Dr. Mihail: Doamna doctor, bine ați venit!
Andreea Costea: Mulțumesc frumos pentru invitație, Mihaele! Este o adevărată plăcere să fim împreună astăzi și sper să fiu personajul care va deschide lumina asupra acestei afecțiuni, boala cronică de rinichi, și va fi atât de frumos popularizată până la urmă în țară, pentru că avem nevoie de așa ceva.
Dr. Mihail: Avem nevoie și vreau să vă zic că în mintea mea, în toate cunoștințele mele medicale, cumva rinichiul e acel organ care face pipi. Și eu, ca chirurg, ca și chirurg, trebuia să știu că rinichiul are niște uretere, trebuia să știu unde pe unde trec acele uretere ca să le evit într-o plagă și cam atât. Așa că am o o tonă de întrebări și de curiozități.
Andreea Costea: Cum stați? Abia aștept să pui întrebările, pentru că aștept de mult această ocazie de a fi invitată până la urmă la acest tip de podcast, pentru că nefrologia, rinichii și universul nostru medical are nevoie de multă susținere și de multă prezență pe această piață media, tocmai pentru că suntem foarte puțin vizibili.
Dr. Mihail: Da, corect. Și mă gândesc așa… De ce oare ficatul… Adică toată lumea știe de ficat, există suplimente care îți protejează ficatul, toată lumea se îngrijorează la ce trebuie să facă sau să nu facă pentru a proteja ficatul… Dar [rinichii] sunt așa foarte în umbră, nu? Adică ai doi rinichi și cam atâta știi despre ei.
Andreea Costea: Lumea consideră că dacă sunt puțin mai jos decât ficatul, ar trebui să rămână și în umbră, ceea ce nu este cazul. În primul rând, sunt doi. Ficatul este unul singur. Ficatul este fabrica, iar rinichii sunt gardienii. Sunt un univers în universul nostru și noi suntem o mică parte de univers, de Cosmos.
Dr. Mihail: Corect. Acuma, legat de de specializarea dumneavoastră ca nefrolog… Ce face de fapt un nefrolog și care e diferența între un nefrolog și un urolog?
Andreea Costea: Diferența este foarte clară. Practic, nefrologul este cel care se ocupă de partea medicală. Este cel care face diagnosticul bolilor renale și a aparatului urinar, nu ne rezumăm strict la rinichi. Avem o patologie extrem de vastă, sunt tratate întregi scrise de Nefrologie. Urologii sunt companionii noștri în această activitate, pentru că ei reprezintă partea intervențională, ei fac chirurgia sistemului urinar. Și atunci suntem ca Yin și Yang, din punctul meu de vedere. Și chiar așa am și crescut în această specialitate, alături de urologi, nefrologii, și împreună întotdeauna cred că am fost o echipă imbatabilă.
Dr. Mihail: Și atunci cu ce se ocupă mai exact un nefrolog? Ce face un nefrolog?
Andreea Costea: Un nefrolog preia un pacient care își declară o afecțiune, îl supără ceva sau este trimis de un alt coleg către Nefrologie. Este cel care diagnostichează boala renală și apoi tratamentul este stabilit de către nefrolog. Și, bineînțeles, terapia se poate întinde pe o perioadă scurtă de timp sau pe o perioadă lungă de timp. Dacă este nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a închide acest cerc vicios, va trebui să apelăm la urolog. Și atunci el va interveni, indiferent de parte feminină, masculină, indiferent de afecțiune, acolo unde avem nevoie de un bisturiu adevărat, apelăm la urologi, la colegii noștri.
Dr. Mihail: Deci nefrologul se ocupă în esență de rinichi, tratează rinichii.
Andreea Costea: Da, și absolut și urologii tratează rinichii și ei intervin în anumite boli, anumite afecțiuni sunt specifice urologiei, însă nefrologii deseori le diagnostichează.
Dr. Mihail: Ok. Și eu, de exemplu, cum știu că trebuie să ajung la un nefrolog sau când trebuie să mă vadă un nefrolog ca să practic prevenția, să mă asigur că am rinichii ok?
Andreea Costea: Depinde acum. Dacă vorbim despre afecțiuni care au nevoie de intervenții chirurgicale, niciodată colegii, medicina de familie sau alte specialități nu vor ști exact să facă diferența, pentru că ei spun „la urologie”. Urologia este cea mai vizibilă, este cea mai cunoscută, este stindardul, să spun așa, în toate policlinicile. Primul lucru începe cu urologie, chirurgie, urologie… toate acestea. Însă, practic, nefrologul este cel care este capabil și are toate abilitățile necesare să pună orice diagnostic care implică sistemul reno-urinar. De aici pleacă apoi tipul de terapie. Dacă este o terapie de tip medicamentos, este o terapie pe care o face strict nefrologul. Dacă este o patologie care necesită intervenție chirurgicală, atunci va fi urologul care va închide întreaga terapie.
Dr. Mihail: Bun, dar pentru un pacient, da, sau pentru un adult sănătos care vrea să nu ajungă în această statistică – deci 700 de milioane de oameni pe pământ care au afecțiune renală sau insuficiență renală sau boală cronică de rinichi – e un număr mare, adică…
Andreea Costea: Este într-adevăr, este un număr foarte mare, pentru că este… vorbim de boala cronică de rinichi. Este practic o afecțiune oarecum o pălărie largă sub care se ascund alte afecțiuni care duc la acest diagnostic. Însă, bineînțeles că este rolul nefrologului și al medicinei de familie. Cel puțin la noi e mai puțin accentuat acest lucru. Această colaborare lipsește mult din peisajul medical, dar primul pas trebuie să-l facă medicina de familie în depistarea unei afecțiuni renale. Și știm foarte bine că avem la îndemână 10 analize care sunt oricând de făcut prin medicul de familie. Apoi acesta poate să trimită și către alte investigații și dacă suspiciunea devine într-adevăr o realitate, medicul de familie trebuie să dirijeze către nefrolog pacientul, ca să se continue și să se facă analizele specifice.
Dr. Mihail: Ok. Deci nu mă duc la un nefrolog pentru că așa m-am gândit eu. Mă duc la medicul de familie, fac analize și dacă am o problemă, eventual pot să-l întreb, nu, dacă nu-mi trebuie un nefrolog? Cumva așa ar trebui?
Andreea Costea: Da, așa ar fi corect. Întâi medicul de familie, apoi medicul specialist, medicul nefrolog. În România nu se întâmplă așa, să fim conștienți. Că oamenii se duc direct unde cred ei că au o problemă. Câți nu sunt care ajung direct la neurochirurg? Îi doare spatele, se duc la neurochirurg. Da, pentru că cineva i-a spus că s-ar putea să aibă o hernie. Hai să ne adaptăm totuși unui prototip de investigații și de… unui protocol până la urmă. Și să învățăm totuși oamenii că medicul de familie, acolo unde sunt înscriși – și avem mulți asigurați în România, avem și foarte mulți neasigurați, dar ăia vor umple camera de gardă întotdeauna – dar asigurații trebuie să știe că au drepturi și trebuie să știe că acest mod de a accesa serviciul prin medicina de familie este un mod sănătos până la urmă. Pentru că în felul acesta poți să previi. Dacă fiecare dintre noi – că și noi suntem oameni și noi o să avem probleme – dacă fiecare dintre noi ne-am face cel puțin o dată pe an analizele minime bazale și am… ne-am sfătui cu medicul de familie pe problemele pe care le avem la un moment dat, cu siguranță prevenția ar deveni o campanie reală. N-ar mai fi doar la nivel de hârtie, doar la nivel de programe naționale, ci ar fi într-adevăr un program aplicat, în care se văd și rezultate. Și noi asta și așteptăm.
Dr. Mihail: Ați spus de analize, că mergem la medic de familie și sunt câteva analize care pot indica că avem o afecțiune renală. Puteți să le enumerați?
Andreea Costea: Începem în primul rând cu hemoleucograma: este anemic, nu este anemic. Apoi continuăm cu probele inflamatorii: fibrinogen, VSH, proteină C reactivă. Probele renale stricte: uree, creatinină, acid uric. Sumarul de urină și urocultura întotdeauna împreună, niciodată singular.
Dr. Mihail: De ce nu singular?
Andreea Costea: Pentru că sumarul de urină îți arată anumiți factori, urocultura îți arată dacă asociază o infecție și germenele care ar fi implicat. Sunt două analize care sunt complementare. Apoi, bineînțeles, mergem și pe partea de metabolism. Da, trebuie să observăm dacă avem colesterol crescut, lipidele, trigliceridele, probele hepatice. Depistarea precoce a afecțiunilor hepatice iarăși este un factor extrem de important pentru a urmări ulterior și impactul asupra rinichilor.
Dr. Mihail: Pentru că… adică mă așteptam să-mi spuneți doar probe renale, să vedem dacă ureea, creatinina, acidul uric sunt în regulă. Te gândești că rinichii sunt ok. Dar de fapt orice alt organ sau orice alt sistem poate să influențeze negativ…
Andreea Costea: Din aceste 10 minime analize pe care le consider că sunt învățate în anul cinci de facultate, cred că deja ai un tablou. Deja știm către ce ne dirijăm. Și bineînțeles, revine nefrologului apoi să intre într-o panoplie de analize care să edifice asupra sursei problemei.
Dr. Mihail: Acum, legat de boala cronică renală… La început, oare nu există niciun fel de semne sau simptome care să spună: „E posibil să ai probleme cu rinichii”?
