Dr. Cătălin Trifan: Cu cât stai mai mult în sală, știi bine, cu atâta ești mai bun. Da. Sunt chirurgi cu care am lucrat care m-au format nu numai ca chirurg, m-au format ca medic, ca doctor, să știu să-mi văd pacienții, să mă îngrijesc de ei și după ce se termină partea de operație. Și cum să zic, am rămas în relații atâta de bune și m-au influențat atâta de mult în viață încât mi-au botezat copilul.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și am rămas prieteni și suntem prieteni toată viața. Ce nu înțelege lumea despre medicină și despre medicina asta unde, să zicem high stake, pot să zic high stake, cu mize mari, cu chirurgia cardiacă și cu multă multă adrenalină în timpul operațiilor și cu momente din astea foarte spectaculoase este că te leagă foarte mult momentele astea de multă adrenalină. Te leagă foarte mult. Cu cât e mai spectaculos, cu cât e mai greu, cu atât mai bine se sudează echipa și se formează niște relații care transcend un pic chestia asta profesională.
Dr. Mihail Pautov: Știi, prietenul ăla cu care n-ai vorbit de 20 de ani și dacă-l suni e irelevant ce s-a întâmplat în 20 de ani. Discuția continuă ca și când ați lăsat-o atunci.
Dr. Cătălin Trifan: E genul ăsta de relație care se formează, știi?
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: O prietenie pe de o parte cu cel care rămâi prieten, dar așa cu un pic de invidie tot timpul că între chirurgi… dar sunt niște relații care nu se uită și mi se pare că mentorship-ul care e important în orice domeniu te pregătești, în medicină și în chirurgia cardiacă e cu atât mai important.
Dr. Mihail Pautov: De acord. Da. Și cumva aici nu-mi dau seama cât este noroc și cât ți-l faci tu. Adică în mod cert e noroc de cu ce mentor dai la rezidențiat în clinica universitară care te formează, cum știe el să te motiveze să-ți placă meseria asta și îți arată poate și lucrurile mai puțin plăcute, lucrurile mai întunecate pe care trebuie să le iei în serios. Cât de mult e noroc să-l găsești, știi? Mă gândesc la întrebarea asta pentru cei care sunt tineri acum poate și se uită la acest podcast și sunt studenți la medicină și urmează să aibă nevoie de un mentor. Cât de mult noroc ai să ți-l găsești și cât de mult poți tu să manevrezi această căutare pentru a-l găsi?
Dr. Cătălin Trifan: Știi că s-au făcut studii pe chestia asta?
Dr. Mihail Pautov: Nu.
Dr. Cătălin Trifan: S-au făcut studii pe chestia asta. Au luat serii destul de mari de oameni din funcții de conducere, CEO de companii, șefi de secție de spitale, nu știu, oameni cu responsabilitate multă și care au ajuns în niște poziții din astea de conducere și au făcut un studiu văzând un pic cum au fost angajați, de ce au fost angajați și ce părere au ei despre chestia asta și sunt două concluzii foarte importante. Unu, toți au avut noroc.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Cătălin Trifan: Doi. Niciunul dintre ei nu crede că a avut noroc și este convins că el a ajuns acolo prin propriile puteri.
Dr. Mihail Pautov: Exact. Ăsta e un bias din ăsta absolut uman.
Dr. Cătălin Trifan: Până la urmă cred că așa merg lucrurile. Trebuie să mai ai și un pic de noroc.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Dar trebuie să fii conștient și de ce ai tu de făcut și până la urmă și de chestiile pe care tu poți să le faci.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Cred că asta e rețeta. Trebuie să ai noroc. Eu am avut noroc. Eu recunosc, am avut noroc când am ajuns eu în spitalul unde m-am antrenat ca chirurg de chirurgie cardiacă, eram trei rezidenți toți de anul întâi.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: 12 medici primari, 60 de paturi și trei rezidenți toți de anul întâi. În rest, nu era nimeni. Am intrat în sală din prima zi. Colegii care au venit după aia, nu știu, 10 ani mai târziu, au prins atâția și atâția și atâția și trebuia să stea la o coadă înainte să intre în sală de lume. Pe de altă parte, cred că am mai zis-o, eu mi-am luat prima zi de concediu în anul trei de rezidențiat.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Da.
Dr. Cătălin Trifan: Și cumva a fost și mulțumită Zeița Fortuna, sper, cu chestiile pe care le-am făcut eu pentru meseria asta.
Dr. Mihail Pautov: Știi, aș vrea să ne întoarcem un pic în sala de operație și vreau să te întreb așa, ce poate să meargă prost în sala de operație și care sunt top lucruri de care ți-e frică în sală.
Dr. Cătălin Trifan: Este un principiu.
Dr. Mihail Pautov: Ce poate să meargă prost.
Dr. Cătălin Trifan: Ăsta e legea chintesențială a lui Murphy. Da, el așa a zis. Dacă pot să greșească într-un fel, vor greși. Na, cam așa e și la noi. Cam așa e în toate specialitățile și peste tot în viață. De aia e foarte important să știi că lucrurile n-o să meargă prost. Să știi că la operația trecută când ceva a mers prost, a mers prost din cauza aia și la operația asta cauza aia nu va mai exista.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și atunci cea mai bună metodă prin care lucrurile să meargă bine este să le faci de la început să meargă bine. Că dacă vrei să meargă ceva bine, nu greși, te rog frumos, nu-i foarte complicat, știi? Doar nu fă greșeli, tu, echipa și așa mai departe.
Dr. Mihail Pautov: Da, sigur.
Dr. Cătălin Trifan: Astea-s filozofii și chestii pe care le sperăm. De câteodată lucrurile mai merg și cum nu vrei. Dar asta spuneam, ai planul A, adică operația cum vrei s-o faci și ce vrei să faci și ce abord să faci. Dacă lucrurile nu merg bine, ai planul B. Pentru planul B e planul C, planul D, planul E. Și ce-i cel mai, cel mai important lucru, cel mai important după părerea mea, este să nu stăruiești într-o greșeală.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Îți dau un exemplu.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Vreau să fac o operație printr-un abord diferit. O operație diferită printr-un abord diferit. Ce… ăsta e planul A? Da. Dacă abordul nu merge, încerc un pic, un pic, dar după aia merg pe calea cunoscută de dinainte.
Dr. Mihail Pautov: Ok. Adică nu insiști să termini ce ai început.
Dr. Cătălin Trifan: Orgoliul tău, „uită-te ce am făcut eu”, n-are nicio importanță în momentul ăla. „Uite ce am făcut eu, dacă a mers bine și ți-a mers bine.”
Dr. Mihail Pautov: Nu există orgoliul în situațiile astea.
Dr. Cătălin Trifan: Da. Și asta zic că pentru fiecare problemă important e prima dată s-o recunoști tu, colegul din fața ta, ajutoarele din operație, ajutoarele din sală. Să fii tot timpul sincer. Nu: „Nu știu ce s-a întâmplat.” Nu. Ok. „Uite, s-a întâmplat chestia asta. Ce poate fi?” Da, mai probabil și acum o să zic o chestie care o să-i șocheze pe toți chirurgii din lumea care există. Dacă un pacient merge rău după operație pe care tu ai făcut-o, cu mare probabilitate are legătură cu operația.
