Ce mănânc? Nu mănânc aia. Aia îmi dă cancer, aia mă îmbătrânește, aia mă îngrașă. Și vorbim despre asta cu doamna doctor Amalia Arhirei. Doamna Amalia, bine ai venit. Sunt atât de multe păreri încât nu mai știm ce e adevărat, ce e bun pentru noi și ce ni se potrivește. Cum ar trebui să arate o masă echilibrată? Avem nevoie să avem proteine, carbohidrați și grăsimi. Sunt foarte mulți care au grăsime pe organe, au ficat gras, au hipertensiune. Da. De la 9, 10, 11 ani mănâncă la școală diverse ronțăeli, biscuiței, dulciuri, eugenic și după dulce bea și suc. Cât să mă îngrașe această ciocolățică pe care am mâncat-o? Dulcele nu are limită în creierul nostru. Aprinde niște becuri de craving ca la droguri. Adică efectiv nu te poți opri. Cum trebuie să-l mâncăm corect? Tot ce făceau bunicii noștri sunt niște lucruri care ne ajută să mâncăm mai atent, mai cu grijă, mai sănătoși. Dacă mai și gătim în casă, putem să controlăm ceea ce mâncăm, că ar trebui ca mâncarea sănătoasă să fie și gustoasă. E atât de important să ne să ne întoarcem la bun simț în ce înseamnă alimentație. E un adevăr.
Salutare, oameni buni, sunteți mulți și vreau să vă urez bun venit la această ediție specială, Bun Bine plus, organizată cu și pentru Agricola. Ce înseamnă bun bine? înseamnă branș științifico cultural în care luăm o temă, un subiect pe care pe care îl îl stabilim și îl discutăm din punct de științific și din punct de cultural. În cazul de față avem Bun Bine plus organizat, cum ziceam împreună și cu Agricola. Vreau să le mulțumesc pentru această susținere și pentru implicarea pe care o au în educație. Agricol, da brand de ăă cu o vechime de peste 60 de ani care înțelege că alimentația sănătoasă nu înseamnă doar un produs de calitate, înseamnă și educație.
Și când vorbim despre educație și alimentație, cred că avem cu toții un numitor comun și suntem cu toții diferiți, dar ne unește ceva pe toți și anume această, hai să zicem așa, cine de aici își dorește să mănânce sănătos? Ridicați mâna. Ok. Domnul a ridicat mâna așa un pic sfios. Cred că doar când m-am uitat la dumneavoastră că mă cine cine n-ar vrea să mănânce sănătosul ăsta? Adică e cineva care zice: „Domnule, nu, eu nu vreau să nu vreau să nu mănânc sănătos. Nu vreau să mănânc sănătos.” E cineva în sală care nu vrea să mănânce sănătos? Nu. Peste 80 și ceva% dintre oameni spun că sunt preocupați de mâncare sănătoasă. De ce înseamnă să mănânci sănătos? Însă mai puțin de jumate spun că într-adevăr mănâncă sănătos și doar un sfert dintre oameni spun că într-adevăr știu și cunosc ce înseamnă alimentație sănătoasă. Avem o foarte mare discrepanță între ce ne dorim cu toții și asta ăsta este numitorul comun, nu doar în sala asta, ci și în toate sutele de mii de oameni care se vor uita la aceste materiale. Numitorul comun este că da, am conștientizat cu toții și știm și ne dorim să mâncăm sănătos, dar nu știm exact ce înseamnă asta. Și asta e o problemă. Și o problemă are nevoie de o soluție complexă. Nu suntem noi de vină. Dacă tu vrei să mănânci sănătos și nu prea știi ce să mănânci, nu ești tu de vină.