Andreea Costea: Boala cronică de rinichi este o boală spusă silențioasă. Hmmm… Dar acum cred că devine un concept pentru care trebuie să ne luptăm să îl diagnosticăm cât mai devreme. Da. De ce? Pentru că sunt mulți pacienți care au deja afecțiuni renale încă din copilărie sau pe parcursul vieții și au mai depistat unii o litiază, alții o boală endocrină, depinde. În momentul în care ajungi să suspicionezi boala cronică de rinichi, trebuie să ai niște analize modificate pe parcursul a minim șase luni de zile. Adică o creatinină serică care persistă crescută în acest nivel. Se repetă o dată, de două ori, de trei ori, se corectează anumite elemente depistate că nu sunt cum trebuie, dar în momentul în care persistă această creștere de creatinină, în momentul acela deja ești într-un stadiu de boală cronică de rinichi. Există o clasificare făcută, există și alte analize care certifică modificările. Însă sunt pacienți care nu știu să fi avut vreo afecțiune renală în antecedente și se trezesc la un moment dat că li se spune: „Vai, aveți probleme cu rinichii!”. Hm. Și impactul emoțional este foarte mare. De aceea, dacă ajunge la nefrolog și vine și se cercetează această problemă, se depistează care este sursa. Poate să fie o afecțiune cardiovasculară care nu a fost foarte bine ghidonată din tratament sau neglijată, probleme de nutriție, probleme de metabolism, boli endocrine neglijate, infecții care au dus, iarăși, infecții repetate care au putut să ducă la leziuni renale permanente și condițiile de mediu în care au lucrat, în care au trăit: mediu poluant, mediu de lucru cu pulberi, noxe, toxine. Toate sunt la bază. De asta am spus că rinichii sunt gardienii. Ei țipă în momentul în care deja nu mai pot să ducă această încărcătură de eliminare, de a elibera organismul de tot ceea ce este negativ.
Dr. Mihail: Adică semnele sau simptomele apar în momentul în care deja e destul de târziu. Da. Adică rinichii cumva suferă în liniște la început.
Andreea Costea: Da, ei sunt foarte liniștiți. Sunt două-trei cazuri când dor din prima, dar noi știm că trebuie supravegheați. Noi știm că ei trebuie permanent urmăriți. Care este funcționalitatea rinichilor? Fiecare medic, în toate specialitățile, ar trebui să-și pună întrebarea. Și acuma suntem în etapa aia de medicină în care se impun analizele renale înainte de orice eveniment, că este intervenție chirurgicală, că este intervenție dentară, că este cardiologică, imagistică… Toată lumea știe acuma că trebuie să verificăm rinichii, să știm care este funcționalitatea lor reală și să putem să mergem mai departe în condiții optime.
Dr. Mihail: Dar ați spus că pe analize, în general, o creatinină care este ridicată timp de șase luni înseamnă… adică îți dă o suspiciune de boală renală?
Andreea Costea: Îți dă aproape o certitudine.
Dr. Mihail: Ok. O creatinină care este peste valori normale… Ea poate să fie peste valori normale și după aia să-și revină? Și din ce cauză? Adică când se poate întâlni așa episod?
Andreea Costea: Dacă se intervine în timp util și se face corecția factorilor care au dus la această creștere a creatininei. Se depistează o boală din urmă care a fost neglijată. Da, se poate reveni la un nivel bun al creatininei. Sau, în faze mai avansate, se poate stagna evoluția bolii. Totul înseamnă să ajungă în grija noastră până la urmă pacientul respectiv, ca să poată să știe ce are de făcut.
Dr. Mihail: Trebuie să ne spuneți ce e această creatinină și de ce o căutăm pe ea? De ce atunci când ea crește știm că e ceva în neregulă cu rinichii?
Andreea Costea: Creatinina este un rezultat al metabolismului creatinei, acea proteină care este legată mai mult de masa musculară, și reflectă lipsa sau reducerea capacității rinichiului de a o excreta. A fost primul metabolit, apoi ureea și acidul uric, și acum mai avem și alte substanțe care sunt monitorizate, dar tot nu are o specificitate foarte mare. Însă este cel mai bun indicator pe care îl avem la ora actuală la îndemână pentru a monitoriza toxemia din organism, cât este de afectată filtrarea glomerulară, cât este de afectată funcția excretorie a rinichiului.
Dr. Mihail: Deci practic e un metabolit al… mă rog, e un produs al metabolismului creatinei care e eliminat de către rinichi. Și dacă… practic ăsta e un semn că rinichiul nu-și mai face treaba, că nu reușește să-l elimine cum trebuie.
Andreea Costea: Exact. Da.
Dr. Mihail: Haideți să revenim puțin la rinichi, până ajungem la, să zic, cauzele principale care duc la suferința renală. Ce este de fapt rinichiul și la ce ne ajută? Care e funcția lui în organism?
Andreea Costea: Rinichiul este un organ complex. Rinichii… Hmmm… Avem doi rinichi. Acești doi rinichi au funcții multiple în organism, nu numai funcția excretorie. Da, nu elimină numai toxinele și excesul de minerale sau excesul de apă. Sunt niște fini reglatori și au funcție endocrină: secretă hormoni. Eritropoetina este cel mai important hormon, pentru că el intervine în reglajul sintezei de hemoglobină. Și asta este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm la pacienții renali cronici.
Dr. Mihail: Adică faptul că devin anemici.
Andreea Costea: Faptul că devin anemici. De aceea ați și zis că hemoleucograma e primul…
Dr. Mihail: Hemograma, da. Este prima analiză pe care o urmărim la pacienții renali cronici. Apoi, intervenția în reglajul tensiunii arteriale prin renină și practic angiotensina 2, stimularea de la nivelul aparatului juxtaglomerular. Este complicat acolo, este o întreagă inteligență care se activează la nivelul unei structuri atât de mici care este glomerulul renal. Iar apoi, activarea vitaminei D. Toată lumea știe ce este vitamina D. Toată lumea spune: ori la soare, ori la pastilă. Nu iei pastila, nu ai vitamina D. Dar rinichii intervin activ în hidroxilarea vitaminei D și practic acțiunii ei reale în organism. Fără această vitamină D activată nu se întâmplă ceea ce trebuie.
Dr. Mihail: Am cum să-mi sporesc această activare? Adică e ceva ce pot să fac astfel încât rinichii mei să activeze…?
Andreea Costea: Nu. Ei știu foarte bine ce au de făcut. Atâta timp cât ei sunt sănătoși, sunt două organe care știu foarte bine ce au de făcut. Reglajul acesta pe bază de feedback pozitiv/negativ este un reglaj care într-adevăr își face treaba. Da, putem, atunci când există deficit real de aport, de creare, de sinteză de vitamina D, putem să aducem prin suplimente, putem să aducem vitamina D sau expunerea la soare. Dar, bineînțeles că cineva trebuie să spună că vitamina D nu se va sintetiza în piele dacă ne dăm cu factor de protecție 50. Și iarăși va fi doar o expunere pentru plăcere.
Dr. Mihail: Deci dacă ne dăm cu cremă cu protecție factor 50 și ieșim la soare, facem mai puțină vitamina D?
Andreea Costea: Exact.
Dr. Mihail: Și atunci ce sugerați? Adică ce ar trebui? Că ni se spune: expune-te la soare. Dermatologii zic: dă-te cu factor de protecție 50 și iarna și vara. Cum am putea să facem, optimizând?
Andreea Costea: Cum? Expunerea la soare la niște ore de bun simț, nu în mijlocul căldurii toride. Și o expunere la soare și când temperatura afară este de 20-25°C este o expunere sănătoasă până la urmă. Iar noi niciodată nu vom ști care este gradul de iradiere la care ne expunem. Dar omul este adaptabil. Eu cred că organismul a evoluat în timp foarte mult și cred că inclusiv acest sistem de protecție este mult mai activat decât o cremă de SPF 50.
Dr. Mihail: Corect. Și până la urmă, na, e totuși important de menționat că e bine să ne dăm cu cremă de protecție când ne expunem la soare, când știm că mergem la plajă, când știm că, nu știu, avem o muncă de făcut afară pe parcursul zilei. E bine, și în special zonele acestea ale feței, pentru că… adică aș prefera să nu fac vitamina D la nivelul feței, dar să am fața și buzele protejate, pentru că de foarte multe ori melanomul malign apare în zonele acestea, pentru că sunt mereu expuse. Dar știți ce am început să fac eu? Vreau să vă zic cum am început eu să mă expun la soare. Mi-am dat seama că nu… că nu stau suficient la soare, chiar dacă mă plimb, să zic, dimineața la răsărit. Nu pot să fac în fiecare zi. Ziua, când te plimbi afară, ai foarte puțin din corp descoperit. Și atunci eu am găsit un lac – și sunt mai multe lacuri în București care sunt gratuite, poți să vii cu o barcă sau cu un SUP sau cu o barcă gonflabilă și să mergi pe lac – și eu ies dimineața la răsărit, undeva între ora 7:00 și 8:00, când este soare pe cer, și încep să dau la vâslă pe acel SUP. E un stand-up paddle, este o placă pe care o umfli și stai în picioare și dai la vâslă. Și mi se face cald și îmi dau jos tricoul. Și aia este expunerea mea la soare, în care îmi expun o mare parte din corp, jumătate din corp, la razele soarelui.
Andreea Costea: Eu pledez pentru o expunere controlată și, bineînțeles, a folosi acest organ, pielea, pentru rolul lui de sinteză a vitaminei D. Acum, bineînțeles, discuții pot fi ample, facem un congres pe tema asta, de cât e de bine să te expui, cât, cum, unde și în ce mod. Dar cred că trebuie să insistăm să păstrăm naturalul și anume de a folosi vitamina D sintetizată la nivelul pielii. Apoi, bineînțeles, medicina a avansat, avem suplimente, avem cu ce să tratăm și deficiențele. În primul rând, trebuie să ne gândim că lumea este foarte implicată în activități în interiorul clădirilor, în birouri, și toată lumea se gândește că dacă s-a expus o săptămână la soare cât au fost la plajă, la mare, este suficient. Poate pentru unii, da. Pentru alții, nu. Unii au nevoi mai mari, alții nevoi mai mici. Există și perioade diferite de sinteză legate de vârstă. Aici într-adevăr sunt multe discuții. Dar pledez în primul și primul rând pentru siguranță. În niciun caz oricând, oricum și oriunde.
