplăti cu o vizualizare, cu un comentariu, cu un share, cu o salvare sau cu un follow. Așa ar trebui să privim noi asta. Dar prima parte a călătoriei tale creative, mai ales dacă începi de la zero, este să-ți dai seama cine ești menit să fii în această viață. Nu se va întâmpla în ziua unu. S-ar putea să nu se întâmple nici măcar în ziua 100, dar este o căutare care merită.
Dr. Mihail: Cum pot să-mi găsesc vocea? Și ai, ai avut niște slide-uri ieri la conferința ta. Acele trei, trei cuvinte, inamicul. Da. Diagrama Venn, corect, despre care vorbești. Da. Ar trebui să vorbim despre asta?
Chris Do: Da. Pentru că se aplică oamenilor care încep, nu?
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Deci, eu predau personal branding. Eu fac workshop-uri de mai multe zile. Și descopăr că, atunci când le cer oamenilor să învețe despre personal branding în modul în care eu vreau ca ei să învețe… Este prea greu. Vreau ca ei să intre în sinele lor din umbră (shadow self). Vreau ca ei să înțeleagă vocea brandului lor. Și ceea ce se întâmplă este că, în loc să văd progrese revelatoare (breakthroughs), văd oameni cu un cap stricat. E ca o durere de cap. Și eu, eu am început să mă gândesc cum să facem asta mai simplu, astfel încât să poți începe această călătorie de a-ți da seama cine ești menit să fii în această viață. Deci, din câte pot să-mi dau seama, acesta este cel mai simplu mod în care o pot explica. Există trei componente. O diagramă Venn înseamnă trei cercuri care se suprapun, iar punctul ideal din mijloc ești tu și brandul tău. Partea de sus este lucrul pentru care vrei să fii cunoscut. Vom numi asta cuvântul tău cheie (keyword). Deci, când oamenii se gândesc la ceva, oricare ar fi acel cuvânt, se vor gândi la tine. Da.
Dr. Mihail: Ca și cum, dacă eu zic pantof, tu s-ar putea să te gândești la ceva.
Chris Do: Păi, dacă jucăm asocieri libere de cuvinte, dacă eu zic adidași (sneaker), ce ai zice tu?
Dr. Mihail: Ca… cum ar fi ăla…
Chris Do: Omule.
Dr. Mihail: Ok, vezi, tu deja ai o asociere puternică. Asta e ceea ce noi numim un brand. Greșeala pe care o fac majoritatea oamenilor este că ei nu vor… ei nu știu pentru ce vor să fie cunoscuți în viața asta. Deci cum poate cineva să-și dea seama de asta, dacă tu nu știi? Deci hai să ne dăm seama de chestia asta. Care este cuvântul pentru care vrei să fii cunoscut? Astfel încât să devină sinonim. Ei pot folosi numele tău sau pot folosi acel cuvânt.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Ok. Ca de exemplu, ce se întâmplă este că ceva devine atât de faimos încât devine omniprezent (ubiquitous), nu? La fel și omniprezența. Deci când spunem… când facem o fotocopie, o să facem o copie Xerox. Deci acele două cuvinte sunt interschimbabile pentru că Xerox a devenit atât de faimos pentru fotocopii încât oamenii folosesc acei doi termeni împreună. Cel puțin în America, dacă e un șervețel pentru nasul tău, s-ar putea să zici: „Hei, dă-mi un Kleenex.” Kleenex este brandul. Și apoi șervețelul de hârtie este categoria de produs.
Dr. Mihail: Da. Știi ce avem noi în România? Noi avem în România, uh, ca sneakerșii (pantofii sport). Pentru sneakerși în România, tu zici Adidas.
Chris Do: Adidas.
Dr. Mihail: Da. Adidas. [râsete]
Chris Do: Da. Și eu cred, eu cred că pronunția corectă este Adidas. Dar știi, toată lumea are un mod diferit de a o spune.
Dr. Mihail: Da. Dar noi spunem gen, noi, așa numim noi uh sneakerșii.
Chris Do: Oh, voi o folosiți pur și simplu așa.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Da. Dă-mi un Adidas.
Dr. Mihail: Da. Dă-mi niște Adidași.
Chris Do: Sunt atât de populari. Da. În DEX. Da. În dicționar. Da. Văd că e foarte mult.
Dr. Mihail: E în dicționar. Da.
Chris Do: Da. Da.
Dr. Mihail: Cum e Nike. Adidași Nike.
Chris Do: Da. Adidași.
Dr. Mihail: Da. Dacă tu, dacă tu vrei să cumperi niște Nike-uri.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Tu, tu zici: Ăștia sunt Adidași Nike [râsete]
Chris Do: Pentru orice brand. Ei vor folosi pur și simplu asta.
Dr. Mihail: Orice brand. Da. Incredibil.
Chris Do: Despre asta vorbim. Deci, tu vrei să ai acel nivel de recunoaștere și asociere cu un cuvânt cheie.
Dr. Mihail: Deci, pot să te pun într-o situație dificilă (on the spot)?
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Cu ce cuvânt ești tu asociat? Eu mereu stau și mă gândesc la asta, cu ce cuvânt aș fi… nu știu cu ce cuvânt mă asociază oamenii pe mine. Ca și cum… dacă puteți lăsa un comentariu, gen comentați în secțiunea de comentarii cu ce cuvânt m-ați uh asocia și aia m-ar ajuta foarte mult. Dar aș spune, înțelegerea corpului uman sau înțelegerea modului în care funcționează corpul. Sunt prea multe cuvinte?
Chris Do: Prea multe cuvinte.
Dr. Mihail: Hai să spunem, înțelegere.
Chris Do: Înțelegere, prea vag (broad).
Dr. Mihail: Ce?
Chris Do: Prea vag.
Dr. Mihail: Prea vag.
Chris Do: Nu știu.
Dr. Mihail: Deci, asta e provocarea.
Chris Do: Da. Ok.