Dr. Mihail Pautov: Corect. Da.
Dr. Cătălin Trifan: Da. Și atunci trebuie să te uiți la tine în ogradă pentru că omul ăla n-a venit, nu știu așa… Pentru că operația aia putea să fie făcută altfel sau putea să nu fie făcută sau… nu vreau ca oamenii să înțeleagă că se fac greșeli sau că se omit greșeli, dar tot timpul trebuie să stai, da, ora aia sau jumatea aia de oră înainte să te culci trebuie să stai să te gândești: „Ce am făcut astăzi? Am făcut bine? Am făcut rău? Ce pot să fac mai bine data viitoare?” Da, mi-a luat să pun firul ăla la aortă, a luat 7 secunde. Ce poate încheietura mea să facă ca să-l pun în 5 secunde? Pentru că am 20 de fire de pus. Lucrurile merg mai repede. Și atunci astea-s, cred eu că-s principiile de bază. Unu la mână să nu greșești, adică să încerci pe cât posibil să eviți toate sursele potențiale de erori și de greșeli. Și doi la mână, atunci când se întâmplă ceva, fie că tu, fie că alții au greșit, să-ți dai seama și să încerci să repari.
Dr. Mihail Pautov: Știi, unul din mentorii mei la început de rezidențiat ne-a descris o imagine sumbră pe care trebuie din nou s-o nuanțăm ca s-o înțelegem corect. El mi-a zis așa: „Fiecare chirurg are propria sa alee în cimitir.”
Dr. Cătălin Trifan: Da.
Dr. Mihail Pautov: Aleea asta nu e cu pacienți unde ai greșit. Poate sunt mici greșeli. Poate că sunt pacienți care nu trebuiau operați și au fost operați. Poate că sunt pacienți care n-au fost operați la timpul lor. Poate că a fost undeva o decizie sau pur și simplu incapacitatea sau imposibilitatea de a-i salva i-a dus în acea alee de cimitir. Bineînțeles, e o alee fictivă sau nu, e o alee pe care medicul sau chirurgul și-o imaginează, unde sunt toate acele cazuri unde poate ceva putea fi făcut diferit. În orice caz este aleea fiecăruia. Tu ai o astfel de alee?
Dr. Cătălin Trifan: Cred că pentru cei care ne văd pe noi povestind despre chestia aia, li se pare că e un pic cinic.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Dar asta este. Am alee. Nu numai că am alee, am acuma să ne înțelegem, sunt cazuri, nu toate cazurile de pacienți care au murit sub îngrijirea mea.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Am lucrat la un spital de urgență, veneau cazuri dificile, cazuri depășite. Sunt mulți oameni care au murit pentru că au murit, dar eu vorbesc de… și cred că noi vorbim despre oamenii în care tu in the back of your mind așa te gândești că poate puteam să fac ceva mai mult, ceva mai bine sau poate am greșit ceva care a dus la chestia aia și da, îi știu pe toți, îi știu cu nume, cu prenume, îi știu când i-am întâlnit ultima dată, da, îmi aduc aminte exact cum arată fiecare dintre ei. Da, sunt chestii care nu cred că se uită. Nu cred că se uită pentru că te marchează. Da. Momentul încă la… mai ales în specialitățile chirurgicale când cazul merge rău în sală.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Momentul ăla în care suni familia, nu știu, copiii, soție, aparținători și le spui că: „Uitați-vă, nu știu, au trecut 20 de ore de când ai intrat în sală cu el, știi, ai făcut tot ce puteai. Da, trebuie să suni și să zici că uitați-vă, lucrurile s-au terminat aici și acum.” Bă, alea nu se uită niciodată. Eu nu cred că cineva poate să uite așa ceva. Sunt atâta de emoționante. Pe de altă parte, pentru fiecare din pacienții ăia care recunoaștem, nu-s mulți, sunt sute, poate chiar mii de pacienți care au mers bine, pe care câteodată și noi greșim și nu ne aducem aminte, știi? Nu stăm să ne gândim: „Uită-te ce fain că oamenii ăia acuma-s bine și poate că am avut și eu ceva de-a face cu chestia asta.” E… face parte din natura… e ieșit din natura umană să ne luăm numai greșitul.
Dr. Mihail Pautov: Categoric și mi se pare că e extrem de sănătos totuși să integrezi asta, s-o faci responsabil, să fii deschis cu asta și asta adică asta văd la tine și asta văd în… Știi, aleea aia e atât de important să o, cum să zic, s-o ții din nou fără nicio intenție de a fi cinic. Știi cum? Când ai pe cineva la înmormântat, când ai pe cineva la cimitir te duci și-l vizitezi, îi îngrijești mormântul, îi duci flori, știi? Și asta e o tradiție care te ține cumva conectat la ceea ce s-a întâmplat și cred că și din punct de vedere imaginar și îmi pare rău că discuția asta se duce în spectrul ăsta, dar și din punct de vedere imaginar chirurgul cred că are datoria să-și viziteze propria alee, să se asigure că totul e ok acolo, să-și regleze lucrurile, să le țină minte pentru că asta îl face în fiecare zi mai bun. Asta îl face în fiecare zi poate mai atent, mai responsabil și îl menține într-o direcție în care face tot posibilul ca aleea aia să nu crească. E inevitabil. Însă trebuie să… adică ce aș vrea să înțeleagă oamenii aici este că fiecare chirurg are propria sa alee și e… asta vine la pachet cu meseria, n-ai ce să faci altfel. Vreau să te întreb totuși pacienții când văd dedicarea ta, pregătirea ta, cum discuți cu ei, asumarea cu care vii, crezi că asta sau ai observat ca asta să le schimbe atitudinea față de propriul său corp? Pentru că de multe ori în bolile cardiovasculare, care-s boli netransmisibile, ele sunt deseori sau majoritatea factorilor care au dus la acea boală sunt factori de stil de viață, sunt lucrurile pe care pacientul le-a făcut cu propriul său corp. În momentul în care el te cunoaște pe tine, dincolo de procedura pe care urmează s-o faci, își schimbă un pic felul în care are grijă de propriul corp?
Dr. Cătălin Trifan: Cred că da. Sunt pacienți cu care am rămas în relații bune. Mai trimit un mesaj, mai sună, sunt unii cu care am rămas în relații foarte bune. Adică ne vizităm și de la ei am cel mai mult feedback. Da. Nu neapărat interacțiunea cu mine, să zicem, cât experiența în sine de a trece printr-o operație pe inimă pe mulți dintre ei îi schimbă. Multe dintre bolile cardiovasculare non-vasculare, adică cele structurale, nu prea au neapărat legătură cu stilul de viață. Un pacient cu stenoză aortică are stenoza aortică degenerativă. Nu prea știm exact ce să putem schimba ca să nu facem stenoza aortică. Ei își continuă viața ca și când nimic nu s-a întâmplat. Dar cei cu boli cardiovasculare din astea vasculare, coronarienii, nu știu, pacienții vasculari cu arteriopatie, cu stenoză carotidiană, unde 80% din ce se întâmplă probabil că este direct trasabil către un factor de risc modificabil…
Dr. Mihail Pautov: Cred că am zis bine.