Dr. Mihail: Corect. Ați menționat de hidroxilare a vitaminei D. Ce înseamnă hidroxilare?
Andreea Costea: Este un mecanism chimic de activare și introducerea unei unități hidroxil în structura vitaminei D, 25-hidroxi. Deci vitamina D așa devine activă, devine 1,25-dihidroxi vitamina D.
Dr. Mihail: Ah, și asta fac rinichii. Aceasta este vitamina D activă. Aha. Bun. Spuneți-mi de sare. Consumul de sare sau de sodiu poate să influențeze negativ rinichii?
Andreea Costea: Sarea este un aliment foarte folosit în populație. Depinde, iarăși, cât de mult este folosită și de cine este folosită. În mod normal, omul utilizează și 3, și 4 g, și 5 g de sare pe zi dacă nu are afecțiuni cardiovasculare care implică hipertensiune arterială. Atunci o tolerează normal și nu are fenomene de boală, de afecțiune. Dar în momentul în care ai deja o afecțiune instalată, practic surplusul de sodiu va deveni acel factor care va stimula mecanismul numărul unu al hipertensiunii, și anume retenția de apă și sare generată de rinichi.
Dr. Mihail: Deci sarea nu afectează neapărat rinichii direct, dar prin hipertensiune rinichii pot fi afectați.
Andreea Costea: Rinichii intervin în metabolismul sodiului. Intervin pentru că aici sunt… se fac schimburile, aici acționează hormonii care duc la eliberarea sodiului în urină. Dacă există patologie renală, se va resimți prin păstrarea sodiului și a apei în organism și atunci exacerbează hipertensiunea arterială. Dacă sunt sănătoși, ei vor lupta tot timpul să elimine excesul și să regleze astfel nivelul de volum circulant sanguin și să păstreze o tensiune normală.
Dr. Mihail: Bun. Să zicem că la un adult sănătos care exagerează cu sarea, această exagerare cu sarea o să-i afecteze rinichii? Adică o să-l predispună?
Andreea Costea: O să-l predispună la apariția hipertensiunii arteriale în timp. Nu imediat, nu odată ce a început. Dar un regim de viață din acesta dezechilibrat până la urmă – că o să povestesc foarte mult despre echilibru în organism – păstrarea echilibrului întotdeauna duce la stare de bine. În momentul în care sari peste, atunci apar… Dacă mănânci prea mult, apare obezitatea. Dacă fumezi prea mult, apar bolile pulmonare. Dacă mănânci prea multă sare, vei face hipertensiune. Și atunci hipertensiunea îmbolnăvește rinichii. O afecțiune renală de altă natură poate duce la exacerbarea hipertensiunii. Deci este un circuit, totul se leagă în organism. Și rinichii, da, sunt în centrul universului.
Dr. Mihail: Ok. Da, îmi place că, cumva, în mod cert pentru un nefrolog rinichii sunt în centrul universului.
Andreea Costea: Pentru mine rinichii sunt în centrul universului, dar universul contează, fiindcă niciodată nu m-am uitat numai la rinichi. Întotdeauna am încercat să mă uit la tot ce înconjoară rinichii, pentru că am spus la început: ei sunt gardienii. Primesc, oferă și construiesc în același timp. Ei participă și în metabolismul fosfocalcic, în metabolismul anemiei. Sunt super activi în tot ce înseamnă să funcționeze acest organism ca un întreg.
Dr. Mihail: Ați spus de echilibru. Ce ce ar fi atunci? Cum arată echilibrul în perspectiva dumneavoastră? Ce trebuie să facem?
Andreea Costea: Ponderea. Să fii ponderat în tot ceea ce faci. Și în ceea ce mănânci, cum mănânci, calitatea alimentației, cât bei, ce bei, cum bei…
Dr. Mihail: Apropo de asta… Ce trebuie să bem? Adică, cât de importantă este hidratarea pentru sănătatea rinichilor și ce ar trebui să bem?
Andreea Costea: Putem să bem din toate, tocmai pentru echilibru. Avem atâtea tentații de jur împrejur, dar noi suntem 70% apă. Deci, practic, prima discuție o să fie despre apă, nu? Ce este apa și de ce avem nevoie de ea? Dar nu putem să trăim fără apă. Ne sunt foarte apetisante și alcoolul, de asemenea, care conține și el în proporție apă. Da, nu putem să le interzicem. E ca fructul interzis. Le-ai interzis, ai pierdut din start meciul. Nu. Trebuie să existe acest echilibru al consumului. Nu spune nimeni să nu bei o băutură carbogazoasă plăcută la gust, colorată, orice. Dar trebuie să conștientizăm că conțin substanțe chimice, că este… că nu este un produs natural, că abuzul va duce la depozite de oxalați, va forma pietre, va face vreo afectare hepatică și nu este indicat. Apoi, excesul de alcool… Hmmm… Știm cu toții. Tuturor ne place un pahar de vin bun. Parcă nu poți să renunți la el la o masă sau… Dar ponderat, de asemenea. Culmea este că în indicațiile noastre nutriționale, când facem regimuri pentru pacienții renali cronici, avem inclus în acest regim și un pahar de vin alb sau roșu. Adică poate să consume până la 200 de ml de vin la o săptămână, la o masă, la o zi… Depinde și de pacient. Adică nu trebuie să-i lași întotdeauna impresia că e legat cu frânghia, orice acces către ceva care lui i-a făcut plăcere. Pentru că viața trebuie trăită cu plăcere, nu trebuie trăită numai în constrângeri. Nu poți să vindeci ceva punând numai „interzis”. Este contrar firii.
Dr. Mihail: Legat de apă… Câtă apă trebuie să bem?
Andreea Costea: Să consumi apă este sănătos, dar în funcție de ce nevoi ai. Adică pacienții cu hipertensiune, cu afectare cardiacă cronică, cu boală ischemică, cu insuficiență cardiacă, dacă consumă 2 L pe zi, s-au umflat. Încep să facă edeme, edeme ale membrelor inferioare, încep să nu mai respire cum trebuie, fac edem pulmonar acut cu hipertensiune, ajung în camera de gardă. Cu ce? Cu o afecțiune accelerată din cauza unui consum după o reclamă, pentru că am auzit că pentru… Adică te gândești: „Ok, viață sănătoasă, 2 L”. Mi-am pus 2 L, beau. Dar dacă rinichiul nu poate s-o dea afară…
Dr. Mihail: Ați zis de edem pulmonar acut. Este efectiv plămânii care sunt umpluți cu apă.
Andreea Costea: Se umplu de apă. Se umplu de apă și nu mai pot respira. Asta arată că au și o afecțiune cardiacă avansată. Dar poate că au neglijat-o. Nu știu, oamenii nu se duc la doctor, nu fac rând la medicul de familie sau la medicii cardiologi ca să își investigheze eventual o patologie pe care n-au resimțit-o până acuma. La fel cum e la cardiologi, la fel e și la nefrologi. Nu vin decât atunci când i-a durut foarte tare. Nu vin decât atunci când i-a înțepat inima sau n-au mai putut să mai respire.
Dr. Mihail: Da, da. Legat de… totuși, ok, se recomandă 2 L de apă pe zi. Înțeleg că nu este pentru toată lumea.
Andreea Costea: Depinde. Și poți consuma și trei litri pe zi dacă lucrezi într-un mediu cu temperatură înaltă sau se indică și mai mult consum de lichid, pentru că pierdem prin transpirație. Trebuie să avem o diureză… Eu aș spune că omul sănătos trebuie să urineze 2 L pe zi. Hmmm… Atunci, într-adevăr, ai spus că ai făcut un nivel de hidratare corect și un nivel de epurare corect.
Dr. Mihail: Dar n-ar suna bine: „Pentru o viață sănătoasă, urinați 2 L pe zi”. Nu cred că sună foarte bine.
Andreea Costea: Dar putem s-o spunem. Da.
Dr. Mihail: Corect, ar fi corect să o spunem totuși. Da. Contează cine bea acea apă, pentru că poate să fie, nu știu, o femeie care are 45 de kg sau 50 de kg și…
Andreea Costea: E normoponderală, proporție care trebuie făcută.
Dr. Mihail: Sau poate să fie un atlet de 100 de kg, nu? Și eu, de exemplu, văd… am zile în care mă trezesc dimineața și beau o cafea și beau un pahar de apă în primele două ore. Și mă…
Andreea Costea: Cafeaua e foarte bună și cu un pahar de apă alături. De ce civilizația arabă ne-a învățat că se poate bea cafea foarte gustoasă, parfumată, dar și un pahar de apă întotdeauna a fost primit alături pentru a o consuma împreună? Pentru că… De ce? Cafeaua este diuretică. Și fiind diuretică, practic avem și suportul de hidratare, apa, care ajută la eliminarea toxinelor de dimineață, începând de dimineață.
Dr. Mihail: Așa e. Dar dacă beau cafea cu lapte? Adică beau, nu știu, un shot de espresso cu o cană de lapte. Mă hidratează și laptele respectiv?
Andreea Costea: Nu… Ăăă… Da. Laptele este un produs foarte bun și sănătos, din punctul meu de vedere. Conține și proteine, conține și apă. Este un aliment complet, aproape ca și oul, de altfel. Dar vorbim despre hidratare și vorbim de câtă apă ne trebuie. În primul rând, trebuie să știm ce nevoie avem. Și în funcție de nevoile acelea se configurează necesarul de apă sau alcool sau băuturi de orice altă natură.