De fapt, rezolvarea cred că are mai mulți piloni. Unul dintre piloni ar trebui să fie politicile guvernamentale de care avem nevoie. Un alt pilon ar trebui să fie educația în școli. Da, avem nevoie de educație în școli. Avem nevoie să știm de mici copii ce înseamnă leguminoase, ce înseamnă legume, ce înseamnă microbiom, ce înseamnă mâncare sănătoasă. Da. Și când ne întoarcem din școli și ajungem acasă, avem nevoie de un mediu în care să punem în aplicare acea mâncare sănătoasă, un mediu în care să gătim împreună, să mâncăm împreună mâncarea respectivă și avem nevoie de o industrie care să ne susțină și care să să să susțină aceste acest demers educativ. Și Agricola a înțeles asta și Agricola face asta și vreau să-i felicit că fac asta. Studiul făcut de Agricola împreună cu cei de la IVOX specifică că o mare parte din gen sunt, să zic tinerii care au maxim 26, 27 de ani în ziua de astăzi sunt foarte preocupați de mâncare sănătoasă. Sunt mult mai preocupați decât milenialii sau decât boomerii. Sunt atenți. Studiul spune însă că majoritatea dintre ei își iau informația de pe social media, de pe TikTok, de pe Instagram și nu de la doctori, nu de la nutriționiști. Dar dacă am gândit critic și ne-am întrebat câți doctori și nutriționiști există în țara asta și dacă a împărți cei 6 milioane de gen zi care trăiesc în România la toți doctorii și i-am pune pe toți la coadă la acești doctori și medici diabetolog și nutriționiști, ne-a luat foarte mulți ani, zeci de ani până să-i consultăm pe toți. Ultimul gen zi de la coadă o să fie un moșuleț de 70 de ani până va ajunge la consultație. Asta înseamnă că n-ar trebui neapărat să schimbăm asta. N-avem cum să schimbăm faptul că ei își au informația și mulți dintre noi ne luăm informația din social media, dar ar trebui să populăm social media cu informație de calitate care să vină de la medici și de la nutriționiști. Și asta facem la această ediție de bun bine și de fapt la fiecare ediție bun bine, dar cu atât mai mult la acest bun bine plus în colaborare cu Agricola. Deci nu Agricola înțelege cât de important este acest demers educativ răspândit peste tot în social media.
Așa că vă propun să începem cu prima conferință și să vorbim despre ce înseamnă de fapt să mănânci sănătos. Ce schimbări produce mâncarea în corpul nostru, ce beneficii ne aduce mâncarea, cum trebuie să combinăm mâncarea, cum influențează mâncarea microbiomul nostru, hormonii noștri și vorbim despre asta cu doamna doctor Amalia Arhire. Este medic primar endocrinolog, medic specialist în diabet, boli metabolice și nutriție. Peste 15 ani de experiență activează intens în ce înseamnă obezitate infantilă și Amalia este convinsă că mâncarea sănătoasă nu vine din restricție, ci vine din știință. Amalia, bine ai venit.
Bine v-am găsit.
Bună. Mulțumesc foarte mult și te rog să iei un loc. Ce ce înseamnă că alimentația vine din alimentația sănătoasă se bazează pe știință și nu pe restricție. Și de ce e asta important? Adică atât de multe restricții vezi în jur?
Da. Și văd la generațiile mici, cu cât sunt mai restricționate, cu atât se frustrează sau pot să aibă tulburări de comportament alimentar și practic nu mai știi. Toată lumea pe social media e ce mănânc. Nu mănânc aia, aia îmi dă cancer, aia mă îmbătrânește, aia mă îngrașă. Ce mai rămâne? Ce mai facem? Cum facem? Toată lumea începe să aibă un fel de stres major legat de ce înseamnă să fii sănătos. Pentru că toată lumea vrea să fie sănătoasă, nimeni nu vrea să fie bolnav. Da, dar vrea să poată să facă asta într-un mod ușor. Da. Și atunci ce spun eu este că e nevoie și de știință, pentru că sunt atât de multe păreri încât nu mai știm ce e adevărat, ce e bun pentru noi, ce nu e adevărat și ce ni se potrivește. Și atunci avem nevoie și de studii sau de o persoană care să știe să ia și știința și practica și să te ajute să le îmbini încât să-ți fie ușor.
Și trebuie să realizăm totuși că în toată această sumedenie de informații pe social media acesta o să fie încă un real. Da. Și sper că acest pe care faci acuma n-o să vină după un alt în care cineva zice: „Omule, renunță la zahăr. Zahărul te distruge.” Și vine doamna Amalia iară zice: „Nu-i adevărat, nu trebuie să nu trebuie să recurgem doar la restricție, trebuie să recurgem la știință.” Dar cum cum am putea să convingem totuși oamenii că știința este prima zonă în care trebuie să mergi atunci când vrei să iei o decizie alimentară? Și nu neapărat faptul că cineva a renunțat la complet la carne și a fost mai bine. Poate a fost mai bine, dar cum cum am putea să-i convingem pe oameni să se întoarcă la știință și să ia decizii pentru corpul lor doar atunci când știința confirmă asta sau cel puțin să fie asumați când iau decizii pe care știința nu le nu le nu le confirmă.
