Este rău să lucrezi de acasă?

Time stamp

Un alt lucru pe care îl facem ca și rutină zilnică când mergem la birou este să facem activitate fizică de dimineață, care nu ni se pare că ar fi ceva sportiv, dar se pune ca o activitate fizică, să zic, semi-sportivă. Gândiți-vă, cum am mai zis: te scoli dimineața și ce faci? Îți faci patul, îți faci un duș, trebuie să te aranjezi pentru că te prezinți în fața oamenilor. Nu poți să te așezi la birou efectiv nepieptănat și nearanjat și să lucrezi, pentru că nu te vede nimeni. La birou te văd oamenii și trebuie să te aranjezi. Toate aceste gesturi, faptul că tu deschizi dulapul, îți iei deodorantul, îți iei fixativul, te aranjezi, te duci, te uiți în oglindă, toate aceste gesturi se pun ca activitate fizică. După aceea ne îmbrăcăm, uneori nu știm cu ce să ne îmbrăcăm și ne îmbrăcăm, ne dezbrăcăm și probăm mai multe seturi de haine. După aceea fugim pentru că întârziem. Toate lucrurile astea se pun ca activitate fizică.

Și gândiți-vă că noi am avut parte de asta încă din timpul școlii. Adică noi, de la șapte ani, suntem obișnuiți să ne trezim la o oră constantă, să ne aranjăm, să plecăm la drum, să mergem cu autobuzul, mașina, pe jos, whatever, cu orice, să ajungem la destinație, să urcăm niște scări, să ne așezăm în birou. La birou ne ridicăm, mergem să luăm o cafea, ieșim afară. Toate astea se pun ca exerciții fizice, care nu sunt suficiente, dar trebuie să înțelegem că această lipsă a acestei minime activități fizice o să ne afecteze și ne afectează concret în ziua respectivă și fizic și mental. Ăsta este una din cauzele principale, lângă lipsa socializării cu oameni față în față, asta e una din cauzele principale pentru care ne putem simți anxioși sau efectiv deprimați pe parcursul unei zile, pentru că nu avem această activitate fizică.

Și aici, ceea ce fac eu, de exemplu, cum vă ziceam că am renunțat de un an și ceva la activitatea asta clinică medicală, care mă punea din nou să merg la spital, lucrez și eu mult de acasă, la birou. Dar ceea ce fac, și trebuie să recunosc, chiar dacă o predic, nu-mi iese în permanență s-o fac, este să îmi pun ceasul să mă trezesc, să zic, la ora 7:30 sau la ora 8:00. Ca să mă scol la ora 8:00, trebuie să mă culc la ora 12:00 cel târziu. Și atunci încerc să mă culc undeva între 11:00 și 12:00. Și dimineața când mă scol, îmi fac o cafea și plec la o plimbare în parc. Deci, practic, plimbarea în parc de dimineață este fix înlocuitorul acelei jumătăți de oră pe care o petreceam mergând la serviciu și ajungând la birou și așezându-ne la birou.

Ce se întâmplă în momentul în care te plimbi pe afară? Se întâmplă mai multe lucruri importante. În primul rând, îți înlocuiește această activitate fizică. Întreba cineva mai sus dacă sunt suficienți cei 10.000 de pași. 10.000 de pași sunt numiți cumva așa, generic. Uite, acum citeam un articol în care aparent 8.800 de pași sunt suficienți pentru a ține sub control tulburările mintale, pentru a menține o sănătate a inimii.

Și legat de mersul în parc, pentru mine, spre exemplu, eu înainte să merg prin parc, alergam în parc. Și când mi-am dat seama de faptul că nu trebuie neapărat să alerg în parc, pot să și merg în parc, pentru mine asta a fost un game changer. Pentru că atunci când alergam în parc, știam că trebuie să fiu într-o formă fizică bună, trebuie să fiu bine dormit, bine mâncat, odihnit, să nu mă doară nimic, să-mi pun haine de sport și să fiu capabil în ziua respectivă să depun acel efort fizic, lucruri de care nu avem chef de fiecare dată. Și atunci când nu aveam chef, efectiv mă lipseam de o plimbare în parc, când de fapt tu poți să pleci spre parc și să te îmbraci sportiv, dar te lași să decizi atunci, în parc, dacă ai chef să alergi, dacă ai energie sau dacă pur și simplu te plimbi în parc.