Dr. Mihail: Aici întrebarea mea e așa… sau dilema mea este așa: E corect să fiu atent și să-mi ascult semnalele din corp? Pentru că asta ziceam: dimineața pot să beau o cafea cu un pahar de apă și până la prânz nu simt niciun fel de sete. Dacă însă dimineața mă trezesc, beau acel pahar de apă, o mică cafea și mă duc la sală și fac sală cu intenție, fac sală… adică fac serii de exerciții, transpir, gâfâi… Eu pot să beau în ora aceea, o oră și jumătate de sală, pot să beau lejer 1 L, chiar 1 L jumate de apă. Pentru că mi-e sete, îmi cere corpul.
Andreea Costea: Da. Corpul vorbește. Important este să învățăm să-l ascultăm. Și fiecare până la urmă își creează un stil de viață, știe ce activitate are, ce face, cât consumă, câtă pierdere are. Educația asta a omului care se cunoaște și care știe este un lucru care se construiește.
Dr. Mihail: Corect. Și din ce în ce mai mulți oameni cumva gustă genul acesta de conținut, cum facem și noi acum, pentru că afli, afli lucruri pe care le implementezi ușor în viața ta. Revenind totuși la întrebare, vreau s-o repet: Câtă apă trebuie să bem și cum îmi dau seama atunci câtă apă trebuie să beau? E vreun ghid? Adică pot să-mi fac un calcul de necesar în funcție de vârstă, greutate sau e suficient doar să-mi ascult corpul? Dacă mi-e sete, beau. Dacă nu mi-e sete, nu beau.
Andreea Costea: Bine, sunt și elemente medicale care le putem monitoriza, dar eu cred că fiecare, până să ajungă la un medic, știe și simte câtă nevoie are. Ai sete? Deja este semnalul numărul unu al corpului că este nevoie să adaugi apă.
Dr. Mihail: E normal să simți setea? Sau că am auzit și asta: că e bine să nu simți sete niciodată. Adică să te hidratezi până să-ți fie sete.
Andreea Costea: Nu… „Mi-e sete” înseamnă că deja nivelul a scăzut, pentru că este creierul care primește acest semnal. Dar cu siguranță poți să-ți adaptezi un program, poți să crești, poți să-l scazi, poți să-l faci în funcție de ce activitate ai. Nu degeaba și omul simplu de la țară nu se duce… își ia cu el apă la câmp, la munca câmpului. Au cu ei apă. De ce? Pentru că ei știu că lucrează, temperatura este mare afară și primesc apă. Cei care lucrează în întreprinderi unde sunt la fel temperaturi ridicate primesc apă, pentru că imediat ce au consumat și au consumat rezervele, s-au deshidratat. Se deshidratează, au nevoie de suplimente. Deci sunt lucruri care țin și de obișnuința proprie, și de activitatea diurnă, și țin și de propriul simț al necesității. Este instinctuală, cred că. Mhm…
Dr. Mihail: Ok. Deci ar trebui să simțim cumva când avem nevoie de apă. Să evităm să ne fie foarte sete. Da. Dar să ne ascultăm corpul și în niciun caz să nu… cum zic… să nu ne blocăm pe acei 2 L de apă. E posibil să ai nevoie de mai mult, e posibil să ai nevoie de mai puțin.
Andreea Costea: Exact.
Dr. Mihail: Acum, legat de cum bem apă… Și am mai auzit această afirmație: că nu e corect să bei un pahar de apă întreg sau două pahare odată când ți-e sete, pentru că asta te deshidratează și că ar trebui să bem câte o gură de apă la fiecare cinci minute, să prelungim acest consum. E adevărat sau putem…?
Andreea Costea: Dacă… dacă nu știu dacă sunt un specialist în acest criteriu de cum se bea apa. Apa se bea atât… adică nu trebuie să ne gândim la cum o bea… Nu știu, numai eu nu m-aș fi gândit niciodată că ar trebui să beau din cinci în cinci minute. Dar dacă simt nevoia să beau, beau.
Dr. Mihail: Nu… Da. Ok. Deci dacă mi-e sete de o sticlă de jumate de litru și pot s-o beau, o beau.
Andreea Costea: Da. Secvențial. Nu… Adică îmi poate afecta rinichii sau mă poate deshidrata dacă beau… Mi-e sete de o jumătate de sticlă de apă.
Dr. Mihail: Un aport crescut de apă se filtrează din… începând din stomac. Se filtrează exact cât trebuie. Restul se elimină și prin intestin. Ajunge ce s-a filtrat în circulație. Rinichii, tot ce este în exces, elimină, excretă în urină. Deci depinde, cred că, de toleranța fiecăruia. Dacă îți umpli stomacul… capacitatea stomacului este destul de mare. Un stomac gol, dacă primește 1 L de apă, ori va face o retenție prin spasm piloric, pentru că s-a enervat brusc că „ce ai băgat butoiul ăsta în mine?”. Și atunci, în evidență, e rău. Dar dacă bei secvențial și la un nivel care te simți bine, cred că totul este în regulă. Nu știu asta cu cinci minute… În cinci în cinci minute trebuie să ai și timp pentru așa ceva. Adică trebuie să n-ai preocupare, să stai să bei din cinci în cinci…
Dr. Mihail: Ok. Deci e clar: ți-e sete, bei. Cât cât bei? De cât îți e sete. Îți e sete de un pahar, bei un pahar. Îți e de două pahare, bei două pahare. Nu-i nicio problemă. Important e să nu uiți să bei apă în timpul zilei. Mulți se duc acasă și încep după ora 6:00 să bea apă sau să mănânce sau să facă… Nu, nu-i ok. Regimul diurn este un regim diurn, este stabilit prin natura noastră.
Dr. Mihail: Am mai auzit asta: că dacă bei prea multă apă, pierzi electroliți. E… La un adult sănătos care are rinichii funcționali, poți printr-un aport mai mare – să zicem că tu ai nevoie de 1,5 L de apă și bei 2 L de apă – acel jumate de litru în plus te poate predispune la pierderea de electroliți sau rinichii captează…?
Andreea Costea: Rinichiul, în mod normal, are funcția de a regla între ce secretă, adică ce elimină în urină, și ce reabsoarbe. Aportul de apă este reglat hormonal. Este un circuit super inteligent. Dacă se defectează ceva, e ca la motoarele electrice acuma: ți s-a stricat circuitul, ai rămas în pană. Da, poți să pierzi. Există afecțiuni cu pierdere de electroliți. Dar astea sunt afecțiuni deja. Deci vorbim despre niște boli care trebuie cercetate, nu trebuie lăsate aleatoriu. O persoană care are un potasiu foarte mic sau un sodiu mic sau un magneziu mic, este un deficit. Cum îl pierde? Nu-l are din alimentație? Nu are un aport sănătos? Trebuie căutat de ce. În mod normal, omul sănătos – când vorbim „sănătos”, omul sănătos are de toate, tot circuitul funcționează corect. Undeva se strică balanța.
Dr. Mihail: Da, dar surplusul de apă la un om sănătos nu diluează eventual… Să zicem, hai să spunem de hiperhidratare.
Andreea Costea: Diluează. Și dacă iei o probă de sânge, da, vei vedea că sodiul este mai mic, că potasiul este… dar este proporțional. Da. Dacă rămâne într-un status de hidratare normal, el are valori normale dacă totul funcționează corect.
Dr. Mihail: Ok. Bun. Deci nu trebuie să ne fie frică să bem apă pentru că ne-ar… ne-ar curăța de electroliți.
Andreea Costea: Rinichiul îi reabsoarbe. Reabsoarbe de toate. El știe ce trebuie să aducă înapoi, ce trebuie să păstreze în organism. Păstrează proteinele, păstrează sare, păstrează potasiu, păstrează clor. Toate sunt păstrate, reabsorbite și reintroduse în circulație. Mai ales bicarbonatul. Hmm… Ca să vorbim de apa alcalină. Simt că… simt că îmi pui întrebarea asta cu apa alcalină.
Dr. Mihail: Vreau apa alcalină. Da.
Andreea Costea: În anumite situații, da.
Dr. Mihail: De… în general? Adică oamenii beau apă alcalină că… pentru că ar fi antioxidant, pentru că te hidratează mai bine. Și atunci unde s-ar preta apa alcalină?
Andreea Costea: La cei care au aciditatea mare în organism, care au un pH sanguin modificat. Pentru că apa alcalină, cred că la un moment dat, va estompa ceea ce face rinichiul în mod natural. El își rezervă bicarbonatul, îl recuperează. Tot ce s-a filtrat se recuperează și se reintroduce în organism. Atunci când ai o boală care îți afectează ficatul sau rinichii și crește aciditatea în organism, sau ai un regim anume de viață care poate să îți genereze o hiperaciditate din asta, atunci poate că apa alcalină și-ar justifica rolul, aducând acest surplus de balanță pozitivă pe bicarbonat. Altfel, cred că la un moment dat e ca la intestin: De ce să lenevești rinichiul de treaba lui? El care își face treaba atât de bine și menține… intră în homeostazia asta acido-bazică, despre asta vorbim. De ce să-l pui să nu mai facă treaba asta? Hmm… Pentru că bei apa alcalină? Nu, eu nu văd rațiunea. Dar, de exemplu, pacienților renali cronici care au acidoză metabolică sau cei cu forme de hepatite cronice… la fel, mă gândesc că poate ar avea un beneficiu. Nu în cantitate mare, ci ponderat, ca un medicament. În schimb, efectul antioxidant, efectul de hidratare… nu știu câtă… câte studii au prezentat chestia asta într-un mod de cercetare medicală. Da. Așa sună foarte frumos, e o poveste frumoasă, dar nu știu dacă noi suntem cei care ne încântăm la așa ceva.