Dr. Mihail: Deci, ne putem aduna cu scriitori și strategi și oameni creativi și putem începe să lucrăm la asta. Nu o să fie pe loc să vii cu asta. Ok, deci noi am dat exemple, nu? Și eu, eu intru în mult mai multe exemple pentru că am scris un mic e-book despre asta, despre a înțelege ce reprezintă oamenii. Deci începe să-ți pui această întrebare: „Când mă gândesc la persoana asta, cu ce o asociez?” Și vei începe să vezi tiparul. Deci treaba mea este să identific tipare pentru tine și să te conduc pe acest drum, dar tot rămâne munca de auto-descoperire și de a-ți da seama. Deci, există câteva lucruri pe care trebuie să le știm despre cuvântul tău cheie. Numărul unu, poate fi deținut? (ownable). Poți să deții acest cuvânt cheie într-o perioadă de 2 ani de zile de creat conținut și vorbit despre asta din nou și din nou? Veste bună și veste proastă, nu este chiar atât de greu de făcut, dar necesită muncă din partea ta. Ok, îți voi spune exact la ce mă refer. Eu am setat intenția de a fi unul dintre cele mai sus clasate rezultate de căutare pentru cuvintele „personal branding”, și asta a fost doar cu câțiva ani în urmă. Deci, fiecare bucată de conținut, este despre personal branding. Folosesc hashtag-urile, vorbesc despre asta din nou și din nou și din nou. Și sper că, atunci când tastezi pe Instagram, ar trebui să fiu pe prima pagină a răspunsurilor.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Cum știu asta de asemenea? Pentru că motoarele artificiale, roboții AI scanează internetul după conținut și încearcă să înțeleagă. Deci, sper că, atunci când tastezi în ChatGPT sau Claude, „Hei, vreau să învăț de la un expert în personal branding. Enumeră 10 persoane pe care tu crezi că…”, numele meu ar trebui să fie acolo.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Deci în câțiva ani scurți de muncă intenționată, dacă te gândești la personal branding, sper că te gândești la mine. Acum, există un sub-cuvânt pentru care vreau să fiu cunoscut, care este „unbland” (ne-banal, plin de savoare), pentru că pentru mine aia explică totul, deoarece punctul meu de vedere în lume este: cheia pentru a construi un brand personal puternic, sau un brand punct, este să fii diferit, să fii anti-plictisitor.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Ok.
Dr. Mihail: Deci, doctor s-ar putea să fie un cuvânt cheie, dar este prea vag?
Chris Do: Prea vag.
Dr. Mihail: Da. Ca și cum când scrii pe Google, în România, într-un Google România, spui doctor, unul din cele 10 lucruri care o să apară o să fie probabil Dr. Mihail.
Chris Do: Depinde ce ai căutat, pentru că ești sus în indexul de căutare.
Dr. Mihail: Da, probabil.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Ok. E prea vag. Dar ce… dă-mi, dă-mi, gen, exemplu de cuvinte cu care ai putea fi asociat.
Chris Do: Păi, exemplul pe care l-am dat a fost, uh, um, Brian Johnson, și cuvântul lui este „inversarea îmbătrânirii” (aging reversal).
Dr. Mihail: Da. Exact. Da.
Chris Do: Sau ceva de genul ăsta. Deci, gen, asta e o chestie cu adevărat vagă, dar e suficient de specifică. Deci e o chestie foarte ciudată în care trebuie să fie vagă (broad), dar specifică.
Dr. Mihail: Da. Ok.
Chris Do: Tu, tu mă urmărești… ia ceva timp să lucrezi la asta și eu, am câteva vești bune la sfârșitul acestui proces. Corect. Deci acum știi cuvântul tău cheie, pentru ce vrei să fii asociat.
Dr. Mihail: Deci aia, aia este primul cerc al diagramei, cuvântul cheie.
Chris Do: Da. Cuvântul tău cheie, pentru ce vrei să fii cunoscut. Ok. Trebuie să poată fi deținut și dacă nu e… atunci, atunci avem probleme. Acum, oamenii vor spune ceva de genul, vreau să fiu cunoscut pentru pace. Acum, cu excepția cazului în care ești la nivelul ONU sau al guvernului, asta e o idee atât de mare. Și dacă nu ai resursele, o să fie foarte greu pentru tine de făcut. Ok?
Dr. Mihail: Deci, aia e doar o iluzie (pipe dream).
Chris Do: Cu excepția cazului în care ești ca Elon Musk, Bill Gates, sau cineva care are resurse incredibile, sau Richard Branson, cineva care are acel tip de influență politică și financiară, o să fie cu adevărat dificil. Deci, e mai bine pentru tine să mergi un pic mai pe nișă (narrow) și să deții asta. Acum, partea opusă a acestui lucru este: vreau să fiu cunoscut pentru asta. Și partea opusă este inamicul tău. Ok. Partea opusă. Deci…
Dr. Mihail: Al doilea cerc este inamicul tău.
Chris Do: Da. Inamicul este… eu, eu, o s-o formulez în felul ăsta. Care este misiunea ta de a scăpa lumea de el?
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Ceva care te deranjează cu adevărat. Ar putea fi pur și simplu pastele proaste. Nu trebuie să fie o persoană sau o organizație. Ar putea fi pur și simplu o idee. Deci, unii oameni, nu știu de ce, nu le place ananasul pe pizza. Deci pentru unii oameni, și sunt foarte pasionați de asta, gen e sacrilegiu pentru unii oameni dacă pui ananas pe pizza. Eu cred că e delicios. Dă-mă în judecată. Orice ar fi. Nu? Deci, asta este ceea ce împotriva căruia vor să fie. Trebuie să găsești ceva de care ești foarte pasionat, în privința căruia vrei să îndrepți lucrurile.
Dr. Mihail: Uh-huh.
Chris Do: Corect? Pentru că merge în direcția greșită pentru tine. Și ele joacă una împotriva celeilalte. Să ne întoarcem la Brian Johnson. Cuvântul lui cheie este longevitate sau anti-îmbătrânire sau ceva de genul ăsta. Ei bine, în mod natural, inamicul lui trebuie să fie a muri sau moartea. Ele se joacă una pe cealaltă. Deci, ele sunt la capete opuse. Ok. Are sens până acum?
Dr. Mihail: Da. Ok.
Chris Do: Ultimul este o frază. Putem să-l numim un call to action (îndemn la acțiune), un call to arms, un slogan, o lozincă, nu contează cu adevărat. Este o frază scurtă, de trei până la cinci cuvinte, care…
Dr. Mihail: Da. Slogan care unește cele două idei.
Chris Do: Deci, aduce acele două idei împreună. Deci, Brian Johnson, fraza lui ar putea fi „nu muri” (don’t die).
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Deci, aduce în discuție [pufnește] inamicul, moartea.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Și ce simte el despre asta. Deci, de multe ori, sloganul tău sau, sau îndemnul la acțiune sau la luptă sau strigătul de adunare, are un verb puternic. E o comandă, gen nu face asta, întotdeauna fă asta. Ok.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Da. E de obicei așa, pentru că atunci oamenii se pot ralia împreună pentru a spune: „cred ceea ce crezi și tu.”
