Iodura de POTASIU (KI): Când și pentru ce se ia?

Salutare oameni buni! Doctor Mihaela aici și astăzi vorbim despre iodură de potasiu. Am evitat aproximativ o săptămână să fac acest material, pentru a nu împrăștia panică, dar panica deja s-a împrăștiat și când punem panică peste lipsă de informații putem să ajungem la dezastre. Așa că acest material e făcut pentru voi, pentru a aduce un pic de lumină, pentru a înțelege ce este iodura de potasiu, de când o folosim, la ce este bună, la ce ne ajută și la ce nu ne ajută.

Iodura de potasiu o folosim de aproximativ 200 de ani. Este folosită ca supliment, ca medicament și uneori ca protecție în anumite tehnici de medicină nucleară, de imagistică în medicină nucleară. Ca supliment, de cele mai multe ori găsim iodura de potasiu în sarea de bucătărie, sarea de masă. De ce? Pentru că sursa principală în alimente este găsită în fructe de mare și pește de ocean sau pește de mare. Și există, bineînțeles, foarte multe populații și zone regionale în care populația nu are acces la aceste surse alimentare. Ce se întâmplă când nu avem iod? Facem carență de iod. Iar atunci când facem carență, primul lucru care se întâmplă este să facem această gușă endemică. Glanda tiroidă crește foarte mult în dimensiune și devine ca o parașută, cum parașuta captează aer, așa crește gușa noastră pentru a capta cât mai mult iod din puținul disponibil. Alte efecte adverse ale carenței de iod sunt probleme cognitive, retardul mintal și multe alte probleme care apar atunci când nu avem iod și când nu facem suficienți hormoni tiroidieni.

Acum am înțeles că singurul organ care folosește iod este tiroida. Deci tiroida noastră are nevoie de iod ca să facă hormoni tiroidieni. Deci tiroida noastră captează iod. Majoritatea iodului pe care îl ingerăm este captat de tiroidă, iar principala sursă de iod în ziua de astăzi este sarea de bucătărie, peste care este adăugată ca supliment iodura de potasiu. Trebuie să reținem, și rețineți acum, cantitatea de iod pe care o recomandă Organizația Mondială a Sănătății în fiecare zi, și asta este cantitatea pe care practic ne-o asigurăm prin consumul regulat, normal, de sare de bucătărie. Cantitatea este de aproximativ 100 de micrograme, iar 100 micrograme reprezintă 0,1 mg.

Ce se întâmplă atunci când are loc un dezastru nuclear? Și anume, cade o bombă atomică undeva foarte departe sau undeva pe o rază de 500 de km în proximitatea noastră, are loc un accident, o explozie într-o centrală, în care sunt eliberați foarte mulți izotopi radioactivi în atmosferă și iod radioactiv. Acest iod radioactiv se leagă de praf, de multe elemente și intră în aerul atmosferic și se duce sus în nori. Iar norii, când bate vântul înspre noi, vin înspre noi și începe să plouă cu iod radioactiv. Ăsta este mecanismul prin care un dezastru nuclear la 500 de kilometri distanță de noi poate să ajungă la noi. Ce se întâmplă cu acel iod radioactiv? Mai există loc în tiroida noastră pentru acest iod, așa că acest iod o să cadă pe noi, o să plouă pe noi cu iod radioactiv. Noi o să-l inhalăm, iodul ajunge în sânge și o să ajungă în glanda tiroidă. Iar iodul ăsta radioactiv care ajunge în glanda tiroidă ne iradiază pe noi, iradiază glanda tiroidă și duce de cele mai multe ori la cancer tiroidian. Iar studiile care s-au făcut după exploziile nucleare din Al Doilea Război Mondial și după accidentul de la Cernobîl constată că populația care trăiește pe o rază de 500 de km în jurul acelei explozii are un risc de aproape 50% de a face cancer de tiroidă dacă nu face această profilaxie cu iodură de potasiu.

Deci, până acum am înțeles că avem o glandă tiroidă care suge iod și că atunci când are loc un dezastru nuclear în proximitate se formează iod radioactiv care ajunge în atmosferă, este absorbit de corpul nostru, este absorbit de glanda tiroidă. Așa că singura profilaxie existentă în momentul de față, ca să ne ferim doar de iodul radioactiv, este această practic doză uriașă de iodură de potasiu pe care o putem administra înaintea expunerii. Pentru că iodura de potasiu, în cantități atât de mari, îți umple glanda tiroidă, adică glanda tiroidă o să fie suprasaturată de iod, o să fie plină de iod și n-o să mai aibă loc de iodul radioactiv. Tu o să inhalezi acel iod radioactiv, o să pătrundă în sânge și, fiind în surplus, o să fie eliminat complet din organism fără să fie captat de glanda tiroidă.

