De ce obezitatea este una dintre cele mai greșit înțelese boli din medicina modernă? E atât de simplu. Nu mai mânca și o să slăbești. E ca și cum în depresie ai zice: „Haide, bă, domnule, dar nu te mai supăra așa. Ia uite cât de bună e viața din jurul tău. Ce ai de te superi?” De fapt, obezitate e o boală cronică, complexă și recidivantă. Dacă partea asta colorată în galben ți se pare mare, află că partea asta colorată în galben sunt de fapt oamenii care nu suferă de obezitate sau supraponderabilitate. De fapt, creierul este mâncăciosul de serviciu. El îți cere de cele mai multe ori să mănânci. Nu ți zice mediul modern, hei, îngrașă-te! Dar mediul modern îți spune: „Hei, cumpără Crispy Strip și acuma dacă cumperi un burger primești două cadou și doar la 10 RON în plus o să poți să ai și cartofii mari și sucul mare. Când ai ajuns la birou tu deja te gândești la ce o să ți iei la prânz. Toată ziua creierul este bombardat de gândurile astea și dorințele astea alimentare. Ăsta este food noise. Ok. Și care ar fi soluțiile în acest caz?
Omule, te salut. Eu sunt doctor Mihail. Vorbim despre obezitate și în acest material o să înțelegem de ce obezitatea este una dintre cele mai greșit înțelese boli din medicina modernă și este de regulă greșit înțelesă de oamenii din jurul nostru. Pentru că tot auzim o hipersimplificare de genul, domnule, e atât de simplu, nu mai mânca și o să slăbești. Sau auzim această hipersimplificare în care anumiți oameni zic „Domnule, obezitatea este cauzată de exces caloric”. Este un lucru atât de profund viciat și greșit să spui acest lucru pentru că asta relevă o profundă neînțelegere a funcționării corpului uman, care e foarte complex. Adică e cumva de la sine înțeles că anumiți oameni nu înțeleg și nu pot să înțeleagă mai mult decât simplul nu mai mânca și o să slăbești. Și vreau să fac aici o paralelă. Acest nu mânca și vei slăbi sau obezitatea este cauzată de mâncat un exces efectiv ca și cum ai spune că febra este cauzată de faptul că îți crește temperatura. Ai făcut accident pentru că ți-ai ciocnit mașina de o altă mașină. Ok? Și ca să nu faci accident, da? Deci therefore am putea trage această concluzie. Ca să nu faci accident, nu ți mai ciocni mașina de alte mașini. E atât de simplu. De ce? De ce ne complicăm? Haideți pur și simplu să nu mai ciocnim mașinile între ele și n-o să mai fie accidente. Sau de ce-ți trebuie medicamente sau tratament pentru febră foarte mare? Pur și simplu nu-ți mai crește temperatura. Ce ai de nu înțelegi? Da. Sau cum mi-a spus și doamna profesor Poiană la unul dintre podcast-urile pe care le-am avut tot despre obezitate, a zis: „Domnule, e ca și cum în depresie a zice: Haide, bă, domnule, dar nu te mai supăra așa. Ia uite cât de bună e viața din jurul tău, ce ai de te superi? Un astfel de exemplu ne e mai simplu de înțeles pentru că noi știm că noi putem să fim supărați sau putem să fim veseli și ne e foarte ușor să încurcăm starea să zic deteriorată mentală a unui prieten de-al nostru și să ne gândim la ce am face noi. Dar uităm să ne gândim sau să realizăm faptul că suntem cu toții atât de diferiți și asta face ca această obezitate să fie o chestie atât de complexă și o să înțelegem că da, poate că la tine voința te ajută să renunți la un la o merdenea în plus, dar pe altul ar putea să nu-l ajute simpla voință și de fapt chiar nu-l ajută și o să înțelegem cât de complexă este treaba asta.
Apropo, acest material este susținut de Novo Nordisk. Mulțumesc, Novo Nordisk pentru faptul că sprijină iată conținut educațional despre obezitate. O să vedem că obezitatea e o chestie extrem de complexă și e important să rămâi până la capăt pentru a înțelege și complexitatea acestei boli, dar și complexitatea tratamentului pentru această boală. Bun, hai să începem. De fapt, obezitatea e o boală cronică complexă și recidivantă. Repet, e o boală cronică complexă. Uite, cronică, complexă și recidivantă. Cronică pentru că o dată ce o ai o s-o ai pentru toată viața. Complexă pentru că o să vedem cât de complexe sunt cauzele și recidivantă pentru că de foarte multe ori ajungi să slăbești și după aia iei din nou în greutate și tot așa. De fapt, doar dacă ne uităm la statistice la statistici în România, o să vedem acest grafic. Și fii atent, dacă partea asta colorată în galben ți se pare mare, află că partea asta colorată în galben sunt de fapt oamenii care nu suferă de obezitate sau supraponderabilitate. De fapt, partea asta galbenă este procentul e practic bucata procentual ca și raport luată de oameni normă ponderali în România. Restul ce vezi cu gri sunt oameni fie supraponderali, fie care suferă de obezitate. Iar în lume rata obezității a crescut foarte mult. O să vedem imediat, o să înțelegem de ce, dar ce înseamnă de fapt obezitate și de ce ne interesează. Și atenție, avem o tonă de materiale despre toate aceste lucruri amănunțite pe platforma Doctor Mihail. De exemplu, în acest vlog destul de lung vorbim despre adevărul despre grăsime. De ce nu poți să slăbești și de ce te încurcă propria grăsime? Dar ca să înțelegem că obezitatea nu este doar vorba despre kilograme și în obezitate nu numărul de pe cântar contează, contează cât țesut adipos ai și unde ai țesutul tău adipos. Repet, în acest material poți să înțelegi în profunzime despre despre țesut adipos. Dar ca să-l rezumăm, avem trei tipuri de țesut adipos. Și poți să iei aceste tipuri de țesut adipos subcutanat, visceral și grăsime ectopică, poți să le consideri ca pe un fel de cartiere în corpul tău. Imaginează-ți că grăsimea subcutanată e un cartier de lux, este cartierul primăverii. Acesta e cel mai bun loc în care ai putea să te afli sau nu știu, orice alt cartier de lux, cartier premium. Hai să nu zicem lux, că luxul e greu de de accesat pentru majoritate, dar hai să zicem un cartier premium în care ți-ar plăcea să stai. Ăsta e locul cel mai bun în care grăsimea poate să stea și culmea ăsta este locul pe care îl vedem și ăsta e locul care ne deranjează. Dar grăsimea de sub piele n-ar trebui să te deranjeze. Ea pare destul de inofensivă.