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Și asta este important. Deci acesta este triunghiul. Acum, ca multe din aceste diagrame Venn, ele trebuie să fie în echilibru. De multe ori, unul dintre cele trei lucruri, sau uneori două din cele trei lucruri sunt cu adevărat slabe sau nu pot fi deținute. Deci eu [își drege vocea] descopăr că, odată ce îți dai seama de unul, celelalte două devin un pic mai clare și ele trebuie să fie ajustate. E ca jocul de piatră, hârtie, foarfecă. Nimic nu bate totul, dar ele cumva funcționează împreună ca un sistem.
Dr. Mihail: Păi cum poate fi făcută această muncă pentru cineva care nu-și cunoaște cuvântul cheie, inamicul, sloganul lui, sau poate le simte dar nu, el, el nu le-a articulat în felul ăsta. Da. Cum, cum poate fi făcută munca asta?
Chris Do: Ok, am vești bune pentru tine. Un robot a fost construit să facă asta și eu am construit un astfel de robot. Deci, dacă îi dai robotului o scurtă descriere a cine ești, cine sunt clienții tăi, spui suficient despre tine. Sunt un medic. Trăiesc în București. Eu…
Dr. Mihail: Gen orice AI, sau…
Chris Do: Păi, unul, unul antrenat specific de mine. Deci…
Dr. Mihail: Tu ai unul.
Chris Do: Am unul. Eu, eu, pentru că eu am dezvoltat asta și am fost gen, „ok, ajută-mă să-mi dau seama de chestia asta.” Și așa tot ce trebuie să faci este să-i spui puțin despre tine. Îi spui cele trei cuvinte ale tale. Îți va da un scor de la 1 la 10. Nu este un evaluator blând. Foarte, foarte, foarte puțini oameni obțin peste cinci din prima încercare.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Analizează, îți spune de ce cuvintele tale sunt slabe sau sau prea tulburi sau nu destul de clare, orice ar fi. Pentru că un lucru la care LLM-urile, large language models (modelele mari de limbaj), sunt bune este limbajul.
Dr. Mihail: Da. Înțelege nuanța semnificației cuvintelor foarte, foarte bine, mai bine decât majoritatea oamenilor, cu excepția cazului în care tu, tu, tu ești un profesor de engleză sau ceva de genul. Corect.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Și apoi face sugestii despre unde ai putea vrea să mergi. O să îți pună întrebări pentru claritate și o să facă niște sugestii despre care ar putea fi cele trei cuvinte ale tale.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Și s-ar putea să nu fie perfecte și o să îi dea și ăluia un scor.
Dr. Mihail: Corect. Așa că tu ai putea spune, aia e uimitor. Perfect. Și foarte rar e perfect, dar poți continua să lucrezi cu el. După câteva treceri prin el (passes in), s-ar putea să ajungi la un opt. Am văzut pe cineva care a obținut un 9.9, ceea ce e o nebunie pentru mine. Ridicol. Deci orice peste un șapte sau opt e destul de bun.
Dr. Mihail: Care e numele robotului? Cum pot oamenii…
Chris Do: Nu [își drege vocea] nu există acces disponibil pentru public încă. Trebuie să-mi dau seama cum să-l fac disponibil. Literarmente, eu dau copy paste răspunsului oamenilor, ceea ce e un proces foarte manual. Eu îl trimit la robot și apoi eu dau copy și paste la acel răspuns pentru ei. Deci pur și simplu o să-mi pun echipa să-l construiască ca să fie public disponibil. Așa că dacă oamenii mă urmăresc (follow), în cele din urmă, vă voi spune cum puteți folosi robotul.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Da. Dar alt, altfel, ca un instrument pe care îl pot folosi, ca și cum oamenii îl pot folosi acum fără robot. Există vreo modalitate de a găsi cuvântul cheie, inamicul, sloganul, ce, și cât de mult ar trebui să ne gândim la aceste lucruri până când le deslușim?
Chris Do: Ar trebui să te gândești la asta profund și să încerci să nu grăbești procesul. Asta ar putea să-ți ia zile sau săptămâni de gândire cu adevărat grea. Și de multe ori, pentru mine, când simt că am făcut atât de multă muncă, și pur și simplu mă îndepărtez de ea. Ar putea fi ore sau zile de muncă. Undeva când sunt, creierul meu e relaxat, răspunsul va veni.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Poți chiar să angajezi pe cineva să te ajute. Un copywriter, un strateg.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Un om de branding, ei te pot ajuta.
Dr. Mihail: Care este cuvântul tău cheie?
Chris Do: Oh, cuvântul meu cheie. Oh, acum mă pui în situația dificilă (on the spot) aici. Cuvântul meu, cuvântul meu cheie ar fi probabil „unbland” (ne-banal, plin de savoare).
Dr. Mihail: Unbland.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: Și care este inamicul tău?
Chris Do: Oh, la naiba. O să mă pui în situația [râsete] dificilă? Știam că o să fie genul ăla de interviu. La naiba. N-am venit… Oh, se face cald aici. Eram gen, nu [râsete] știu ce s-a întâmplat. Um, nu știu din capul locului chiar acum. Eu îl știu, dar doar ca eu… poate ne întoarcem la el mai târziu.
Dr. Mihail: Nu trebuie, nu trebuie să le rostești. Poți doar să le simți. Da. Adică tu…
Chris Do: Păi, pentru că… Ok, nu vreau să mă eschivez (cop out) aici. Eu fac ceea ce fac. Se simte foarte natural pentru mine și devine foarte clar pentru oameni încât, în mod natural, oamenii sunt gen: „Cum ți-a venit chestia asta?” Eu sunt gen: „Păi, nu prea am folosit metoda asta.”
Dr. Mihail: Aia e întrebarea mea, gen. Adică, dacă vorbești despre Brian Johnson și cuvântul lui cheie este inversarea vârstei, inamicul lui este moartea și sloganul lui este „nu muri”.
Chris Do: Da. [oftează]
Dr. Mihail: E totul natural sau el are un consilier care să mapeze treaba asta sau e doar pur și simplu natural și poți pur și simplu să… poate să copiezi strategia lui dacă tu nu ești natural.
Chris Do: Eu nu știu cu certitudine (for a fact), dar eu cred că este organic.
Dr. Mihail: E organic.