Dr. Mihail: Nu, de acord. Dar am o întrebare tot legat de apă: Apa minerală poate să ducă la formarea pietrelor la rinichi, a litiazei renale?
Andreea Costea: Da. Sunt ape minerale care au concentrat mai mare de sare, de calciu, de magneziu. Sunt săruri care, dacă nu completezi cu un aport de apă plată care să suplinească cumva acest hiperaport de săruri, poate să genereze apariția litiazei. Mai mult de atât, cazurile pe care… cu care m-am confruntat până acum au fost ale sportivilor care fac consum abuziv de sucuri naturale. Naturale, într-adevăr.
Dr. Mihail: Ok.
Andreea Costea: Și care s-au trezit cu litiază renală pentru că nu au consumat suficientă apă plată.
Dr. Mihail: Aha. Adică ce au consumat a…
Andreea Costea: Sucuri. Și n-au consumat și… Ei considerau că este suficient că bea 1 L de suc natural. Dar nu…
Dr. Mihail: Dar probabil că vă referiți…
Andreea Costea: Este un aport concentrat de săruri.
Dr. Mihail: Vă referiți la o apă de la robinet sau apă filtrată? Că și aia plată, nu, poate să fie mineralizată? Adică e apă minerală plată.
Andreea Costea: Da, da, da. Apa în comerț este de mai multe feluri și ea trebuie adaptată necesităților organismului.
Dr. Mihail: E mai bine să variem atunci tipurile de apă minerală sau plată? Adică să luăm din mai… de la mai multe branduri pentru că au…?
Andreea Costea: Cred că trebuie să știm în primul rând ce nevoi avem. Da. Și în funcție de nevoi sau ce avem permis… De exemplu, tatăl meu, care este cel pe care l-am… mi-am permis să-l cert un pic: i-a plăcut un anumit tip de apă plată care era, paradoxal, foarte bogată în calciu. Și nu au trecut trei luni că a început să se vaite că rinichiul lui îl doare. I-am spus: „Ce ai făcut? De ce ai făcut pietre din nou? Că erai echilibrat, erai în regulă”. Și mi-a zis, zice: „Crezi că apa asta care am cumpărat-o acuma și care e mai bogată în calciu”, zice, „ar putea…?”. Zic: „Cred. Da, cred în asta”. Și atunci am eliminat factorul care… Și am schimbat apa plată. M-am luat alt produs.
Dr. Mihail: Și făcând asta s-au… N-a mai făcut?
Andreea Costea: Reechilibrat. Da. Ok. N-a mai făcut litiază renală. Nu. Bine, întâi a trecut puțin prin furcile caudine până când a eliminat piatra.
Dr. Mihail: Dar e interesant că pietrele astea renale sau nisipul acesta de la rinichi…
Andreea Costea: Trebuie să fie o predispoziție.
Dr. Mihail: Corect, corect. Dar e interesant că aceste pietre sau litiaza asta renală sau nisipul îl poți analiza la laborator și poți să vezi din ce e formată piatra. Adică poți să faci chiar o corelare între consumul unei ape…
Andreea Costea: Asta când ne legăm pe o anumită substanță. Și litiaza renală are mai multe surse. Nu este de un singur fel și o singură variantă. Să spunem este cea legată de oxalatul de calciu, care este cel mai prezent la ora actuală în structurile calculilor. Dar sunt pacienți care au litiază urică – provine din metabolismul cărnurilor tinere, consum abuziv de carne. Sunt cei care au formate din fosfat amoniaco-magnezian – legate de infecții, infecții urinare, malformații, au câte un germene care acolo pornește miezul.
Dr. Mihail: Voiam să te întreb cum să prevenim atunci formarea pietrelor la rinichi, dar sunt foarte multe cauze și atunci…
Andreea Costea: Exact. De aceea trebuie să ajungă la doctor. În niciun caz să se trateze acasă cu diverse inspirații din alte zone, pentru că patologia și în litiaza renală este destul de amplă.
Dr. Mihail: Aveți vreun exemplu de tratament absurd de care ați auzit de la pacienți?
Andreea Costea: Care să topească, între ghilimele, pietre… Cu tămâie.
Dr. Mihail: Cu tămâie? Și ce faci cu ea?
Andreea Costea: Sincer, nu știu. Sper să nu spun o prostie, dar am avut pacienți care au zis că au primit recomandare să folosească bobițe de tămâie. Să le înghită. Să le pună într-un miez de pâine și să le înghită. Și acele săruri vor avea efect de eliminare a pietrei și de dizolvare. Nu neg că s-ar putea într-adevăr să fie, pentru că și noi avem medicamente pe care le folosim, care sunt pe bază de fenoli, de tot felul de săruri care au într-adevăr această influență. Însă în momentul în care tămâia ajunge în contact cu mucoasa gastrică, generează arsură, urmează un ulcer… Riscul de a dezvolta altceva sau afectarea danturii… altă problemă. Deci dai într-o parte și nimerești într-alta.
Dr. Mihail: Dar e interesant cum s-au gândit să bage bobul de tămâie în miez de pâine. Aia o să fie dizolvată în stomac oricum.
Andreea Costea: Protector, da, protector. Probabil că este… Sună empiric, dar așa se făceau lucrurile înainte. Înainte să apară doctorii, au fost vracii, nu?
Dr. Mihail: Da, corect. Rinichii… ați spus că pot să înceapă să și doară, nu? Adică litiaza renală este o cauză de durere și din câte înțeleg e una din cele mai…
Andreea Costea: Cred că litiaza este singura care doare într-adevăr. Ok. Și toată lumea crede că singura boală de rinichi este litiaza renală, dar nu este adevărat. Este cea mai expresivă. Hmmm… Este cea care într-adevăr ia omul de umăr și îl duce la doctor. Atunci când îl doare, omul se duce la doctor. Dacă nu-l doare, stă liniștit și spune: „Lasă că am timp. Văd eu când o să… vedem când mă duc să mă caut de ceva”. Sau nu se caută. Am avut pacient care 10 ani de zile nu și-a făcut nicio analiză, nicio investigație banală, nici măcar ecografia. Nimic, nimic. De ce? „N-am avut nicio problemă”. Și acuma vine cu o tumoră renală care îi pune viața în pericol. Da. De ce? De ce ne lasă sistemul să funcționăm așa? Pentru că aici este supărarea mea majoră. De ce ne lasă sistemul să funcționăm în felul ăsta?
Dr. Mihail: Care sistem?
Andreea Costea: Sistemul nostru național de sănătate. De ce nu este obligat cetățeanul român să-și facă o dată pe an analizele, investigațiile minime necesare pentru un diagnostic de primă mână?
Dr. Mihail: Corect. Ar trebui… Mă rog, ar trebui cumva… În străinătate așa este.
Andreea Costea: Da, da. Nu ai voie… Facem medicina muncii, ăștia care suntem angajați. Și…
Dr. Mihail: Dar medicina muncii scapă multe.
Andreea Costea: Dar eu tot revin la medicul de familie. Prietenul meu numărul unu este medicul de familie, pentru că el este cel care guvernează soarta pacientului pe care îl are în listă.
Dr. Mihail: Dar cum poți să… Adică în ce măsură poți să obligi un pacient să vină o dată pe an la analize? Cum cum se întâmplă în străinătate?
Andreea Costea: Prin lege.
Dr. Mihail: Și dacă nu vii, ce se întâmplă?
Andreea Costea: Amendă. Amendă că nu ți-ai făcut… Dacă ți-ai parcat mașina pe stradă și n-ai plătit parcarea, nu primești amendă?
Dr. Mihail: Ba da.
Andreea Costea: Dacă nu-ți faci analizele și apoi ajungi să faci un consum mult mai mare de resurse financiare în statul român pentru că tu vii cu o problemă medicală majoră care putea fi depistată într-o fază incipientă… Hîî… Vorbim de prevenție. De ce avem nevoie de prevenție?
Dr. Mihail: Dar știți cum? Înainte să ajungem la… ai ai obligat prin lege pe oameni să-și facă analize, trebuie să rezolvăm cred că multe alte probleme. Pentru că în momentul de față nu…
Andreea Costea: Noi am distrus… Noi am distrus acest sistem. Prevenția exista. Prevenția a fost în România și într-o perioadă în care… de care nu suntem mândri, da? Dar exista. Și copiii erau îngrijiți altfel, și bătrânii erau îngrijiți altfel, și adulții aveau alte obligații. Acuma am democratizat totul. Ok, sunt perfect de acord. Dar cred că democrația este prost înțeleasă. Nu asta înseamnă să ai grijă de om și nici el să aibă grijă de el, ci înseamnă într-adevăr să-l readuci în sistem și să lucreze pentru binele lui. El însuși să lucreze pentru binele lui. Cum? Îți faci o dată pe an analizele, o ecografie. Înainte era radiografia pulmonară. Ok, nu facem radiografie că ne iradiem. Dar ce facem? Că avem promoții de CT, RMN și ne iradiem din cap până în picioare să ne facem o evaluare? Really? Există așa ceva?
Dr. Mihail: Evaluare? Da, cred că există pachete de… pachete promoționale, da.
Andreea Costea: Da. Hai să spunem că depășim această etapă. Poate a fost un val așa de creștere a tehnologizării în medicină și a fost nevoie de… și lumea s-a încântat. Dar cred că cineva trebuie să aducă totuși lucrurile iarăși la un numitor comun. Și asta va fi un program de prevenție la nivel național, care să implice nu numai specialitatea mea, ci toate specialitățile. Acuma și cardiologii au program de prevenție, și ginecologii au program de prevenție, și toate societățile se luptă pentru implementarea programelor de prevenție. Și aici este un lucru greu care…
Dr. Mihail: În principiu încep de la aceste banale analize pe care le-ați menționat de la început și până la a-l obliga pe om să le facă, cred că sunt atât de mulți pași. În primul rând să ai buget, să poți să ți le faci… Adică să nu te duci…
Andreea Costea: Eu pledez pentru conștientizare dincolo. Conștiința umană există. Educația trebuie făcută.