Eu aș spune că pe lucrurile mari avem nevoie de știință când, nu știu, mergem cu un avion, când avem nevoie să ne repare cineva o mașină sau, nu știu, ceva s-a stricat în casă, dacă e ceva mic, poate încercăm și noi pe internet dacă e ceva mare și important sau scump și corpul nostru este mare, important și scump, da, avem nevoie de un expert pentru că altfel noi putem să stricăm foarte multe, da, și să ne facem rău. Când eram tineri, soțul meu a încercat să repare o priză și era pe a să luăm foc. Și de atunci ne-am dat seamaă. Da. Și ne-am dat seama că nu mai ne băgăm la curentul electric.
Da. Ei bine, nu știu dacă e Daniela în sală, dar e bine să audă și ea asta, că ea mă ceartă mereu că nu știu să repar prize, că tații de pe vremea noastră reparau prize, puneau parchet, puneau plintă, puneau tot. E mai mai bine chemi un Mai bine chemi un specialist să facă asta. Ce Ce înseamnă atunci? Ce ne spune știința despre despre alimentație? Despre, să zic, ceea ce am putea să numim spre început o un echilibru în farfurie?
Știința ne spune că e nevoie de moderație. E nevoie să avem toate grupele alimentare mari, adică avem nevoie să avem proteine, avem nevoie să avem carbohidrați și grăsimi. Da, pentru că avem nevoie de toate ca să existăm. Avem nevoie de carbohidrați pentru energie. Da. Avem nevoie de proteine pentru că de fapt o parte din hormonii noștri, din imunitatea noastră, din mușchii noștri și din longevitate sunt date de proteine și avem nevoie de grăsimi. De ce? Pentru că pielea noastră și creierul are nevoie de grăsimi și hormonii noștri au și ei nevoie de grăsimi.
Deci avem nevoie cumva asta e o e o logică antirestricție, nu? Adică avem nevoie și de proteine și de grăsimi și de carbohidrați și cumva în traducere liberă asta înseamnă că ar fi dăunător să renunțăm la una din aceste să zic la unul din acești macronutrienți pân că sunt persoane care zic ok sau care nu pun accent pe proteine. Sunt persoane care mănâncă low carb și mănâncă doar grăsimi și cu proteine și atunci renunță la carbohidrați. Ăă sau persoane care mănâncă numai low fat pentru că e puțină grăsime și grăsimea îngrașă, nu-i așa?
Da. Și de-a lungul timpului fiecare dietă din asta la modă a fost fie low carb, fie low fat, da, fie low protein, nu prea a fost sau mă rog, fără carne a fost și asta. Și studiile apoi au arătat că toate aceste diete foarte restrictive ne-au făcut rău pe termen lung și că singurele alimentații nu nu vreau să le spun diete pentru că dieta pare o e o un cuvânt care înseamnă că te vei chinui o perioadă scurtă și apoi după aia scapi de chinul ăla. Vrem să vreau să trec la o parte de plan alimentar. Da. Care să fie echilibrat. Ceea ce merge echilibrat ca alimentație înseamnă dietele de tip mediterane, da, de tip dash, adică cu carbohidrați buni, cu proteine, dar slabe și cu legume și leguminoase și grăsimi bune.
Putem să definim foarte pe scurt ce înseamnă carbohidrat, ce înseamnă grăsime, ce înseamnă proteine și să ne dai niște exemple ca să știm exact despre ce vorbim.
Da. Și ce vorbesc eu în cabinet de la cred că cinci ani și cum explic să înțeleagă toată lumea este așa. Carbohidrații sunt ceea ce ne dau energie și e tot ce în gură are gust a dulce sau a făinos. Adică dacă avem pâine, cartofi, orez, da, nu știu, dulciuri, fructe, morcovi, toți sunt dulci. Aia înseamnă că au preponderent carbohidrat. Proteinele sunt cele care ne țin de foame și pe care le găsim în, nu știu, ceea ce dau animalele, adică carne, ouă, carne, ouă, da, lapte, lactate, brânzeturi, pește. Da. Și mai avem partea de leguminoase, adică boabe. Iar grăsimile, toată lumea știe ce-s grăsimile. Da. Sunt niște părți din alimente care cumva ne ajută, da, și ne și îngrașă. Și sunt de două feluri. Sunt cele, să zic, rele, adică saturate, cele tari, da, care se întăresc și le avem cu ochiul liber. Sunt partea albă, nu știu, din carne, din mezeluri, din brânză și partea mai sănătoasă care curge, cum sunt uleiurile. Da.