Chris Do: E organic, pentru că el este un tip bogat. Nu știu câți bani are, dar unii oameni zic un miliard, unii oameni zic sute de milioane. Dar știu că el este cu adevărat obsedat de ideea asta de inversare a vârstei. Deci vârsta lui cronologică cred că e 45 sau ceva de genul ăsta și vârsta lui biologică, bazată pe toate măsurătorile care pot fi măsurate, merge în cealaltă direcție. Deci cred că el este în mijlocul anilor 30 acum, conform biologiei lui. Arată ca un vampir pentru mine, dar, știi, hei, orice te face fericit. Așa că el mănâncă anumite lucruri. Are parte de o mulțime de proceduri experimentale, analize de sânge, tot felul de chestii, depășind un milion de dolari pe an, astfel încât să nu îmbătrânească prematur. El vrea să meargă în direcția opusă. Și se pare că el face asta luând suplimente, făcând exerciții, mâncând superalimente, genul ăsta de lucruri. El face tot ce poate pentru a fi mai tânăr.
Dr. Mihail: Și e destul de amuzant. El face multe glume și este foarte, uh, să zicem matur despre ceea ce face, pentru că el este, este, uh, um, uh, gen, el spune adevărul, zicând: „Uite, eu nu știu ce o să facă aceste suplimente. Ele nu sunt testate. Mă pot ucide.” El e sigur că o să… fie, uh… gen, un autobuz o să dea peste el. Așa o să moară el.
Chris Do: Uh, da. Și, da. Deci probabil el e natural. E organic, nu?
Chris Do: Organic. Adică, sunt foarte puține lucruri naturale la el, dar brandul lui, brandul lui este destul de organic. A crescut dintr-o pasiune și un interes pentru că care… care sunt lucrurile, două lucruri pe care poți conta în viață? Sunt doar două garanții în viață. Știi care sunt cele două garanții? Tu știi ce sunt ele?
Dr. Mihail: Ce?
Chris Do: Taxele.
Dr. Mihail: A, da. Și moartea. Da.
Chris Do: Deci, probabil că nu va evita taxele, dar încearcă să trișeze moartea.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Și, și motivul pentru care este pentru că el are banii și mijloacele și interesele. Deci, când ai toți banii din lume, ești gen: „Ok, acum ce vreau să fac? Păi, ar fi drăguț dacă nu aș muri.” Aia sună ca un mod destul de bun de a-ți cheltui banii, cred.
Dr. Mihail: Să rămâi sănătos pentru cât de mult poți, pentru, pentru orice motiv vrei tu să.
Chris Do: Da. Și e foarte interesant să urmărești asta. Adică, e ca, e ca un pariu pe viața ta. Adică, toată lumea care se uită la Brian Johnson, gen, noi toți vrem să vedem cum va sfârși sau dacă va sfârși sau cum, cum va îmbătrâni? Deci, gen, asta e o garanție că eu îl voi urmări pentru mult timp, nu?
Chris Do: Da, aia e inteligent.
Chris Do: Eu așa cred. Și ceea ce e, ce e cu adevărat interesant este că el este, și este discutabil dacă el este, vârful lancei (tip of the spear) al unei mișcări, al unei idei și el începe ceva și își pune banii la bătaie (putting his money where his mouth is). El face biohacking. Deci, tu știi cine este Timothy Ferriss cu 4-Hour Workweek, cu 4-Hour Body?
Dr. Mihail: Da. Da. Tim Ferriss. Da. Deci…
Chris Do: Unul dintre cei mai buni.
Dr. Mihail: Unul dintre cei mai buni, cred. Și el a făcut biohacking el însuși.
Chris Do: Da.
Dr. Mihail: S-a dus undeva în Europa, a făcut o biopsie de mușchi (muscle core). El și-a extras o bucată din mușchi. Îți amintești asta? Da. Asta e o chestie destul de nebunească pe care eu n-aș face-o.
Dr. Mihail: Dar, dar lumea nu era pregătită pentru el.
Chris Do: Exact. Dar nici aia nu era pasiunea lui.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Vezi, el voia să facă multe alte lucruri. Pe când Brian Johnson este singular în concentrarea sa și gen, eu pur și simplu nu vreau să mor, omule.
Dr. Mihail: Apoi dacă ești interesat să înveți despre ce fac eu, îți voi raporta ce descopăr. Totul este un experiment. Cred că a luat chiar și globule albe de la fiul său…
Chris Do: Ceea ce mulți oameni cred că e destul de lipsit de etică.
Dr. Mihail: Deci face o formă de gen dopaj sanguin sau ceva de genul ăsta, dar el e gen, „nu a meritat. Clar, fiul meu nu este menit să mă țină în viață mai mult timp, nu?” Dar a încercat și cred că o parte din asta a fost concepută poate, nu, nu organic, pentru a obține acel titlu (headline) care îți captează atenția…
Dr. Mihail: Gen, am luat sângele fiului meu și așa m-a…
Chris Do: Știi, va face chestii de genul ăsta, și asta înseamnă doar să fii deștept în crearea de conținut, pentru că trebuie să spui lucruri care să-i facă pe oameni să devină cu adevărat interesați sau să vrea să se lupte cu tine. Așa știi că funcționează conținutul tău. Deci iată-l, face chestia asta și are o conferință. Cum se numește această conferință? Știi?
Dr. Mihail: Uh, Brian Johnson.
Chris Do: Da. Uh, nu știu.
Dr. Mihail: Don’t Die (Nu Muri).
Chris Do: Da, Don’t Die. Da.
Chris Do: Are toate răspunsurile.
Dr. Mihail: El are și un film, cred.
Chris Do: Da. Cred că face tot felul de chestii ciudate. Da. Deci, el e gen: „Bine ați venit la conferința Don’t Die acum.” Devin-e un brand.
Dr. Mihail: M-hm. Corect. Deci, moartea…
Chris Do: Și inversarea îmbătrânirii. Și nu cred că el stă la o tablă albă cu o echipă de strategi gen: „Brian, iată triunghiul nostru.”
Dr. Mihail: El nu e, nu e.
Chris Do: Nu, nu cred că este. Dar tocilarii (nerds) ca mine, care se uită la asta gen: care este relația dintre cum se prezintă pe sine? Pentru că el, cumva, a sărit din anonimat într-o perioadă foarte scurtă de timp. Acum 5-10 ani, nimeni nu știa nici măcar cine este. Acum, când zici Brian Johnson, toată lumea știe cine este. Și el este adesea denumit cel mai măsurat (measured) om de pe internet.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Corect. Pentru că cheltuiește atât de mulți bani luându-și toate semnele vitale și statisticile. E destul, e o chestie destul de puternică.