Dr. Cătălin Trifan: Adică am greșit ceva de am ajuns până acolo. Am greșit, am făcut ceva greșit. Nu neapărat că am greșit noi…
Dr. Mihail Pautov: Da, la ei schimbă foarte mult. Îi vezi cum încearcă să slăbească, încearcă să schimbe dieta, încearcă să-și înlăture partea asta de sedentarism. Nu știu, mulți se lasă de băut. Deci chestii de genul ăsta, de fumat, nu mai vorbesc. Deci se schimbă mulți dintre ei, dar n-aș putea să zic că vorbind cu mine au neapărat… Deci n-aș putea să-mi asum niciun pic de merit pentru chestia asta, ci pur și simplu experiența prin care trec.
Dr. Mihail Pautov: Care-s semnele pe care de regulă oamenii le ignoră? Știi, acum aș vrea să ne uităm la, hai să zicem așa, lucrurile pe care să denumim așa capitolul ăsta din podcast să fie lucrurile pe care ai vrea ca pacienții tăi să știe ca să nu ajungă la tine. Ce ai vrea să nu ignore pacientul care este pe masa ta de operație? Ce ai vrea să nu fi ignorat acum 10 ani? Care sunt semnele care ne indică că trebuie să ne schimbăm stilul de viață?
Dr. Cătălin Trifan: Over simplification of the century și e absolut corectă în chirurgia… boală cardiovasculară. Sindrom metabolic duce la boală cardiovasculară.
Dr. Mihail Pautov: Boală vasculară cardiacă. Da.
Dr. Cătălin Trifan: Cardiopatie ischemică. Că vremea…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Sindromul metabolic în majoritatea cazurilor este ceva ce noi prin ce facem putem să-l oprim.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Obezitate, sedentarism, dietă dezordonată. Și astea-s numai așa factori foarte, foarte mari și toate pleacă de fapt de la ce? De la ce băgăm în gură?
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Da. Nu vreau oamenii care se uită la noi să creadă că vreunul dintre noi le bate obrazul sau le atrage atenția sau le zice că ei au greșit ceva. Pentru că nu-i adevărat. Nu-i adevărat deloc. Asta este situația fiecăruia. Obezitatea nu mai e demult o alegere în…
Dr. Mihail Pautov: Da, să fim serioși, obezitatea nu… nimeni nu alege să fie supraponderal, nimeni nu alege de la obezitate să ajungă la sindrom metabolic și de la sindrom metabolic un pas până la boală cardiovasculară.
Dr. Cătălin Trifan: E o boală, dar există lucruri care se pot face și pe care ei le pot schimba ca să nu se ajungă la chestia asta. Da? Și toate pleacă în definitiv de la ce mâncăm. Avem două interacțiuni majore cu mediul, ai două, două. Una e pielea și aia simțim cald, rece și cam atât. Că pielea sănătoasă este o barieră cam impermeabilă pentru ce vrem noi. Da. Deci poți să dai cu toxice prin piele, nu trec dacă pielea e ok. Unu la mână, doi la mână, ce mâncăm. Asta este al doilea fel în care interacționăm cu mediul și într-o mică parte ce respirăm. Da. Covârșitor, ceea ce duce la apariția de lucruri rele, patologice, este ce mâncăm.
Dr. Cătălin Trifan: Și ce mâncăm? Mâncăm din motive care țin de alegerile noastre și din motive care țin de alegerile societății din care facem parte.
Dr. Mihail Pautov: Aici sunt complet de acord. Poți să-mi explici așa pe scurt, mecanistic și bineînțeles cum ceea ce mănânc eu duce la infarct sau cum ceea ce mănânc eu duce la vasele alea de sânge pe care poate mi le și poți descrie cum arată o arteră sănătoasă și cum arată o arteră cu ateroscleroză.
Dr. Cătălin Trifan: Arterele sănătoase sunt cele mai drăguțe lucruri din lume, cele mai plăcute de atins. Și noi asta facem, le atingem de multe ori. Da, sunt elastice, sunt plastice, pulsează cu fiecare bătaie a inimii și duc sângele și își fac treaba foarte bine. Cele patologice, să zicem, cele bolnave au un spectru larg de modificări vizuale, structurale, ce vrei tu, de la fenomene din astea inflamatorii a țesuturilor din jur până la plăci. Și când zic placă mă refer la un mic munte așa de ateroscleroză calcificată în interiorul lumenului vasului. Da.
Dr. Mihail Pautov: Da. Deci lumea trebuie să înțeleagă că atunci când zicem calcificare sau ateroscleroză, chiar la asta ne referim, la ceva substanță care are structura nisipului sau a pietrei pe care noi o avem în interiorul arterelor. Deci asta e ateroscleroza.
Dr. Cătălin Trifan: Deci artera din ceva drăguț se transformă în ceva pietros, nisipos, mortal. Da.
Dr. Mihail Pautov: Și care-i mecanismul? Adică ai o arteră drăguță când te naști. La un moment dat când tu operezi pacientul care e în vârsta a doua, vârsta a treia, are artera asta care e ca o piatră și ca un zgârci, nu? Deci este în loc să fie un țesut nobil este un țesut dezorganizat, zgârcios, ca un zgârci dintr-o… Nu știu cum să explic. Nu știu și fără să jignesc pe nimeni, dar cumva ca să înțelegi plastic, știi când îți iei vita aia bună care de fapt nu e bună și mesteci la ea și e un zgârci pe care nici nu poți să-l înghiți și-l scuipi. Imaginează-ți că-l pui peste o arteră. Asta face ceea ce mănânci tu cu timpul. Care-i mecanismul? Cum ceea ce bagi în gură poate să ducă la aceste zgârciuri pe arteră?
Dr. Cătălin Trifan: Foarte, foarte simplist. Metabolismul este o chestie pe care tot cumulul biologiei și medicinii moderne încă nu-l înțelegem pe deplin. Adică să nu ne batem cu cărămida în piept că am…
Dr. Mihail Pautov: De acord.
Dr. Cătălin Trifan: …descoperit apa caldă. Dar dacă trecem peste unghiurile moarte pe care le vedem, super simplificat: în dieta noastră sunt anumite alimente care produc un grad sever de inflamație direct și sunt alimente care ne transformă pe noi din ce… care e potențialul nostru genetic să fim musculoși, subțiri, mobili…
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: …în supraponderali și obezi. Țesutul… Ce nu înțelege 90% din lume este că nu neapărat ești gras pentru că mănânci, ci mănânci pentru că ești gras, pentru că țesutul adipos este un organ viu și foarte activ hormonal. Adipocitele, care sunt celulele din țesutul gras, cu cât devin mai mari, cu atât devin mai rezistente la acțiunea acelui mai important și crucial hormon din sănătatea cardiovasculară și anume insulina. Cu cât trebuie să secreți mai multă insulină, cu atât ai un grad mai mare de inflamație, cu atât epuizezi pancreasul de capacitățile lui de a secreta insulină. Asta duce la o foame celulară la nivel tisular, care încet-încet accelerează procesul de inflamație și duce la îmbătrânire precoce și ateroscleroză. Deci cumva, n-aș vrea să zic că toate se leagă de insulină, dar insulina este hormonul cheie de acolo și cu cât reușești să-l ții sub control pe de o parte și să mănânci mai puține alimente care duc direct la inflamație pe de altă parte, cu atât mai probabil că sănătatea ta cardiovasculară la senectute va fi în parametri mai buni.
