Salut! Sunt dr. Mihail și astăzi abordăm un subiect care a început să capete o popularitate îngrijorătoare pe piața farmaceutică din România: Resveratrolul. Se pare că orice trend care vine din străinătate ajunge la noi, indiferent dacă este benefic sau nu. În cazul Resveratrolului, lumea academică și medicală internațională s-a distanțat de mult timp, considerându-l un „hype” greșit, o modă trecătoare din care unii au câștigat sume colosale, dar ale cărei beneficii reale sunt minime sau inexistente pentru majoritatea oamenilor.
Studiile științifice au demonstrat că Resveratrolul are efecte modeste, în anumite condiții de laborator foarte specifice, greu de întâlnit în viața de zi cu zi. Mai mult, am analizat studii pentru această documentare care arată efecte potențial negative ale Resveratrolului, cum ar fi creșterea inflamației în corp, anularea efectelor benefice ale sportului și interacțiuni nedorite cu estrogenul. Există chiar și studii care sugerează că Resveratrolul ar putea accelera creșterea celulelor tumorale în pancreas și ar putea contribui la ateroscleroză în anumite condiții. În esență, Resveratrolul ar putea fi, în multe situații, mai degrabă o otravă decât un panaceu.
Cu toate acestea, în România, Resveratrolul a început să fie promovat agresiv de diverse firme producătoare de suplimente. Vedem reclame la radio, la televizor și online care ne promit beneficii extraordinare, fără a fi susținute de studii riguroase pe oameni. Aceste beneficii sunt adesea prezentate ca fapte, fără a menționa surse credibile sau studii clinice pe subiecți umani care să le confirme. Nu găsim mențiuni ale studiilor care să spună: „În acest studiu pe oameni care au luat Resveratrol am constatat acest lucru”. În ciuda acestei lipse de dovezi solide, hype-ul continuă.
Dar haideți să o luăm de la început și să înțelegem ce este Resveratrolul și de unde a pornit această fascinație. Resveratrolul a fost descoperit în urmă cu mulți ani, în jurul anului 1940, dar interesul pentru el a explodat în anii ’90, când oamenii de știință au descoperit un fenomen intrigant numit „paradoxul francez”.
Paradoxul francez se referea la observația că francezii, deși adoptă obiceiuri alimentare pe care medicina nu le recomandă neapărat pentru sănătate (consumă vin roșu, brânzeturi bogate în grăsimi saturate), păreau să trăiască mai mult decât alte populații care aveau obiceiuri similare. Această discrepanță a stârnit curiozitatea oamenilor de știință, care au început să caute explicații în dieta franceză. Una dintre principalele supoziții a fost legată de Resveratrol.
Resveratrolul este un tip de compus natural numit polifenol, găsit în special în strugurii roșii, vinul roșu, arahide, afine și alte câteva plante. Este bine cunoscut pentru proprietățile sale antioxidante și a fost studiat intens pentru potențialele beneficii asupra sănătății, inclusiv prevenirea bolilor de inimă și a cancerului. Mai mult, a fost promovat ca un supliment pentru longevitate, sugerându-se că ar putea încetini procesul de îmbătrânire și prelungi viața sănătoasă.
Un moment cheie în popularizarea Resveratrolului a fost publicarea, în 2003, a unui studiu aparent promițător în revista Nature. Profesorul David Sinclair, despre care vom mai vorbi astăzi, a fost autorul principal al acestui studiu intitulat „Small molecule activators of sirtuins extend bla bla bla lifespan”. Acel „bla bla bla” se referea la o drojdie, un microorganism căruia i s-a administrat Resveratrol. Studiul a arătat că Resveratrolul a activat anumite molecule numite sirtuine în această drojdie, iar această activare a prelungit durata de viață a ciupercii cu un procent impresionant de 70%. Imaginează-ți, o creștere a vieții cu 70% doar prin administrarea de Resveratrol!
Acest studiu a generat un entuziasm considerabil. Cu toate acestea, era insuficient pentru a promova și vinde Resveratrol ca supliment alimentar pe baza unui studiu efectuat pe o ciupercă. Așa că, profesorul Sinclair a continuat cercetările, de data aceasta pe șoricei. El a menționat că, deoarece Resveratrolul a prelungit viața prin activarea sirtuinei 2 în diverse organisme simple, a decis să efectueze un studiu pe șoricei.