Dr. Mihail: Da. Dar despre Tim Ferriss, gen, Tim Ferriss făcea aceleași lucruri, dar lumea nu era pregătită pentru asta. Și apoi el și-a schimbat mentalitatea pentru că e gen… a existat un moment în care a spus: „Ok, am toate aceste performanțe, toate aceste companii care fac mulți bani, am scris cărțile, vreau doar să mă relaxez acum. Vreau doar să fiu om. Vreau să mă relaxez, nu vreau mari statistici”. Și apropo, are o casă aici, aproape, în Brașov.
Chris Do: Oh.
Dr. Mihail: Da, are o casă aici, l-am, l-am văzut pe stradă o dată…
Chris Do: Um, plimbându-se în Brașov?
Dr. Mihail: Da, nu m-am apropiat de el, adică îl, îl las în intimitatea lui. Deci el doar își trăiește viața acum. E om și, uh, în această lume în care toată lumea se grăbește să facă vizualizări, să facă performanță, să facă urmăritori… Crezi că o să vedem afaceri care nu urmează acest trend, care sunt gen anti-trend, gen, nu au, nu, nu vor să meargă acolo. Ele sunt pur și simplu offline. O să fie mai cool să fii offline, să fii pur și simplu om, cu interacțiune umană? „Vino la magazinul nostru să vezi lucrurile pe care le avem”.
Chris Do: Da. Dar nu cred că acele idei sunt deloc în conflict. Acum, dacă… Eu doar fac o presupunere (guess) aici. Deci, dacă știi cu adevărat cine este Timothy Ferriss și ce a făcut, eu cred că el a făcut exact ceea ce trebuia să facă. Dacă ne uităm pur și simplu în spatele cortinei, putem vedea că planul e destul de clar. Tim, din câte știu, face mulți bani. El vinde cărți și tot ce se întâmplă în jurul cărților sale și ecosistemul său și brandul său.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Deci el spune: „Păi, ce ar fi interesant? Ce-ar fi dacă m-aș duce într-un experiment pe un an de zile pentru optimizarea umană făcând biohacking, pentru că voi scrie cartea și voi produce videoclipul.” Deci, este o mișcare mediatică foarte inteligentă. Dacă te gândești, e ca și cum aș avea un produs. Cum îi fac pe oameni entuziasmați de produs? Trebuie să fac conținut. Trebuie să fac un film documentar. Trebuie să fac live stream-uri sau orice o să fac și o să documentez asta. O să mă folosesc pe mine ca subiect de studiu. Deci, odată ce cartea este scrisă și vinde ceea ce o să vândă…
Dr. Mihail: Interesul lui a dispărut. Și de aia el nu este cunoscut pentru asta, chiar dacă eu cred că a fost înaintea lui Brian Johnson. Dar misiunea lui Brian Johnson nu este să scrie o carte. Misiunea lui este să nu moară.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Și apoi să facă tot ce poate. Acum, iată chestia interesantă. Există două drumuri viabile aici. Unul zice: „Am un plan, și planul este să lansez o carte. Iată planul de media marketing pentru a construi interes și, și entuziasm în jurul acestui lucru. Și odată ce este gata, s-a terminat.” Cealaltă persoană zice: „Știi, sunt cu adevărat fascinant. Am toți banii ăștia și banii nu-ți pot cumpăra dragoste și poate nu-ți pot cumpăra mai multă viață. Sau poate că pot. Eu o să experimentez cu asta.” Și pentru că este atât de captivant pentru o mulțime de oameni, el poate scrie o carte, el poate crea un program. Și deci vine după construirea interesului.
Dr. Mihail: Da. Ok.
Chris Do: Corect. Are sens asta?
Dr. Mihail: Da. Căi diferite și același obiectiv.
Chris Do: Poate rezultate similare. Cine știe?
Dr. Mihail: M-hm.
Dr. Mihail: Uite, aici, aici este punctul în care vreau să-ți pun o întrebare. Eu cred că tu ești, ești persoana potrivită să răspundă la asta pentru că am văzut
Dr. Mihail: uh, viziunea ta despre lucruri ieri la conferința FOMO și tu vorbeai despre uh, lucruri ieftine, uh despre a fura de la designeri mari, lucrurile pe care Zara, H&M și IKEA și companii de genul ăsta le fac. Da. Și ei vând lucruri care nu au valoare. Și ai vorbit despre lucruri de lux pe care tu le vezi diferit acum, că ele au valoare, acolo… e ca și cum sunt prețioase. Ele înseamnă ceva pentru tine. Deci, da, noi… Asta e întrebarea despre marketing, pentru că eu am sentimentul, fiind în, uh, sau privind multe conferințe de marketing, că, la un moment dat, unele lecții de marketing sunt lecții despre minciuni și despre cum să manipulezi oamenii. Adică, unii coachi îți spun pur și simplu cum să creezi o nevoie pentru a-ți vinde produsul. Știi, eu am asistat la lecții despre marketing în care ei sunt gen, și nu există nicio rușine în a vorbi despre asta, ei spun pur și simplu: „Uite, ai un grup de oameni, ei nu au nevoie de produsul tău. Așa că trebuie să-i faci să simtă că sunt mizerabili fără produsul tău. Și pentru a fi cool, pentru a fi buni, pentru a fi valoroși, ei trebuie să-ți cumpere produsul, chiar dacă ei nu au nevoie de produsul tău. Iată lecția mea în cinci pași pentru a-i face să creadă că vor produsul tău ca să faci bani.” Cum am ajuns în acest punct în care tot, gen, mare parte din marketing este despre asta? Sau mă înșel eu simțind asta?
Chris Do: Păi, ai dreptate și te înșeli.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Nu e complet (all) alb sau negru. Așa că, haide să intrăm în asta. Da. Tu, tu ai pus o întrebare foarte complexă, compusă, cu multe potențiale ramificații. Deci, hai să, hai să despachetăm asta și hai să trecem ața prin ac (thread this needle), dacă vrei.
Dr. Mihail: Da, hai să mergem.
