Dr. Mihail: Te salut! Aici Dr. Mihail, un nou episod „Boabe de cunoaștere”. De data asta vorbim despre hernii. Hernia e ceva ce oamenii descoperă întâmplător: fac un efort, merg la sală, ridică două baxuri de apă, tușesc, au o constipație sau, după o sarcină, descoperi că ai o umflătură, o gâlmă. Ce poate să fie rău cu acea gâlmă? Nu te doare, doar ai observat-o. Și pentru că ți-e frică să mergi la medic, ți-e frică de bisturiu, ți-e frică de operație, alegi să ignori acea hernie. Ea crește și de multe ori te poate duce la urgențe. Iar la urgențe nu se mai rezolvă doar hernia, se rezolvă și complicațiile ei, care pot fi destul de grave.
Așa că astăzi vorbim pe înțelesul tuturor despre hernii: ce sunt, de ce apar și cum se tratează în 2025. Invitatul meu de astăzi este Dr. Decebal Fodor, medic chirurg la Spitalul Regina Maria Brașov, format în centre internaționale de excelență, printre care și Universitatea Semmelweis din Budapesta. Este medic chirurg, operează și cu robotul și vorbim și despre asta astăzi. Decebal, bine ai venit la „Boabe de Cunoaștere”!
Dr. Decebal Fodor: Mihail, bine te-am găsit și mulțumesc de invitație.
Dr. Mihail: Ai venit din Brașov?
Dr. Decebal Fodor: Da.
Dr. Mihail: Cum mai e pe la Brașov?
Dr. Decebal Fodor: Cred că e un pic mai frumos decât la București, fără să fiu subiectiv…
Dr. Mihail: Așa este, așa este. Eu am un mic apartament de vacanță în Brașov la care nu reușesc să mai ajung atât de des cât mi-ar plăcea, dar este fermecător la Brașov. Când ajungi acolo începi să te întrebi ce ar trebui să faci ca să te muți. Cam asta mă întreb eu de fiecare dată. Noi nu suntem brașoveni, suntem de cinci ani în Brașov, dar mi se pare cel mai potrivit oraș din România să-ți crești copilul.
Dr. Decebal Fodor: Și ai așa un sentiment că parcă ești în vacanță tot timpul.
Dr. Mihail: Și e oraș de munte. Oriunde te uiți, vezi munții aceia frumoși, vezi pădurile, aerul e curat. Este superb. Probabil că și operațiile merg mai bine la Brașov. Cred că operezi așa, mai cu chef, nu? Când vezi Brașovul în jurul tău.
Dr. Decebal Fodor: Adevărul e că toată echipa are o altă stare de spirit.
Dr. Mihail: Cât de tare! Uite, la asta nu m-am gândit. Păi, vorbim despre hernii și cred că ar trebui să începem cu niște explicații simple. Ce e de fapt o hernie? Când zici „hernie”, ce este aia și ce tipuri există sau ce tipuri de hernii operezi tu?
Dr. Decebal Fodor: Dacă ar fi să dăm o definiție strict medicală, hernia este un „defect parietal”, dar oamenii de multe ori nu înțeleg ce înseamnă asta. Unii tind să minimalizeze și să zică că e ceva banal, ajungând de multe ori la complicații, cum ai spus și tu, pentru că nu-și dau seama cât de periculoasă poate fi. Dacă ar fi să dau un exemplu practic: să ne imaginăm un zid. E un zid care are o gaură în el. Asta e hernia. Prin gaura respectivă pot să apară tot felul de chestii din interiorul abdomenului înspre exterior, care n-au ce căuta acolo. Structura peretelui abdominal e formată din mușchi și țesut celular subcutanat. Atunci când apare o hernie, ce este în interiorul abdomenului este împins spre exterior. De multe ori pacienții îmi spun: „Domnul doctor, eu nu fac efort”. Și încep să-i întreb: „Dar tușiți? Ridicați?”. Inclusiv când stăm în picioare, există o anumită presiune pe peretele abdominal. Să ne imaginăm peretele abdominal ca un cilindru care la partea superioară are un piston – diafragma. Mișcările diafragmei pun presiune pe peretele abdominal.
Dr. Mihail: Asta e interesant. Deci peretele abdominal, tot trunchiul acesta, în interior e ca un cilindru.
Dr. Decebal Fodor: Exact.
Dr. Mihail: Iar presiunea nu e constantă. Ea, în funcție de cum mergi, când vorbești, cânți, râzi, tușești sau și respiri, variază încontinuu și apasă pe acel perete.
Dr. Decebal Fodor: După aceea mai este încă un aspect: faptul că noi avem o statură bipedă, că stăm în picioare, plătim un tribut. Toată presiunea se exercită în zona de tranziție dinspre abdomen și membrele inferioare, în regiunea inghinală. Și ăsta e și motivul pentru care e atât de frecventă hernia inghinală comparativ cu celelalte tipuri de hernii.
Dr. Mihail: Asta e cumva o afecțiune specifică omului?