Dr. Mihail Pautov: Știi ce ai zis? Corect ai zis nu ceea ce bagi în stomac, ai zis ceea ce bagi în gură. Printre alte lucruri pe care le băgăm în gură este fumul de țigară.
Dr. Cătălin Trifan: Este.
Dr. Mihail Pautov: Cum arată arterele unui fumător și de ce fumatul, uite, fără legătură cu insulina afectează arterele.
Dr. Cătălin Trifan: Prin același proces inflamator. Dar de data asta, cum ziceam, că sunt alimente care afectează direct prin inflamație, așa e și fumatul. În general, ateroscleroza de fumător apare la o vârstă mult mai precoce și arterele nu apucă neapărat să se calcifice, cum e procesul, să zicem, între ghilimele normal de calcificare și ateroscleroză la bătrâni, ci sunt fenomene inflamatorii de plăci, de stenoze, de obstrucții, de obstacole din astea care sunt moi.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și peretele arterial, în loc să fie suplu și liber de țesutul din jur, e foarte aderent. Sunt mai degrabă modificări inflamatorii decât orice altceva.
Dr. Mihail Pautov: Și ele problema lor este că ele se pot rupe cu ușurință, nu? Și atunci pot să…
Dr. Cătălin Trifan: Se pot se pot complica, să zicem, ruptura asta de placă este de fapt nu e o placă care se rupe și se dă peste cap și ca o ușă care închide, știi? Este ca o crăpătură în parbriz.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Care devine mai mare, mai mare, mai mare până se destructurează parbrizul și se sparge.
Dr. Mihail Pautov: Ok.
Dr. Cătălin Trifan: Cam asta e. Și atunci intră pe acolo sau e potențial trombogen.
Dr. Mihail Pautov: Da. Tu când operezi poți să faci diferența între arteră de fumător și nefumător?
Dr. Cătălin Trifan: Da. Da.
Dr. Mihail Pautov: Atât. Atât de direct se vede?
Dr. Cătălin Trifan: Da. Când consider că fumatul este cauza aterosclerozei.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Da. De atunci pot să-mi dau seama la pacienții tineri care sunt fumători. Acuma, fumatul e pe bună dreptate incriminat în bolile cardiovasculare, dar accentul aș vrea să-l pun mai mult pe vasculare decât pe neapărat pe cardiace. Da. Mult mai multe simptome apar la arterele membrelor inferioare, arterele periferice, la tineri, arterita…
Dr. Mihail Pautov: La fumători.
Dr. Cătălin Trifan: Bine. Tu încerci să-i convingi să se lase de fumat. În ce măsură reușești să-i convingi?
Dr. Cătălin Trifan: Nu știu. Nu știu. Asta e un feedback pe care nu-l am pe parcursul internării. În general, pacienții nu fumează când stau internați în spital sau pe terapie intensivă, dar după aia acasă n-aș putea să-ți zic. Fumătorii înrăiți nu cred că se lasă niciodată.
Dr. Mihail Pautov: Da, așa e. Dar uite, un prieten cardiolog ne povestea tot aici la un podcast, doctorul Buznatu ne povestea că cel mai… cea mai bună motivație în a te lăsa de fumat e infarctul. Mulți adică e cea mai… cel mai eficient mod de a te lăsa de fumat este să faci un infarct pentru că și ăsta e cinism oarecum așa, adică heavy, da?
Dr. Mihail Pautov: Care te face să te gândești, adică ok, dacă nu vrei, știi cum, vrei să te lași de fumat, îți zic eu care este soluția. S-a dovedit științific și statistic că cel mai bun mod de a te lăsa de fumat sau cel mai repede oamenii se lasă de fumat după infarct. Adică ai putea să alegi sau nu-mi dau seama dacă este iluzia alegerii, știi? Să alegi să nu faci infarct, știi? Să te lași înainte să-l faci ca să nu-l faci. Asta e ca în bancul cu fumătorul și cu Ferrari-ul de prieteni. Bă, tu fumezi? Da, cât fumezi? Două pachete pe zi. Păi și cât e un pachet? 5 €. 10 € pe zi faci ăsta un calcul. Și știi de câți ani fumezi? Ce? De 30 de ani. Vai de capul meu. Da, da, da, da, da. Bă, tu îți dai seama că puteai să-ți iei un Ferrari de banii ăștia? Nu, nu-mi dau seama. Dar auzi, tu fumezi? Nu. Și unde ți-e Ferrari-ul?
Dr. Cătălin Trifan: Exact astea e. Sunt chestiile astea. Sunt alegerile post factum.
Dr. Mihail Pautov: Da. Putem face alegeri păcat din păcate post factum.
Dr. Cătălin Trifan: Da, dar putem să ne imaginăm o patologie în viitor și putem să ne ferim de ea. Cred că ăsta ar trebui să fie un… Cred că nu este nicio surpriză pentru nimeni că fumatul nu e bun la nimic. La absolut nimic în lume, fumatul nu ajută. Nu numai că e deletoriu, dar nici nu-ți face nimic bine.
Dr. Mihail Pautov: Totuși, ce beneficiu are, de exemplu, un pacient care a fumat 20 de ani și acuma deodată se lasă de fumat? Arterele au fost deja afectate. Ce beneficii pe termen mediu și lung are pentru artere?
Dr. Cătălin Trifan: Dar fumatul nu doar afectează arterele și cine își imaginează că arterele odată afectate nu pot fi afectate mai tare se înșeală. Adică există bolnav și există mai bolnav.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Pe lângă asta lumea uită de problemele pulmonare. Da. De emfizemul pulmonar, de bronșita cronică, de apneea obstructivă, de toate problemele care duc de la chestia asta. Deci toată lumea trebuie să se lase de fumat. Nu e niciun dubiu legat de chestia asta și nu este niciodată prea târziu să te lași de fumat.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Tot circula la un moment dat că un fumător de 20 de ani dacă se lasă riscul de cancer pulmonar după 10 ani ajunge la nefumător și toată lumea își face calcul. „Apăi mai am eu 10 ani, nu-i așa?” Sunt mult mai multe probleme legate de chestia aia. Plus că serios, care-i de fapt avantajul de a fi fumător? Adică pot să înțeleg te uiți la o savarină și chiar o țigară sau un pahar de vin.
Dr. Mihail Pautov: Hm. Îs foarte multe lucruri pe care le putem schimba. Da. Să mâncăm mai bine, să mâncăm mai corect, să fim mai puțin în fața ecranelor, să ieșim mai mult în natură, să facem sport mai mult, să ne lăsăm de fumat, să nu bem așa de mult sau când bem să bem cu moderație. Sunt foarte mulți factori de risc pe care îi putem evita. Și știi când le enumeri și zici mâncare sănătoasă, să nu mai consumăm alcool, o să vină imediat cineva și o să zică: „Da, dar bunicul meu a mâncat slănină, n-a pus legumă în gură. Legumele erau doar pentru animale. El mânca animale și a băut țuică, dar nu încă în fiecare zi și dimineață și la prânz și seara.” Ce contraargument ai?