Chris Do: Ok, hai să mergem. În regulă, în primul rând, ce este marketingul? Marketingul este conceput pentru a vinde mai multe produse, punct. Nu e nici bun, nici rău. Depinde pur și simplu de ce îl folosim. Deci, de exemplu, dacă există o campanie pentru a curăța orașul sau anti-graffiti… Am observat că este mult graffiti pe aici. Cred că e așa păcat, oamenii care mâzgălesc clădirile astea frumoase, nu? De ce fac ei asta? Deci, dacă tu ești șeful comerțului din oraș, camera, camera de comerț sau ceva de genul: „Hei, cum rezolvăm problema asta?” Și pui minți luminate împreună și ei se gândesc la asta și ei fac ceva. Ăla e un mod bun de a manipula oamenii, pentru a schimba gândirea.
Îți dau un exemplu. Um, Asociația Americană de Stomatologie, cred că prin anii 1900, oamenii aveau o igienă orală oribilă.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Corect. Carii oribile, dinți putreziți și toate chestiile astea. Și așa, gen: „Cum îi facem pe oameni să se spele pe dinți?” Pentru că oamenii nu se spălau pe dinți. Și așa că, marketerii și advertiserii și-au dat seama de chestia asta în care au venit cu un test simplu. Sunt sigur că știi ce înseamnă. „Sunt dinții tăi curați scârțâind? Fă testul ăsta. Ia-ți degetul, freacă-l pe dinți. Nu face acel sunet de eeee. Dacă o face, înseamnă că e curat. Altfel, e plin de placă sau de lucruri care s-au întărit pe dinții tăi.” Și așa că, din cauza asta, acum noi, noi spunem adesea la multe decenii după ce campania a început: igiena orală este mult mai bună. Sănătatea oamenilor e mai bună. Ei trăiesc mai mult. Respirația lor sperăm că miroase mai bine. Dar ideea este, acum noi ne gândim la dinții noștri: este curat scârțâind sau nu?
Dr. Mihail: Corect? Noi putem face o mică auto-verificare. Ăsta e un mod minunat de a manipula oamenii.
Dr. Mihail: Da. Astea sunt bune, bune exemple de marketing. Da.
Chris Do: Da. Și din păcate sunt mult mai multe exemple proaste de marketing. Și când marketingul intră în manipulare totală, ar putea fi numit propagandă.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Deci există lucruri pentru binele public și există propagandă, care este compusă din minciuni concepute pentru a manipula oamenii. Noi putem trăi în acel spectru.
Dr. Mihail: Ok.
Chris Do: Ok. Deci, fiecare persoană decide ce este etic și ce nu este. Și apoi noi, ca receptori ai unor astfel de mesaje, determinăm: autentic sau inautentic? Suntem manipulați? Acum, eu nu cred că toată manipularea este rea. Și știu că asta este controversat pentru oameni să audă. Deci, când te doare spatele inferior, ce faci? Gen, te dai jos din pat și ești: „Oh, s-a întâmplat ceva. Are spasme.” Și tu mergi de parcă ai 75 de ani acum.
Dr. Mihail: Te duci la un, la un chiropractor și el îți manipulează corpul. Da. Coloana vertebrală. Da.
Chris Do: Răspuns perfect. El, el îți manipulează corpul, mușchii și coloana vertebrală pentru a te readuce la aliniament, pentru a face ca procesul de vindecare să se declanșeze.
Deci, când am suferit o durere de spate foarte rea,
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Eu am vrut ca asta să se termine pentru că nici măcar nu puteam sta drept să mă spăl pe dinți. Toată lumea se uita la mine gen: „Ce-i în neregulă cu tine?” Eu sunt gen: „Nu sunt chiar atât de bătrân. Ceva e în neregulă.” Nu? Deci manipularea pentru un rezultat pozitiv poate fi grozavă. Deci manipularea în sine nu este rea dacă este făcută de cineva care are în suflet cel mai bun interes al tău și este binevoitor încercând să te ajute. Tot felul de manipulare. Dacă ai copii, tu îi manipulezi tot timpul să facă lucrurile pe care vrei tu ca ei să le facă, care sunt bune pentru ei. Ești conștient de asta sau putem să fim de acord, sau nu? Așa…
Dr. Mihail: Eu sunt, sunt conștient. Copiii mei încep să mă manipuleze [râsete] de la o vârstă foarte fragedă.
Chris Do: Ok, aia s-ar putea să nu fie bine. Dar, dar, să zicem de exemplu, tu le spui povești. Sper că ăsta nu e un spoiler pentru nimeni. Ce zici de Moș Crăciun, Zâna Măseluță, Iepurașul de Paște? Noi le spunem tot felul de lucruri. Și gândește-te la toată ideea din jurul Crăciunului. Moș Crăciun are o listă. El o verifică de două ori ca să vadă cine a fost obraznic și cine a fost cuminte. Asta este manipulare, nu-i așa?
Dr. Mihail: Da. Asta așa e, dar mie îmi place, ne place aia, știm asta.
Chris Do: El e de acord.
Dr. Mihail: Da, poate am dat eu peste cuvântul greșit, marketing.
Chris Do: Tu ai făcut, tu ai…
Dr. Mihail: Workshop-uri, pentru că toate încep: „Cum poți să-i faci pe oameni să-ți dorească produsul? Fă-i să creadă că au nevoie de el.” Adică e, deci nu e nici măcar ca, nici măcar, uh, uh, nu știu, uh, ascuns în spatele cuvintelor. Ei o spun pur și simplu, mare, pe ecran. Deci, hai să vorbim despre asta.
Chris Do: Da. Problema este că majoritatea oamenilor vor scurtături. Ei nu vor să facă munca grea. Eu cred că poți deveni foarte bogat în viața asta și în fiecare viață dacă doar le spui oamenilor cum să obțină un rezultat mai repede. Pentru că oamenii îl vor mai repede. De aia există fast food, fast fashion, fast culture, fast cars, totul pur și simplu mai repede și mai repede. E ceea ce vrem noi, nu? Vrem tăiței instant, totul instant. Cafea instant. Nu este mai bună. Noi știm asta. Dar vrem să facem altceva cu timpul nostru. Noi mereu părem a fi în grabă să facem ceva. Deci, ceea ce au înțeles marketerii, și cred că marea majoritate a oamenilor care vorbesc despre marketing, sau în multe cazuri despre personal branding, ei toți vorbesc despre același lucru. Cum să vinzi mai multe lucruri la mai mulți oameni. Nu le pasă cu adevărat dacă tu faci ceva bun, pentru că nu de aia îi plătești.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Corect. Noi înțelegem asta. Și așa, ei folosesc psihologia și manipularea pentru a te face să cumperi ceva ce s-ar putea să nu vrei, să n-ai nevoie, sau care s-ar putea să nici nu funcționeze. Așa că eu am o regulă generală. Dacă vrei să lucrezi cu mine, dacă vrei să fii în ecosistemul meu și vrei să fii studentul meu, le cer oamenilor să fie de acord cu versiunea mea a „Celor Patru Acorduri” (The Four Agreements). Ok. Da.