După publicarea acestui studiu în Nature, au apărut numeroase articole de presă care anunțau că, în sfârșit, era posibil să mănânci cât dorești, să fii obez, deoarece Resveratrolul ar permite să trăiești la fel de mult ca o persoană perfect sănătoasă, cu o greutate normală și o dietă echilibrată.
În acest studiu pe șoricei, au fost create două grupuri: unul de șoricei normoponderali și sănătoși, și altul de șoricei hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, care au devenit obezi. Șoriceilor obezi li s-a administrat Resveratrol, iar rezultatele au indicat că aceștia au trăit la fel de mult ca șoriceii normoponderali și sănătoși. Șoriceii obezi care nu au primit Resveratrol au murit de două ori mai repede. Părea că se descoperise o pastilă magică, un supliment care permitea un stil de viață nesănătos fără a sacrifica longevitatea.
Această descoperire ar fi fost cu adevărat incredibilă, un adevărat „wow”, o pastilă care s-ar fi vândut cu sute de milioane de euro. Și, în cele din urmă, s-a vândut cu mult mai mult decât atât.
Imediat după publicarea studiului, profesorul Sinclair a înființat o companie farmaceutică numită Sirtris Pharmaceuticals, care studia sirtuinele și efectele Resveratrolului. Aceasta a devenit compania lider în lume în acest domeniu de cercetare. Un an mai târziu, în 2008, această companie a fost achiziționată de gigantul farmaceutic GlaxoSmithKline pentru suma de 720 de milioane de euro. O sumă considerabilă, care a ajuns în buzunarul profesorului Sinclair pentru o firmă care studia Resveratrolul.
Însă, se pare că a fost o tranzacție ghinionistă. În anii următori, niciun alt studiu nu a reușit să replice efectele inițiale demonstrate în primul studiu pe șoricei. Știința trebuie să fie replicabilă. Dacă un studiu demonstrează un efect benefic al unei substanțe, alte studii efectuate în condiții similare ar trebui să obțină rezultate similare. În cazul Resveratrolului, acest lucru nu s-a întâmplat. Ca rezultat, compania Sirtris Pharmaceuticals, vândută pentru 720 de milioane de euro, a fost închisă și falimentată în mai puțin de 5 ani de la achiziție.
Cu toate acestea, profesorul Sinclair continuă să cerceteze sirtuinele și Resveratrolul și chiar continuă să își administreze singur acest supliment. Cine nu ar face-o după o vânzare de 720 de milioane de euro? Totuși, el este intens criticat de majoritatea oamenilor de știință care fac cercetare riguroasă și care nu au reușit să confirme rezultatele inițiale. Dar acest lucru pare să nu-l deranjeze.
Un alt studiu publicat tot în revista Nature, unde au apărut și primele două cercetări ale lui Sinclair, a arătat că sirtuina 2, cea care era considerată cheia efectelor Resveratrolului, nu are niciun efect asupra longevității în speciile studiate. Ulterior, au apărut și alte studii care au arătat că, deși Resveratrolul ar putea codifica genetic o secreție mai mare de sirtuine, aceste sirtuine secretate ca răspuns la administrarea unei pastile nu au același efect benefic ca atunci când sunt secretate ca urmare a unui proces hormetic, despre care am mai vorbit pe acest canal.
În esență, dacă adoptăm o dietă hipocalorică, consumând mai puține calorii decât avem nevoie, corpul nostru începe să producă aceste sirtuine. Se crede că aceste sirtuine sunt cele care contribuie la prelungirea vieții. De fapt, secreția sirtuinelor este doar unul dintre efectele regimului hipocaloric, deoarece corpul nostru activează și alte mecanisme de supraviețuire. Atunci când mâncăm mai puțin, corpul își activează toate „motoarele longevității”, iar acest lucru ne face să trăim mai mult. Sirtuinele păreau a fi unul dintre aceste motoare, dar atunci când administrăm o pastilă care duce la secreția mai multor sirtuine, se pare că nu există niciun efect benefic asupra longevității, după cum demonstrează studiul menționat.
Acum, să ne întoarcem la primul studiu efectuat pe șoricei obezi și să înțelegem de ce un șoarece obez de laborator, special creat pentru acel studiu, nu are nicio legătură cu un adult sănătos sau chiar cu un adult obez care ia Resveratrol. Studiile sunt adesea concepute în moduri care pot induce în eroare, iar greșelile pot fi greu de observat până când nu facem o comparație relevantă, așa cum am găsit într-o carte intitulată „Doctor Golem”.