Există însă un cartier mediu, un cartier muncitoresc în care oamenii muncesc, dorm, e poluare, sunt multe mașini, nu ai foarte multe locuri de joacă și asta e grăsimea viscerală. Uite grăsimea asta de aici. Asta este grăsimea viscerală. Este grăsimea de pe lângă organe, mă. E o zonă E o zonă de între Adică nu-ți face nici foarte mult rău, dar nici bine nu-ți face. Da? Sau hai să zicem mai ca să fim mai preciși, răul pe care ți-l face nu e atât de mare, domnule. Dar există grăsimea ectopică. Ăsta ca și cartier ar fi Sălăjanul. Nu știu cum e în Sălăjan acum. Poate eu mai cred că e ok în Sălăjan acum, dar eu când eram mic și ascultam Bug Mafia sau La Familia Sălăjan era locul în care nu ți-ai fi dorit să fii sau Pantelimon. Și acuma în Eu trec des prin Pantelimon. Pare un cartier foarte ok, dar pe vremuri în Pantelimon se pare că se întâmplau tot felul de chestii și nu ți-ai fi dorit să fii cu băiețași în Pantelimon. Deci asta este grăsimea ectopică ca și cartiere. Avem un cartier premium, grăsimea subcutanată. Avem un cartier mediu, grăsimea viscerală. Și avem un cartier din care vrei să fugi. Grăsimea ectopică este depozitată în în organe care în mod normal nu conțin grăsime, ficat, pancreas, mușchi. Aceasta este cea mai problematică și duce grăsime și duce la complicații în timp. Astfel, această grăsime se comportă ca un organ endocrin, adică face hormoni bolnav, produce hormoni în exces, produce substanțe inflamatorii și modifică funcția ficatului, a pancreasului și a vaselor de sânge ca și consecințe. Grăsimea din pancreas o să ducă la o la o scădere a capacității pancreasului de a răspunde la glicemii ridicate, dar și grăsimea din mușchi o să reducă rezistența acelor mușchi la insulină și va duce rapid la diabet zaharat de tip 2. Ăsta este motivul pentru care obezitatea te predispune la diabet zaharat. Factorii proinflamatori, acele substanțe inflamatorii din grăsime, secretați de grăsime, te vor predispune la boli cardiovasculare, adică ateroscleroză, vase îngustate, cheaguri în vase, inimă care se îmbolnăvește și steatoza hepatică, adică ficatul gras de la sine înțeles e cauzat de acest exces de grăsime și multe tipuri de cancere sunt și ele asociate cu grăsimea în exces, în special cu această grăsime ectopică la persoanele obeze. Deci consecințele sunt aceste riscuri care îți cresc. Și există și tot felul de variații. Există persoane care sunt supraponderale într-adevăr sau se duc în zona de obezitate, dar nu au încă suferință clinică. Totuși, acele persoane se vor apropia în timp de suferința clinică și există și persoane care nu sunt supraponderale, persoane fit, dar care pe o ecografie au organele pline de grăsime. Deci greutatea de pe cântar nu este definitorie, dar de regulă este primul lucru care ne alarmează.
Acuma hai să vedem de ce este totuși obezitate foarte complexă și mi-ar plăcea să uite fix din punctul ăsta dacă până acum ai făcut chestii prin casă și n-ai fost atent, fix acuma trebuie să fii atent și dacă asculți acest podcast e bine să îl și vezi, adică să deschizi platforma la care îl asculți și să te uiți la video. Pentru că o să explicăm de ce obezitatea este atât de complexă. Și fii atent la această hartă. Harta asta este harta cauzelor obezității și este efectiv crazy. Deci, oamenii de știință și un studiu mare de 100 de pagini, o să lăsăm în descriere, care se cheamă Foresight Obesity System Map, au luat și au inclus în această hartă peste 100 de variabile care pot duce la obezitate. Și variabilele astea ulterior au fost grupate în aceste sfere de influență. Și după cum vezi obezitatea are această, să zic, în mijloc avem această biologie corporală care nu este, să zic, cauza principală sau nu, nu poți să pui mâna direct pe biologia personală pentru a a incrimina biologia de obezitate, dar o să înțelegem de ce este în centru. Pentru că din punct de vedere biologic noi avem gene descoperite care ne influențează și ne predispun la obezitate. Atenție, o majoritate covârșitoare a acestor gene este situată în creier. Sunt gene care reglează activitatea din hipotalamus și din alte sfere cerebrale care se ocupă de echilibrul nostru energetic, se preocupă de plăcerea noastră de a mânca și se preocupă de cum gândim, ce gândim, ce apetit avem și așa mai departe. Deci majoritatea acestor gene este aici în creier, codifică ceea ce se întâmplă în creier. Creierul este mâncăciosul de serviciu. El îți cere de cele mai multe ori să mănânci. Deci poți să ai această predispoziție genetică la a mânca excesiv. Dar pe lângă aceste gene, există și hormoni despre care o să vorbim, care pot fi dezechilibrați. Există metabolism care poate să fie încetiniți sau care să funcționeze în diverse feluri. Deci fiziologia și biologia joacă un rol important.