Dr. Mihail: Dar cum o faci dacă eu mă duc la medic de familie, el îmi dă trimitere la un laborator unde este o coadă de 50 de pacienți și când ajung eu la rând mi se zice: „Nu mai avem plafon”? Adică ar trebui asta rezolvat…
Andreea Costea: Astea sunt lucruri planificabile, sunt lucruri remediabile. Dacă ar exista totuși un plan care să fie mult mai bine ghidonat decât este la ora actuală, cu siguranță s-ar acoperi pentru toată lumea.
Dr. Mihail: Și plus că cred că esențial e acel telefon care înțeleg că iar, în țări civilizate, este dat de către medicul de familie care te sună – nu el, poate asistentul lui – care te sună o dată pe an și zice: „Hei, ți-ai făcut analizele?”.
Andreea Costea: Anim de digitalizare la ora actuală. Vorbim de sisteme informatice, de integrarea serviciilor. Bun. Ok. Există o discrepanță foarte mare între mediul rural și oraș, între orașe și centrele universitare. Da, este. Dar trebuie să se facă o politică în medicină în care să se acopere aceste găuri, pentru că altfel nu avem cum să întreținem țara asta. Suntem totuși într-o pierdere demografică fantastică, suntem într-o pierdere populațională mare, avem o rată de mortalitate mare și avem o aglomerație urbană și o aglomerație pe spitalele din oraș care iarăși duce la un mare deficit de servicii.
Dr. Mihail: E bine că oamenii se uită la podcast și află ce analize trebuie să-și facă, dar e și mai bine să înțeleagă toți că normal – și asta trebuie să cerem – este normal să te sune medicul de familie sau asistentul lui sau să primești un mail sau un SMS în care să fii anunțat anual: „Hei, uite, trebuie să-ți faci analizele. Vii? Du-te la laboratorul cutare și fă-ți analizele astea decontate ca să vedem mereu că ești pe drumul corect”. Da? Că asta înseamnă prevenție. Când e un pic creatinina aia ciupită…
Andreea Costea: Noi asta încercăm să facem în clinicile Diaverum. Noi avem aceste cabinete de Nefrologie în care sunt medici specialiști nefrologi, în care avem și rulăm programul de prevenție pentru boala cronică de rinichi. Este un program vast, este un program greu, este un program care implică foarte mult persoanele active din acest program. Și astfel, pe lângă ce face statul român, noi în sistemul nostru aducem pacienții prin bilete de trimitere de la medicii de familie, îi aducem lângă noi și îi ajutăm să-și vadă cu proprii ochi care sunt afecțiunile, care sunt tratamentele, care sunt dietele, care sunt schimbările în viața lor și, bineînțeles, care este și prognosticul. Pentru că a trăi cu o boală cronică de rinichi, poți să ajungi să trăiești mult și bine, dar depinde cum manageriezi situația. Ăsta este rolul nostru, al nefrologilor, să facem acest lucru pentru pacienții noștri. Și atunci, iarăși, revin cu echipa care sunt mâna dreaptă: sunt medicii de familie cu echipele de nefrologi și cu terapiile pe care le avem la ora actuală la îndemână. Și putem să ne mândrim că suntem în secolul XXI și lucrăm cu terapii de înaltă clasă. Reușim să facem lucruri minunate pentru oamenii ăștia. Chiar dacă noi suntem clinici de Nefrologie și dializă – dializa deja este partea finală a intervenției nefrologului în stilul de viață al pacientului cu boală cronică de rinichi – dar este, de fapt, deschiderea unui nou drum. Hîî… este o altă etapă.
Dr. Mihail: Dializa… Dializa este o altă etapă.
Andreea Costea: Dar este o altă etapă de viață, nu de moarte. Lucru care iarăși nu este cunoscut. Și impactul emoțional pe care îl au pacienții când aud: „Trebuie să intri în dializă, trebuie să începi să faci dializă”… Din momentul acela, dacă nu știi cum să-i prezinți și cum să-l introduci în noul univers în care va păși, jumătate ai pierdut pacientul. Pentru că omul este o ființă emoțională, este o ființă cu care trebuie să empatizezi. Și pacientul nostru este un pacient care a avut atât de multe probleme, încât este foarte greu să creadă că de acuma trece într-o etapă care s-ar putea să-i ușureze mult din suferință și să intre într-o fază în care doar are de schimbat stilul de viață. Restul, tratamentul îl facem noi.
Dr. Mihail: Când începi să faci dializă? Adică când ai indicație de a face dializă?
Andreea Costea: Dializa… În primul rând că e de mai multe feluri. Și noi chiar ne mândrim în clinicile Diaverum că avem toate tipurile de terapie prin dializă. Facem atât dializă peritoneală, pentru care am o pasiune aparte, și hemodializă.
Dr. Mihail: Ce înseamnă dializă peritoneală?
Andreea Costea: Dializa peritoneală este un concept în care peritoneul este folosit ca și membrană filtrantă pentru toxine. Este atât de inteligentă și atât de frumoasă încât pot să spun că este preferata mea, deși în România nu mai are…
Dr. Mihail: Nu-i mai complicată decât…?
Andreea Costea: Nu, nu. Îți oferă atâtea libertăți, îți oferă atâtea facilități până la urmă.
Dr. Mihail: Cum se face? Ca să explicăm oamenilor exact ce e asta. Cum se face dializa peritoneală?
Andreea Costea: Dializa peritoneală, în primul rând, impune montarea unui cateter de dializă peritoneală în cavitatea peritoneală retrovezicală. Peritoneul este membrana care îmbracă… Da, e ca o pungă care îmbracă toate organele abdominale și în special partea intestinelor. Dar există acest spațiu retroperitoneal – punga care se formează în spatele vezicii urinare – în care se acumulează lichid. Practic, se formează o ascită artificială. Se introduce un lichid care este compatibil cu organismul, care în cavitatea peritoneală va face schimburile prin membrana peritoneală. Intră toxinele în lichid, iar el furnizează organismului ce are nevoie – minerale, de obicei. Schimburile acestea se fac pe bază de gradient osmotic. Glucoza este la ora actuală vehiculul folosit.
Dr. Mihail: Și cum se… deci cateterul intră în cavitatea peritoneală sau…?
Andreea Costea: Spate… E cateter permanent. Ok. În cavitatea peritoneală retrovezicală și în fundul de sac Douglas.
Dr. Mihail: Ok. Și e… practic e… cumva cavitatea peritoneală învelește toate organele intraabdominale. Și există acel lichid, da, peritoneal…
Andreea Costea: Există acel lichid peritoneal. Fundul de sac e practic… e ultima parte a acestei cavități. Este fix, fix un fund de sac. Exact așa se și numește. Este un reces.
Dr. Mihail: Care… Acolo intră un cateter și… și ce?
Andreea Costea: Și un lichid care… practic el introduce pe acest cateter lichidul de dializă. Se lasă patru ore în organism, în cavitate, și se fac schimburile. Și se evacuează după patru ore. Se fac practic patru schimburi pe zi.
Dr. Mihail: Aha, patru schimburi pe zi?
Andreea Costea: Da, se fac patru schimburi pe zi. Este ca și cum te-ai spăla pe dinți de patru ori pe zi.
Dr. Mihail: Faci singur? Sau…?
Andreea Costea: O faci singur acasă.
Dr. Mihail: Da. Ai un instructaj, probabil.
Andreea Costea: Da, există o perioadă de instruire. Este foarte accesibilă.
Dr. Mihail: Cavitatea peritoneală, totuși, e sensibilă la infecții. Cum faci să nu introduci infecții acolo?
Andreea Costea: Da. Practic tehnologia a fost atât de bine studiată încât se formează un manșon subcutanat între două manșoane de Dacron, care practic se fibrozează țesutul și acolo nu mai permite să mai treacă deloc microbii. Nu mai intră. Nu există soluție de continuitate. Este o barieră.
Dr. Mihail: O barieră, ok.
Andreea Costea: Da, este un baraj care s-a format prin aceasta. De aceea, după ce se pune cateterul, se lasă vreo trei-patru săptămâni cel puțin să se fibrozeze zona respectivă. Și apoi este lejer.
Dr. Mihail: Și asta înseamnă că această… practic această membrană intraabdominală se transformă într-un fel de rinichi?
Andreea Costea: Nu întru totul, dar parțial reușește să îndeplinească o funcție bună. Da. Restul se suplinesc prin tratamente separat.
Dr. Mihail: Bun. Ăsta e un tip de terapie.
Andreea Costea: E un tip de terapie, dializa peritoneală. Și există celălalt tip de…
Dr. Mihail: Celălalt tip este hemodializa.
Andreea Costea: Da, care impune o intervenție – formarea unei fistule arterio-venoase – pentru a avea cale de acces. Sau la cei la care nu se poate sau se intervine în urgență – că asta ne distruge cel mai mult, că vedem din ce în ce mai mulți pacienți care intră în urgență prin camera de gardă și au nevoie de dializă… și au nevoie de dializă urgentă. La aceia trebuie canulată o venă centrală și pus un cateter de hemodializă – altfel de cateter – care se folosește și el cât este nevoie până se poate face o fistulă arterio-venoasă.
Dr. Mihail: Cât de des trebuie să facă dializă un pacient?
Andreea Costea: Un pacient face… În România se asigură trei ședințe de dializă, câte patru ore, pe săptămână. Sunt trei zile…
Dr. Mihail: Trei ședințe, trei zile pe săptămână?
Andreea Costea: Am… Da, patru ore.