Dr. Decebal Fodor: Da, și în special bărbaților. Raportul între bărbați și femei e undeva patru la unu.
Dr. Mihail: Serios? La herniile inghinale? Deci la patru bărbați care fac hernie inghinală e doar o singură femeie? De ce?
Dr. Decebal Fodor: Este o explicație anatomică. Atunci când se dezvoltă fătul în viața intrauterină, testiculele încep să se formeze inițial în abdomen și undeva până în luna a opta ele încep să coboare dinspre abdomen înspre scrot. Dacă canalul pe unde au coborât ele nu se închide cum trebuie, pe lângă presiunea exercitată datorită gravitației, mai este și zona aceea de slabă rezistență, pentru că este un canal care nu s-a închis cum trebuie. Ăsta e motivul pentru care apare mult mai frecvent la bărbați. Un alt motiv este că bărbații, de cele mai multe ori, depun mai mult efort fizic decât femeile. Și dacă în trecut hernia inghinală era mult mai frecventă la adultul matur, peste 50 de ani, acum frecvent mă întâlnesc cu pacienți tineri de 20-30 de ani care vin cu hernie inghinală.
Dr. Mihail: Și care este problema?
Dr. Decebal Fodor: Ei depun efort, în special activitate fizică, dar nu adaptează ceea ce fac la sală cu ceea ce poate corpul lor să suporte. Pentru că hernia, până la urmă, este o problemă de mecanică. De ce apare hernia? Este o forță mult prea mare la nivelul peretelui abdominal față de ceea ce putem noi duce. Știu că și tu mergi la sală. De foarte multe ori, oamenii care merg la sală își doresc să arate ca într-o poză. Antrenăm mușchii care sunt vizibili, dar suntem mai puțin concentrați pe musculatura profundă. Ăsta e motivul pentru care apare hernia la ora actuală atât de frecvent la tineri.
Dr. Mihail: Deci e un dezechilibru între ce poate corpul și ce efort îi dăm, și îi dăm prea mult efort pe lucrurile pe care vrem să arate bine, păstrând peretele slab. Adică vrei să spui că există un mod corect de a te antrena pentru a preveni hernia inghinală?
Dr. Decebal Fodor: Exact.
Dr. Mihail: Și că la tineri se întâlnește din ce în ce mai des pentru că fac sală în mod greșit.
Dr. Decebal Fodor: Când mergi la sală, ca în orice domeniu, e bine să te ghideze cineva; să fii autodidact nu e tocmai sănătos. Pentru că de multe ori cei care merg la sală antrenează musculatura care se vede: bicepșii, pectoralii, dar nu sunt interesați de musculatura profundă. Sunt o mulțime de exerciții pe care un antrenor ți le poate arăta și, dacă le faci zilnic pe lângă programul tău, reduci la minim riscul de apariție a herniei. Plus, mai este un aspect: de multe ori, începătorii vor să crească masa musculară într-un timp scurt. Nu e sănătos. E de preferat să faci exerciții cu multe repetări, dar cu greutăți mai mici, pentru o creștere sănătoasă. Dar, ca și în viață, și la sală mulți vor să ardă etape.
Dr. Mihail: Corect. Deci, ca traducere: dacă te duci la sală și te apuci să faci genuflexiuni (squats) cu bara de 100 de kg, trebuie să știi că este nesănătos din punct de vedere al anatomiei corpului tău, dacă nu ți-ai antrenat foarte bine și musculatura profundă abdominală, acest perete care ține conținutul în interior. Și care, atenție, are niște puncte slabe anatomice.
Dr. Decebal Fodor: Așa este. Noi nu putem schimba anatomia, nu putem schimba nici predispoziția genetică, dar putem lucra cu anatomia noastră astfel încât să reducem la minim riscul de apariție a unui defect parietal.
Dr. Mihail: Ăsta este singurul motiv sau există și altele pentru care bărbații fac mai des hernie inghinală?
Dr. Decebal Fodor: De cele mai multe ori bărbații sunt fumători. Ori fumătorii au o tuse cronică. Tusea cronică pune presiune repetitivă pe peretele abdominal. Pare foarte benignă tusea fumătorului, care poate avea și BPOC sau acele secreții pe care încearcă să le dea afară, dar astea sunt lovituri constante exact într-un perete slăbit. E ca și când ai un baraj și constant se izbește ceva de el.
Dr. Mihail: Ai un baraj cu o cărămidă lipsă.
Dr. Decebal Fodor: Exact. Și la un moment dat, acolo cedează, cărămida lipsă fiind acel punct slab anatomic din peretele bărbatului.
Dr. Mihail: E foarte interesant drumul testiculului. Drumul de la abdomen până în scrot nu e cel mai scurt, anatomic vorbind. El urcă până la abdomen, intră prin canalul inghinal și după aia coboară. E ca și cum, în loc să te duci de la București la Brașov pe DN1, te-ai duce pe la Constanța, Galați, Suceava și ai ajunge în Brașov. Așa face testiculul.