Dar fiți atenți, dincolo de biologie există și ceea ce înseamnă psihologie individuală. Aici contează cât de rezistenți suntem la stres și cât stres avem în viața de zi cu zi. Dacă am avut sau n-am avut traume, dacă mâncăm din cauza asta emoțional, cum ne raportăm noi la noi și la ceea ce e în jur, cât de mult reacționează psihologia noastră la reclamele de la mâncare, la ceea ce fac alți oameni în jur. Și apropo de ce fac oamenii în jur, există această sferă a influenței sociale. Este extrem de cunoscut și vizibil că dacă părinții tăi nu mănâncă sănătos și trăiești într-un mediu obezogen și trăiești cu prieteni care promovează mâncare obezogenă, tu o să ai un risc mult mai mare de a avea obezitate și de a suferi de obezitate. Și invers, dacă te naști într-o familie în care se mănâncă super sănătos, părinții sunt fit, prietenii sunt fit, toată lumea face sport, toată lumea alege mâncare sănătoasă, tu vei fi mult mai predispus, logic, să alegi mâncare sănătoasă. Apoi există activitate individuală și mediul în care tu poți să faci activitatea. Asta e foarte important și la asta nu ne-am fi gândit. Dacă tu te simți vinovat că nu mergi la sală, e bine să iei un pic vina de pe umerii tăi, pentru că trebuie să te întrebi dacă orașul sau zona în care stai este o zonă care te predispune la activitate. Și asta se calculează în urbanism, asta calculează primăria și tot felul de instituții care decid unde pun piste de biciclete, unde pun trotuare, câte panseluțe și câte câți copaci o să pună pe acele trotuare. Și toate lucrurile astea sunt gândite și făcute cu efort pentru ca orașele în care trăim noi să devină din ce în ce mai de natură să te predispună la activitate. Da. Deci dacă tu ieși de acasă și mergi cu bicicleta și riști să fii călcat de mașină sau mergi pe jos și riști să fii mușcat de câini sau mergi pe jos și dai de trotuare care se închid brusc și nu mai ai pe unde s-o iei decât să traversezi pe interzis sau să te întorci 1 km până găsești o trecere de pietoni, asta înseamnă că mediul tău nu te predispune la activitate fizică.
Iar activitatea aia fizică contează foarte mult. Da, dacă ne gândim că stai într-o zonă în care poți să mergi 3 km pe jos până la serviciu și 3 km înapoi, asta înseamnă 6 km pe zi. Asta înseamnă probabil 500 de calorii în fiecare zi. Aceste 500 de calorii în fiecare zi, dacă le faci timp de o lună, asta înseamnă deja cât? Înseamnă 10.000 de calorii. Asta înseamnă că tu poți să mănânci mai mult. Asta înseamnă că tu arzi acele calorii. Asta înseamnă că tu îți crești metabolismul. Dar dacă nu ai această oportunitate și trebuie să mergi doar cu mașina la locul de muncă, asta înseamnă că da, poate că problema ta cu greutate e cauzată și de biologie și de psihologie individuală, dar iată cât de mult contribuie și mediul, da, acesta pe care l-am hașurat aici, acest built environment, cât de mult contribuie el de fapt la faptul că tu după aia devii stresat, da? Faptul că tu nu faci activitate fizică, deci activitatea individuală este scăzută și toate astea pot să declanșeze gene care te predispun la a mânca și la a-ți activa tot felul de mecanisme care îți cresc pofta de mâncare. Apoi, legat de activitatea fizică individuală, contează și ce fitness ai în momentul în care începi să ai problema cu greutatea. Pentru că dacă ai un fitness bun, dacă ai făcut sport în copilărie, dacă mușchii tăi au prin memoria lor musculară capacitatea de a se reface, atunci cu cât activitatea ta fizică va fi mai bună, cu atât îți va fi mai ușor să continui să faci sport de și asta intră într-o buclă din asta pozitivă. Cu cât ești mai atletic, cu atât ți e mai ușor să faci sport și cu atât o să-ți fie mai ușor probabil să slăbești și prin acel sport. Cu cât lucrurile stau invers și cu cât ai făcut mai puțin sport, poate ai o problemă ortopedică, poate nu ai reușit să te miști, cu atât îți va fi mai greu să faci sport.
Și după aia putem să vedem această producție producția de alimente și consumul de alimente și trăim într-o lume obezogenă și o vedem uite în acest grafic. O lume obezogenă. Mediul modern promovează activ acumularea în greutate. Nu ți zice mediul modern, hei, îngrașă-te, dar mediul modern îți spune: „Hei, cumpără Crispy Strip și acuma dacă cumperi un burger, primești două cadou și doar la 10 RON în plus o să poți să ai și cartofii mari și sucul mare. Ăsta e un mediu obezogen sau când doar pentru câțiva bănuți în plus, câțiva o ciocolată dublă. Da. Și când toate reclamele și toată industria de mâncare promovează asta, asta pe tine te predispune la a lua în greutate. Accesul la alimente sănătoase care este adesea limitat în cimpte opțiuni ce opțiunile hipercalorice sunt omniprezente și ieftine. Dar gândește-te așa la chioșcul la care intri. Ok. Când intri într-un hipermarket, încă stăm bine aici. Când intri într-un hipermarket, dai direct cu nasul de acele raioane mari de fructe și legume. Deci, ai de unde să-ți alegi. Dar de multe ori la chioșcuri de cartier sau magazine mici ai puține opțiuni de acest tip și ai foarte multe opțiuni care sunt foarte calorice și gustoase și ușor de de mâncat. Apoi deșerturi alimentare, zone cu acces redus la magazine alimentare cu produse proaspete și atenție la acest la acest la această noțiune de food swamp sau mlaștini alimentare, zone cu o densitate copleșitoare de restaurante, fast food și magazine de proximitate în comparație cu opțiunile sănătoase. Deci zone de astea în care te duci, ai food court și ai numai și numai și numai fast food. Iar zonele astea se pare că duc la un risc de 77% mai mare a riscului de mortalitate prin cancere asociate cu obezitate în zone cu scor ridicat de mlaștine alimentare. Deci mlaștine alimentare, din nou, un risc mai mare de obezitate.