Dr. Mihail: Sunt pacienți care fac dializă o dată pe săptămână, de exemplu? Există așa ceva sau în ce situație?
Andreea Costea: Există. Sunt pacienți la care se adaptează, să spunem, terapia pentru a realiza acea balanță optimă. Nu au nevoie de foarte multă dializă pentru că mai au încă puțină funcție renală. Însă în timp lucrul ăsta dispare. Majoritatea – și când spun majoritatea, spun 99% din pacienți – au nevoie de dializă minim trei ședințe pe săptămână, minim patru ore. Atâta se asigură în România ca și… Putem să facem ședințe suplimentare dacă avem o situație în care pacientul e hiperhidratat, dar condițiile de tratament sunt trei ședințe pe săptămână, patru ore minim.
Dr. Mihail: Cum se schimbă viața unui pacient care face dializă și trebuie să facă acele trei ședințe, patru ore, pe săptămână?
Andreea Costea: Practic este un program. Este un stil de viață pe care noi încercăm întru totul să-l adaptăm pacienților noștri. Pentru că trec dintr-o fază – până când au ajuns să aibă nevoie de dializă – în care s-a făcut… La cei care noi avem, de exemplu, în evidență în cabinetele de Nefrologie, sunt pacienți pregătiți: au fistulă arterio-venoasă, au un regim de nutriție deja așezat, au corectat anemia, au corectat metabolismul fosfocalcic. Dar gata, rinichii nu mai pot să facă față la toxemie, nu mai este urina cu calitatea pe care am încercat s-o întreținem atâția ani de zile și trebuie să apelăm la această terapie de suplinire renală. Ce să facem? Intră în dializă. Cu ei nu este o problemă, pentru că sunt oameni care sunt deja educați. Și nu vorbesc de partea lor culturală sau de zona din care vin, pentru că avem oameni din toate mediile. Hmmm… Dar cei care au apelat deja la acest tip de serviciu și care sunt ai noștri, ei au altă reacție, nu au niciun impact negativ. Problema este cu cei care vin din urgențe, care au fost inițiați brutal, care au fost intrați direct în terapie intensivă, în serviciul de dializă, și care apoi accesează o clinică privată de a continua terapia. La acești pacienți începe munca. Odată, trebuie să le arăți care sunt beneficiile, pentru că ei totul văd în negru, totul este închis: „Aici mi s-a terminat viața, am ajuns să fiu legat de aparate, sunt dependent”. Nu. Nu se închide aici viața. Începe un altfel de viață. Ai un tratament, ești într-un mediu foarte civilizat, ești într-un mediu foarte cald, primitor, ai un tratament de foarte bună calitate. În afară de asta, socializează, se întâlnesc între ei, își schimbă păreri, au discuții pe teme, au discuții cu mediul asistentelor, cu medicii. Avem programe de instruire pentru ei: le vizualizează la televizor, pe intranet, sau primesc broșuri. Li se explică ce înseamnă să țină… Cum este regimul acum? Pentru că este diferit. Ce era în faza de predializă? Bine, că ei nu au ținut niciodată, deci pentru ei este un regim nou. Da? Ce înseamnă medicamentele pe care le primesc? Ce înseamnă tratamentul pe care îl primesc? Încât, în drept să spun așa, cam într-un an de zile deja avem pacientul specialist. Avem pacientul care știe despre dializă, știe unde calcă greșit, știe unde are de corectat, știe că îl așteaptă o echipă medicală care tot timpul va fi prezentă și va spune: „Aici nu e bine. Aici trebuie să faci așa. Aici trebuie să schimbi ceva”. Da, este un alt tip de viață.
Dr. Mihail: Se schimbă speranța de viață la un pacient care face dializă?
Andreea Costea: Da. Se schimbă. Din punctul meu de vedere, crește calitatea vieții, pentru că ei au un tratament care îi aduce la nivelul omului normal. Dar dacă vin cu o patologie foarte avansată – și vorbim aici de diabetici, care practic sunt cei mai reprezentativi în masa noastră de pacienți – care au patologia asociată vasculară, au… avem pacienți care au amputații de membre inferioare, am… avem pacienți care sunt invalizi, cu handicap, având retinopatie avansată nu mai văd, sunt pacienți obezi… Ne confruntăm cu toate situațiile. Suntem multilateral dezvoltați, noi, nefrologii, care avem toată această patologie în fața noastră. Și la ei, într-adevăr, avem o corespondență permanentă cu celelalte specialități de unde provin. Care sunt de diabet? Trebuie să corespondăm foarte bine cu diabetologii, pentru că se schimbă și schema de tratament, se schimbă și regimul lor alimentar. Și noi ne ocupăm de astea, primim ajutor de la colegii noștri, adaptăm schemele de terapie. La fel cu cardiologii suntem într-o permanentă corespondență. Au vizite la trei luni, la șase luni, sau îi pregătim pentru coronarografii, pentru intervenții cardiace, intervenții vasculare… Sunt foarte multe.
Dr. Mihail: Serviciul ăsta de dializă e decontat de stat? Adică pacienții…?
Andreea Costea: Da. Programul de dializă este decontat 100% de stat. Este program național.
Dr. Mihail: E program național. Deci pacientul… Și cum adică? Pacientul nu plătește absolut nimic?
Andreea Costea: Nu plătește nimic.
Dr. Mihail: Chiar dacă vine la o clinică privată?
Andreea Costea: Da, da. Ok.
Dr. Mihail: Și el poate să aleagă clinica? Adică un pacient care are nevoie de dializă poate să aleagă să meargă la Diaverum?
Andreea Costea: El alege ce clinică își dorește.
Dr. Mihail: Am înțeles. Și… Dar inițierea este obligatoriu în spital? Adică așa este legea în România.
Andreea Costea: Ok. Inițierea în spital, i se dă indicație de dializă și el poate să vină într-o clinică privată sau să o facă la stat. Cum alege el.
Dr. Mihail: Este alegerea pacientului. Hmmm… Ok. Este alegerea pacientului. Suntem multe clinici. Suntem… Fiecare oraș are… Cel puțin are o clinică. Ce… orașele mari, mă refer. Că nu în toată țara.
Andreea Costea: Noi suntem în România 26 de centre de dializă Diaverum.
Dr. Mihail: Sunt 26 de centre?
Andreea Costea: Da. În orașele mari și mai puțin mari. Ok. Cam… zonele… Hmmm… Avem pe peste tot.
Dr. Mihail: Aveți și un site, nu? Diaverum.ro, unde poți să vezi unde sunt clinicile.
Andreea Costea: Da, da. Și sunt multe date și multe informații și despre Diaverum și despre serviciile noastre. Cam tot ce se poate accesa.
Dr. Mihail: Există și dializă la domiciliu? Să-ți vină…?
Andreea Costea: Dializa peritoneală este o dializă la domiciliu. Pentru că pacientul nu vine la clinică să-și facă dializa.
Dr. Mihail: Doar că trebuie să faci de patru ori pe zi acel schimb de lichid.
Andreea Costea: Casă… patru ședințe de dializă pe zi.
Dr. Mihail: Dar simți lichidul? Simți în abdomen?
Andreea Costea: Doar dacă pui centimetrul de jur împrejur simți că ești un pic mai… 2 L.
Dr. Mihail: 2 L?
Andreea Costea: Da, sunt 2 L de vehicul care face aceste schimburi.
Dr. Mihail: Și pacientul care face dializă peritoneală și-o face singur acasă… Cât de des trebuie să vină la control?
Andreea Costea: O dată pe lună. Îi vedem, îi consultăm, stăm de vorbă cu ei, vedem care este starea, care sunt parametrii, cum se desfășoară dializa.
Dr. Mihail: Și atunci nu trebuie să vină de trei ori pe săptămână?
Andreea Costea: Nu, nu vine. Este un pacient independent. Este un pacient care își continuă activitatea. Poate să se ducă și la muncă. La fel și la cei din hemodializă. Noi pe cei care sunt capabili încercăm să-i ancorăm la loc în activitate, să-și presteze munca dinainte. Bine, nu cele fizice, pentru că nu se mai poate. Dar avem oameni care duc funcții de conducere, director pe la diverse firme sau lucrează, au business…
Dr. Mihail: Îți dau independență acest tip de dializă? Dializa peritoneală îți dă mult mai multă independență decât îți dă hemodializa.
Andreea Costea: Pentru că la hemodializă este un program oarecum standard. Nu prea poți să miști programul, pentru că sunt mulți pacienți, paturile, aparatele sunt alocate per pacient, per oră, per grafic. Și îți împiedică oarecum… Dar încercăm să ne adaptăm și la cererile lor.
Dr. Mihail: Apropo de asta, vreau să întreb: Ce este acest d.HOLIDAY? Că aveți acest program d.HOLIDAY. Ce este și cui e adresat?
Andreea Costea: d.HOLIDAY este programul nostru de dializă de vacanță. Este programul prin care pacienții din Diaverum, de oriunde, din orice clinică Diaverum, se poate programa la altă clinică Diaverum, în alt oraș, în alt stat, să își facă dializă într-o perioadă de vacanță pe care și-a ales-o, să plece, să-și îndeplinească și această parte frumoasă de viață care este vacanța.
Dr. Mihail: Deci într-adevăr, e cumva o problemă pe care acum o realizez. Deci dacă faci dializă, trebuie să faci de trei ori pe săptămână, ești dependent de a sta lângă acel spital. Când pleci în vacanță, înseamnă că poți să te duci la o altă clinică Diaverum?
Andreea Costea: Și sunt în… Și în alte state, țări? Adică sunt…?
Dr. Mihail: Sunt mult mai…
Andreea Costea: Sunt multe țări. Este o rețea globală. Este în Europa, avem Spania, avem Portugalia, avem Macedonia, avem în Polonia…
Dr. Mihail: Totuși îți alegi… înseamnă… Îți alegi vacanța să fie în proximitatea unei clinici care există?
