Oameni buni, vă salut! Eu sunt dr. Mihail și astăzi vorbim despre diferența între cezariană și naștere naturală, un subiect care mă interesează foarte mult, care mă agasează foarte mult și vreau să înțelegem efectele nașterii prin cezariană versus nașterii naturale pentru copil, pe termen lung, pentru toată viața lui și pentru viața următorilor săi copii și așa mai departe, pentru că vorbim despre niște bacterii esențiale care nu se transmit la cezariană și se transmit la nașterea naturală. Ajungem imediat să și descriem aceste bacterii, dar acum haideți să trecem la subiect, pentru că discutăm despre acest subiect esențial și extrem de actual. Impactul nașterii prin cezariană asupra microbiomului intestinal al nou-născuților și implicațiile acestui aspect asupra sănătății lor pe termen lung, cum am spus. Vreau să precizez că acest material nu este o încercare de a convinge anumite femei să facă un alt tip de alegere. Este un material educativ care te ajută să înțelegi care sunt beneficiile și riscurile fiecărui tip de naștere, concret în privința microbiomului copilului tău. Acum vreau să vă spun că acest subiect este susținut de campania educativă dezvoltată de Nutricia, care vizează informarea publicului despre nevoile nutriționale specifice ale bebelușilor născuți prin cezariană, subliniind totodată importanța crucială a alăptării pentru sănătatea copiilor noștri. Înainte de a intra în detaliile acestei teme, vreau din nou să menționez faptul că această discuție nu urmărește să influențeze alegerea mamelor în ceea ce privește modul de naștere sau de hrănire a bebelușilor, ci mai degrabă să educe și să ofere informații științifice relevante pentru a lua cele mai bune decizii în cunoștință de cauză. Alăptarea la sân este cea mai benefică și nici o formulă de lapte nu îi poate înlocui complet beneficiile. Acum hai să mergem mai departe și să vorbim despre aceste diferențe. Și pentru asta o să folosesc BioMap și vreau să vă arăt cum arată o naștere naturală. Poate nu știți, aici este un desen care îți poate arăta fără să te sperie cum arată o naștere naturală. Eu am asistat la prima naștere undeva în liceu când o colegă mă lua în practică, practic, ca să văd ce se întâmplă acolo și pot să vă zic că am fost intens uimit de ce se întâmplă acolo. E o minune a naturii ca să zic așa, să vezi ce se întâmplă în timpul nașterii. În principiu vedem că fetusul este în interior, în uter și vedem că are această rotație normală. El stă cu capul în jos pentru că trebuie să iasă cu capul în jos. Apare această dilatație cervicală aici la nivelul cervixului. Cervixul începe să se dilate, vedeți cât este de mare, da? Și când doctorul se duce și face controlul ginecologic și bagă mâna și spune care este dilatația. Avem o dilatație cervicală de 2 sau n-avem dilatație, cervixul este strâns sau începe hormonal să se dilate. Vedem dilatația asta cât de mare este. Cervixul de la o dilatație de sub un centimetru poate să ajungă la o dilatație de mulți centimetri, 10, 11, 12 centimetri. Și practic asta e dilatația care anunță corpul că urmează să se nască. Sau mai degrabă corpul anunță cervixul că trebuie să se dilate pentru a naște copilul. Mergem la scena 2 și vedem că copilul începe să se rotească și să împingă. În același timp apar contracțiile și mama începe să se contracte și ea și să împingă copilul în jos pe canalul vaginal. Vedem că acest cap al copilului începe să pătrundă în cervix și vedem cum capul este ușor deformat. Și asta se vede la copii născuți natural versus copii născuți prin cezariană. Oamenii care sunt născuți natural au capul un pic alungit pentru că vedem că acest cap se alungește acum. El se întoarce și pătrunde în canalul vaginal unde o să stea o perioadă pentru că el în continuare trebuie să fie împins. Și acum o să vedem următoarea fază când umărul începe să pătrundă. Capul trece de canalul vaginal și o să vedem momentul actual că umărul și el se rotește. Imediat vedem asta. Copilul este împins, vedem că mama împinge. Și asta se întâmplă în interior când vedem în filme că ii se spune împinge, împinge, împinge. Și copilul uite, pătrunde așa, adică capul iese din canalul vaginal. Doctorul în momentul acesta a pus mâna pe cap și încurajează mama să împingă mai departe. Și vedem acum cum umărul fetal se rotește. Uitați, el se rotește și iese întâi o parte a umărului și după aceea a doua parte a umărului. Și în final copilul este scos, se pune o clamă și se taie cordonul ombilical. După care medicul trage de cordonul ombilical și asta este placenta care părăsește incinta. Placenta este acel sac, care este un organ de fapt, e un sac, organ, care este plin de lichid amniotic în interior. E ca un balon, în interior e plin de lichid amniotic în care plutește acel făt și prin placentă, prin cordonul ombilical, placenta filtrează tot sângele pe care mama îl trimite copilului, astfel ca, copilul să primească cele mai bune preparate în acel sânge. Astfel s-a născut copilul. Ce putem să observăm este că el se naște natural printr-un canal special făcut pentru asta. Bine, e făcut și pentru altceva, dar rolul lui principal este să naști pe acolo și practic acel canal nu este steril. El este plin de bacterii, este o floră bună, benefică pe care copilul practic este tot în întregime scufundat în acel microbiom sănătos. Astfel pielea lui este colonizată de un microbiom care o să-l apere în viitor, după cum o să vedem, de tot felul de alergii, de tot felul de eczeme, de probleme de piele. El inclusiv înghite o parte din ce se întâmplă acolo și atunci tractul lui digestiv, este colonizat de bacterii sănătoase care o să-l ajute în viitor în viață și gândiți-vă că al nostru corp s-a adaptat de-a lungul timpului să intre în contact cu aceste bacterii, să le primească și să se folosească de ele. Deci tot ce se întâmplă în timpul nașterii este o intensă colonizare a fătului de toate bacteriile care se găsesc pe tractul vaginal și pe canalul vaginal. Și ăsta este un lucru pe care îl ștergem complet în momentul în care trecem la următorul slide și vorbim despre cezariană. Hai să vedem ce se întâmplă în cezariană în cazul de față. Și atenție, Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca numărul de cezariene procentual să nu depășească 10-15% din toate nașterile. Adică, Organizația Mondială a Sănătății ne spune că este rezonabil ca 10 sau 15 femei dintr-o sută să nască prin cezariană. Pentru că au o anumită problemă, au un anumit risc, au o sarcină cu complicații, copilul a întârziat, nu are dilatație de col cervical. Sunt multe cauze care pot să te împingă la cezariană. În schimb, statistica în România spune că peste 50% dintre nașteri, mai mult de 50% și asta este o statistică mai veche. Probabil că statistica reală se duce undeva spre 60-70% din nașteri în România se fac prin cezariană. Înainte să te pună doctorul pe masa de operație, tu ai programat o operație. Operația presupune că tu o să tai abdomenul, o să faci această incizie care se cheamă Pfannenstiel, așa se cheamă incizia în cezariană. Nu este incizie pe linie albă, nu este incizie dreaptă, este Pfannenstiel în care ți se taie întâi pielea, după aia țesutul adipos. Mușchii nu se taie, mușchii se îndepărtează, deci se taie pe linie albă unde nu există mușchi și se trag mușchii tare, se dilată, după care se pătrunde în abdomen și pentru că este o operație și orice operație are un risc de infecție, primul lucru care se face înainte de operație este că mamei i se administrează o doză de antibiotic. Deci din start bacteriile de pe pielea mamei, din tractul intestinal al mamei o să moară, o parte din ele, deci ceea ce e bun și ar putea să dea mai departe copilului nu o să mai aibă. Primul lucru care se întâmplă este faptul că i se dă antibiotic. După ce se dă antibiotic se face această incizie și câmpul ăsta este steril, atenție, înainte să tai, mama nu o să stea așa pe masa de operație, ea o să fie acoperită de câmpuri chirurgicale și pielea din zona în care se face incizia, la care are contact copilul, se sterilizează cu betadină. Deci pielea e sterilă, e complet lipsită de orice fel de microbi, răi sau buni. După care copilul este scos în condiții sterile, se scoate la fel placenta, se trage de placenta, se face loc așa cu mâna între uter și placenta, se scoate placenta și se închide abdomenul mamei. Ce ați observat până acum ca și diferență este că în nașterea naturală, copilul se duce pe un traseu natural făcut de el, unde se întâlnește cu milioane de prieteni care îl colonizează și fac, e ca un îngrășământ pentru o floare. Deci copilul e o floare, un spic de floare și tu pui îngrășământ pe el ca el să crească corect. În schimb, la cezariană este un spic de floare pe care îl sădești într-un pământ steril. O să crească, dar studiile arată că nu crește la fel de sănătos pe cum se întâmplă în cazul unui copil care se naște pe cale naturală. Și acum, ce influențează mai departe microbiomul acestui copil? Pentru că am vorbit despre cezariană vs. sarcină naturală. Din nou, nu vreau să sperii mamele care au născut prin cezariană. Ambii mei copii au fost născuți prin cezariană, cu toate că am insistat și am făcut, am făcut și second opinion și așa mai departe. Am avut în final, din păcate, indicația de a naște prin cezariană. Dar cezariană nu este singurul lucru care influențează această floră microbiană. Al doilea lucru maxim de important pentru a avea un microbiom sănătos al copilului este hrănirea la sân, alăptarea la sân, pentru că inclusiv laptele, inclusiv tegumentul sânului, felul de a mânca, toată dinamica aceea într-o alăptare naturală la sân, îi aduce foarte multe probiotice, foarte multe bacterii benefice copilului direct în intestin. Deci, dacă n-ai reușit să naști prin naștere naturală, ai născut prin cezariană, alăptarea la sân este esențială. Chiar dacă nu poți să îl alăptezi șase luni, chiar dacă nu ai lapte șase luni, chiar dacă te chinui în prima lună să dai un pic de lapte și îi dai câte un pic, câte un pic și el plânge și tu îi dai formulă, acel puțin deja îl ajută să colonizeze tractul intestinal cu bacterii benefice. Deci, alăptarea la sân este cheia. Chiar dacă nu este exclusiv la sân, e absolut important să facem asta. Contactul piele la piele este absolut esențial. În momentul în care s-a născut, indiferent că e cezariană sau nașterea naturală, dar în special când ai născut prin cezariană, este atât de important să ai contact piele la piele. Vorbești cu medicul tău înainte de a te interna. Vorbești cu asistenta de pe secție, asistenta șefă, întrebi când te internezi, dom’le, pot imediat după naștere să am copilul piele la piele? Și atunci, medicul neonatolog o să se asigure că, în momentul în care a născut copilul, l-a preluat, l-a curățat un pic, poți chiar să rogi să nu fie curățat, să ți-l aducă exact așa, după ce l-a verificat, i-a făcut examenul 5 minute, maxim durează, să ți-l aducă la pat. Chiar dacă ești după cezariană, urci, pui 3-4 perne la spate, te așezi puțin și pui copilul. Chiar dacă el vine învelit, îl dezvelești, îl pui la piele și te învelești, pentru că el o să ia bacteriile de pe pielea ta. El vrea să te simte acolo cald, este extrem de important și pentru dezvoltarea lui emoțională și pentru microbiomul lui să faci asta. Foarte important este mediul în care crești copilul respectiv. Mediul respectiv trebuie să fie unul, și atenție, lucrurile astea contează, aparent, în primele 1000 de zile. Este important să faci aceste lucruri, este important să le faci și după, dar este extrem de important să-i dezvolți acest microbiom în primele 1000 de zile și acele 1000 de zile se numără din momentul în care ovulul a fost fecundat. Deci din momentul sarcinii, în momentul în care ai avut contactul sexual care a adus la sarcină, aia este ziua 0. Și de acolo în numere 1000 de zile. Este extrem de important să aibă un mediu bun, plin cu bacterii variate. Adică să nu îl ții într-un mediu steril în care doar să-l sterilizezi, să-l ștergi și să dezinfectezi tot, ci să fie într-un mediu natural. Primele 1000 de zile înseamnă 2 ani și ceva. În primii 2 ani el poate să se târască pe jos, el poate să se joace cu animale, poate să meargă la țară, să se joace în nisip, să se joace în pământ, să se joace cu râmele din pământ și așa mai departe. Este extrem de important mediul care trebuie să fie foarte variat și din nou, este extrem de important să evităm antibioticele la acești copii. Ok, răcesc, te duci la doctor. Întrebi doctorul, băi, pot să nu iau antibiotic? Sau dacă îți dă antibiotic, întrebarea ta trebuie să fie de ce îmi dai antibiotic? Putem să îl evităm? Și medicul îți explică, măi, îți dau antibiotic pentru calmul tău sau îți dau antibiotic ca să fim siguri, dar putem să așteptăm, hai să ne vedem în două zile dacă vrei să faci efortul ăsta să vii din nou ca să nu-i dau antibiotic degeaba. Sau medicul poate să zică nu, este extrem de important să-i dai antibiotic pentru că, uite, aud că are o pneumonie și trebuie să evităm pneumonia asta. Deci antibioticul trebuie evitat și dat doar în situații super, super importante care nu se pot rezolva fără antibiotic. Deci toate lucrurile astea contează și dacă tu nași prin cezariană, nu-l ții piele la piele, nu-i dai lapte matern să bea, îl ții super steril, nu-l ții într-un mediu ok, la fiecare răceală îi dai antibiotic, acel copil, din păcate, o să aibă un microbiom sărac. Microbiomul sărac îl poate duce la probleme, la disbioză, la probleme gastro-intestinale, încep să crească alte bacterii rele în tractul digestiv. Acești copii au un risc mai mare de a face astm, acești copii au un risc mai mare de a face diabet de tip 1, acești copii au un risc mai mare de a face boli autoimune, au un sistem imun exacerbat care reacționează la mici sperieturi. Un sistem, imaginați-vă, un sistem care este colonizat cu o sumedenie de bacterii bune este un sistem care are foarte mulți prieteni, are foarte multe cunoștințe pe care se poate baza. Acele bacterii recunosc alte bacterii și semnalizează între ele. Când tu nu ai deloc bacterii și ai foarte puține bacterii bune, ele se vor speria la orice fel de mâncare pe care o mănânci sau la orice fel de patogen care nu e atât de nociv și atunci fiecare sperietură, o să tureze sistemul imunitar și poate, cum ziceam, să ducă la boli autoimune, la o inflamație în corp și așa mai departe. Aceste riscuri se vor transmite, din păcate, inclusiv viitorului copil al copilului tău. Pentru că viitorul copil, deci dacă tu ai făcut o fată, ea o să nască copii când o să fie adultă și ea va trebui să-i transmită bacterii copilului ei, adică nepotului tău. Și ea o să-i transmită ori din puținul ei, ori din abundența ei. Și o să-i transmită fie prin naștere naturală sau nu o să-i transmită deloc prin cezariană. Studiile arată că rata crescută de cezariene poate fi corelată cu o varietate de complicații pe termen lung, incluzând probleme legate din sistemul imunitar despre care am vorbit și de echilibru microbiotei intestinale. Este esențial că această problemă să fie adusă în atenția publicului, cum facem noi aici, și să se înțeleagă corect riscurile asociate nașterii prin cezariană, nu doar pentru mamă, dar și pentru copil. Cum am spus, microbiota intestinală este un univers complex de microorganisme care locuiesc în tractul gastro-intestinal uman, având un rol crucial în dezvoltarea și funcționarea corectă a sistemului imunitar, precum și în digestia și absorbția nutrienților. Alte studii au arătat, de exemplu, că această microbiotă săracă poate să crească riscul de a face obezitate și riscul de a avea alergii, cum probabil că am mai spus mai devreme. Mai mult, disbioza intestinală, descrisă ca un dezechilibru între bacteriile benefice și cele patogene la nivelul tractului gastro-intestinal, poate avea efecte adverse serioase asupra sănătății pe termen lung. Simptomele diszbiozei la nou născuți includ vărsături, crampe abdominale, constipație, diaree, balonare și regurgitații frecvente. Pe termen lung, disbioza poate contribui la dezvoltarea unor probleme de sănătate cronice, cum ar fi bolile autoimune, afecțiunile gastro-intestinale și obezitatea, cum am spus. Și lăsăm aici pe ecran un studiu, publicat în revista Nature, care a arătat că disbioza intestinală precoce poate contribui la dezvoltarea unor reacții imune anormale, incluzând inflamația cronică și susceptibilitatea la infecții. Aceasta subliniază importanța crucială a unui microbiom sănătos în primele etape ale vieții și necesitatea de a susține dezvoltarea unei microbiote echilibrate prin alăptare sau, dacă nu e posibil, prin formule de lapte adaptate nevoilor specifice ale bebelușilor născuți prin cezariană. Deci întrebați-vă medicul, în funcție de felul în care ați născut, dacă ați născut prin cezariană și nu puteți să îl alăptați, dacă aceste două condiții se întrunesc, întrebați-vă medicul care este o formulă de lapte potrivită pentru copilul vostru care să susțină nevoia dezvoltării microbiotei lui. Alăptarea rămâne, în final, cea mai bună și naturală metodă de a susține dezvoltarea unei microbiote sănătoase datorită compoziției complexe al laptelui matern. În cazul în care alăptarea nu este posibilă, există alternative care pot ajuta la susținerea microbiotei intestinale și a sistemului imunitar al bebelușului. În concluzie, este esențial să înțelegem impactul nașterii prin cezariană sau a microbiotei intestinale și să acționăm în mod informat pentru a oferi celor mici cel mai bun start în viață. Alăptarea are un rol esențial în susținerea sănătății și a dezvoltării lor, dar când aceasta nu este posibilă, sub îndrumarea medicului, cum v-am spus mai devreme, a medicului pediatru, se poate adopta soluția nutrițională potrivită pentru fiecare bebeluș. Acest episod, cum am spus, a fost realizat în colaborare cu Nutricia. Așa că vă invit să vizitați acest site care apare pe ecran și anume aptanutricia.ro unde experții Nutricia vă stau la dispoziție pentru a vă oferi sfaturi și informații legate de sarcină, alăptare și nutriția primilor ani de viață. Oameni buni, vă mulțumesc că ne-ați ascultat! Puteți să vedeți și acest material în care vorbesc despre microbiom și despre alergii și despre această teorie a igienei exacerbate. Este un material interesant care probabil că o să vă placă. Mulțumesc din nou Nutricia pentru faptul că susțin acest material și fac aceste demersuri educaționale. Iar voi vă rog, aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte. Pe curând!