Văzând această hartă a obezității, eu prima dată am văzut-o la o conferință anul trecut și efectiv mi-am dat seama că asta este probabil cea mai completă explicație a obezității. Sunt atât de mulți factori care pe noi ne diferențiază, care ne fac diferiți unii de alții. Poate că mie mi e simplu să zic a, ok, ce mare lucru, mă duc și fac sport pentru că am timp și am o, să zic, o condiție fizică care îmi permite să fac sport și am o plăcere de a face sport și stau într-o zonă în care pot să fac sport. Dar altcineva poate nu are toate aceste lucruri. Altcineva poate a trăit într-un mediu obezogen în care părinții tot l-au crescut cu cozonac și cu pâine și cu smântână. Și poate că toți prietenii au mâncat chipsuri și ciocolată și nimeni n-a pomenit vreodată să mănânci legume. Cum? La ce mănânci legume? Cum? La un salata aia cu ce carne o mănânci? Da. Și după aceea poate n-ai avut ocazia să ai educația despre nutriție necesară și poate că genele tale sunt de natură să te predispună la a fi mâncăcios. Și toate astea luate laolaltă îți fac aproape imposibilă această menținere a greutății sau scăderea în greutate.
Și apare acest mecanism, vreau să-l arăt aice este un mecanism de de elastic. Da, greutatea ta inițială este greutatea asta e apărată de corpul tău. În momentul în care începi să pierzi în greutate prin dietă, cu cât tragi mai tare de acest elastic, adică slăbești mai mult, cu atât tensiunea biologică devine mai puternică și inevitabil tu nu duci o luptă cu propria ta greutate când doar ții o dietă, fără să te gândești la cauza și cum poți să abordezi cauzele sau cauza sau cauzele principale. Tu duci propria biologie într-o asemenea tensiune încât ea la un moment dat pur și simplu slăbește. Și problema este că atunci când tu îți iei o dietă și-ți revii înapoi, tu nu-ți mai revii la aceeași greutate fiind același. Corpul tău deja a trecut printr-o dietă, a trecut printr-o înfometare, a trecut printr-un deficit caloric mare, s-a speriat și și adaptează acest metabolism, rata asta metabolică. Uite, asta este scăderea ponderală. Tu începi de aici de, să zicem, la 120 kg, da? și ai ajuns aici la 100 de kg. Toate bune și frumoase. Doar că metabolismul tău, rata ta metabolică de bază care poate să fie, nu știu, 2200 de kcalorii, în loc să scadă uite așa treptat, da, și să ajungă de la 120 kg la 100 de kg să ajungă la 2000 de kcalorii, ea scade mult mai mult pentru că corpului tău i e frică să piardă în greutate. Da, corpul tău crede că o să moară dacă o să continue aceeași linie și rata ta metabolică de bază ajunge la 1600 de kcalorii. 1600 de kcalori, da? Deci tu ai slăbit 20 de kg și în loc să scazi proporțional la 2000 de de kcalorii, tu scazi la 1600 de kcalorii și după aia tu revii la greutatea ta inițială. Da? Deci dacă ar fi să repetăm să ducem traseul mai departe, tu renunți, da? Pentru că tu pierzi această bătălie. Tensiunea asta biologică e prea mare, tu revii la 120 de kg, dar rata ta metabolică nu crește cum ar trebui să crească, cum te aștepți. Adică tu nu revii aici la rata metabolică. Tu revii cu rata metabolică undeva aici. Și acum, în loc să mai ai aceste 2200 de kcalorii necesarul metabolic de bază, tu revii la 1800 de kcalorii. Da? Ăsta fiind necesarul tău caloric pentru, nu știu, unitățile metabolice de bază, ai plecat de la 120 kg, te-ai dus la 100, ai revenit la 120, dar între timp ți-ai afectat metabolismul. Ăsta este motivul pentru care mulți oameni zic „Domnule slăbesc, dar după aia parcă mă îngraș și mai repede”. Da, te îngrași mai repede, iei în greutate mai repede pentru că metabolismul tău a scăzut, iar tu mâncând aceeași cantitate de mâncare ca înainte vei depozita mai mult pentru că vei arde mai puțin din această mâncare.
Și ok, am înțeles cum funcționează, cum funcționează această hartă a obezității, dar haideți să vedem care este motorul central al obezității. Da, motorul cu triplă buclă. Bucla de bază este cea a homeostaziei. Bucla de întărire este bucla de lock in și există o buclă de control conștient, voință, dietă, restricție, care de regulă eșuează. Și aici trebuie să vedem în primul rând ce se întâmplă în creierul nostru și ce se întâmplă la nivel hormonal. În creierul nostru există mai multe sisteme. Trei, doamna profesor Poiană le-a explicat în podcast. Îți recomand să-l vezi, dar hai să-l luăm foarte foarte pe scurt. Și avem pe de o parte acest sistem homeostatic reglat în hipotalamus, unde am povestit la început că sunt majoritatea genelor care predispun la obezitate și acest sistem reglează balanța energetică pe termen lung. Răspunde la semnale hormonale precum leptina, grelina și scopul să vezi supraviețuirea, nu plăcerea. Deci sistemul ăsta homeostatic te anunță când ți e foame. Ai niște hormoni care anunță că s-a terminat rezerva de energie, n-ai mâncat de mult. Ok, ai să-mi fie foame și îți dă senzația de foame pentru aport de energie, nu pentru plăcere. Apoi există acest sistem și atenție, da, aice poate să fie un dezechilibru. Pur și simplu creierul tău simte mereu constant nevoia de foame. Și aici intervine acest zgomot alimentar. Ajungem imediat la el. Există sistem hedonic, centrul recompensei. El caută plăcere și recompensă imediată din alimente gustoase, dulci, grase. Este puternic, influențat de emoții, stres și mediu înconjurător. E un sistem practic centrat pe plăcere și pe recompensă asociate cu alimentele, ignorând adesea nevoia energetică a corpului. Deci sistemul ăsta poate să fie turat din cauza emoțiilor noastre, din cauza stresului, din cauza mediului, din cauza reclamelor la care ne expunem și să nu țină cont de acesta. Și mai există un al treilea sistem pe care nu-l văd aici, dar o să-l scriem așa și se cheamă sistemul de control cognitiv executiv. Practic, ăsta este sistemul nostru conștient de control. Da, este un sistem din ăsta ambivalent în care bați poftă de ceva și vrei să dai o recompensă, dar tu te menții conștient și vrei să să mănânci sănătos. Este acel sistem care te ajută să alegi o salată în locul unei felii de pizza.