Dr. Decebal Fodor: Da. Și tocmai asta predispune la o anumită slăbiciune a peretelui abdominal.
Dr. Mihail: Care sunt alte cauze? Am vorbit despre bărbați. Haideți să ne concentrăm un pic și pe doamne.
Dr. Decebal Fodor: Sarcina este unul dintre factorii de risc care duc la apariția defectelor parietale: hernie ombilicală, diastază de drepți abdominali. De ce? Pentru că în timpul sarcinii crește presiunea intraabdominală, o creștere fiziologică. Uterul crește și apare o distensie a pereților abdominali, în special la femeile cu sarcini repetate. Apoi, revenind la fumători, pe lângă presiune, datorită scăderii nivelului de oxigen din sânge, țesuturile sunt mai puțin hrănite cu oxigen.
Dr. Mihail: E un efect dublu.
Dr. Decebal Fodor: Exact. Un țesut slăbit deja de forță este și prost vascularizat. La femei, în urma sarcinii avem diastaza de drepți abdominali și hernie ombilicală. Femeile fac mai frecvent hernie femurală, iar bărbații hernie inghinală. Mai este un motiv: pacienții care au trecut prin intervenții chirurgicale la nivelul peretelui abdominal. Cicatricea respectivă, tăietura, prezintă riscul să cedeze. Se numește eventrație și dă bătăi mari de cap atât chirurgului, cât și pacientului.
Dr. Mihail: Există această specializare emergentă de chirurgie a peretelui abdominal. Practic, tu ești chirurg generalist, dar chirurgia generală încă întârzie să se supraspecializeze oficial, cum fac alte specialități. Tu, ca și chirurg generalist, poți să operezi cam orice: colon, pancreas, ficat, hernie. Dar întrebarea mea este: ai prefera, în cazul unei hernii, un chirurg supraspecializat pe peretele abdominal sau unul generalist care operează orice?
Dr. Decebal Fodor: Interesantă întrebare. Îți spun cum văd eu lucrurile. În Statele Unite sunt ultra-specializați. Dar te întreb ceva: tu operezi o eventrație și în sacul de eventrație ai un colon transvers și faci o leziune de colon. Dacă tu nu operezi și colorectal, nu o să poți rezolva corect asta și trebuie să chemi un coleg. Cred că e bine să fie o linie de mijloc. Eu, de exemplu, operez în continuare colorectal, chirurgia peretelui abdominal, chirurgia căilor biliare, pentru că e bine ca atunci când intri la un caz să poți rezolva orice complicație apare. Mai mult, disecția în hernia inghinală endoscopică (laparoscopică sau robotică) seamănă mult cu disecția din chirurgia colorectală. Sau în herniile hiatale: cum ai reuși să faci recalibrarea stomacului dacă nu ești familiarizat cu chirurgia stomacului?
Dr. Mihail: Ca și scurte explicații: eventrația este o hernie care se formează în urma unei operații. Te-a operat, te-a cusut, ai tușit, în cinci ani e o hernie acolo. Doar că nu este într-un punct slab anatomic, ci pe o cicatrice. Iar legat de adezioliză: când ai o eventrație, organele din abdomen, în urma primei operații, devin lipite. Se formează aderențe.
Dr. Decebal Fodor: Exact. În mod normal fiecare organ are locul lui. Odată ce intervenim, inflamația le aduce aproape, devin lipite.
Dr. Mihail: Mi-a venit o analogie. Când nu ești operat, abdomenul tău e ca părul proaspăt spălat și aranjat: fiecare fir stă separat. După ce ai fost operat, aderențele te fac să arăți ca dimineața când te trezești cu părul ciufulit și lipit. În chirurgie, când deschizi a doua oară, poate fi lipit colonul de intestine, intestinele între ele. Și ai nevoie de un chirurg care știe să rezolve corect aceste aderențe. Dacă e prins un colon care e puțin ischemiat și trebuie să faci o rezecție, trebuie să știi să faci asta.
Dr. Decebal Fodor: Foarte fain exemplul cu aderențele și părul! Așa e. Și apropo de specializare, multe lucruri învățate la chirurgia ficatului le aplic acum la peretele abdominal – disecția fină, minuțioasă.
Dr. Mihail: Să zicem că ai descoperit această hernie. Există simptome? E ceva ce te trimite urgent la medic? Poate să se rezolve de la sine prin exerciții?
Dr. Decebal Fodor: De cele mai multe ori, pacientul vine nu pentru umflătură, care inițial apare și dispare când ne întindem, ci când apare durerea. Noi, bărbații, suntem obișnuiți să ignorăm problemele.
Dr. Mihail: Uite, primul lucru foarte important: dacă ți-a apărut umflătura pe abdomen și te-ai culcat și a dispărut, ea e tot acolo. Hernia nu trece de la sine.