Dr. Cătălin Trifan: Păi, eu îi văd pe acești bunici.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Sunt pacienții mei, cei cu boală cardiovasculară. Majoritatea sunt oameni de 70 plus.
Dr. Mihail Pautov: Bunicul meu a fost n-a mers o zi la doctor în viața lui.
Dr. Cătălin Trifan: Foarte rău. Poate trebuia să meargă. Uite acum are 70 de ani. Are stenoză aortică strânsă, îi trebuie patru bypass-uri, nu poate să umble mai mult de 50 de m că-l dor picioarele și a făcut un accident vascular cerebral care l-a lăsat paretic de o mână. Ăsta e cel mai direct răspuns pe care l-am auzit la întrebarea asta. Adică, da, bunicii ăștia există, dar confirmăm asta au făcut, au fumat, au băut țuică, au mâncat slănină. Sunt pacienții tăi.
Dr. Cătălin Trifan: Mihail, eu am studiat chestia asta. M-a interesat acest bunic, acest unicorn al sănătății pe care-l avem toți, nu există. De fapt, oamenii ăia nu mâncau slănină toată ziua. Mâncau 80% din ce mâncau mămăligă. Adică-s oameni, bunicii ăia au trecut printr-un război mondial. Nu era slănină, nu era carne pe vremea aia, nu erau legume proaspete pe vremea aia, decât foarte puțin. Oamenii se hrăneau exact așa cum zic ei că nu se hrăneau. Da. Cu mămăligă și cereale furajere.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Țara asta a trecut prin niște vremuri groaznice în perioada războiului și după război multă vreme. Până în ’89 nu cred că lumea chiar mânca atâta carne.
Dr. Mihail Pautov: Că bea țuică și fuma Carpați.
Dr. Cătălin Trifan: Carpați fără filtru și țigări rulate din propriul tutun.
Dr. Mihail Pautov: Da, da.
Dr. Cătălin Trifan: Așa este. Da, se vede. E foarte bolnav acel bunic acuma. Da, nu e bine.
Dr. Mihail Pautov: Adică… Da. Și stai așa, vorba asta așa e. Bunicul meu a fumat toată viața, a băut țuică și niciodată n-a fost la doctor și asta pare să fie o… cum să zic, e pare un…
Dr. Cătălin Trifan: Da. „N-a fost la doctor” ștampila că e de… e ca o ștampilă că e de calitate.
Dr. Mihail Pautov: Deci eu nu susțin vizitele la toate specialitățile în plină stare de sănătate. Pe de altă parte, cred că din când în când oamenii trebuie să meargă la doctor. Sunt niște programe de screening, da, cum e screeningul pentru cancerul de prostată, screeningul pentru cancerul colorectal, screeningul pentru cancerul pulmonar, care și-au dovedit foarte foarte clar faptul că funcționează să depisteze la timp niște patologii care altfel sunt fatale. Cât de apropo de asta, când ar trebui să mergem pentru prima dată la un control pentru inimă, dacă n-am fost până acum, ca să nu fim ca bunicul care la 90 de ani devine pacient.
Dr. Cătălin Trifan: În funcție de factorii de risc pe care trebuie să ni-i asumăm. Da. Ești fumător, 45 de ani poate că e prima dată când ar trebui să-ți faci un control cardiologic mai amănunțit și poate chiar un test de efort.
Dr. Mihail Pautov: Hm. La ce vârstă? 30…
Dr. Cătălin Trifan: 45 de ani, să zicem, în prezența mai multor factori de risc. Nu-s recomandări neapărat statuate pe undeva. Aici trebuie să înțeleagă că și ghidurile alea de aia le zicem ghiduri și nu reguli, că sunt chestii după care ne ghidăm, pe care nu le respectăm orbește. Dar în general dacă ești bărbat mai grăsuț, mai sedentar, fumezi, mai pierzi nopțile și ai un job stresant, poate că la 45 de ani ar trebui prima dată să suni la un medic cardiolog să-ți faci o programare. Nimica dramatic. Nu facem coronarografii la pacienți asimptomatici, nu ne apucăm să facem imagistică din asta avansată, dar măcar să te vadă un cardiolog și să-ți evalueze un pic riscul cardiovascular. La femei în general și asta e cred că până acum ceva vreme, cred că lucrurile nu mai sunt așa, în preclimax, adică înainte de menopauză, era considerat că femeile nu au risc cardiovascular sau au un risc cardiovascular neglijabil. Și atunci recomandarea pentru ele era, să zicem, 55 de ani. Lucrurile se schimbă și aici. Mi se pare că-s din ce în ce mai multe femei care fac boli de bărbați.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Nu știu explicația.
Dr. Mihail Pautov: Știi, trăim într-o lume în care avem foarte mult stres în fiecare zi. Cât de mult ne afectează stresul, vasele de sânge și e… adică e un factor de risc atât de important. Ar trebui să-l luăm atât de în serios pe cât se spune?
Dr. Cătălin Trifan: O și aici am o părere destul de proprie și strong despre chestia asta. Eu cred că stresul cronic la care ne expunem noi nu e bun pentru că e cronic.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Stresul este o chestie cu care noi ca specie am evoluat de-a lungul a milioane de ani.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Ea asta ne-a făcut ceea ce suntem acuma. Da. Stresul că ne mănâncă animalele de pradă, stresul că n-avem ce mânca, stresul că e prea cald, stresul că e prea frig. Deci toți stresorii ăștia ne-au modelat pe noi ca specie toată lumea cum să zic văzută ca o chestie prelungitoare de viață.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Oamenii care se expun voluntar la stres fizic sunt oameni care trăiesc mai mult.
Dr. Mihail Pautov: Da. Supraviețuitorul din lagărul de concentrare din al doilea război mondial e cea mai mare populație de nonagenari din istorie. Ce înseamnă asta?
Dr. Cătălin Trifan: Înseamnă că oamenii care au trecut printr-un lagăr de concentrare și au supraviețuit foametei, frigului, păduchilor, bătăilor și tot ce se mai întâmpla atunce, n-o să intrăm în detalii, e o întreagă chestie care se dezbate. Au trăit foarte mult.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și oamenii cred că tocmai din cauză au trecut prin chestii grele. Stresul cronic e chestia care ne nenorocește, da, ne îmbolnăvește. Și stresul cronic nu înseamnă numai emoțiile și sentimentele pe care noi le simțim. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă chestia asta. Stresul este întreaga interacțiune pe care mediul din jurul tău o are cu tine. Nimeni nu e stresat endogen. Da, numai dacă ai dat peste cap complet sistemul ăsta metabolic care susține stresul. Dar sunt factorii din exterior: zgomotul, luminile, ritmul de viață, nedormitul noaptea, jobul, interacțiunea cu cei de la job, toate chestiile cu care luăm legătură zi de zi și cu care luăm legătură zi de zi de 100 de ani. Cam așa. Nu ai, ești de acord? Mașinile-s pe stradă de 100 de ani, becuri electrice avem de 100 de ani, job la birou avem cam de 100 de ani…
Dr. Mihail Pautov: Și specia umană evoluează de câteva milioane bune.
Dr. Cătălin Trifan: Și toate chestiile astea noi nu ne-am adaptat încă ca specie la ele. Și astea sunt chestiile care ne distrug mai tare decât orice din punct de vedere al stresului. Da? Deci ca să trăim mai mult așa concluzie, părerea mea, să ne stresăm voluntar fizic, să facem, nu știu, băi reci sunt oameni care fac chestia asta, să stăm în soare extrem pentru câteva minute, să ne fie foarte, să facem saună, postul intermitent sau una, două, trei zile de post din ăsta fără să mănânci nimica. Îs demonstrate că au un efect foarte foarte bun. Deci genul ăsta de stres cu care specia umană pentru care are adaptări și cu care s-a obișnuit sunt bune.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Stresul cronic, zilnic, mult și fără oprire, ăsta e ceva ce ne distruge. Acuma, ce putem face în legătură cu chestia asta? Nu cred că cineva o să zică: „Yolo”. Eu mâine mă duc și zic, îmi dau demisia, mă duc off grid, îmi iau două vaci, laptele meu, grâul meu, încă nu merge așa. Numai cred că sunt metode în care putem optimiza mediul din jurul nostru ca să-l facem mai bun.
Dr. Mihail Pautov: De acord. Îmi place că ești foarte conștient de mediu și de cât putem face noi și de cât trebuie să facem tot ca și colectivitate, că nu este doar vina ta că ai boala. Asta e vina ta, că te stresezi și doar tu ești cel care trebuie să faci. Asta e. Adică, cu cât o să conștientizăm mai repede că suntem toți în asta și toți trebuie să facem și să cerem și să îmbunătățim, cu cât o să realizăm mai repede asta, cu atât probabil că ne va fi mai bine. Știi, vreau să te mai întreb ceva, pentru că tu operezi și copiii și bănuiesc că e o diferență psihologică când operezi un copil pentru că un copil nu mai e doar o viață pe care o salvezi. Este un om care are toată viața în față.
Dr. Cătălin Trifan: Da.
Dr. Mihail Pautov: E o…
Dr. Cătălin Trifan: Nu știu dacă e incomparabil că amândouă sunt îți stârnesc sentimente puternice. Numai da, într-adevăr, din perspectiva asta vine un pacient în vârstă, nu știu, 80 de ani, a trăit o viață frumoasă și a lăsat amprenta pe pământ, are copii, are nepoți, a avut un job, a plantat un copac. Tu ce încerci să faci este să-l ajuți ca el să trăiască mai mult și mai bine.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Când vine vorba de copii, tu trebuie să-l ajuți să-și înceapă viața. Da. Foarte mulți dintre ei există ca ființe de câteva luni și mai este responsabilitatea pe lângă a pacientului, a copilului, să zicem, responsabilitatea față de părinți.
Dr. Mihail Pautov: Te simți vreodată furios pe biologie atunci când vezi un copil care de abia își începe viața și o începe cu o malformație care poate fi incompatibilă cu viața sau e greu compatibilă cu viața?
Dr. Cătălin Trifan: Nu știu ce să zic. Este o chestie că cuvântul nenatural ar trebui să fie un paradox, că dacă ceva există, înseamnă că face parte din natură și înseamnă că nimica nu poate fi nenatural. Așa e și cu chestia asta. Poți să cerți natura sau biologia copilului că a făcut ceva. Nu-i… În foarte puține cazuri cineva poate să pună un deget că s-a întâmplat ceva sau un copil s-a născut cu o anumită patologie. Din fericire și vreau să subliniez chestia asta, în general malformațiile cardiace congenitale ale copiilor sunt ok, adică sunt tratabile, sunt ușoare, copiii se recuperează bine și le operăm la vârsta asta pentru ca ei să nu aibă probleme pe viitor. Chiar patologiile care să fie amenințătoare de viață în primele luni sau zile sunt destul de puține. Adică mulțumiri lui Dumnezeu sunt destul de puține. Nu știu, nu mă mai cert cu nimeni. Iona n-a făcut nimica. Degeaba s-a certat. Nu are rost să te cerți nici cu natura, nici cu Dumnezeu. Faci acolo ce poți să faci. Îi ajuți pe ei să înțeleagă că asta e o chestie foarte importantă. Părinții inconștient își asumă o vină pe care n-ar trebui să și-o asume. Au impresia că ei au greșit ceva, că au făcut ceva greșit. Și nu, nu e normal. Adică chiar sunt chestii care se întâmplă în majoritatea cazurilor sporadic, fără să știe nimeni de ce. De obicei copiii-i operăm și-s bine, s-drăguți. E incredibil de frumos să lucrezi cu copiii.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Adică partea asta tristă legată de patologia congenitală e foarte puțină și partea frumoasă legată de patologia congenitală… nu știu, au defecte cardiace, trebuie operați, dar ei nu simt durerea așa cum o simțim noi. Sunt la o vârstă la care nu-și aduc mulți aminte mai nimica din chestia asta. Se vindecă foarte bine și singurul lucru pe care îl au e o cicatrice despre care ei habar n-au cum a apărut, și duc o viață normală. Adică sunt colegi doctori care au fost operați, am un student la licență, care a fost operat de transpoziție de vase mari, care e una din urgențele de nou-născut și operațiile foarte grele. Deci s-oameni care au o viață absolut normală și asta e partea frumoasă a chirurgiei la copii. Și copiii s-atâta de drăguți și se vindecă atâta de bine. Nu știu eu e foarte, foarte frumos să lucrezi să faci medicină cu copii. E foarte greu. E foarte frumos că merge bine.
Dr. Mihail Pautov: Da. În vlogul pe care l-am filmat cu tine o zi din viața unui chirurg de inimi facem și vizita pe secție și era o fetiță pe secție operată de multe ori și da, n-a fost un coșmar. Da, cu toate astea era momentul în care plecau, adică ăla era momentul externării și…
Dr. Cătălin Trifan: Au plecat acasă și am feedback de la ea și e bine și evoluează bine și e un miracol și când cumva am, știi cum am asistat la o mică bucățică de miracol și…
Dr. Mihail Pautov: Îți dai seama la final că merită că tu, adică toată suferința probabil prin care au trecut și părinții și toată toată munca depusă și toate trăirile investite în caz. Îți dai seama cu desăvârșire că merită când vezi că pacientul pleacă acasă și că totul este…
Dr. Cătălin Trifan: În istoria medicinii există niște oameni temerari pe care eu nici până în sfânta zi de azi nu i-am înțeles, care au făcut o operație și care la primul… nu știu, îți dau un exemplu, comisurotomia mitrală se făcea o operație pentru stenoza mitrală în care pur și simplu cineva băga un deget în inimă și nu glumesc și rupea valva mitrală ca ei să poată trăi.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Erau de obicei femei gravide care aveau nevoie de debit mai mare. Stenoza mitrală era o problemă pe vremea aia și pe primele patru cazuri pe care le-au operat au avut mortalitate 100%.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și eu nu înțeleg nici până în sfânta zi de astăzi pe oamenii ăia care au pus bazele unei specialități care, cum ziceam, se operează mai multe coronare decât colecistectomii în Statele Unite anual.