Pentru a înțelege cum funcționează aceste studii și de ce pot fi viciate, în special când vorbim despre efectul anumitor suplimente, și cum oamenii de știință pot manipula studiile alegând un lot perfect care răspunde pozitiv la suplimentul lor, dar ale cărui beneficii nu se traduc în populația generală, în lumea reală, vom înlocui Resveratrolul din studiu cu un ghips pe care îl punem peste o fractură.
Deci, în loc să facem un studiu pentru Resveratrol pe șoricei obezi (care părea să ajute acei șoricei specifici), vom face un studiu pentru un ghips pe care îl punem pe lăbuța dreaptă a unor șoricei. Luăm un lot de 100 de șoricei și îi împărțim în două loturi de câte 50. Le rupem lăbuțele drepte la fiecare. Primul lot cu lăbuța dreaptă ruptă nu primește niciun tratament, iar al doilea lot cu lăbuța dreaptă ruptă primește un ghips pe lăbuța dreaptă. Ceea ce vom observa este că lotul cu lăbuța dreaptă ruptă care nu a primit ghips va muri mai repede, deoarece nu se va putea hrăni și deplasa corespunzător. În schimb, lotul care are lăbuța dreaptă ruptă și a primit un ghips pe lăbuța dreaptă va supraviețui și va trăi la fel de mult ca un alt lot de control care nu are nicio lăbuță ruptă.
Dintr-un astfel de studiu, am putea ieși cu un titlu de ziar care să spună: „Ghipsul pus pe lăbuța dreaptă îți prelungește viața și te face să trăiești la fel de mult ca un șoricel perfect sănătos”. O astfel de concluzie, atunci când vrei să o vinzi și să faci bani de pe urma ei, susținută de titluri de ziare care anunță că un ghips pe lăbuța dreaptă te face să supraviețuiești mai mult, ar putea duce la crearea unei firme care să vândă adulților sănătoși un ghips pentru mâna dreaptă.
Dar ce se poate întâmpla cu un ghips? Întrebarea finală este: Resveratrolul este bun? Pot să-l iau? Și la fel putem întreba despre un ghips: Un ghips pe mâna dreaptă este bun? Aici există trei situații. Dacă ești un adult sănătos și îți pui un ghips pe mâna dreaptă, atunci mâna ta dreaptă va atrofia, musculatura va slăbi, nu te vei putea deplasa cum trebuie, nu îți vei putea face treburile, nu vei putea scrie comod. Viața ta va fi neplăcută, acel ghips pe mâna dreaptă îți va face rău.
Dacă însă ai mâna dreaptă ruptă, deci dacă ești un caz specific care și-a rupt mâna dreaptă și se duce să își pună ghips pe mâna dreaptă, acel ghips te va ajuta, exact ca în studiu.
Imaginează-ți însă să ai mâna stângă ruptă și îți pui un ghips pe mâna dreaptă pentru că studiul a demonstrat că un ghips pe mâna dreaptă îți prelungește viața. Îți vei face și mai rău, pentru că mâna ta stângă nu se va vindeca, nu vei putea folosi mâna dreaptă sănătoasă și practic vei muri mult mai rapid decât un adult care nu pune niciun ghips. Deci, dacă ai avea mâna stângă ruptă și nu ți-ai pune niciun ghips pe mâna dreaptă, ai fi mai bine decât dacă ți-ai pune acel ghips pe mâna dreaptă.
Iată cum poți să faci un studiu unde selectezi un lot perfect pentru studiul tău, care îți demonstrează o ipoteză, dar ai un bias de confirmare acolo și de alegere a lotului. Faci un studiu pe un lot de șoricei cu lăbuța dreaptă ruptă, le pui ghips pe lăbuța dreaptă și faci un studiu cu un titlu care spune că ghipsul pus pe mâna dreaptă îți prelungește viața. Dar acest lucru este valabil pe un lot super specific, în condiții super specifice pe care în viața reală nu le întâlnești. Și după aceea începi să vinzi în farmacii și pe net și la radio ghips pentru mâna dreaptă, pentru că în acel studiu s-a demonstrat că ghipsul pe mâna dreaptă îți prelungește viața. Ori acel ghips pus pe mâna dreaptă va face mult mai mult rău oamenilor și mult prea puțin bine, doar dacă ai cumva norocul să îți rupi mâna dreaptă și atunci îți pui ghips pe mâna dreaptă.