Dr. Decebal Fodor: E ca în viață: dacă ignori o problemă, ea nu dispare, doar se agravează. Când apare durerea, disconfortul, jena, înseamnă că deja încep să apară problemele. Nu există tratamente naturiste sau ceaiuri care să „vindece” hernia. E absurd să crezi că o gaură într-un perete dispare de la sine.
Dr. Mihail: Și ce se poate face pentru diastaza de drepți abdominali?
Dr. Decebal Fodor: Diastaza înseamnă depărtarea mușchilor drepți abdominali (cei care formează „pătrățelele”). Ei sunt uniți prin „linia albă”, un țesut fibros. În sarcină, din cauza presiunii, linia se întinde și mușchii se depărtează. Dacă nu e foarte mare, diastaza se poate corecta cu exerciții de tonifiere sub îndrumarea unui kinetoterapeut, astfel încât să nu se ajungă la operație. Pacienta constată că are diastază când face abdomene și apare o umflătură pe mijloc, de la buric în sus.
Dr. Mihail: Știu că există un protocol de diagnostic mai avansat. Cum măsori?
Dr. Decebal Fodor: Din 2020 am implementat la Brașov un protocol: examinarea computer tomografică (CT) cu manevră Valsalva.
Dr. Mihail: Ce înseamnă asta?
Dr. Decebal Fodor: Când facem CT-ul standard, pacientul stă întins și nu e presiune pe abdomen. Manevra Valsalva presupune ca pacientul să tragă aer în piept, să țină respirația și să împingă, să pună presiune ca și cum s-ar screme. Astfel vedem structura peretelui abdominal în dinamică, la efort. Colegii de la imagistică ne fac reconstrucții 3D fantastice și vedem nu doar gaura, ci toată structura, pentru a repara peretele astfel încât să nu se vadă că ai operat. În 2023, la Congresul European de la Barcelona, am prezentat o lucrare despre rolul CT-ului cu manevră Valsalva în diagnostic.
Dr. Mihail: Protocolul ăsta l-ați inventat voi?
Dr. Decebal Fodor: Am operat un pacient de hernie inghinală laparoscopică. Pe CT se vedea doar pe o parte, dar intraoperator am găsit hernie bilaterală. Am căutat, am văzut că se mai face și în alte centre și l-am implementat. Surprinzător, mulți pacienți la examinarea standard păreau să aibă hernie pe o singură parte, dar la Valsalva se vedea bilateral.
Dr. Mihail: Dacă ai hernie pe o parte, ai risc mai mare să faci și pe cealaltă?
Dr. Decebal Fodor: Frecvent se întâmplă, pentru că e vorba de o slăbiciune, dar noi niciodată nu operăm profilactic. Nu e ok să punem plase acolo unde nu e nevoie.
Dr. Mihail: Explică-mi, te rog, de ce trebuie să operăm o hernie? Dacă e doar o gâlmă care nu te doare și dispare noaptea, de ce să-ți bați capul?
Dr. Decebal Fodor: Oamenii cred că e ceva banal. Dar să ne gândim la persoana care poartă diagnosticul. Poate e un tânăr care nu mai poate face sport, o mamă care nu-și poate ridica copilul, un bunic care nu poate merge în parc. Hernia îți limitează viața. Dar dincolo de asta, în defectul acela pot intra structuri din interiorul abdomenului: intestin, epiplon (prapur). La început intră și iese, dar la un moment dat poate rămâne blocat acolo. Apar complicații: necroză de intestin, încarcerări. Atunci nu mai alegi momentul operator, nu alegi spitalul și nici chirurgul.
Dr. Mihail: Mi se pare foarte bun exemplul. Intră, se blochează, se ischemiază (nu se mai vascularizează), faci necroză, se poate rupe, faci peritonită. Atunci ești luat de ambulanță și dus la primul spital, operat de chirurgul de gardă, care va trebui să rezolve și complicația (tăiat intestin, pus tuburi, risc de fistulă).
Dr. Decebal Fodor: Exact. Dincolo de afectarea calității vieții, cel mai grav lucru este că-ți pune viața în pericol. Am operat un domn care era la a treia recidivă, cu peretele „ciuruit” ca un șvaițer, pentru că nu a respectat niciodată repausul post-operator ca plasa să se integreze.
Dr. Mihail: Am vorbit despre acest pacient ipotetic care are hernie și zice: „O las așa”, pentru că nu știe de complicații. Poate că acum se gândește mai mult să se opereze, dar cred că principalul motiv pentru care oamenii amână este frica. Cum abordezi tu un pacient care vine la tine și are emoții, căruia îi este foarte frică să se opereze?
Dr. Decebal Fodor: Am constatat că, indiferent de tipul de operație – fie că e de perete abdominal, fie că e oncologică – pacientul se teme. De ce? Pentru că nouă ne place să avem controlul asupra vieții. Când mergi la chirurg și ți se spune că trebuie să te operezi, asta e sinonim cu abandonul controlului. Îți pui viața în mâinile unui om pe care nu-l cunoști. Așa că îmi iau suficient timp să explic pacientului. Îi desenez cum arată structura peretelui abdominal, îi fac desenul acela cu pistonul și cilindrul, îi explic toți pașii. Ceea ce am învățat în străinătate e că vindecarea nu începe cu operația, începe cu încrederea. Atunci când ai reușit să câștigi încrederea pacientului, orice îi propui, el o să fie dispus să meargă pe acel drum, pentru că știe că ești alături de el.