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: Cum oamenii ăia s-au dus în sală la al cincilea caz? Știi, eu nu înțeleg cum au făcut chestia asta. Pentru mine este un mister cum au avut forța, că despre asta e vorba. Eu cred că în cazurile astea nu e vorba nici despre fanatismul ăsta, nici despre cinismul extrem, ci pur și simplu forța aia de a te ridica dimineața, de a te uita în oglindă, de a-ți trage două palme și a zice: „Trebuie s-o fac azi.”
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și a făcut-o. Tu crezi că primul transplant cardiac făcut vreodată a fost cel care a avut succes? Fim serioși. Lucrurile n-au funcționat niciodată așa și sigur nu facem experimente pe oameni, nu despre asta e vorba. Dar ideea de a face ceva în ciuda faptului că e greu sau mai mult de atâta să facem ceva pentru că e greu… mi se pare că e o chestie importantă în viață.
Dr. Mihail Pautov: Da. Și aș vrea spre final și mai avem câteva întrebări. Aș vrea să vorbesc despre echipă, da, pentru că tu promovezi acest Heart Team și există o compatibilitate, o chimie între voi, cât de importantă e această echipă și am văzut-o din nou în materialul la care tot fac trimitere și poți să-l vezi, o să lăsăm link-ul în descrierea acestui material… ai acel Heart Team, ai acea întâlnire multidisciplinară în care este și cardiologul și ești tu chirurgul, este anestezistul. Cu toții discutați cazul respectiv și sunteți o echipă, sunteți o echipă cu ce se întâmplă în sală, cu anestezistul, cu acel pompist și așa mai departe. Cât de importantă e echipa asta pentru tine?
Dr. Cătălin Trifan: Păi conceptul ăsta de Heart Team acuma trebuie să separăm două chestii. O ședință de Heart Team care e în material și conceptul de Heart Team care înseamnă: pacientul nu are un medic curant. Da. Deci nu are un doctor la care se internează în spital. El are o echipă de doctori, asistente și alți profesioniști din domeniul sănătății la care se internează în spital. Niciodată pacientul care vine să fie operat de mine nu va fi doar în grija mea și niciodată deciziile care se iau legate de el n-o să fie doar ale mele, ci o să fie deciziile acestei echipe care discută cazul. Ședința pe care o vedem în material e doar formalizarea contactului pe care noi îl avem tot timpul și a discuției legate de pacient într-un cum să zic, consens din ăsta. Ne apucăm, scriem pe hârtie ce știm despre pacient și ce urmează să facem, dar conceptul de Heart Team este întreg conceptul de a trata pacientul.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Cine diagnostichează? De obicei cardiologul. Cine operează, de obicei tot timpul, chirurgul. Normal. Cine face investigațiile invazive? Întâlnirea asta între… e foarte interesantă medicina cardiovasculară pentru că suntem la o răscruce așa în care se împletesc două specialități și astea se întâmplă azi, acum 2026. Chirurgia cardiovasculară și cardiologia intervențională pentru procedurile astea noi care apar structurale, le zicem noi. Da. Înlocuire percutană de valvă aortică. Se pune o valvă aortică printr-o puncție într-o arteră femurală versus o chirurgie, cum facem noi de obicei.
Dr. Mihail Pautov: Sau stenturile versus…
Dr. Cătălin Trifan: Stenturile sunt niște mici tubușoare care se bagă în interiorul coronarei, se umflă cu un balon și deschid practic zona unde coronara era înfundată. Astea versus chirurgie. Și atunci pentru pacienți ca ei să primească cel mai bun și customizat, nu știu, făcut pe comandă pentru ei tratament, trebuie ca acest Heart Team să existe și nu să existe doar formal pentru ședințele alea săptămânale sau zilnice în funcție de frecvența cazurilor, ci el chiar să funcționeze. Adică oamenii ăia să zică: „Cătă, uite am un coronarian, eu pot să-i pun trei stenturi sau cinci stenturi, dar are 45 de ani, e o stenoză strânsă de trunchi, îi diabetic și are fracție mai proastă și toate ghidurile și experiența noastră zice că pentru el e mai bine ca tu să-l operezi.”
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Asta e Heart Team. Un cardiolog ar putea să zică: „Punem cinci stenturi s-a terminat povestea”. Să-i zică la pacient: „Nu e pentru, e mult mai ușor. Te duci la colegul meu și ăla trebuie să te taie să recolteze, te doare, e ceva rău de tot”. Dar asta nu este decizia corectă numai pe termen scurt pentru pacient și nu pe termen lung. Și asta înseamnă, încă o dată zic, Heart Team-ul chiar să funcționeze și conceptul ăsta chiar să fie aplicat. Și a fost unul din motivele pentru care mi-am dorit să încep drumul ăsta cu echipa nouă.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Da. Și din poziția în care sunt pentru că am simțit că pot să fac aici chestia asta, să fac ca lucrurile să funcționeze de așa natură, știi? Să funcționeze normal pentru pacient.
Dr. Mihail Pautov: Da. Și am văzut acest Heart Team în acțiune și mi se pare că e pentru pacient este încă un layer de siguranță pentru că nu este doar decizia unui om. Este o echipă care decid cu toții împreună ce-i cel mai bine pentru acest pacient. Zi-mi te rog ce înseamnă pentru tine la final așa că a fost o zi bună. Ce e pentru tine o zi bună?
Dr. Cătălin Trifan: Uman. Pentru mine, pentru mine personal, o zi bună este o zi care e. Da. Te trezești dimineața, deschizi ochii, nu știu, tragi jaluzelele și vezi că există un licăr de lumină și că nu e în întuneric beznă complet. Ai o zi bună. Profesional, dacă am reușit cumva…
Dr. Mihail Pautov: Da.
Dr. Cătălin Trifan: …să mai ajutăm pe cineva, mai mult tot consultații. I-am zis cuiva să ia un medicament sau să facă ceva pentru sănătatea lui și omul ăla a plecat cu o fărâmiță mai bine de la noi decât a venit. E o zi bună.
Dr. Mihail Pautov: Asta cu licărul de lumină și faptul că e o zi bună. Simplul fapt că a început e deja o, din nou, un lucru pe care îl învăț de la tine și care ne poate da un număr mai mare de zile bune dacă le le cum zic le analizăm din punctul ăsta de vedere. Și mai am o ultimă întrebare. Am vorbit despre inimă și i-am povestit în același material că inima este ca o pompă super performantă. Da. E ca un motor al corpului nostru. Am vorbit despre suflet și ai zis că da, probabil ca sufletul să fie tot în zona respectivă, tot în zona inimii. Când operezi și ai pacientul deschis și ai acea putere mentală de a te concentra și de a simți ce se întâmplă în sală, ți s-a întâmplat vreodată să simți și altceva? Fie ceva, nu știu, divin, fie că e ceva acolo care că există și altceva în afară de doar inimă mecanică, doar inimă biologică mecanică, un corp și un chirurg care operează.
Dr. Cătălin Trifan: Ălea 21 grams, știi?
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Da, le-am simțit. Se simt. Este, cum să zic, iară nu vreau să devin foarte cinic, dar simți când simți moartea că-i acolo. Nu știu, cumva, știi când ea vine. Nu știu cum s-o descriu. N-aș putea să spun că se răcorește, că se întâmplă ceva, dar când un pacient nu merge bine, când cineva moare, se simte. Se simte vibe-ul, nu știu, spiritul locului. Există un termen de genul ăsta în fiecare spital, știi? Și în spitalele, de exemplu, în maternități e altceva.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Intri acolo și lucrurile sunt mai bune.