Bineînțeles, acest exemplu pare absurd, dar tocmai absurditatea lui trebuie să ne explice cum aceste studii pe suplimente, cum ar fi studiile pe Resveratrol, făcute în medii de laborator special create pentru a demonstra că ele funcționează, ne pot induce în eroare și, în final, ne-au indus în eroare. Au indus în eroare inclusiv firma GlaxoSmithKline, care a plătit 720 de milioane pentru o firmă care studia sirtuinele și efectul Resveratrolului, firma Sirtris Pharmaceuticals, pe care în 5 ani au închis-o.
Avem inclusiv aici un studiu, un trial despre care nu știm mare lucru, care a început în anul 2009, dar a fost închis. A fost închis pentru că se pare că această substanță, echivalentul Resveratrolului, a indus anumite leziuni de rinichi anumitor pacienți, iar oamenii au decis să închidă studiul. Nu avem rezultatele complete ale acestui studiu, dar știm că a fost închis și există zvonuri despre motivele închiderii, anume că a fost nefrotoxic.
Apoi avem un alt studiu publicat în JAMA în 2014, în care oamenii de știință au studiat pe termen lung, timp de 9 ani, au urmărit 783 de italieni în vârstă și au făcut comparația între cei care mâncau Resveratrol sau alimente cu Resveratrol (calculând Resveratrolul excretat în urină) și cei care nu prea aveau Resveratrol în urină. Concluziile acestui studiu sunt că, indiferent de cât de mult Resveratrol iei, sănătatea ta nu este mai bună din punct de vedere al mortalității, cardiovascular, al inflamației și al cancerului. Deci, iată, un studiu mare făcut pe 9 ani care arată că Resveratrolul nu are absolut niciun efect benefic pentru populația care mănâncă alimente bogate în Resveratrol sau care ia suplimente cu Resveratrol.
În final, ajungem la acest studiu care mi-a atras atenția, intitulat „Resveratrol: A Double-Edged Sword in Health Benefits”. Este un review al literaturii publicat într-o revistă cu un factor de impact destul de bun, o revistă prestigioasă. Acest review trece în revistă tot felul de beneficii ale Resveratrolului, dar are și câteva pagini bune cu efectele adverse ale acestuia, publicate în studii care, din păcate, nu ajung titlu de ziar. Ajung titlu de ziar studiile care ne spun că o pastilă ne scapă de o viață nesănătoasă sau ne ajută să mâncăm nesănătos și să rămânem ok.
Studiul „Resveratrol: A Double-Edged Sword in Health Benefits” arată că Resveratrolul este efectiv o sabie cu două tăișuri. Sunt menționate beneficii precum efect antioxidant, anticancerigen, cardioprotector, neuroprotector, antiinflamator și antimicrobian. Dar ajungem și la efectele sale negative. Acest studiu, alături de alte resurse pe care le-am folosit, le voi lăsa în descrierea acestui video. Puteți să le studiați și, dacă doriți să mă contraziceți, vă rog să-mi dați link-uri concrete și explicații concrete ale studiilor care demonstrează efecte benefice la oameni, nu studii pe viermișori sau drojdii. Noi nu suntem viermișori, procesele noastre metabolice sunt mult mai complexe. Deci, dați-mi studii făcute pe oameni care demonstrează concret că Resveratrolul ajută cu ceva oamenii.
În bibliografia acestui studiu veți găsi alte studii care demonstrează aceste efecte negative. În primul rând, se pare că Resveratrolul, pe lângă faptul că poate fi antioxidant la anumite doze, în alte doze mai mari poate fi pro-oxidant, adică poate crește stresul oxidativ, stresul pe care îl creștem de la fumat, stres, alcool, mâncare procesată, poluare. Noi avem deja stres oxidativ, iar Resveratrolul, în anumite concentrații, în funcție de om, vârstă, nivel de activitate fizică și status pro-inflamator, poate să fie pro-oxidant.
Un alt studiu arată că, deși dozele mari de Resveratrol duc la apoptoză (moarte celulară), dozele mai mici pot duce la proliferarea celulelor canceroase. Deci, dacă ai un cancer și iei o doză nepotrivită de Resveratrol, acesta ar putea duce la creșterea acelui cancer, un efect nedorit.
Alte studii arată că orice antioxidant, inclusiv Resveratrolul, participă în homeostazia redox din mitocondrii, care pot produce proprii antioxidanți endogeni. Atunci când administrăm antioxidanți din exterior în doze mari, aceștia pot deveni pro-oxidanți, creând mai mult stres oxidativ și putând duce la leziuni ale ADN-ului, ceea ce poate crește riscul de cancer sau alte boli. Deci, Resveratrolul, administrat în doze necorespunzătoare, poate induce leziuni ale propriului ADN.