Dar aici apare acest fenomen de pizza rece. Cold pizza phenomenon se cheamă și este o descriere foarte plastică. Acum, acest sistem homeostatic, împreună cu sistemul hedonic și cu un sistem de control care nu poate să facă mai mult decât i-a permis biologia, fenomenul pizzai pizzei rece este următor. Imaginează-ți că te-ai săturat, cât ai mâncat suficient. Da. Ai mâncat super bine. Ai mâncat pe săturate. Ești bine, domnule, nu ți e foame? Și vii acasă și deschizi frigiderul și vezi o felie de pizza rece. O să te gândești dacă s-o mai ții, dacă o ții până mâine sau dacă o arunci. Nu, adică nu n-ai vrea s-o arunci, dar încă nu e tocmai stricată și parcă ai mai ține-o. În momentul în care sistemul tău homeostatic este dat peste cap, hormonii foamei țipă la tine, sistemul tău hedonic este turat, ai fost stresat astăzi, ai nevoie de o recompensă, sistemul de control cognitiv și-a pierdut puterea pentru că nu se poate lupta cu aceștia doi. Da, am arătat acest exemplu în care tu nu nu mai poți să ții această tensiune. Fenomenul pizza rece va face ca acea pizza să fie super atrăgătoare când vii acasă. Dar deja te gândești la ea. Deja ți-ai adus aminte că ai o felie de pizza în frigider. Doamne! Și este delicioasă. E cel mai bun lucru pe care poți să-l mănânci. Și o scoți din cutia aia e și e de ieri, domnule, și e rece și e slinoasă, băi, dar e bună. Adică este efectiv bună. Și iată cum o pizza complet neatrăgătoare poate să se transforme în cel mai bun lucru pe care nu te poți abține să-l mănânci. Și așa înțelegem cât de importantă e biologia noastră și de ce poate că unii dintre noi ne uităm constant la alimente fără să fim atrași de acele alimente. Iar pentru alți oameni e ceva ce absolut sistemul acesta de control cognitiv nu poate să remedieze. E ceva ce acest sistem de control nu poate să controleze în niciun fel. Și ăsta este un mecanism, unul din mecanismele de bază din biologia noastră, cu multe sisteme implicate care poate să ducă la la această foame exagerată.
Și mai este și acest concept de zgomot alimentar sau în engleză i se spune food noise. Îți poți da seama că îl ai sau că nu-l ai comparând următoarele două situații. Situația în care nu ai Food Noise este situația în care tu ai plecat de acasă, ai mâncat mic dejun, domnule, și ajungi la birou fără să te gândești la mâncare. Tu între timp ai trecut pe lângă mâncare cu pizza și cu crispy strips, ai mâncat, ai trecut pe lângă covrigărie, ai trecut pe lângă patiserie unde se vând merdenele, ai trecut pe lângă multe locuri unde se gătește și se face mâncare și nu le-ai observat. Tu nu le-ai observat. Deci n-ai food noise, n-ai zgomotul alimentar. Dar imaginează-ți că tu ai mâncat de dimineață, ești sătul, domne, și observi toată mâncarea asta, observi reclama și ți este foame. Treci pe lângă covrigărie și te oprești să iei un covrig pentru că ți e poftă. E foarte, e cald, e dulce, e scos din cuptor acolo. Te gândești dacă să-ți iei sau nu o merdenea. Deja când ai ajuns la birou, tu deja te gândești la ce o să-ți iei la prânz. Te uiți la meniu și te gândești dacă ți iei aia sau aia și dacă o să mănânci prăjitură și te gândești la ce o să mănânci seara. Și toată ziua creierul este bombardat de gândurile astea și dorințele astea alimentare. Ăsta este food noise. E E o activitate pentru creier care ne liniștește. E o energie pe care creierul o consumă în acest food noise. Ăsta este zgomotul alimentar. Iar ca amprentă alimentară, de regulă, acești oameni au leptina, care e hormonul sațietății scăzut. Ei au mâncați, dar sistemul lor endocrin nu secretă suficientă leptină ca să poate să să fie sătui. Iar grelina pare să fie mereu sus. Grelina este hormonul foamei care îți dă senzația de foame și tu chiar dacă ai mâncat el nu-ți cade, el stă sus. Leptina e jos, grelina este sus. Și bineînțeles există foarte mulți factori psihologici începând de la cultura noastră românească. Da. Istorie cu decenii de lipsuri. Da, suntem suntem pofticioși prin istoria noastră recentă pentru că am avut multe lipsuri. Avem această expresie gras și frumos la copii. Dacă e gras, e și frumos. Obezitatea infantilă însă e o problemă la fel de mare. Avem efectul bunicii. Bunica oferă mâncare ca principală formă de iubire. Iar dacă tu o refuzi pe bunica, înseamnă că n-o iubești pe bunica, se supără. E mai safe să mănânci tot decât să se supere bunica. Și avem tot felul de obiceiuri, porții mari, desertul este obligatoriu, regula nu rămâne nimic în farfurie. Din vedere psihologic avem stresul modern, jobul e solicitant, nesiguranță financiară, timp foarte puțin pentru odihnă și autoreglare. Mulți oameni spun că nesiguranța asta financiară, jobul stresant și tot acest stres îi face ca fix atunci când își iau șaorma și o mănâncă să simtă că e singurul lor moment de control, de plăcere, de liniște și asta nu e nu e ok. Asta în mod cert nu e ok. Iar mâncarea devine practic recompensa ta emoțională. Mănânci când ești obosit, mănânci când ești trist, mănânci ca recompensă după o zi grea. Da. Nu este lene mâncatul ăsta emoțional, nu este slăbiciune de caracter. E un mecanism de adaptare prost învățat, pus peste biologie vulnerabilă în care nu ai suficient control. Homeostazia țipă că ți este foame. Toate lucrurile astea contribuie la obezitate. Da. și pe harta Cauzelor Obezității, zona mare pentru psihologie individuală și socială sunt văzute aici. Da, avem aici psihologie socială și individuală, avem activitate de mediu și mediu în care ne facem această activitate, avem industria de mâncare și avem biologie și toate astea conlucrează împreună.