Acum, un studiu publicat în anul 2000 ne arată că cea mai potentă prevenție pe care o putem face este prin această suprasaturație a glandei tiroide cu iodură de potasiu, cu 48 de ore înainte de expunere. Trebuie să facem diferența între expunere și explozie. Dacă explodează o centrală nucleară la 500 de kilometri distanță de noi, are nevoie de timp să facă acel iod radioactiv, să aibă timp să se ridice în nori, să sufle vântul în așa fel încât norii ăia să ajungă la noi și să plouă peste noi. Există și alte metode de protecție care presupun adăpostirea, închiderea efectivă în casă și să închidem toate ușile, toate ferestrele. Dacă ieșim afară, când ne întoarcem să ne schimbăm toate hainele, să ne spălăm și practic evităm ca acest iod radioactiv să ajungă în casă. Asta nu înseamnă că în momentul în care a explodat undeva o centrală nucleară, trebuie imediat în momentul ăla să iei iod. Ai timp, teoretic avem timp ca guvernul și instituțiile sale să distribuie acest iod populației și să avem timp cu toții să ne administrăm acea iodură de potasiu.

Acum hai să vorbim despre doze. Dozele sunt așa: pentru copiii între 0 și o lună, doza recomandată este de 16 mg pe zi. Pentru copiii între o lună și trei ani, doza recomandată e de 32 mg pe zi. Între 4 și 11 ani, 65 mg pe zi. Iar pentru adulți până la 40 de ani, doza recomandată este de 130 mg pe zi. Adulții de peste 40 de ani, atenție, se recomandă să nu ia iodură de potasiu, ci doar să aștepte indicațiile autorităților. Dacă expunerea la radiații este imensă, este foarte mare, doar atunci adulții de peste 40 de ani au, să zic, o balanță de beneficii mai bună față de risc. În rest, adulții de peste 40 de ani nu ar trebui să ia iodură de potasiu, pentru că în mod real riscurile sunt mai mari decât beneficiile reale. Cum ziceam, administrarea ideală se face cu 48 de ore înainte de expunere, dar există efecte benefice și dacă o luăm imediat după expunere. De ce? Pentru că dacă în mod real trec peste 24 de ore de când suntem expuși, ăsta este timpul suficient cât tiroida noastră să capteze suficienți ioni radioactivi de iod și atunci suplimentarea după această perioadă de expunere nu mai are niciun beneficiu.

Ca efecte secundare, enumerăm un fenomen care se cheamă fenomenul Basedow, adică este un hipertiroidism. Dacă încărcăm foarte mult glanda tiroidă cu iod, este posibil ca ea să reacționeze și să facă foarte mulți hormoni tiroidieni. Un al doilea aspect este, din contră, hipotiroidismul, în care tiroida se umple atât de mult de acest iod încât nu mai poate funcționa. E documentat efectiv un blocaj complet al tiroidei și noi nu mai avem hormoni tiroidieni. Un alt efect advers des întâlnit este inflamația glandelor salivare. Poate exista perturbări gastro-intestinale, pot apărea tot felul de iritații pe piele. Alte efecte secundare mai rar întâlnite, dar care sunt considerate severe, sunt febra, starea generală deteriorată, putem avea reacție alergică la acel iod. Deci există o paletă foarte mare de efecte adverse și trebuie să înțelegem că dacă acum, când nu este un pericol real, începem să luăm iodură de potasiu, nu avem niciun fel de beneficiu și ne asumăm toate aceste efecte adverse. E foarte important de precizat că această iodură de potasiu ne protejează doar de acest iod radioactiv pe care îl primim de undeva de departe de noi. Nu te protejează de radiațiile de proximitate. Adevărat că nimeni nu știe să ne spună cât de periculoasă e o bombă atomică în mod real. Probabil dacă ar cădea o bombă atomică undeva în Europa, nicio iodură de potasiu nu ne-ar salva pe niciunul din noi. Singurul pericol real, care în momentul de față nici măcar nu este pericol, este explozia într-o centrală nucleară.

Ce trebuie să înțelegem din nou, poate un fizician ar putea să explice mai bine asta, dar este să înțelegem că pericolul real există într-o centrală nucleară activă, când reactorul este activ, este încins, vine foarte multă apă peste el să-l răcească, apa respectivă se transformă în abur și aburii ăia pun în mișcare niște turbine care fac electricitate. Dacă e o explozie acolo și se întrerupe acel circuit de apă care răcește reactoarele, practic ele se supraîncălzesc, se topesc și are loc o explozie. Deci, în felul ăsta poți să faci o explozie. Dacă reactorul este stins, nu este activ, este rece și cade o bombă peste el, într-adevăr, e probabil să asistăm la o eliberare de substanțe radioactive în acea zonă, dar nu o să asistăm la o explozie cum a fost cea de la Cernobîl, care practic a împrăștiat foarte mult material nuclear în atmosferă. Deci, în momentul de față, acolo unde sunt lupte, unde se trage pe lângă centrale nucleare, acele centrale nucleare sunt oprite, nu au reactoare active, sunt toate oprite și, în mod real, un pericol imediat de explozie într-o centrală nucleară undeva în Ucraina nu există, în mod real nu există.