Dr. Mihail: Bun, i-ai câștigat încrederea. Nu îi mai este frică de pierderea controlului, a înțeles că faceți echipă. Totuși, pacienților le e frică de bisturiu. Sunt curios, tu cât de des folosești bisturiul? Că e vorba aia: „Am ajuns la bisturiu”. Dar noi nu prea îl mai folosim decât la piele. Poți să-mi explici? Din tot timpul petrecut în operație, cât la sută ții bisturiul în mână?
Dr. Decebal Fodor: Cred că primele minute de la începutul operației, când fac inciziile, și cam atât. S-a schimbat foarte mult chirurgia. Dacă înainte era chirurgia clasică (tăietură mare, deschizi peretele, așezi cu mâinile), apoi s-a ajuns la laparoscopie (3-4 incizii mici), în momentul de față vorbim de chirurgie robotică, care e ceva total diferit.
Dr. Mihail: Deci trebuie să schimbăm vorba. Nu „am ajuns la bisturiu”, ci „am ajuns la robot, domnule!”.
Dr. Decebal Fodor: Așa e. De exemplu, când operam la Fundeni transplant hepatic sau duodeno-pancreatectomii care țineau opt ore, bisturiul îl țineai în mână 15 secunde, doar pentru incizia pielii, pentru că pielea se vindecă mai frumos tăiată cu bisturiul decât cu electrocauterul. Dar da, acum se folosește robotul.
Dr. Mihail: Cu ce te ajută să ai un robot și să operezi cu el o hernie?
Dr. Decebal Fodor: Prima dată am intrat în contact cu chirurgia robotică în 2018, la Strasbourg. M-am simțit ca un om care a visat la ceva, dar n-a crezut că e posibil. Când am văzut platforma Da Vinci, am realizat că pot face lucruri pe care nici nu îndrăzneam să mi le imaginez. Este o binecuvântare pentru chirurgul care vrea să dea tot ce e mai bun pacientului. Nu e despre tehnologie, ci despre ce poți face cu ea pentru pacient. Mulți pacienți mă întreabă: „Domnul doctor, vreau să mă operați dumneavoastră, nu robotul”. Le explic că niciun moment nu-i operează robotul singur. Robotul nu are autonomie. Chirurgul manevrează brațele. Dacă vrei un program de robotică de succes, nu trebuie să privești robotul ca pe o laparoscopie evoluată. E o combinație între ce faci clasic cu mâinile și minim invaziv. Brațele robotului permit articularea instrumentelor la 540 de grade. Nici mâna umană nu poate face asta. Vezi tridimensional, ai o experiență imersivă (parcă ești în corpul uman), vezi mărit de 10 ori.
Dr. Mihail: Aici vreau să fac câteva precizări pentru public. Clasic înseamnă tăietură mare. Laparoscopic înseamnă că bagi o cameră pe o țeavă și te uiți pe ecran, lucrând cu instrumente rigide, ca niște tije lungi. Problema la laparoscopie este „imaginea în oglindă”: dacă vrei să te duci în sus, trebuie să dai cu mâna în jos; dacă vrei dreapta, dai stânga. E o rigiditate a mișcărilor. La robot, tu stai la consolă, la câțiva metri distanță, iar robotul e deasupra pacientului. Dar tu manevrezi brațele cum vrei tu. Dacă bagi mâna într-o cavitate, nu poți s-o învârți 360 de grade. Robotul poate 540 de grade.
Dr. Decebal Fodor: Exact. Poți să operezi în orice poziție. În chirurgia peretelui abdominal e ca și cum cineva a amestecat literele într-o carte. Cu laparoscopul decupezi literă cu literă. Cu robotul, poți să iei literele, să le culegi și să le așezi la loc fără să se vadă că s-a lucrat acolo.
Dr. Mihail: Știi, un chirurg de școală veche ar zice: „Hai, domnule, lasă-mă cu robotul la hernie inghinală, că e un moft, e prea scump”. Ce îi poți explica unui astfel de chirurg?
Dr. Decebal Fodor: În SUA, majoritatea operațiilor de defect parietal se fac robotic. Acolo sistemul e bazat pe cost-beneficiu. Ei au calculat: costă mult operația, dar cât costă recuperarea? Dacă operez robotic un tânăr și rezolv problema 100%, el revine rapid la muncă. E mai avantajos economic decât o operație ieftină cu recuperare lungă. Medical vorbind, am avut un caz recent: un domn cu ciroză hepatică decompensată, trombocitopenic (trombocite foarte puține, risc mare de sângerare). Avea hernie inghinală bilaterală, cu intestin în sac. L-am operat robotic. Hemostaza a fost perfectă, n-a sângerat deloc. Dacă l-aș fi operat deschis, ar fi sângerat și risca infecție, ceea ce la un cirotic poate fi fatal. Laparoscopic n-aș fi avut un control atât de bun.