Ok? Și care ar fi soluțiile în acest caz? și despre ele vreau să vorbim. Și parcă văzând tot acest ansamblu, tot acest păianjen și al cauzelor obezității, ne putem da seama că soluțiile sunt la fel de complexe și nu există soluție potrivită pentru toată lumea. Există soluții potrivite pentru oameni diferiți. În primul rând, baza rămâne stilul de viață și comportamentul pe care îl avem în alimentație. Obiectiv este schimbarea de mediu și rutină, nu dietă de o lună. Nu-ți iei dietă și după aia îți revii. Schimbă restaurantul, schimbă meniul, schimbă ce mănânci, schimbă ce cumperi de la supermarket, schimbă ce comanzi cu prietenii tăi. Nu știu dacă prietenii tăi te predispun la un mediu obezogen, habar n-am. În ultimă instanță poate ai putea să schimbi măcar o parte din acei prieteni, să ieși cu prieteni care mănâncă sănătos. Alimente cu densitate calorică mică, volum mare, asta trebuie să mănânci, adică legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, să începi să te documentezi. Din nou, avem o bază mare de date despre ce e bine să mâncăm pe platforma noastră doctormihail.ro. Proteină suficientă la fiecare masă, fibre suficiente la fiecare masă, reducem băuturile gazoase, băuturile zaharoase, pardon, de regulă carbogazoase, dar nu contează că sunt sau nu carbogazoase, pentru că poți să-ți iei și un suc de portocale din comerț, care este o băutură zaharoasă.
Mișcarea are un rol important în îmbunătățirea sănătății metabolice și ajută la menținerea greutății pe termen lung. Mișcarea nu înseamnă că trebuie să faci neapărat sport. Mișcarea înseamnă că poți să faci mers în parc. Și atenție, există și un concept care se cheamă NEAT și presupune mișcarea asta constantă, involuntară pe care o avem pe parcursul zilei, care cântărește foarte mult și NEAT vine de la non exercise activity thermogenesis sau termogeneza activității non exercițiu. Adică faptul că tu consumi calorii mișcându-te fără ca acea mișcare să fie un exercițiu. Și îți dau câteva exemple de activități NEAT: menținerea posturii, să stai drept, să stai la o masă, la un standing desk în loc să stai pe scaun. Da. Deci statul în în picioare, fidgeting, adică mișcări mici de neliniște, nu știu, să dai să bați cu mâinile pe masă, să miști din picior. Da, știi acel mișcat enervant din picior, colegul care stă și bâțeie din picior. Ăla îl ajută să ardă calorii. Urcatul scărilor, curățenia, cântatul, mersul pe jos, activitățile zilnice de trai, mersul pe distanțe scurte, toate astea sunt NEAT și poți consuma între 150 și 500 de calorii pe zi numai prin această mișcare non sportivă. Da. Deci, din nou, încearcă să vezi diferența între un coleg care stă vine, s-a pus pe scaun și stă opt ore și scrie și un coleg care e neliniștit, care bate din picior, care se mișcă pe scaun, care se ridică să se uită pe geam, se duce să-și pună o cafea, se duce la baie, se plimbă, se duce la balcon să tragă o gură de aer, se mai ridică, se mai îndreaptă, mai face mișcări de astea. Ăla e un coleg care o să ardă 200-300 de calorii pe zi în plus. Alea se adaugă, se adună. Dacă tu depozitezi 200 de calorii pe zi în loc să le arzi, asta în timp, în ani de zile, te va predispune la obezitate. În schimb, aceste mișcări non sportive te pot ajuta să rămâi acolo. Deci, iată rolul mișcării și câte tipuri de mișcări există de fapt. Și foarte important să identifici în stilul tău de viață componenta psihologică, comportamentală. Identifică situațiile de mâncat emoțional. Poți lucra cu un psiholog, cu un nutriționist specializat în obezitate, să găsești grupuri de suport.
Iar ca mesaj, la obezitatea instalată aceste măsuri sunt obligatorii, dar adesea nu ajung sigure. Și nu ajung singure. Și iar aici intervină alte două modalități de tratament. Și aici vreau să specific un lucru. Dacă suferi de obezitate trebuie să înțelegi că ai o boală cronică, recidivantă și complexă. Deci ai nevoie de o abordare cronică constantă și complexă. Dacă modificarea stilului de viață te ajută, asta este excelent. Dar de multe ori doar modificarea stilului de viață nu ajută. Și dacă vezi că ai încercat să faci sport, să mănânci, să reglezi lucrurile care par dereglate și nu reușești să slăbești, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să cauți ajutor și să încerci să le rezolvi această obezitate. Și există două metode în ziua de astăzi. Acum 10 ani exista o singură metodă și anume chirurgia bariatrică metabolică. Adică proceduri precum gastric sleeve sau gastric bypass. Adică rezecția unei părți din stomac are, atenție, nu are ca rol sau ca efect doar micșorarea stomacului. Se rezecă și anumite fibre nervoase care trimit senzația de foame spre stomac. Se secretă anumite părți care secretă hormoni ai foamei. Se modifică funcționarea tractului digestiv. Iar intestinul, prima parte a intestinului subțire începe să secrete hormoni precum GLP1 care îți dau senzația de foame. Deci intervenția bariatrică are foarte multe implicații și ajută, dar din nou trebuie să privim intervenția bariatrică ca pe o metodă adjuvantă în slăbit. De foarte multe ori auzim situații și anecdote în care oamenii iau înapoi în greutate și nimeni când îți face o intervenția bariatică n-ar trebui să-ți promită că o să slăbești și o să rămâi așa. Dar de multe ori oamenii se așteaptă ca după o simplă intervenție chirurgicală ei să poată să facă orice, să se comporte cum vor, să nu rezolve nicio altă problemă din spate, să mănânce ce vor și să rămână așa. Ochiile nu sunt așa. O să-ți fie mult mai ușor să slăbești și să te menții după o intervenție bariatrică, dar nici niciodată intervenția bariatică nu-ți garantează vindecarea de obezitate. Cum? Nici farmacoterapia nu-ți garantează vindecarea completă, dar este o armă actuală foarte potentă și foarte puternică în augmenta pierderea în greutate și în a o menține. Atenție, înseamnă medicație aprobată care acționează asupra mecanismelor biologice ale greutății și rolul este de a ajuta reducerea tensiunii din banda asta elastică. Tensiunea asta este ajutată și este redusă.