Numărul unu. Trebuie să fii bun la ceea ce faci. Eu pot ajuta doar oamenii care sunt cu adevărat buni la ceea ce fac.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Deci, dacă vii cu chestia și ești gen: „Hei, sunt o persoană de 17 ani. Am făcut asta.” Eu sunt gen: „Nu, n-ai făcut-o. Întoarce-te la mine în 5-10 ani. Arată-mi chitanțele despre cum ai făcut asta și cum ai devenit un expert la ceea ce faci. Pentru că nu prea vreau să te ajut, fiindcă niciuna dintre strategiile mele nu te va ajuta. De fapt, tot ce vor face este să expună că tu nu ești bun și că ești un impostor.”
Dr. Mihail: Ok?
Chris Do: Deci aia e numărul unu. Asta e prima înțelegere. Trebuie să fii bun la ceea ce faci.
Numărul doi. Trebuie să oferi mereu mai multă valoare decât ceea ce este ceea ce ceri (încarci). Deci, dacă ei îți dau 100 de dolari, tu trebuie să livrezi 101. Oferă pur și simplu mai multă valoare. Și mie, mie îmi place asta, pentru că asta elimină problema că oamenii cred că cer prea mult. Păi, doar oferă mai multă valoare și ai problema rezolvată. Ok.
Numărul trei este că trebuie să servești nevoia clientului înaintea nevoii tale de a face bani. Deci trebuie să faci mereu ce e corect pentru ei. Așa că, dacă le este mai bine să meargă cu o opțiune mai ieftină, o opțiune diferită, trebuie să recomanzi asta. Asta este ceea ce [își drege vocea] înseamnă să ai integritate.
Și apoi numărul patru, ăsta este unul chiar ciudat. Trebuie să spui mereu adevărul. Mereu spune adevărul. Deci, dacă tu crezi că nu o poți face, spune: „Nu pot face asta.” M-hm. Dacă crezi că acea idee ar răni compania, trebuie să spui asta, trebuie să-ți spui părerea. Și dacă urmezi acele patru lucruri, te pot ajuta. Deci asta e ca o regulă. Noi, noi trebuie să facem acest acord. Și ori de câte ori fac un workshop, înainte să îi învăț despre vânzări sau personal branding, toată lumea trebuie să ridice mâna și să spună: „Sunt de acord cu aceste patru principii”. Dacă nu ești, spunem că poți primi banii înapoi și poți pleca.
Dr. Mihail: Eu nu vreau să fac asta, dar am fost la destule conferințe, destule workshop-uri, destule tutoriale video online și toate se concentrează pe cum poți vinde mai multe lucruri la mai mulți oameni. Acum, ceea ce spui tu în termeni de „a crea o problemă”, aia e o modalitate de a formula lucrurile. Acum, oamenii nu sunt în general motivați să ia atitudine decât dacă îi ajuți să se motiveze.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Există programe de antrenament fizic unde persoana este un sergent de instrucție, gen din armată. Țipă la tine. Îți spun: „Fă asta!” și ei, te fac să te simți prost (shame you) ca să faci ceva ce credeai că nu poți face. Nu? Pentru că noi toți ne oprim înainte de a ne atinge potențialul maxim, până când suntem motivați corespunzător. Așa că, din nou, când este făcut pentru motivele corecte, este fantastic. Și te înscrii. Nu există victime aici. Sunt doar voluntari. Tu ești de acord să plătești pe cineva, un sergent de instrucție, să-ți pună corpul în formă pentru că știi ce? În 40, 50 de zile o să te căsătorești și vrei să arăți bine pentru poze. Deci „fă cum îți spun și doar fă-o”.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Noi înțelegem asta. Da. Corect. Deci, când vorbim despre marketing, noi știm că persoana este într-o stare de inerție. Și trebuie să generăm suficient momentum sau ceva care să-i oblige să treacă la acțiune. Altfel, n-o vor face. Modul în care mult marketing te va învăța cum să faci asta este să agiți problema. Dacă poți articula problema mai bine decât o pot face ei, ei cred că tu ai soluția. Deci oamenii trec prin trei stări. Sunt inconștienți de problemă (problem unaware), inconștienți de soluție (solution unaware) și inconștienți de produs (product unaware). Da. Deci oamenii încep să le vândă produse, care e ceea ce faci tu când ei nici măcar nu știu că au problema. Așa că trebuie să îi educi cu privire la problemă.
Ok. O să-ți dau un alt exemplu de istorie aici, în termeni de publicitate. Noi cunoaștem termenul daltonist (colorblind). Oamenii nu pot vedea anumite culori.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Și așa că a fost o companie, am uitat ce companie este, dar ei erau gen spunând, știi, casa ta, căminul tău, pute. Cred că e pentru Febreze, unde pulverizează un fel de substanță chimică și elimină mirosurile. Au inventat un termen numit: „Ești tu orb de nas sau de miros (nose or scent blind)? Tu nu poți mirosi lucrurile.”
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Pentru că apoi au spus: „Ai observat de fiecare dată când mergi într-o casă sau la un restaurant, miroase ciudat? Are mirosuri de câine, dar proprietarii nu știu niciodată că miroase.”
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Aia e o chestie care se cheamă a fi orb la miros.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Corect. Nu poți mirosi. E gen: „Oh, Dumnezeule, am fost la… Asta spui tu?” Pentru că ne obișnuim atât de mult cu mirosurile încât nu le mai putem simți. Și așa că acum pot vinde produse, pentru că ei te-au educat, te-au mutat de la „nu știam că asta e o problemă” la „trebuie să existe soluții” la „trebuie să cumpăr acest detergent Freze sau ceva de genul ăsta.”
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Deci, aia este o modalitate destul de puternică și eu cred că este o modalitate etică de a vinde.
Dr. Mihail: Da.
Chris Do: Atâta timp, atâta timp cât se ține de promisiuni. E un instrument, e ca… a crea o problemă pentru a vinde obiecte este doar un instrument. E instrumentul tău. E alegerea ta cum îl folosești.