Dr. Mihail: Bun, dar la un pacient tânăr și sănătos, ca mine? Care e diferența între clasic și robotic?
Dr. Decebal Fodor: Dacă ai un perete slăbit (un zid cu o gaură), e logic să-l întărești făcând o tăietură și mai mare peste zona slabă? Nu prea. Chirurgia robotică ne permite să reconstruim peretele și să punem plasa din interior, fără să fim traumatici. Gândește-te la un butoi în care vrei să pui un dop (cep). Dacă pui dopul din exterior, presiunea îl va împinge afară. Dacă îl pui din interior, presiunea din butoi îl fixează și mai bine. Așa e cu plasa pusă robotic. În plus, finețea gesturilor. Robotul scalează mișcarea: dacă eu mișc mâna 3 cm la consolă, în interior pensa se mișcă doar 1 cm. Nu traumatizezi țesuturile. Pacienții care au avut operații laparoscopice în trecut (apendicită, colecist) și acum fac robotic o hernie, îmi spun toți: „Mă așteptam să mă doară măcar ca data trecută, dar mă doare mult mai puțin”.
Dr. Mihail: De ce doare mai puțin?
Dr. Decebal Fodor: La laparoscopie, instrumentele (tijele) se sprijină pe peretele abdominal (în punctul de intrare). Ca să miști vârful pensei, faci o pârghie pe perete. Mișcarea aia continuă timp de o oră-două traumatizează locul inciziei. Robotul are un „centru de rotație” (remote center). El calculează matematic punctul de intrare și brațul se articulează fix acolo, fără să pună tensiune pe perete. Practic, anulează tensiunea la nivelul inciziei. Pacientul vede tăietura, dar nu-l doare.
Dr. Mihail: Asta e genial. El știe matematic unde e peretele și nu apasă deloc. Care sunt alte avantaje?
Dr. Decebal Fodor: Recuperarea sportivă. Am operat sportivi de performanță (sporturi de contact) care la 4 luni erau în competiție și la un an peretele arăta ca neoperat. Apoi, la eventrații (hernii pe cicatrici vechi), nu doar acoperi gaura, ci refaci structura anatomică. Chirurgia robotică îți permite să mergi mai departe ca și cum n-ai fost operat. Îți recapeți viața fără spaima recidivei.
Dr. Mihail: Ce hernii poți opera cu robotul?
Dr. Decebal Fodor: Absolut toate: inghinale, femurale, ombilicale, eventrații, diastază, hernii hiatale. Limita e doar imaginația chirurgului. Robotica, întâlnindu-se cu pasiunea și viziunea, deschide uși incredibile.
Dr. Mihail: Care crezi că e următorul pas în tehnologie?
Dr. Decebal Fodor: Noi avem generația a 4-a de Da Vinci. Recent s-a lansat Da Vinci 5, care aduce feedback haptic. Până acum vedeam, dar nu simțeam. Acum, robotul îți transmite în manete dacă firul e întins, simți rezistența țesutului. Asta crește și mai mult siguranța.
Dr. Mihail: Crezi că o să ajungem ca roboții să opereze singuri, cu inteligență artificială, cum sunt mașinile autonome?
Dr. Decebal Fodor: Nu cred. Dincolo de etică, pacientul nu caută perfecțiunea unui algoritm, ci legătura umană. Când vine la mine, el vrea să știe că un om e acolo și dă totul pentru el. Robotul nu are empatie, nu are inimă. Inteligența artificială (AI) va avea un rol de suport. De exemplu, să încarce imaginile CT în cloud și să-mi suprapună peste imaginea intraoperatorie structurile anatomice (realitate augmentată) – să-mi arate unde sunt vasele de sânge sau ganglionii, ca o hartă. Dar decizia trebuie să rămână la chirurg.
Dr. Mihail: Văd că te pasionează subiectul.
Dr. Decebal Fodor: Uite, o să-ți fac o mărturisire pe care n-am făcut-o des. Deși pare o tehnologie rece, pe Dumnezeu Îl simt cel mai bine când sunt așezat la consolă. Știi conceptul de „Dark Cockpit” de la piloți? Totul e întuneric, liniște, doar luminile esențiale. Așa e la consolă: ești imersat, vezi tridimensional, e o liniște deplină. În acele momente mă inundă un sentiment de recunoștință. Că pot face pentru pacienții mei ceea ce alți colegi, poate mai talentați ca mine, n-au avut ocazia să facă pentru că nu au avut acces la tehnologie. Simt că nu e doar meritul meu când îmi iese o disecție perfectă. Simt că e contribuția mentorilor mei și e o parte de divinitate care m-a adus în punctul ăsta.