Andreea Costea: Ăăă… Da. Este un criteriu bun. Și mai ales fiind aceeași firmă și standardele de calitate sunt aceleași și pacienții sunt mult mai familiarizați. Este mult mai la îndemână să se simtă…
Dr. Mihail: Dacă ești cum ar veni legat de dializă… aveți și niște recomandări? Adică în ce zone poți să mergi ca și pacient dializat ca să…?
Andreea Costea: Dar sunt afișate. Este o hartă cu toate centrele de dializă Diaverum. Se accesează ușor pe online și își fac programarea. Discută cu centrul, corespondează, trimit analize, parametri. Bineînțeles că noi întotdeauna îi ajutăm. Și noi trimitem pacienți. Și la noi vin în clinică mulți pacienți în dializă de vacanță.
Dr. Mihail: Sunt decontate tot de stat, adică aceste ședințe de dializă?
Andreea Costea: În România, da. Uniunea Europeană, da. Sigur că da. Pe bază de card european. Țările care sunt în afara și care au clinici Diaverum, există alte tratate de colaborare și se stabilesc prețuri, tarife. Dar mai avem și site-ul BookDialysis.com, pe care se poate face programare din alte clinici de dializă care sunt în afara rețelei Diaverum și care pot accesa să vină în clinicile Diaverum în dializă de vacanță și să-și facă la fel programare. Același kit de analize care trebuie să sosească în clinică ca să putem să știm ce fel de tratament…
Dr. Mihail: BookDialysis…
Andreea Costea: BookDialysis.com. Ok. Da. Foarte utilizat și există multă cerere și pe acest nivel. Chiar săptămâna asta, sâmbătă, am un grup de 15 pacienți din Israel care vin și fac două ședințe la noi, într-o croazieră. Și cred că este un element foarte important pentru echilibrul pacientului dializat, să simtă că totuși el trăiește o viață cvasi-normală, chiar dacă are un regim de tratament prin dializă. Și la nivel mondial, terapia prin dializă este o terapie pe care toată lumea a acceptat-o ca făcând parte dintr-o viață normală. Adică e o șansă la viață imensă.
Dr. Mihail: Și trebuie să se folosească și de această posibilitate de a se deplasa în diverse zone, de a vizita, de a mai călători. Există și o categorie de vârstă care probabil că asta și-au și dorit în tinerețe: să ajungă la bătrânețe, să se plimbe, să poate să mai vadă.
Andreea Costea: Fa… Pentru ei… Chiar dacă faci dializă, poți să mergi în vacanță și poți să mergi în locuri deosebite unde într-adevăr te așteaptă un personal calificat și un…
Dr. Mihail: E foarte tare că s-a reușit prin știință și tehnologie să se facă un aparat care funcționează ca un rinichi. Nu? E păcat că nu există… nu există încă, să zic, astfel de înlocuitor pentru alte organe, cum ar fi ficatul, de exemplu. Nu există…?
Andreea Costea: Există dializă pentru… dializă și pentru ficat, însă nu este atât de… Nu, nu se apropie așa de mult de ceea ce poate să facă dializa la ora actuală pentru rinichi.
Dr. Mihail: Dar mai am o curiozitate. De exemplu, dacă ai… nu știu… ai o intervenție chirurgicală și pierzi ambii rinichi? Nu mai ai deloc rinichi? Devii anefric?
Andreea Costea: Da. Și faci dializă?
Dr. Mihail: Da. Trebuie să faci mai des dializă? Adică cum face corpul față excesului de…?
Andreea Costea: Nu. Se adaptează prescripția. Se adaptează. Deci în funcție de necesitățile… Deci noi facem prescripții individualizate: tu ești mic, ăla-i mare, ăla-i lat, ăla bea mai mult, ăla bea mai puțin, ăla consumă mai mult… În funcție de necesitățile lor. Exact cum ar fi normal și în viață. Îi adaptezi prescripția. Adică cât să bea, cât să consume… Exact.
Dr. Mihail: Și trebuie să aibă grijă să nu bea prea mult, pentru că nu…?
Andreea Costea: Restricția la lichide devine principala problemă. Și sunt pacienți care înțeleg că restricția la lichide este foarte importantă pentru balanța lor și alții care nu înțeleg și care… pentru care este mai greu de suportat. Însă prescripțiile astea individualizate – și uneori și ca timp de dializă, ca debit de sânge, ca regim alimentar – sunt cele care îți aduc succesul cu un pacient bun.
Dr. Mihail: E foarte bine că există practic tehnologia asta care te poate…
Andreea Costea: Tehnologia a avansat foarte mult. Eu am prins, ca rezident, când aveam două aparate de dializă și alea nu știam foarte bine ce fac. Și din 10 pacienți care trebuiau să intre în dializă, dacă intra unul, Hmmm… doi, era bine. Restul închideam ochii. Da. E un sentiment, pentru mine cel puțin. Colegele mele mai tinere cu siguranță că nu au această experiență. Dar impactul pentru mine când văd că am la ora actuală peste 140 de pacienți în clinică care vin, se plimbă, ies… Nu te uiți la ei pe stradă și nu-ți dai seama că e un pacient care face dializă. Sau că se joacă cu nepoții, se duc și fac treaba acasă… Este fantastic. Este fantastic.
Dr. Mihail: Păi, Andreea, cred că eu mi-am bifat majoritatea întrebărilor. Dacă oamenii au întrebări, îi invit să le scrie jos în comentarii și poate reușești să-ți faci timp să să revii cu niște răspunsuri la întrebările oamenilor.
Andreea Costea: Sigur.
Dr. Mihail: Dar aș vrea spre final, dacă ne poți da niște sfaturi de bază cu care să rămânem. Ce să facem, ce să mâncăm, ce să bem, cât să bem și cum să găsim acest echilibru, astfel încât rinichii noștri să ne țină cât se poate de mult, fără să avem nevoie de dializă sau tratament?
Andreea Costea: Ca și sfat, aș spune: priviți-vă și căutați să găsiți într-adevăr corespondența cu propriul organism. Nu numai rinichii, dar și toate celelalte organe sunt extrem de importante. Noi suntem un organism. Organismul este un tot unitar. Deși în medicină la ora actuală lucrurile s-au dus pe superspecialități, specialități, totuși privirea trebuie să fie globală. Pentru rinichi, da: mâncați sănătos, consumați lichide ponderat și în funcție de necesități, fiți fericiți! Pentru că și rinichii simt fericirea. Și dacă omul este bucuros, zâmbește, este plin de energie și gândește întotdeauna în favoarea lui, atunci eu cred că va avea și rinichi sănătoși. Dar vizita la medic pentru a se evalua. Evaluarea este ca și cele de la… cu steluțe: ți-a plăcut? Câte steluțe îmi dai? Cum apreciezi? Evaluează-te! În momentul în care te-ai evaluat, ai niște răspunsuri. Și acele răspunsuri pot fi corectate la un anumit moment. Dacă nu le corectezi la timp, pierzi steluțele și calitatea vieții se pierde. Și atunci este mult mai greu.
Dr. Mihail: Asta îmi place foarte mult, că fericirea ne duce la cele cinci steluțe pe care le avem să le…
Andreea Costea: Dec… Absolut. Toată lumea își dorește să fie fericit.
Dr. Mihail: Dar vrei să… Vrei să știi când ai ajuns la 4:00. Că de la 4:00 poți să te întorci la 5:00. Știi cauza de la care… De ce ai pierdut de la 5:00 la 4:00.
Andreea Costea: Da. Pentru asta trebuie să vezi că ai ajuns la 4:00. Și asta vezi pe analize. Îți faci analize și vezi câte steluțe și asta…
Dr. Mihail: Adică evaluare medicală, să mergi… Să mergi la doctor. Super!
Andreea Costea: Exact.
Dr. Mihail: Andreea, mulțumim foarte, foarte mult pentru toate aceste clarificări! Sper că am adus în conștiința oamenilor și rinichii și cât de importanți sunt, cât de important…
Andreea Costea: Da. Și eu sper din tot sufletul că am adus în conștiința oamenilor. Și cine va privi și va asculta acest podcast să știe că am făcut-o cu tot dragul și pentru întreaga lume nefrologică este foarte important ca oamenii să aibă grijă de rinichii lor. Foarte important.
Dr. Mihail: Foarte important. Și vreau să practic să lăsăm… să lăsăm această vorbă de final să fie auzită, să să rămână auzită. Și da, mulțumesc pentru participare! Mulțumesc Clinicilor Diaverum că au susținut acest material educațional foarte important. Și voi, oameni buni, dacă aveți întrebări, lăsați-le jos în comentarii și când se strâng întrebările, îți dăm un reminder, Andreea, și poate ne ajuți și…
Andreea Costea: Mulțumesc frumos! Mulțumesc că m-ai invitat și sper că tot ce am discutat așa să fie într-adevăr de bun augur pentru cei care vor privi și asculta acest podcast.
Dr. Mihail: Anunțați-ne voie în comentarii pentru rinichii voștri. Da. Anunțați-mă… anunțați-ne în comentarii dacă a fost de bun augur, dacă… ce v-a plăcut din din din acest podcast, ce alte sugestii aveți. Nu uitați că avem și un newsletter care se cheamă https://www.google.com/search?q=doctormihail.substack.com. Trimitem în fiecare săptămână tot felul de chestii interesante pe acest newsletter. Nu uitați să vă abonați. Dați-ne un subscribe la acest canal. Ne ajută foarte mult, toată echipa se bucură foarte tare când vede că numărul de subscriberi crește. Și da, lăsați-ne părerea voastră sau întrebarea voastră în comentarii. Mulțumim și pe curând!