Haideți să vedem ce presupune acest tratament medicamentos. Și medicamentele se numesc agoniști ai receptorilor GLP1. Deci, practic, sunt hormoni GLP1, fiziologic este un hormon produs în intestin după ce mănânci. Deci tu după ce mănânci, intestinul tău face acest GLP1, îl trimite către creier și zice: „Gata, m-am săturat, nu mai am nevoie de mâncare”. Un alt lucru pe care îl face este să întinească golirea stomacului. Ai o senzație de plin mai lungă și reglează sistemul de recompensă, reduce obsesia pentru mâncare, acel food noise. Da, ai mâncat, nu ți mai este foame. Așa acționează normal. Acuma, GLP1 sau agoniștii ai receptorului GLP1 ca medicament sunt hormoni sintetici. Atenție, sunt studiați de mai bine de 15 ani și au un efect mult mai puternic decât GLP1-ul nostru secretat endogen. Au durată de acțiune mai lungă și ca efecte reduc foame fiziologică, reduc acest food noise și permit mâncat mai puțin fără luptă continuă cu foamea. Iar rezultatele, repet, există studii de peste 15 ani și avem medicamentele astea pe piață, bineînțeles, folosite în alt scop, dar sunt folosite de mai bine de 15 ani. Rezultatele arată o scădere medie de 15-20% din greutatea corporală, uneori aproape de rezultatele chirurgiei bariatrice la anumiți pacienți. Și uite, asta se întâmplă în creierul în care sistemul hedonic și homeostatic nu-ți dă pace. Tu în permanență ai acest food noise care, după administrarea acestor medicamente se transformă într-o liniște. De fapt, pacienții care încep să ia astfel de farmacoterapie raportează și o senzație stranie de liniște. Pacienții ăștia care înainte se gândeau constant la mâncare deodată și-au eliberat spațiul mental pentru că nu se mai gândesc la acea mâncare. Ăsta este unul dintre efectele pe care acest această farmacoterapie o are. Și pe lângă ceea ce se întâmplă în creier, aceste medicamente încetinesc golirea gastrică și cresc senzația de sațietate și și pacienții se simt sătui cu porții mai mici și pentru o perioadă mai lungă. Un profesor de gastroenterologie la al cărui curs am fost prezent povestea experiențele pacienților care au fac această farmacoterapie cu o experiență care mie îmi este am m-am am rezonat cu ea pentru că mi este cunoscută și anume imaginează-ți că te duci la all inclusive și te duci la bufet și ai mâncat și ai mâncat mult și ești sătul și după aia nu știu au adus alt tip de mâncare și te duci din nou la bufet domnule și ești sătul și nu ți mai vine să sari pe orice fel de mâncare. Te uiți la mâncarea aia și ok, arată bine, parcă ai gustat din ea, dar nu mai încape, nu mai ai chef. Asta este senzația pe care o au de multe ori pacienții care fac farmacoterapie. Pur și simplu la orice masă pe care o mănâncă, domnule, parcă e parcă e bună mâncarea aia, parcă aș mânca-o, dar parcă sunt sătul. Și atunci mănâncă mai puțin, golirea gastrică este încetinită, senzația de sațietate este de mai lungă durată, iar în creier apare dispare acest zgomot alimentar și anume food noise. Pe lângă asta, studiile arată și alte beneficii cardiovasculare semnificative care nu sunt explicate doar prin pierderea în greutate și se pare că 86% din efectul de protecție cardiovasculară se datorează altor mecanisme dincolo de controlul ponderal. Se pare că apare o reducere a inflamației sistemice, efecte directe asupra endoteliului vascular și acțiune la nivelul plăcii de aterom. În unele cazuri placa de aterom se stabilizează, ceea ce e un lucru extrem de bun.
Ce e important de înțeles este că aceste medicamente care sunt hormoni sintetici este foarte bine să fie administrate, recomandate și urmărite cu analize și cu discuții de către un medic. Da, obezitatea e o boală cronică, nu e un moft. Și ea trebuie să fie tratată cu un de un medic. Necesită un tratament cronic supervizat de un specialist. Automedicația sau utilizarea medicamentelor fără ghidaj medical e ineficientă și periculoasă. De multe ori oamenii zic: Am luat câteva luni, m-am lăsat și am luat din nou în greutate. Ți-ai făcut mai rău dacă ai făcut asta? Rolul medicului specialist este să-ți pună un diagnostic corect, să evolueze cauzele și comorbiditățile, să aibă un plan personalizat pentru tine, să stabilească ce e mai potrivit ca strategie pentru tine, stil de viață, farmacoterapie sau chirurgie, să titreze corect dozele în cazul în care farmacoterapia ți se potrivește, să facă managementul efectelor adverse. Da, există efecte adverse ale acestor medicamente și printre efecte adverse avem efecte adverse frecvente, adică greață, uneori constipație, disconfort gastric, pentru că ai golirea stomacului încetinită. Dacă e prea încetinită, e posibil să ai senzație de greață, da, constipație, disconfort digestiv. Și gestionarea acestor efecte presupune creșterea lentă a dozelor. Medicul știe să ți le gestioneze și pornirea de la doze foarte mici. Dacă oprești tratamentul, bineînțeles, asta nu înseamnă că medicamentul nu funcționează sau n-a funcționat, dar o să iei în greutate pentru că dispare acel hormon care îți dă senzație de sațietate și tu o să revii din nou la foamea inițială.