Mai departe, se pare că Resveratrolul se poate transforma în ceva similar cu fitoestrogenul, adică propriul nostru estrogen. Nu am vrea să introducem exces de estrogen sintetic sau fitoestrogen care acționează asupra receptorilor noștri de estrogen, mai ales dacă avem sau suspectăm un cancer mamar, ovarian sau uterin, sau dacă luăm anticoncepționale. Se constată un efect bifazic al concentrației de Resveratrol: într-o anumită doză poate acționa ca fitoestrogen, iar la doze mai mari ca antiestrogen. Practic, iei Resveratrol și te joci ruleta rusească cu propriul tău estrogen. Dacă ești femeie, este de evitat, mai ales la menopauză sau cu suspiciune de cancer mamar, ovarian sau uterin, sau dacă iei anticoncepționale.
Mai departe, se constată că nu doar doza influențează acest efect dublu al Resveratrolului, ci și vârsta. Se pare că anumite specii de mamifere în vârstă, cu regim hipocaloric, pot beneficia de Resveratrol, în timp ce adulții sănătoși au efecte opuse. Culmea este că Resveratrolul este recomandat în reclame adulților sănătoși pentru a trăi mai mult.
Un alt studiu arată că Resveratrolul are un rol dublu în cazul tumorilor pancreatice: poate să le suprime, dar pe de altă parte poate să le activeze și să ducă la creșterea acestora. Totuși, se menționează că efectul anticancerigen al Resveratrolului este mai puternic decât cel pro-cancerigen.
Și din nou, un alt studiu interesant arată că șoriceii malnutriți care au primit Resveratrol au avut un efect benefic, dar șoriceii care mâncau o dietă bogată în proteine (ceea ce medicina recomandă adesea adulților peste 40 de ani) au avut un efect aterogen. Resveratrolul administrat șoriceilor sănătoși care mâncau proteine a dus la crearea mai multor plăci de aterom, ateroscleroză, exact ce nu ne dorim.
Mergând mai departe, sunt tot felul de alte studii care demonstrează alte efecte dezastruoase ale Resveratrolului. Se pare că sirtuinele suplimentare nu ne prelungesc viața, iar Resveratrolul poate duce inclusiv la ateroscleroză. Ceea ce mi se pare foarte nasol este că Resveratrolul, prin efectul său antioxidant, poate să diminueze efectele benefice ale sportului. Când facem sport, vrem să ne ducem corpul la extrem pentru a se adapta. Sportul creează o inflamație care duce la adaptare și creștere a condiției fizice. Resveratrolul, fiind antiinflamator, poate împiedica această adaptare, un alt efect advers nedorit.
În final, dacă vă uitați pe bazele de date mari de studii medicale, veți găsi sute de studii despre Resveratrol. Dacă vă rezumați doar la titluri sau abstracte, veți citi despre efecte cardioprotective. Dar dacă citiți întregul studiu, veți vedea că adesea sunt făcute pe un număr mic de animale, în condiții de laborator greu de replicat la oameni, și care au primit Resveratrol după ce au fost îmbolnăvite în mod artificial. Asta nu înseamnă că dacă un iepure cu mâna dreaptă ruptă este ajutat de un ghips într-un studiu, noi toți trebuie să ne punem ghips pe mâna dreaptă.
Atunci când cumpărați Resveratrol din farmacii sau online, cumpărați un „ghips pentru mâna dreaptă” când nu aveți nevoie de el. Faptul că nu vă va face niciun bine este aproape cert, deoarece nu avem studii pe oameni sănătoși care să demonstreze beneficii. Este posibil însă să vă facă rău, deoarece în momentul de față nu știm ce doze trebuie să dăm, în ce condiții, pentru ce afecțiuni, cât timp și la ce vârste.
Așa că, cel mai bine, eu nu vă voi sfătui ce să faceți, vă spun ce fac eu: eu nu aș lua Resveratrol nici dacă m-ar plăti cineva. În schimb, găsim Resveratrol în forma sa naturală, cu alte sute, mii de elemente chimice care lucrează sinergic, în afine și în struguri. Consumul de afine și struguri este demonstrat benefic pentru microbiom, creier și sănătatea cardiovasculară, probabil din multe alte cauze decât datorită Resveratrolului.
Așa că, trageți concluziile pentru voi. Dacă aveți Resveratrol deja, poate este mai sigur să-l lăsați acolo decât să-l înghițiți.