Dr. Mihail Pautov: Hm. În spitalele unde se tratează doar oameni bolnavi și nu vin și oameni sănătoși, lucrurile se simt că-s grele cumva. Sunt apăsătoare.
Dr. Cătălin Trifan: Eu cred că există. Eu cred că la un moment dat ceva se desparte de ceva și călătoriile se întâmplă… se întâmplă diferit. Îi citesc la băiețelul meu povestea cu Mica Sirenă. Povestea aia un pic mai originală și mai aproape de adevăr. Și acolo despre asta e vorba, despre cum sirena nu poate să fie cu prințul și n-o să poată niciodată să fie etern împreună pentru că sufletul oamenilor este etern și nemuritor.
Dr. Mihail Pautov: Hm.
Dr. Cătălin Trifan: Și ele nu pot să aibă niciodată așa ceva. Ele-s nemuritoare, dar sufletul lor nu e nemuritor. Cred că descrie destul de bine cum cred eu că se întâmplă lucrurile în viață. Ca să avem un final așa mai copilăresc, să zicem.
Dr. Mihail Pautov: Eu sunt șocat cât de șmechere sunt poveștile pentru copii când le recitești acum la vârsta adultă. Deci fii atent. Acum câteva zile îi citeam lui Navani pe Urmel. Îl știi pe Urmel?
Dr. Cătălin Trifan: Nu.
Dr. Mihail Pautov: Deci căutați-vă seria Urmel. E o creatură din asta care stă pe o insulă. Insula se cheamă Titiwu și au acolo un profesor care învață și tot felul de tot felul de lucruri care se întâmplă. Și fii atent, Urmel are… e o serie.
Dr. Cătălin Trifan: Da.
Dr. Mihail Pautov: Și într-una din cărți Urmel pleacă pe lună. Și știi că noi acuma când noi de exemplu acuma când filmăm acum două zile, nu… acum misiunea asta Artemis 2…
Dr. Cătălin Trifan: E în spatele…
Dr. Mihail Pautov: …au trecut de spatele lunii și acuma se îndreaptă înspre pământ.
Dr. Cătălin Trifan: Corect.
Dr. Mihail Pautov: Și în cadrul acestei emisiuni este un afroamerican care a zis… a avut o intervenție, nu știu dacă ai văzut-o, a fost o intervenție super mișto în care el zice: „Uite ce vreau să vă zic.” Că era filmată intervenția de pe Nava Artemis 2 în direct cu NASA și el zice: „OK, vreau să transmit un mesaj pentru oameni.” E complet spontan. E vine acuma de la mine și zice: „Uite, voi ne vedeți pe noi speciali pentru că vedeți că noi patru suntem pe o navă spațială undeva departe în spațiu și asta vi se pare că noi suntem speciali, dar să știți și vi se pare că suntem speciali pentru că suntem la o distanță atât de mare de voi, dar să știți că noi vă vedem la fel. Distanța e aceeași și noi vedem că voi sunteți pe planeta Pământ. E o navă spațială care ne-a fost oferită.” Indiferent că credeți sau nu credeți în Dumnezeu, el fiind credincios e: „Cineva a făcut nava asta pentru noi, ne-a dat-o să locuim. De-aici se vede și mai mișto, de departe din spațiu, pentru că noi vedem și cât de pustiu e totul în jur. E atât de pustiu și planeta asta e atât de frumoasă, e atât de albastră, este plină de spațiu de de viață și cineva ne-a dăruit-o să locuim cu toții acolo și voi sunteți pe o navă spațială și sunteți cu toții coechipieri.”
Dr. Cătălin Trifan: Mai șmecheră navă spațială decât aia… că aia ține de câteva miliarde de ani și o să mai țină încă câteva miliarde de ani.
Dr. Mihail Pautov: Și fii atent că Urmel zice același lucru în povestea aia de dinainte de Artemis. Urmel, vine unul cu nava spațială și-i ia de pe insulă. Ia pe toți, toate, toți prietenii. Îi duce pe lună și pleacă de pe lună și-l uită pe Urmel pe lună. Și Urmel se uită după navă și se uită la pământ și zice: „Doamne, cât de frumos e pământul pe care-l locuiți. E atât de frumos. Cineva v-a dat pământul ăsta să locuiți pe el. Prețuiți-l. Sunteți tot o echipă pe o navă spațială.” Deci da, poveștile de copii sunt efectiv… Adică merge să le citești pe atâtea layere. E layerul ăsta de poveste de copil și când apuci s-o recitești în viața adultă vezi că e efectiv o întreagă filozofie. Doar că nu e scrisă într-o carte stufoasă. E scrisă pe câteva pagini.
Dr. Cătălin Trifan: Și cărțile de copii tot de adulți până la urmă sunt scrise, știi? Trebuie să vezi de adulți foarte deștepți care le scriu în felul ăsta.
Dr. Mihail Pautov: Să știi că am am învățat multe. Eu personal am învățat foarte multe din podcastul ăsta de la tine. Din nou, știi cum? Dacă nu mi-a fost suficient că am fost impresionat că te-am cunoscut prima dată acuma sunt și mai impresionat. Aș putea, știi cum, eu cred că tu o să… cred că tu o să fii la fel cum pentru tine au fost acele seriale pe care le-ai văzut și acel chirurg, neurochirurg pe care l-ai văzut pe YouTube. Cred că o să fii un model de inspirație pentru mulți tineri care ori nu știu ce să facă, ori fac medicină și nu știu ce specializare să aleagă. O să fii mentorul din umbră.
Dr. Cătălin Trifan: Nu chirurgie cardiacă. E greu, nu faceți! Glumesc. Cea mai frumoasă meserie din lume, nu?
Dr. Mihail Pautov: Da. De acord. Mulțumesc foarte mult pentru…
Dr. Cătălin Trifan: Mulțumesc și eu pentru ocazie.
Dr. Mihail Pautov: Da. Și pentru tot ce ne-ai povestit. Mulțumim, Regina Maria pentru faptul că sprijină și incursiunea pe care am avut-o într-o zi din viața unui chirurg de inimi și pentru sprijinul acestui podcast. Dacă ai întrebări după acest lung podcast, te rog lasă-le jos în comentarii. Dacă vrei să ne transmiți ceva, scrie jos în comentarii. Dacă ești unul dintre acei oameni care se uită în tăcere și se bucură, deja e bine și deja îți mulțumim că ai ajuns până aici. Dar dacă îți iei un pic de curaj și te duci jos în secțiunea de comentarii și scrii ceva, asta ne ajută. YouTube vede că începe să se comenteze și consideră acest material și mai relevant și cine știe prin comentariul tău, poate că acest material o să ajungă în feedul cuiva care are nevoie să vadă asta. Poate și pentru inspirație și poate fix comentariul tău o să ducă la poate nașterea unui nou neurochirurg. Nu glumesc. N-o să n-o să mergem atât de departe încât să presupunem asta, dar cine știe. You never know. Mersi din nou. Cătălin, mulțumesc ție pentru că ne-ai urmărit până la final. Ciao! Pe curând!