Și apropo, Organizația Mondială a Sănătății a publicat primele îndrumări oficiale pentru utilizarea medicamentelor moderne de slăbit și recomandă ca aceste medicamente să fie parte ai unui tratament complex pentru obezitate. Deci, nu doar iei acest tratament și-ți continui viața cap înainte. E bine să ai un medic care să-ți prescrie o dietă, să-ți prescrie exerciții fizice, sprijin comportamental și farmacoterapie. Apropo, dacă te întrebi care este medicul care te poate vedea în cazul în care ai nevoie de o astfel de farmacoterapie, e nevoie să fie un medic cu experiență în obezitate și în gestionarea greutății. Poate să fie diabetolog, endocrinolog, cardiolog, gastroenterolog, medic de medicină internă sau medic de familie. Și apropo de asta, există această platformă, se cheamă Adevărul despre greutatea ta. Dacă intri pe această platformă, așa arată ea. Aici există găsiți medicul. Acum dai click pe acest pe această iconiță. Apropo, poți să-ți calculezi și indicele de masă corporală. Aici scrii înălțimea, greutatea și îți arată dacă ești în risc de a avea de a suferi de obezitate. După care te duci la găsiți medicul aici îți scrii locația și poți găsi un medic care te poate consulta și care poate să-ți zică ce ți se potrivește ție, care poate să spună dacă trebuie să începi cu modificarea stilului de viață și ce să faci, dacă ți se potrivește farmacoterapia sau chirurgia bariatrică. Atenție la întrebarea care este mai bună. Și eu am avut întrebarea asta recent la la evenimentul nostru bun, bine despre slăbit și cunoașterea corpului. L-am întrebat pe profesorul Copăiescu: Ce e mai bun, chirurgie bariatrică sau farmacoterapia? Și răspunsul este mereu nuanțat și foarte prescurtat este depinde ce se potrivește pacientului. Sunt pacienți cărora li se potrivește farmacoterapia, sunt pacienți cărora li se potrivește chirurgia bariatrică metabolică.
În final, viitorul, cred eu, în obezitate este științific și plin de compasiune. Ce reținem este că obezitate e o boală a creierului, nu o slăbiciune morală. E o boală a creierului, e o boală a genelor, este o boală a reglării hormonale, a frânei pe care ne-o punem, a hormonilor care ne dau sațietate sau senzație de foame. Este o boală a societății, a reclamelor la alimente, a mediului în care putem sau nu putem să ne facem o activitate. Este o boală extrem de complexă, cu foarte mulți factori și care niciodată nu funcționează singuri. Sunt factori care se potențiază unii pe alții până când, din păcate, duc la obezitate. Iar biologia noastră este foarte puternică. Mecanismele de apărare ale corpului fac menținerea greutății extrem de dificilă prin voință. Deci, dacă ai încercat până acum doar prin voință să să menții greutate și n-ai reușit, nu e de mirare. Biologia ta este cea care te-a făcut în primul rând să supraviețuiești și să fii aici în viață. E foarte greu să te bați cu ea. Iar știința a schimbat regulile jocului. Noile terapii acționează la nivel biologic, corectând semnalele dereglate, iar tratamentul este un maraton, nu un sprint. Da, managementul eficient este cronic, personalizat și necesită ghidaj medical. Iar înțelegerea științifică a obezității deschide calea către abordări mai eficiente, mai sigure și cel mai important mai pline de empatie pentru milioane de oameni afectați.
Bun, iată că acesta este încă un vlog despre obezitate și probabil că ne așteaptă multe altele în care putem poate să intrăm în fiecare din aceste arii. Ce zici? Să vorbim un pic despre influență socială, să vorbim un pic despre activitatea individuală, despre activitatea din mediul tău, despre consumul de alimente și așa mai departe. Dacă ai chef să le spargem pe pe căprărie așa și să le discutăm punctual de pe această hartă, lasă-mi un comentariu jos și o să o să revin cu un astfel de material. Până atunci poți să te uiți la materiale pe care deja le avem, adevărul despre grăsime, ce se întâmplă în corp când te înfometezi. Avem material despre ce-ți spune corpul când ai o greutate în plus, care sunt semnele pe care corpul ți le transmite. Pentru că de multe ori oamenii nu știu că au greutate în plus, dar o au. Bun. Apoi, greșeli pe care le faci când încerci să slăbești. Cum să reduci pofta de dulce? Cum poți să slăbești de sărbători? Apropo de sărbători, e un subiect actual. Bun, dacă sunt întrebări, lăsați-le jos în comentarii. Din nou, mulțumesc Novo Nordisk pentru faptul că sprijină acest material educativ despre obezitate și ca mesaj final, cu ce mi-ar plăcea să rămânem după toată această polologhie este că obezitatea este extrem de complexă. Doar uită-te la harta asta. E E foarte greu s-o înțelegi. Trebuie să stai zile întregi ca să vezi care e legătura între toți acești factori. Și probabil că nici măcar nu sunt toți factorii cunoscuți aici. Deci da, e o chestie complexă. Și când vezi pe cineva care suferă de obezitate, nu te gândi la slaba lui voință. Gândește-te la această hartă și gândește-te la cât de mulți factori legați între ei pot să fie influențați la acea persoană. Nici nu știi și atunci nu merită niciodată acea persoană să fie judecată. Ea trebuie mai degrabă ajutată și sper ca oricine suferă de obezitate să ajungă la acest material, să vadă acest material și să înțeleagă în primul rând complexitatea idei pentru că odată ce ai înțeles cât de puternic e adversarul tău, de abia atunci poți să-ți cauți armele potrivite pentru a te lupta cu el. Bun, din nou mulțumesc, Novo Nordisk și îți mulțumesc ție că ai rămas până acum. Ciao, pe curând.