Dr. Mihail: E foarte frumos ce spui și contraintuitiv. Te aștepți ca tehnologia să fie rece, fără suflet. Eu am simțit ceva similar într-un laborator de fertilizare in vitro – te aștepți la ceva clinic, rece, dar când vezi fecundarea la microscop, simți magia vieții și prezența divină. Deci, dacă te așezi la consolă cu recunoștință, Dumnezeu e mai prezent decât oricând.
Dr. Decebal Fodor: Exact. Robotul e doar prelungirea mâinilor mele, permițându-mi să fiu mai bun pentru pacient. Această platformă te forțează cumva să nu accepți nimic mai puțin decât perfecțiunea.
Sigur, iată ultima parte a discuției, care acoperă tot ce ține de recuperare, mituri legate de hernii și mesajul de final.
Partea 3: Recuperare, Mituri și Concluzii
Dr. Mihail: Felicitări pentru faptul că faci asta și că ai ajuns la acest punct. Acum, legat de tratament: să zicem că avem acest pacient care are o hernie. Când e momentul potrivit pentru operație? Cum îl stabilești? Poți să mai aștepți, poți să-i dai răgaz?
Dr. Decebal Fodor: Odată ce a apărut hernia și am pus diagnosticul, le spun pacienților cât de urgent este să se opereze în funcție de anumite criterii. În primul rând, vârsta. Dacă e un pacient tânăr, cum ești tu, și care face sport, îi spun că e de preferat să operăm cât mai repede ca să nu se mărească defectul. Dacă gaura e mai mare, și riscul de recidivă e mai mare. E logic: dacă tot ai o gaură, opereaz-o cât e încă mică. Dacă e un pacient care are comorbidități (alte boli asociate), atunci trebuie să găsești momentul optim, astfel încât să nu se agraveze celelalte probleme. Îl trimiți la colegul anestezist, face un consult, îl pregătești. Important e să nu amânăm foarte mult, ca să nu ajungem din situația unei operații programate la una de urgență. Dar la tineri și persoane active, sfatul meu e să nu temporizeze.
Dr. Mihail: Există pacienți care nu pot fi operați robotic? Există contraindicații?
Dr. Decebal Fodor: Foarte puține și țin mai degrabă de partea de anestezie. Sunt acei pacienți cu tare multiple care nu pot suporta o anestezie generală. Alte contraindicații sunt relative. De exemplu, dacă ai o urgență majoră, o ocluzie intestinală cu intestine foarte destinse, s-ar putea să nu ai loc să lucrezi minim invaziv. Dar am operat și pacienți de peste 80 de ani și au mers foarte bine, pentru că avem acest protocol „Fast Track”.
Dr. Mihail: Știu protocolul ăsta. Se folosește și în chirurgia pancreatică. Înainte se stătea mult la pat, nemâncat. „Fast Track” înseamnă mobilizare rapidă, nu?
Dr. Decebal Fodor: Exact. În primele 24 de ore pacientul se mobilizează. Dacă îl operez luni, marți pleacă acasă în cazul herniei inghinale. Cu cât mobilizezi mai repede pacientul, nici mintea lui nu are timp să se obișnuiască cu ideea că e „bolnav operat”. Practic, e ca un somn de amiază: s-a trezit, l-am mobilizat. Dacă e și într-un mediu prietenos și nu are dureri, el știe că a fost operat, dar nu resimte povara.
Dr. Mihail: Dar cât de repede te recuperezi real? Când pleci din spital?
Dr. Decebal Fodor: La hernia inghinală, externăm pacientul a doua zi. La herniile complexe (eventrații, diastază), de obicei stau două nopți.
Dr. Mihail: Ce urmează acasă? Ce restricții ai? Poți să mergi, să alergi, să ridici greutăți?
Dr. Decebal Fodor: Povesteam de recidivă și spuneam că ea apare pentru că se mișcă plasa înainte să fie integrată. Până când plasa este integrată în organism durează cam două luni, două luni și jumătate. În perioada asta, pacientul poate avea activități fizice, dar ușoare. La trei luni post-operator îi chem la control, le fac un nou control imagistic și, dacă totul e în regulă, îi trimit la kinetoterapeut pentru exerciții de întărire a peretelui abdominal. Efortul trebuie să crească gradual. Nu te duci a doua zi la sală să rupi presa de picioare.
Dr. Mihail: Și sportivul de care povesteai?
Dr. Decebal Fodor: În prima lună a făcut efort moderat, în luna a doua am crescut intensitatea, iar după trei luni a putut reveni la antrenamente normale. Țin legătura cu ei prin mesaje, îmi scriu, mă întreabă ce au voie să facă. Prefer să mă întrebe înainte decât să facă o prostie.
Dr. Mihail: Care e diferența între recuperarea de acum, după o chirurgie robotică, și recuperarea clasică?