Totuși, dacă ai înțeles cum funcționează această iodură de potasiu și ai înțeles că aceste doze mari se dau doar atunci când pericolul expunerii la radiații este iminent, se anunță la televizor că a explodat o centrală nucleară și vine un nor radioactiv peste noi, e singurul moment în care merită să ai iodură de potasiu și să ți-o administrezi. Dacă nu ai găsit iodură de potasiu, eu nu văd motiv de panică, pentru că, pe de o parte, acesta este un stoc strategic pe care orice guvern îl are în cantități suficiente cât să le distribuie oamenilor. În al doilea rând, autoritățile au și alte instrumente la îndemână, cum ar fi adăugarea de ioni de perclorat, așa se numesc. Se pot adăuga acești ioni de perclorat în apa potabilă și asta se poate face ca cea mai rezonabilă, cea mai fezabilă metodă de a aduce iod în populație. Se adaugă acești ioni de perclorat în apa potabilă și li se recomandă oamenilor să bea această apă cât acești nori există acolo.

Încă ceva, dacă nu avem iodură de potasiu pastile la dispoziție, există studii care recomandă înlocuirea ei cu tinctură de iod. Tinctura de iod este formată din alcool și un procentaj de iodură de potasiu. Există soluții de tinctură de iod cu 4% iodură de potasiu. De ce e de evitat să folosim tinctura de iod? Pentru că este iritantă, este iritantă pentru mucoase. Totuși, dacă este un pericol iminent de a fi expus la ioni radioactivi de iod, probabil că e mai bine să îți iritezi mucoasele, dar totuși să îți încarci și să îți saturi glanda tiroidă de iod. Aici însă trebuie fiecare să își facă propriile temeri și să își facă propriul calcul. Și explic cum se face: dacă ai o soluție, să presupunem că ai o soluție cu 1% iodură de potasiu, asta înseamnă că într-un singur mililitru ai 10 mg de iodură de potasiu. Și dacă ai soluție 4% iodură de potasiu, asta înseamnă că într-un mililitru ai 40 mg de iodură de potasiu. De ce e de evitat să folosim aceste soluții pentru prevenția expunerii la ioni radioactivi de iod? Totuși, dacă nu ai nimic la dispoziție, e bine să ai și asta.

Și repet, cred că cel mai important mesaj al acestui material este că nu trebuie absolut niciodată, absolut niciodată, să iei acest medicament fără să ți se recomande. Este de la sine înțeles că dacă are loc un dezastru nuclear, nu o să ai timp să mergi la medicul de familie să îți facă această recomandare, dar recomandarea trebuie să vină din partea autorităților.

Și mai vechi, întrebări interesante sunt: oameni care întreabă dacă are rost să ia iodură de potasiu dacă nu mai au tiroidă. Dacă tiroida a fost scoasă chirurgical, în mod cert nu mai ai tiroidă care să capteze iod, deci nu vei putea să captezi nici măcar iod radioactiv, deci nu are sens să iei iodură de potasiu. Mai sunt întrebări legate de hipotiroidism, hipertiroidism și aici lucrurile variază. Dacă ai hipertiroidism, înseamnă că ai o tiroidă hiperactivă, este activă și face hormoni în tot. Înseamnă că cel mai probabil captează iod. Deci, ca să eviți captarea de iod radioactiv, este necesar să iei această iodură de potasiu în cazul unui dezastru. Dacă vorbim despre hipotiroidism, sunt foarte multe tipuri de hipotiroidism în care există probabilitatea ca tiroida totuși să mai aibă celule funcționale care să facă hormoni, care nu îți ajung și de aceea ai hipotiroidism, dar totuși ele există acolo. Deci, pentru a evita captarea de iod, dar și persoanele cu hipotiroidism, nu doar cele sub 40 de ani, trebuie să ia iodură de potasiu în cazul unui dezastru.

Și încă ceva, foarte mulți oameni au năpustit să cumpere iodură de potasiu din farmacii sub formă de suplimente. Există pastile, suplimente, care practic înlocuiesc sarea de bucătărie și sunt măsurate în micrograme. Deci, dacă ai luat un supliment cu 100 micrograme de iodură de potasiu, în realitate ar trebui să iei în jur de 1000 de pastile ca să ajungi la acea doză de 100 mg sau 130 mg de iodură de potasiu care este administrată în cazul unui dezastru. Deci, foarte important, dacă totuși cumpărați iodură de potasiu pentru că vreți să o aveți la îndemână, e foarte important ca doza să fie măsurată în miligrame, nu micrograme. Microgramele, de regulă, se notează cu mcg, mcg de la micrograme, iar miligramele se notează cu mg. Deci cantitatea trebuie să fie exprimată în miligrame, nu în micrograme.

A fost totul pentru azi. Sper că ați înțeles mesajul. Dorința mea ar fi ca nimeni să nu se panicheze dacă nu a ajuns să își cumpere iodură de potasiu, și foarte greu o găsește în farmacii. Ar trebui să avem încredere în autorități că o să livreze această iodură de potasiu în caz de dezastru. Și e important să înțelegem că iodura de potasiu nu ne protejează de bomba atomică sau de o explozie atomică, ne protejează doar de o contaminare de la distanță, contaminare care duce la cancer de tiroidă. Asta este tot ce face iodura de potasiu.

Până data viitoare, aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte.