Hai să vorbim despre ordine și dezordine. Ai putea crede că e un subiect doar casnic, un subiect care ține de preferința fiecărui om în parte, dar dovezile științifice sunt cât se poate de clare: dezordinea este nesănătoasă pentru mintea noastră, pentru corpul nostru, până în punctul în care dezordinea poate fi fatală pentru anumite persoane. O să vorbim despre asta imediat.
Ordinea, în schimb, este sănătoasă. Ordinea respiră sănătate, curățenie, productivitate și lipsă de stres. Și eu, anecdotic, o pot confirma. Eu iubesc ordinea, îmi place să fie ordine peste tot și o mențin și o fac atunci când apare dezordinea în jurul meu. Mă refer la curățenia din casă, mă refer la curățenia din bucătărie, mă refer la curățenia din sertare. Atenție, atenția acelor persoane care au super ordine și curățenie în casă, dar când deschizi sertarul este totul tixit. Aia este dezordine și o să vedem cum ne poate afecta.
Îmi place să am ordine în acte și am toate actele aranjate pe căprării: pe chestii personale, pe chestii care țin de apartament, pe chestii care țin de sănătate. Dosarele medicale sunt aranjate cronologic pentru fiecare membru al familiei. Documentele pe desktop sunt aranjate și totul în jurul meu e aranjat. E atât de aranjat încât, uite, eu, de exemplu, acum știu că dacă mă duc cu mâna în partea aia, o să găsesc cafeaua.
Și dacă mă duc un pic mai în stânga mea, o să dau de altă cafea și aici o să fie sigur alt sortiment. Și asta pot să fac, în general, cu tot ce este în această bibliotecă. De exemplu, știu că dacă mă duc încolo, în capăt, în colț, o să dau de „Tratatul de principii de medicină internă Harrison”. Știu că dacă mă duc în direcția aia, acolo o să găsesc cartea „Outlive”, scrisă de Peter Attia. Și asta e valabil, în principiu, și pentru bibliotecă, și pentru sertarele mele, și pentru șifoniere, și așa mai departe.
Și de aici vreau să mergem la a defini, totuși, ordinea și dezordinea, pentru a ști la ce ne referim. Pe scurt, ordinea este starea de organizare și aranjare adecvată a obiectelor, iar dezordinea este lipsa acestei organizări, ceea ce poate influența atât starea fizică, cât și cea psihică a unei persoane. Și o să explicăm imediat de ce.
Pentru că ordinea, în mod cert, și anecdotic, v-am zis, mie îmi place ordinea și mă simt bine în ordine. Și e dovedit științific că creierul nostru preferă organizarea, pentru că atunci când este organizat și trăiește într-un mediu ordonat, productivitatea crește. Dacă eu știu că am nevoie de un pasaj din cartea pe care v-am arătat-o și mă duc țintă la acea carte, o deschid și citesc acel pasaj, creierul meu, pe lângă faptul că am făcut-o foarte rapid, o să fie foarte, foarte satisfăcut de productivitatea sa.
Dacă eu am nevoie de această carte și încep s-o caut și nu știu unde este, și încep să caut în sertare și așa mai departe, dacă am nevoie de certificatul de naștere al copilului că trebuie să-i fac pașaportul și încep să caut în toată hârțoaga aia, dacă am nevoie de un condiment și încep să-l caut prin toate sertarele, dacă am nevoie de orice, de un body al copilului care este cu Mickey Mouse, pentru că a început să urle că el vrea afară doar cu Mickey, și doar așa e fericit, și eu stau o jumătate de oră și caut body-ul ăla cu Mickey, creierul meu se stresează, consumă timp, se enervează, consumă resurse cognitive importante și îi scade încrederea în sine că poate să ducă lucrurile la bun sfârșit.
Creierului îi place organizarea. Creierului îi place să fie curat, să știe unde sunt lucrurile în jur și să le execute rapid, nu să caute și să piardă timp în a căuta ceva ce nu poate să găsească.
Și acum, atenție mare pentru acele persoane care deja văd că și-au tras partenerul de viață la televizor sau la calculator, fie că vorbim de doamne, fie că vorbim de domni. De cele mai multe ori, probabil că doamnele o să-și tragă soțul și o să zică: „Uite ce zice doctorul, ce ți-am zis de 1000 de ori!”. Atenție mare, ordinea și dezordinea, uneori, pot fi subiective.
Poți să ai un birou care, aparent, este dezorganizat. Cineva care intră la tine în birou și vede un birou plin de acte, de tot felul de agende, tot felul de cărți, se poate gândi: „Uau, e dezorganizat!”. Dacă tu știi ce este acolo, pentru tine acel birou aparent dezorganizat poate să însemne ordine.
Și am dat deseori de astfel de persoane. Nu știu, de profesori, în biroul cărora intram și vedeam un birou aparent dezorganizat. Și profesorul respectiv îmi zicea, la un moment dat: „A, stai, uite, vreau să îți arăt ceva!” și imediat lua cartea și, de sub carte, scotea un document pe care îl arăta. Sau avea un studiu de vorbit și, pac, îl scotea imediat de sub alte documente și ți-l arăta. Avea nevoie de, nu știu, de un pix, deschidea sertarul, imediat pixul era acolo.
Acolo, dacă tu știi unde se află lucrurile tale, e posibil uneori ca dezordinea aparentă să fie ordine pentru tine. Deci dezordinea e ușor subiectivă uneori, dar nu de fiecare dată, și o să vedem de ce.
Efectele negative ale dezordinii pentru creierul nostru
Este dovedit științific că atunci când în casa ta este dezordine, ai un nivel crescut de cortizol, de stres. Asta este demonstrat în studii unde s-a măsurat nivelul de cortizol în diferite case și s-a constatat că nivelul de cortizol era mai ridicat la femeile care trăiau în case dezorganizate.
Dacă este dezordine în casă, nivelul tău de cortizol e mai mare și asta se poate întâmpla fără să ne dăm seama, pentru că, atunci când trăiește într-o casă în care își dă seama că orice lucru de care va avea nevoie va necesita 10 minute de căutare, creierul tău este stresat din oficiu. Dacă stai într-o casă în care nu știi unde se află lucrurile, știi că orice vrei să faci o să fie îngreunat de procesul de dezordine.
Dacă, cum ziceam, în sertarele tale sunt ticsite tot felul de lucruri de care nu ai nevoie, iar în casă e perfect curat, creierul tău știe că în sertarele alea nu e ce trebuie. Și asta îți dă un pic de stres zilnic, cronic.
Dacă, și mai mult, în casa ta este dezordine aparentă, se vede că e dezordine, ai un stres vizual, ai probleme de memorare a locului unde se află anumite lucruri și, practic, te predispui la a trăi în acel stres constant.
Bucătăria dezordonată și riscul de obezitate
Există anumite zone care sunt direct asociate în studii cu efectele dezordinii, cum este bucătăria. Se pare că persoanele care trăiesc în case cu bucătării dezordonate au un risc cu 77% mai mare de a dezvolta obezitate sau de a fi deja obeze față de persoanele care trăiesc în bucătării organizate.
Aici e foarte greu să ne dăm seama dacă dezordinea duce la obezitate sau dacă, pur și simplu, delăsarea lor sau felul lor de a gândi duce și la obezitate și la dezordine, dar cele două par să fie corelate.
Cert este că, într-o bucătărie dezorganizată, în care ai tot felul de covrigei aruncați pe blat, ai pungile cu pâine și covrigi ticsite, ai caserolele peste tot amestecate, ai mâncarea peste tot la dispoziție, îți este mult mai ușor să mănânci fără intenție.
Într-o bucătărie care este lună, complet organizată, ai un bol cu fructe sănătoase și legume. Dacă îți este foame, te duci, iei un ardei și îl mănânci. Ai câteva nuci puse acolo, și în rest este lună, n-o să îți vină să mănânci altceva. Ai mâncarea frumos pusă în caserole sau în cratițe, în frigider. Știi clar că aia este mâncarea de prânz, te duci, mănânci prânzul și apoi ai terminat, nu mai mănânci până seara.
Dacă, în schimb, în bucătăria ta sunt tot felul de bombonele, ciocolăți, o să mai mănânci din ele. Iar asta este foarte probabil să te ducă la acel risc crescut de obezitate. Atenție! 77% mai mare risc de obezitate înseamnă că în casele unde domină dezordinea în bucătărie, numărul de persoane obeze este aproape dublu față de persoanele care trăiesc în ordine.
Deci, dezordinea în bucătărie te duce la probabilitatea unor alegeri alimentare nesănătoase.
Dezordinea și sănătatea fizică
După cum am văzut, dezordinea duce la efecte negative asupra psihicului. Haideți să vedem care e treaba cu sănătatea fizică.
Te gândești: „Ok, te stresezi, dar fizic oare ce poți să pățești?” Aici împărțim lucrurile, în principiu, în două categorii:
- Insalubritate, care duce la efecte fizice clare.
- Riscul de accidentare.
Hai să le luăm pe rând.
Impactul dezordinii asupra sănătății fizice
În primul rând, crește expunerea la alergeni. Dacă ai multe obiecte aruncate peste tot, ai tot felul de bibelouri pe polițe, îți este greu să faci curățenie sub ele. Asta nu înseamnă că de fiecare dată ar trebui să ridici bibelourile și să ștergi sub ele, probabil că o să faci asta mai rar.
Ce se va întâmpla atunci? Se va depune praf, se vor depune acarieni, se pot dezvolta mucegaiuri, iar toate aceste lucruri creează medii favorabile pentru bacterii și fungi.
Deci, o casă dezordonată, unde toate lucrurile sunt aruncate peste tot și este haos, este mult mai probabil să fie insalubră. Chiar dacă tu ai curățenie la suprafață, dar în sertare este totul ticsit, acolo se pot dezvolta mucegaiuri, bacterii, fungi și alte microorganisme dăunătoare.
Crearea acestor zone insalubre poate să ducă la probleme care țin de apariția dăunătorilor, cum ar fi gândaci, șoricei și altele. Dacă ai casa extrem de încărcată, cu lucruri aruncate peste tot, e clar că nici nu vei putea face curățenie eficientă acolo. Se pot depozita fărâmituri și alte resturi care atrag acești dăunători, oferindu-le locuri ideale pentru a se ascunde.
Acum putem să vorbim și despre riscurile fizice ale dezordinii. Și te gândești: „Măi, ce riscuri fizice se pot întâmpla când este…?”
Dezordinea, și aici cel mai elocvent exemplu, este acela în care te împiedici noaptea de obiectele lăsate prin casă. Asta se întâmplă des atunci când ai, de exemplu, copil care are un loc de joacă, dar îi place să se joace cu Lego prin casă. Și tu ți-ai făcut curățenia, e ordine în sertare, dar zici: „Ce mă, lucru? S-a jucat copilul, e seara târziu, hai să ne culcăm cu toții, asta este, facem curat mâine.”
Dacă trăiești și cu un senior în casă, care noaptea se trezește – și noaptea seniorii, de regulă, se trezesc mai des să meargă la baie – acest senior poate să treacă pe holul unde copilul s-a jucat cu Lego, să calce pe o piesă de Lego. Călcatul pe piesa de Lego este extrem de dureros, și poate să cadă. Iar în urma acelei căzături, el fiind noaptea, neavând reflexele bine dezvoltate, fiind adormit, poate să aibă o fractură de col femural.
Am vorbit despre fracturi de col femural în materialul nostru despre osteoporoză, o să lăsăm link jos în descriere, dar după cum am văzut în acel material, fracturile de col femural te pun la pat în majoritatea cazurilor. Iar mortalitatea în cazul fracturii de col femural este asemănătoare cu mortalitatea din cauze oncologice.
Deci, iată cum o dezordine aparent inofensivă poate, în cascadă, să degenereze și să ajungă să omoare un vârstnic. Nu direct că e dezordine și el moare, dar prin lucruri care se înlănțuie unele după altele: piesa de Lego lăsată pe jos, fără intenția de a face ordine într-o casă unde este, de regulă, dezordine, un bătrân care calcă pe acea piesă, cade pe jos, face fractură de col femural și, din păcate, decedează într-un an.
Pentru că fracturile de col femural sunt păcătoase. Dacă n-ajungem chiar atât de departe, putem să ne gândim la faptul că și noi ne putem accidenta.
Te-ai trezit noaptea, nu știu, bate cineva la ușă din greșeală, te-ai trezit, alergi spre ușă, ai călcat peste piesa aia, te-ai lovit de jucăria aia de pe jos, te împiedici, cazi, te lovești. Deci, probleme fizice care pot să apară în urma dezordinii de pe jos.
Apoi, obiectele pot să cadă de pe polițe. Dacă este cutremur sau dacă, pur și simplu, se desprinde polița – o poliță care e ticsită cu bibelouri și chestii care stau unele peste altele – acele obiecte pot să cadă peste oamenii din casă și astfel pot să apară accidentările.
Copiii care trăiesc în case dezordonate au un risc mult mai mare de a se accidenta cățărându-se.
Cum ne afectează dezordinea viața
Piese de care ne putem lovi într-o casă dezordonată… Și mi se pare că toate astea sunt motive clare pentru a ne regândi abordarea față de ordine și pentru a recâștiga ordinea aceea în viața noastră.
O să ajungem și la acest capitol și o să explic cum poți să faci asta, dacă ți-e greu să faci asta. Dar, până atunci, vreau să vorbim despre semnele că dezordinea îți afectează viața.
Pentru că foarte mulți oameni zic: „Frate, pe mine nu mă interesează, așa m-am obișnuit, e dezordine la mine în casă, nu mă interesează.”
Iată de ce ar trebui să te intereseze.
Primul semn și cel mai important este acela că te simți jenat să primești oaspeți. Dacă ți se întâmplă să zici: „A, e Marian jos, dar hai că nu-l chem, că e cam dezordine.” Sau „Aoleu, e cam dezordine la noi în casă, nu putem să chemăm oameni.”
Când te simți jenat să primești oaspeți în casă pentru că e dezordine, ăsta este primul semn direct că dezordinea îți afectează viața.
Ce înseamnă asta? Nu înseamnă că te judec, înseamnă că viața ta poate fi mult mai frumoasă dacă schimbi câteva lucruri, cum ar fi să faci ordine în casă.
Sau când grămezile de obiecte cresc constant. Tot ai acel scaun pe care se acumulează haine. Ai acea poliță unde se acumulează haine fără niciun fel de rost. Ai polița aia unde se acumulează cărți, reviste, acte. Ai sertare care acumulează obiecte până la punctul în care trebuie să le tamponezi acolo, să le comprimi, ca să se închidă sertarul înapoi.
Semn că dezordinea te afectează. Te împiedici des de obiecte plasate necorespunzător. Piese Lego… ador Lego, îmi place să fac Lego, dar e bine să facem ordine după ce am făcut Lego.
Apar probleme cu mucegaiul, cu dăunătorii, miroase a mucegai în casă. Sau dezordinea îți afectează activitățile zilnice: pierzi timp căutând haine, documente și alte lucruri.
Un alt semn e acela când copiii care trebuie să plece la școală nu-și găsesc lucrurile:
- „Unde-i ghiozdanul?”
- „Unde e haina?”
- „Unde este caserola?”
E un semn că dezordinea te afectează.
Acum, cum poți să aduci ordinea înapoi în casa ta? Și de ce ai face asta? Pentru că, în mod cert, ordinea îți crește nivelul de fericire.
Mie personal mi-l crește. Casă în care maică-mea… paranteză personală acum… maică-mea… sau să reformulez: nu am întâlnit în viața mea – în viața mea n-am întâlnit – n-a fost o singură persoană din prietenii noștri de familie care să o cunoască pe maică-mea mai bine, la modul la care să ajungă pe la noi prin casă, să vadă ce face mama, ce activități zilnice are, și care să nu-mi spună:
„Băi, omule, n-am întâlnit în viața mea o persoană care să facă curățenie mai mult și mai bine decât maică-ta. N-am văzut în viața mea o persoană mai organizată ca maică-ta.”
Mama este, efectiv, dacă ar trebui să pui în DEX o poză la cineva, la „profesionist în ordine și în curățenie”, ai putea să pui o poză cu mama.
Mama, de exemplu, nu-și găsește o femeie care s-o ajute sau un om care s-o ajute cu curățenia în casă, pentru că una din cerințele curățeniei săptămânale în casă este să miști frigiderul din loc ca să ștergi sub frigider.
Mama este cea care mi-a explicat și m-a învățat că praful nu se șterge doar de pe suprafețele pe care le vezi. Se șterge de pe tocul ușii, se șterge de pe lustră, se șterge de pe televizor, se șterge de pe suprafețele de deasupra, de pe polițele pe care nu le vezi. Și nu o dată pe an, nu la curățenia de primăvară, ci în fiecare săptămână. Mama este cea care, când eram mici – o să ajungem și la asta – dădea cu aspiratorul zilnic.
Mama e cea care m-a învățat că atunci când dai cu aspiratorul, nu te duci „dus-dus-întors-dus-întors”, te duci încet cu aspiratorul pe jos, ca el să aibă timp să aspire praful.
Maică-mea e cea care m-a învățat că atunci când ștergi praful de pe o suprafață, nu ștergi așa, ca să amesteci praful.
Când ștergi praful, iei cârpa și te duci așa… Dacă, uite, dacă ecranul ăsta e o suprafață de șters, te duci așa, după care întorci cârpa și te duci cu ea așa, după care întorci și te duci așa, astfel încât, în permanență, partea asta cu care ștergi din față rămâne murdară, iar partea asta este curată.Nu faci așa, pentru că așa împrăștii praful.
Deci, maică-mea este cea care ne-a învățat să trăim în curățenie și, de atunci, probabil, mie îmi place ordinea. Nu la modul atât de obsedat, dar îmi place.
Părinții îi învață pe copii să fie ordonați
Alte obsesii… De exemplu, noi, când eram mici, ne scuturam hainele când veneam de afară. Nu e multă lume care o să înțeleagă asta. Deci, noi, când veneam de afară, ne dădeam hainele jos, ne îmbrăcam în haine de casă. Nu stăteam niciodată în haine de afară în casă, ceea ce e un lucru corect.
Pentru că afară există poluare, tot felul de… tot felul de răufăcători pe care nu e bine să-i aduci în casă. Noi ne dădeam hainele jos, dar le și scuturam. Ieșeam la balcon, închideam ușa de la balcon ca praful din scuturat hainele să nu intre în casă și ne scuturam hainele. Noi ne scuturam părul în baie înainte de a ne culca, dacă nu ne spălam pe cap. Ce mai făceam? Făceam tot felul de trăznăi de-astea.
Cert este că – și culmea este – pe maică-mea a învățat-o asta o vecină de-a ei când era mică. Avea vreo șapte-opt ani și se ducea la ea în vizită. Și vecina ei îi spunea:
„Dragă Tania, eu nu pot să mă simt bine și să-mi beau cafeaua dacă n-am făcut un pic de ordine dimineața, când mă trezesc.”
Și vecina aceea, ceea ce făcea era să se trezească dimineața, își făcea patul, se spăla pe dinți, pe față, lua o cârpă udă și ștergea pervazurile din casă, pentru că de afară vine praf, se așează pe pervazuri.
Ea ștergea pervazul cu o cârpă, ștergea mesele cu o cârpă și, de-abia atunci, cu un aer de prospețime și de curățenie, se așeza și își savura cafeaua.
Și de acolo, maică-mea a prins această obsesie pentru curățenie și așa ne-a învățat și pe noi să facem curățenie.
În esență, de ce ți-am povestit toate aceste lucruri? Este pentru a înțelege că noi, dacă ne dorim copii care să fie organizați în viață și cărora să le meargă bine, suntem cei care trebuie să-i învățăm pe copiii noștri să facă curățenie.
Maică-mea ne-a dat acest exemplu. Ce făcea maică-mea și ce a făcut foarte corect este că nu ne-a făcut la fel de obsedați. Adică nu ne punea în fiecare zi să facem curățenie, după cum își dorește ea. Aveam zile în care, nu știu, stăteam la calculator, lucram, citeam. Venea mama cu aspiratorul în cameră și zicea: „Ok, ridică picioarele să dau cu aspiratorul sub picioare.”
Și eu ridicam picioarele, și ea dădea cu aspiratorul sub picioare. Dar asta nu era singura atitudine. Odată la două-trei zile, făceam cu toții curat.
Adică, când trebuia să facem curat cu toții, făceam cu toții curat.
- „Mișa, tu speli podeaua.”
- „Serioja, tu dai cu aspiratorul.”
- „Tata făcea hainele, întindea hainele, nu știu ce făcea.”
- „Mama făcea treabă în bucătărie.”
Și atunci, cu toții aveam o activitate de curățenie care era plăcută. Era ca un sport în familie. Dădeam tare drumul la muzică – ceva rock’n’roll, ceva muzică din asta antrenantă – și toată lumea făcea „sport”, făcând curat în casă.
Satisfacția era una generală, adică învățam cu toții că, după ce s-a făcut curat, mamă, era foarte tare! Făceai partea ta, toată lumea își făcea partea, și casa mirosea frumos, era aerisită, era totul organizat, aranjat din efortul nostru comun.
Și asta este ceva ce ar trebui să-i învățăm pe copiii noștri: nu să facem noi totul. Nu să stea el pe tabletă, să stea la televizor și noi să curățăm încontinuu după el. Nu e bine să facem noi în plus doar pentru că suntem adulți. Nu trebuie să transformăm copiii în niște mici muncitori ai casei care fac mereu curat.
Nici în extrema asta nu e bine să mergem, dar trebuie să-i facem pe copii să participe la curățenia în casă. Eu, de exemplu, după cum știi probabil deja, am doi copii.
Anastasia, care este mai mare, are 10 ani. Ea, după ce mâncăm – noi punem masa, noi punem farfuriile, noi mâncăm la masă – Anastasia, după ce ne ridicăm de la masă, ajută la strângerea mesei.
N-o face doar ea, dar ea duce farfuriile, le mai spală, le mai clătește, strânge, adică participă împreună cu noi la ceea ce înseamnă ordinea de după masă. Duce și aruncă gunoiul. Are niște sarcini care sunt potrivite vârstei ei.
Copilul mic, Vanani, cea care are doi ani și jumătate, are și ea niște sarcini.
De exemplu, ea spală balconul, scutură hainele… nu glumesc, nu face asta.
Dar Vanani, ceea ce face este: ne jucăm cu tot felul de magneți pe care îi avem strânși într-o cutie mare de la IKEA. După ce ne-am jucat, înainte să mergem la culcare, de multe ori o rugăm să ne ajute să strângem înapoi acei magneți.
Și ea se bucură foarte tare! O întreb: „Vanani, vrei să strângem magneții de pe jos?”
„Da!!!” – țipă efectiv că vrea să strângă magneții de pe jos.
Dacă o trimit să facă asta singură, n-o s-o facă până la capăt, dar dacă mă duc la ea și luăm câte un magnet și-l aruncăm în cutie, ea stă și participă la a face ordine după ce s-a jucat.
Este un exemplu foarte bun pe care îl putem da copiilor și îi putem forma în a face ordine ulterior în viața lor.
Deci, copiii trebuie implicați de mici în menținerea ordinii în propria casă.
Cum să începi să fii mai ordonat
Acum, ce să faci totuși dacă n-ai avut parte de acest comportament sau dacă, pur și simplu, din vari motive, nu s-a lipit ordinea de tine?
Ai înțeles care sunt beneficiile ordinii, care sunt dezavantajele dezordinii și vrei să începi să faci ordine. În primul rând, începe cu zone mici. Nu te apuca și nu avea așteptări nerealiste. Nu te aștepta să zici: „Gata, sâmbătă încep să fac ordine și fac curățenie de primăvară în toată casa!”
E ok dacă îți iese, dar de multe ori nu ne iese. Așa că apucă-te de spații mici. De multe ori, și în casa mea se întâmplă ca lucrurile să fie delăsate în timp și să constat că anumite zone sunt dezorganizate. Când văd asta, încep să fac ordine. Fac câte puțin în fiecare zi.
De exemplu, într-o zi știu că mă apuc de șifonierul de sub televizor. Îl fac și-mi ia 20 de minute și este lună acolo. Iau și arunc tot ce nu-mi trebuie, tot ce s-a strâns: tot felul de broșuri, tot felul de cărți de instrucțiuni, cutii de la lucruri pe care le-am luat și am zis că poate am nevoie de ele. Le iau pe toate, le arunc, fac ordine doar în locul ăla.
Am terminat. Gata, am plecat! Într-o altă zi o să fac ordine în dressing. Mă duc și am tricourile un pic dezorganizate, iau și le organizez pe toate. Am terminat, am plecat! Altă zi, o să fac ordine în sertare. O dată pe an, o să fac ordine în acte. Iau mapele, le desfac, le reorganizez în ordine cronologică pe categorii, le pun acolo. Deci, apucă-te să faci ordine, dar începe cu o zonă mică: un birou, un sertar. Și după aceea, ajungi așa să treci prin toată casa.
Sfaturi pentru a menține ordinea
Nu-ți propune obiective nerealiste. Implică toți membrii familiei, nu face asta singur. Fă ordinea plăcută. Nu-i certa pe ceilalți, dar zi: „Uite, am o idee super șmecheră pentru sâmbătă! Dăm drumul la muzică, tu iei cârpa, mopul, eu iau aspiratorul, pac-pac, să vezi ce distracție o să fie!” Habar n-am, vă distrați voi cumva, dar implică toți membrii familiei în a face ordine.
Și scapă de obiectele alea inutile! De multe ori, fix obiectele inutile sunt cele care ne împiedică să facem ordine, pentru că e greu să faci ordine într-o casă foarte ticsită, îmbâcsită, plină de lucruri. Uită-te la polița aia: ai 20 de bibelouri! Dă-le încolo! Ai nevoie de toate bibelourile alea? Toate? Chiar te ajută? Adică chiar te fac să te simți bine? Dacă te fac să te simți bine, asta e. Dar chiar ai nevoie de toate bibelourile alea?
Ia și tu, ia 15 și dă-le cadou cuiva! Păstrează-le pe alea 5 care chiar te bucură. Chiar ai nevoie de toți magneții ăia de pe frigider? Hai să înțeleg…Păstrează și tu poza lipită acolo și încă ceva, dar n-ai nevoie de 15 magneți. Că 15 magneți sau 20 de magneți pe frigider îți dau senzația aia de dezordine.
Chiar ai nevoie de toate cutiile alea de la lucrurile pe care le-ai luat? Nu ai nevoie de ele! Garanția se menține și dacă n-ai cutia. Dacă se strică un obiect pe care l-ai luat, aruncă cutiile! Ai nevoie de toate cablurile alea? Păstrează câte două de fiecare și dă-le cadou pe celelalte cuiva.
Cum să renunți la lucrurile de care nu ai nevoie
Când fac ordine, iau un obiect, mă uit la el. Iau obiect, orice obiect, adică niciun obiect nu scapă. Mă uit la el și mă întreb următorul lucru: l-am folosit în ultimul an? E valabil pentru haine, e valabil pentru sacouri, e valabil pentru încălțări, e valabil pentru absolut orice obiect pe care îl poți lua în mână.
L-am folosit pe ăsta în ultimul an? Uite, pe ăsta l-am folosit acum câteva zile, am capsat cu el, înseamnă că am nevoie de el. Sau cafeaua asta Zori, am folosit-o în ultimul an? Da, am folosit-o dimineața asta, am băut trei cappuccino cu cafeaua asta Zori, e cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată. Deci rămâne.
După care ajung la telecomanda asta. Băi, am folosit telecomanda asta? E de la un televizor pe care îl am în boxă. Nu. Poate cumva… senzația este că „stai, că poate la un moment dat o să am nevoie de ea.” Era un banc cu un rus care ținea toate tâmpeniile și le strângea în balcon și, la un moment dat, îi găsește un prieten în balcon un schi. Dar nu era pereche de schiuri, era un singur schi, de la un picior.
Zice: „Ce faci cu asta?”
„Cine știe, poate am nevoie odată de ea. Poate găsesc cealaltă pereche și am nevoie de ea.”
Deci atitudinea asta este cea care ne îmbată. Și de multe ori creierul tinde să gândească așa. Exercițiul cel mai bun în a rezolva această problemă este să iei fiecare obiect în mână și să zici: „L-am folosit în ultimul an?”
Dacă răspunsul este nu, pleacă la gunoi, pleacă la donat, pleacă la casat, pleacă la reciclat, oriunde vreți voi, dar nu mai stă în casă. Și, în felul ăsta, uneori ajungi să arunci 80% din lucrurile pe care le ai, fie în dressing, fie în sertare, fie în debara și așa mai departe.
Și ajungi să ai o casă curată, o casă care este mult mai liberă, mult mai ușor de curățat.
Descoperirea penicilinei
Înainte de a încheia, vreau să spun două lucruri. Unul este că acest material e intens inspirat dintr-un material asemănător al doctorului Kamarovsky, pe care îl urmăresc. Este inspirat și îmbunătățit cu informații personale și alte studii pe care le-am găsit.
Și un al doilea lucru pe care vreau să-l spun, lucru pe care l-am văzut acolo – de aceea îl menționez pe doctorul Kamarovsky – este un exemplu de dezordine care a salvat zeci de milioane de vieți.
Și asta s-a întâmplat datorită unui eveniment petrecut în 1928, când un laborant de la Oxford, pe care îl chema Alexander Fleming, se întoarce dintr-o vacanță lungă și își găsește laboratorul în plină dezordine.
Acum, am căutat datele astea și nu se știe dacă el era un laborant dezordonat sau dacă studenții sau rezidenții care lucrau la el în laborator erau dezordonați. Cert este că se întoarce din vacanță și găsește laboratorul efectiv dezordonat.
Toate plăcuțele aruncate, bacteriile dansau pe masă – și nu e o metaforă, pentru că laboratorul studia stafilococi și stafilococii creșteau peste tot în acele plăcuțe Petri, unde se fac culturi de stafilococi.
Însă, în momentul în care începe să facă ordine, observă că pe anumite plăci din acestea Petri, pline de stafilococi, au început să crească mucegaiuri. Și în anumite plăcuțe în care creșteau mucegaiuri, stafilococii fugeau din calea mucegaiului.
Adică, în mod normal, trebuia să fie stafilococi peste tot, dar acolo unde creștea mucegai, nu mai era stafilococ.
Și atunci acest laborant, Alexander Fleming, s-a gândit că acel mucegai are ceva ce sperie stafilococii.
Și, ulterior, după multe teste, multe experimente și izolări de substanțe din acele mucegaiuri, mucegaiul acela care a crescut peste stafilococ și care l-a speriat a luat o denumire. Iar denumirea mucegaiului este Penicillium notatum, care a dus la descoperirea primului antibiotic, anume penicilina, care a salvat zeci de milioane de vieți.
Și așa s-a făcut descoperirea penicilinei.
Revelațiile și descoperirile sunt accidentale
Și să știi că ăsta nu este un caz izolat.
Citeam recent un articol – ca și paranteză – în Nature, în care se pare că oamenii au studiat aceste descoperiri și s-a constatat că 80% din descoperirile pe care le avem – și aici vorbim despre medicație, despre asocierea anumitor simptome cu anumite boli, despre tratamentul anumitor lucruri – 80% din descoperirile din medicină sunt accidentale.
Adică eu mă apuc să fac ceva și pe drum găsesc un rezultat la care nu mă așteptam.
Simplul fapt că tu cercetezi, simplul fapt că ești om într-un laborator și ești dezordonat și din acea dezordine apare un mucegai care sperie stafilococii și tu descoperi penicilina… asta este esența medicinei.
Deci oamenii n-au căutat un antibiotic pentru stafilococ. Oamenii l-au descoperit din greșeală, când au plecat în vacanță și s-au întors într-un laborator dezordonat.
Concluzii
Probabil că, și sper că, te-am convins să ai ordine în casă, pentru că ordinea nu este doar o chestiune de estetică, ci este o chestiune de sănătate mintală și fizică.
Un mediu organizat reduce stresul, îmbunătățește starea fizică și psihică, și e bine să impui reguli clare în menținerea ordinii în casa ta.
Fă din ordine o activitate plăcută de familie și exersați cu toții ordinea.
Dacă ajungi din nou la dezordine, nu e capăt de țară, poți să te apuci de locuri mici și să faci ordine treptat.
Zi-mi tu cum faci ordine. Zi-mi tu ce ai învățat de la părinții tăi, de la mama ta, în privința ordinii. Zi-mi niște secrete.
Vreau să aflu niște secrete pe care nu le știu! Secrete de curățat. Există ceva ce nu știu? O combinație de detergenți, o schemă? Ce faci întâi? După aia faci altceva?
Vreau secrete despre cum se face curățenie corect, despre cum se face ordine.
Scrie-mi asta jos în comentarii.
Iar eu îți mulțumesc că ai rămas până aici.