Plimbarea în parc sau plimbarea afară înseamnă expunere la lumină, ceea ce este un lucru extrem de important. Noi, de când suntem Homo sapiens și chiar și dinainte, am trăit afară și în fiecare dimineață corpul nostru este practic învățat să se expună la o lumină albastră puternică. Și practic, corpul și-a făcut o grămadă de procese metabolice și hormonale care sunt ghidate de această expunere la lumină, efectiv. Adică, corpul e atât de inteligent încât a observat un lucru constant zilnic și a observat că de câte ori este lumină, noi facem activitate și prădătorii sunt activi și trebuie să fugim, trebuie să fim activi. Și corpul și-a dat seama: „Ok, cum fac eu cel mai bine să mă activez hormonal și să fac toate secrețiile hormonale care să-mi regleze toate activitățile de pe parcursul zilei, inclusiv când o să mă culc? Care este cel mai bun moment pentru mine? Cum îmi dau seama care este întrerupătorul activității mele hormonale?” Și și-a dat seama că un lucru care se întâmplă constant, mereu, este faptul că Soarele răsare în fiecare zi.

Mi se întâmplă și mie să mă trezesc, să am un deadline, să nu mai am timp să ies afară, să prefer să dorm o oră în plus și să mă așez la birou și să lucrez. Dar eu știu că lucrul ăsta n-o să-mi facă bine. Primul meu sfat pentru cineva care zice „Măi, nu pot să adorm noaptea”, primul meu sfat este: „Ok, încearcă timp de o săptămână să ieși la ora 8:00 afară și să stai cel puțin 30 de minute”.

Pentru mine, un lucru extrem de benefic pe care îl simt atunci când merg să mă plimb în parc este că efectiv îmi curăță mintea, mă face mult mai creativ, ideile se pun în ordine, îmi vin noi idei. Și un lucru pe care încerc să-l fac este să-mi las telefonul acasă. Pot să fac asta pentru că am un ceas care are semnal de telefonie mobilă și, practic, lumea, dacă vrea să mă sune și e urgență, mă poate suna pe ceas, dar nu pot să stau pe telefon, nu pot să fiu distras. Și trebuie să înțelegem din nou că social media și tot ce este pe telefonul nostru e făcut atât de clever, e făcut atât de bine să ne distragă în permanență, încât în momentul în care ai telefonul în mână e absolut imposibil să nu scrolezi, pentru că îți vine o aplicație cu o recomandare, deschizi Instagram, îți vine un mesaj pe care îl deschizi, ți-a trimis un prieten un reels, tu dai scroll la următorul reels și uite așa pierzi 15 minute cu ochii în telefon într-un timp prețios în care tu ești în parc. Deci, unul dintre lucrurile importante pe care trebuie să le facem, dacă reușim să ajungem în parc, este să stăm în parc fără telefon. Și atunci nu ne deschidem mailurile, nu ne gândim la muncă, ci efectiv ne plimbăm și, nu știu, ori ascultăm un podcast, ori ascultăm muzică în căști, ori pur și simplu nu ascultăm nimic și încercăm să ascultăm mintea noastră și să ne-o punem în ordine.

Și, basically, dacă facem asta, rutina asta de dimineață, ne trezim la ora pe care ne-am setat-o, ne facem o cafea și mergem la o plimbare în parc și ne-am întors acasă, ăsta e un mod foarte plăcut de a înlocui o rutină care poate nu era mereu plăcută, aceea de a merge la muncă. Și, practic, când ne-am întors de la alergat sau de la mers prin parc, să facem un duș, să ne schimbăm hainele de stat în casă și ne punem la birou să lucrăm. Și pur și simplu, încercați ăsta, e primul lucru pe care vă rog să-l încercați.