Dr. Decebal Fodor: Îți aduci aminte cum arătau pacienții tăiați clasic? Te trezești, ai o tăietură, te doare de nu te vezi, îți e frică să te ridici din pat. Pacienții cu incizie clasică au dureri și la 2-3 săptămâni. Pacientul operat robotic are trei incizii mici, se mișcă la 24 de ore, pleacă singur acasă (nu cu ambulanța) și face plimbări. Le spun pacienților din Brașov: „Puteți face plimbări din prima săptămână, dar nu urcați pe Tâmpa din prima săptămână!”.
Dr. Mihail: Corect. Tâmpa fiind acel munte din mijlocul Brașovului.
Dr. Decebal Fodor: Există și un dezavantaj aici. Pacienții români sunt puțin mai… autodidacți, ca să mă exprim frumos, să nu zic încăpățânați. Văzând că la două săptămâni nu îi doare nimic, își zic: „Eu sunt mai puternic, pot să fac mai mult”. Și încep să facă efort peste cât poate duce țesutul. De asta am grijă să instruiesc și soția sau un aparținător să fie cu ochii pe ei. Noi, bărbații, avem tendința să zicem „Lasă că pot”.
Dr. Mihail: Faptul că nu te doare creează mirajul că n-ai fost operat. Apropo de asta, sunt niște mituri pe care aș vrea să le discutăm. Unul dintre mituri zice: „După operație nu mai ai voie să ridici nimic toată viața, că faci recidivă”.
Dr. Decebal Fodor: Exclus. Dacă pacientul respectă recomandările în perioada de vindecare, după aceea poate reveni la o viață normală, poate chiar mai intensă decât înainte. Un sedentar, dacă se apucă de kinetoterapie, s-ar putea să prindă drag de sport și să devină mai activ.
Dr. Mihail: Alt mit: „Nu vreau să-mi pun plasă că îmi sună la aeroport”.
Dr. Decebal Fodor: Nu sună nicio plasă la aeroport. Plasele sunt biocompatibile. Motivul pentru care punem plasă e simplu: un perete slăbit, dacă doar îl coși, e ca o fundație fără armătură. Plasa e armătura, e „fierul beton”. În ochiurile plasei intră celulele și formează un țesut nou, rezistent.
Dr. Mihail: În chirurgia clasică existau și operații fără plasă, nu? Tehnica Bassini?
Dr. Decebal Fodor: Da, Bassini, Shouldice. Dar toate ghidurile actuale spun că, indiferent de defect (inghinal, ombilical), trebuie să pui plasă. Studiile au arătat că problema nu e doar cum repari, ci cum întărești. Bassini a fost un mare chirurg, e admirabil ce a gândit pentru vremea lui când nu existau plase, dar medicina a evoluat. Trebuie să fim deschiși la progres.
Dr. Mihail: În 10 ani poate o să se uite oamenii la podcastul ăsta și o să zică: „Mamă, pe vremea aia încă se puneau plase!”. Ca mesaj final, ce ai vrea să le transmiți oamenilor care totuși se tem de operație? Care zic: „M-am uitat la podcast, dar tot mi-e frică de cuțit, mai aștept”.
Dr. Decebal Fodor: Niciodată nu am râs de frica pacientului. Toate temerile se nasc din necunoscut. Dacă începem să spunem pe nume lucrurilor, ele nu mai par așa de grave. Aici e rolul chirurgului, pe care AI-ul nu-l poate înlocui: să lămurească pacientul. Când știi toți pașii – că te duc la sală, că adormi, că te trezești în terapie (și ai amnezie, nu ții minte operația), că vine chirurgul și îți explică, că poți vorbi cu familia – parcă nu te mai simți abandonat. E un parcurs predictibil. Dacă reușești să ai un dialog sincer și să-i explici ce se întâmplă dacă nu se operează, singurul motiv pentru care ar ezita ar fi poate cel financiar. Dar e important ca, atunci când iese din cabinet, omul să știe exact ce are de făcut.
Dr. Mihail: Super. A fost o discuție care mi-a făcut plăcere și care aduce multă lumină. Am înțeles de ce nu e bine să lași hernia netratată, care sunt opțiunile și avantajele tehnologiei. Mulțumesc, Decebal, pentru tot ce ne-ai povestit astăzi.
Dr. Decebal Fodor: Mulțumesc mult pentru invitație. Trebuie să recunosc că timpul a trecut mult mai repede decât mă așteptam.
Dr. Mihail: Sper să nu fie aglomerat drumul spre Brașov.
Dr. Decebal Fodor: Dacă plec acum, cred că ajung bine.
Dr. Mihail: Mulțumesc foarte mult din nou. Vreau să vă mulțumesc și vouă că ați rămas până acum. Dacă ai întrebări sau povești, lasă-le în comentarii. Vreau să mulțumesc și rețelei Regina Maria pentru că sprijină acest demers de educație medicală. Chiar dacă subiectul herniei pare nișat, e vital pentru cei care se confruntă cu el. Sper că am adus informațiile necesare. Mulțumesc, Decebal! Ciao, pe curând!