Chris Do: Da. Dar o să-ți spun ceva. Nici „marketingul speranței” (hope marketing) nu funcționează. Să stai aici zicând: „Iată produsul meu. Cumpără-mi produsul. Iată produsul meu. Cumpără-mi produsul.”
Dr. Mihail: Există un motiv pentru care eu nu vând lucrurile astea. De ce nu funcționează?
Chris Do: Acela nu e marketing.
Dr. Mihail: Da. Bun. Deci noi, noi putem folosi asta ca un brand personal. Da. De exemplu tu, tu poți începe gen, tu, tu vrei să-ți prezinți produsul, dar vrei să-l vinzi. Deci poți începe să te gândești la cum să îi faci pe oameni conștienți de, gen, de o problemă sau de ceea ce au nevoie ei.
Chris Do: Nu. Dacă, dacă tu vinzi ceva corect. Păi eu nu, eu cred că toți vindem ceva. Noi vindem idei. Noi vindem servicii. Noi vindem produse. Ne vindem pe noi înșine. Noi mereu vindem ceva. Ar fi, ar fi naiv să spunem că nu vindem. Dar unde mă diferențiez eu de biserica de marketing și branding, și s-ar putea să fiu un blasfemator aici, este că ei vor să vândă produse și ca asta să îți conducă majoritatea deciziilor. Eu nu vreau să fiu implicat deloc în asta. Deci pentru mine eu spun oamenilor: vreau să te concentrezi pe tine să îți dai seama cine ești menit să fii în viața asta și să înveți cum să exprimi asta astfel încât să înțelegi cine ești. În acel proces vei vinde mai multe produse.
Dr. Mihail: Ok, este la fel ca Timothy Ferriss și Brian Johnson aici. Deci Timothy Ferriss a făcut ceva ce eu cred ca să vândă cărți. Brian Johnson e gen, acele lucruri profunde care se amestecă în interiorul corpului meu. Ceva de care sunt atât de convins. O să cheltuiesc un milion de dolari plus în fiecare an ca să-mi dau seama de asta și sper ca alți oameni să beneficieze din experiența mea. Și apoi se creează o mișcare și oamenii se aliniază. Ei sunt gen: îl iubești, îl urăști, dar cei care îl iubesc vor spune: „Asta e genial. Ce suplimente recomanzi? Ce altceva ar trebui să fac? Ce fel de exerciții ai descoperit că funcționează? Ce nu funcționează? Separă ficțiunea de fapte. Ajută-mă. Mă voi duce la conferința ta. Îți voi da bani pentru că susțin ceea ce faci.” Diferență mare, mare aici. Deci, lucrătorul în lemn nu stă acolo gândindu-se: „Oh, trebuie să vând mai multe scaune.” Aia e motivația greșită. Pentru că ești gen: „Hei, ăsta e un scaun grozav. Are patru picioare și nu va cădea și e făcut din lemn.” Mersi mult. Așa funcționează mult marketing și branding. Deci, pentru mine, eu aș fi gen: „Știi, sunt un lucrător în lemn din a șaptea generație. Părinții mei au venit din Rusia, oriunde ar fi.” Tu doar spui povestea aia în timp ce lucrezi la chestia asta și noi suntem gen: „Doamne, ce poveste captivantă. Ce măiestrie grozavă. Vreau să cumpăr de la persoana asta.” Apoi ei îți caută profilul și își vor da seama. Din când în când, să ai un call to action (îndemn la acțiune), dar nu o face prea des, pentru că devine cu adevărat enervant.
Dr. Mihail: Da. Deci, fă-i pe oameni conștienți de povestea ta. Fă-i să le placă povestea ta și ei vor dori să aibă probabil unul dintre produsele tale.
Chris Do: De ce nu?
Dr. Mihail: Una dintre problemele în care intră oamenii este acest perfecționism. Ei sunt gen în sala de așteptare pentru o idee grozavă, lumină grozavă, o zi grozavă… Și asta îi oprește din a face lucruri. Cum te, unde ești, unde te situezi tu în, în, în problema asta? Ar trebui să aștepți un videoclip mai bun, pentru o, pentru o idee mai bună, sau ar trebui să începi și să filmezi și să începi oriunde te-ai afla?
Chris Do: Da. Un lucru despre care am vorbit în timpul discursului (keynote) meu este că vocea brandului meu este: Adevăr dur, spus cu blândețe. Iată adevărul dur. Toată lumea care așteaptă, caută o scuză. Și este doar un mod de a evita munca. Este o strategie de evitare a spune: „Nu sunt pregătit. Nu am nimic de spus. Nimeni nu o să apară. Nu am luminile potrivite, camera.” Sunt doar scuze. Antrenorul meu de afaceri obișnuia să-mi spună asta. Poți să cauți scuze sau poți să faci progres, dar nu le poți face pe amândouă.
Dr. Mihail: M-hm.
Chris Do: Deci, dacă scuzele se simt minunat pentru tine și progresul tău se simte minunat pentru tine, nu schimba nimic. E în regulă. Și atunci când zicem: „Oh, Doamne, am, am nevoie de o lumină nouă sau de o cameră nouă și am nevoie de cel mai nou XYZ și eu, eu strâng bani să fac asta.” Aia e doar o scuză pentru tine ca să nu faci treaba. Eu, eu nu cred că se duce nimeni la modul: „Asta nu e o revelație.” MrBeast este cel mai mare creator de conținut de pe YouTube. Poate cel mai mare creator de conținut dintotdeauna. Sutele lui de milioane de abonați sau urmăritori. Copilul a început cu iPhone-ul lui sau cu… nu a avut, nu știu ce a făcut, dar a făcut-o cu cea mai low-tech chestie cu care putea. Și videoclipurile lui, arătau ca un gunoi (trash). Dar ele au zeci de milioane de vizualizări pe videoclip. De ce se întâmplă asta? Pentru că a stăpânit jocul de a spune o poveste pentru a-i face pe oameni să fie interesați de ceea ce vrea el să vorbească. S-a descurcat foarte bine pentru el însuși, evident. Și așa noi doar așteptăm o scuză, gen momentul potrivit. „Oh, lumina e greșită”. Și știu de ce. Pentru că noi nu vrem să facem asta, pentru că asta nu ni se pare distractiv. Ne spunem nouă înșine o poveste gen: „Asta e o prostie. Eu nu vreau să fac asta.” Și așa când noi înregistrăm un videoclip, corpul nostru traduce asta în ceva.