Apropo de uleiuri, mi-ar plăcea să intrăm foarte să facem ușor această paranteză. E din ce în ce mai mult content în social media, în special afară, care intră și la noi, care blamează ceea ce înseamnă seed oils sau uleiurile din semințe, ulei de floarea soarelui, dar și bine, nu blamează nimeni uleiul de măsline, dar uleiurile, de exemplu, uleiul de floarea soarelui, e real acest curent sau studiile Ce ne spun studiile despre aceste uleiuri?
Studiile arată că uleiul uleiul de floarea soarelui, care este cumva un ulei propriu al nostru, toată lumea s-a hrănit cu ulei de floarea soarelui, dacă e milenial cel puțin, are foarte mult acid omega 6 care este proinlamator în cantități mari. Așa că morala este că dacă avem grijă și nu punem mai mult de trei linguri pe zi, pentru că asta este cantitatea de uleiuri sau de grăsimi, da, per om, atunci nu ne face rău. Dacă avem o tonă de de ulei, atunci da, poate să ne crească riscul de boli de inimă, de exemplu.
Bun, deci nu exces de de ulei.
Da, excesul nu e bun. Nici apa în exces nu e bună.
Hai, hai să vorbim cumva acuma un pic mai concret cum ar trebui să arate o masă echilibrată sau mesele echilibrate ale unui om în fiecare zi. Și cum am, adică mi-ar plăcea să mi-ar plăcea să ne dăm seama că mâncarea sănătoasă exact. Nu este o dietă, nu este o dietă restrictivă, nu este ceva ce, ok, astăzi o să mănânc neapărat sănătos, ci este cumva să transformăm dorința de a mânca sănătos din această dietă restrictivă în care mâncăm doar salate într-un mod de a mânca în fiecare zi. Care e acel mod sustenabil și cum ar trebui să arate acele mese?
Fiecare masă ar fi bine să aibă o sursă de proteină, cam un sfert, o sursă de carbohidrat și o sursă de legume. Adică de dimineață putem să avem ouă, da, cu pâine integrală, cu un pic de brânză și cu legume. Hm. La prânz putem să avem iar carne sau pește cu un sfert de farfurie de cartof sau nu știu de mazăre și cu murături. Da, putem să avem o mâncare de mazăre cu murături. E o chestie foarte românească și foarte sănătoasă în același timp. Și seara putem să avem, de exemplu, nu știu, o ciorbă, da, cu carne sau cu boabe și o felie de pâine. Putem să avem, nu știu, o friptură cu murături, da, și un pic de orez. Asta înseamnă mâncare sănătoasă. doar în momentul în care avem, nu știu, multe prăjele acolo sau nu avem legume deloc și avem doar făinos procesat, adică cartof prăjit, nu știu, un cartof alb cu, mă rog, ce e bun în el, adică multă smântână și brânză și cu carne grasă, acolo nu mai avem atât de multă sănătate pentru că nu avem fibre, da? și avem grăsimi care sunt rele și care se absorb foarte repede dacă nu avem fibre acolo pe cu carbohidratul și ne îngrașă, dar problema e că pe lângă ne că ne îngrașă ne pot face rău, mai ales dacă avem partea de zaharuri făină albă cu grăsime, mai ales cu o grăsime foarte proastă care se numește grăsimea de tip margarină. Pentru că aceea pare că se pune foarte repede pe vase și în combinație cu zahăr se pune foarte repede pe organe. Și ceea ce văd eu în cabinet și nu credeam că o să văd, da, acum șase ani când am deschis clinica de nutriție la copii este că sunt foarte mulți care au grăsime pe organe, au ficat gras, au hipertensiune. Da, de la 9, 10, 11 am și au copil de 14 ani cu un ficat foarte gras, aproape de fibroză, adică ceva între ciroză și ficat gras, doar de la faptul că mănâncă ultra procesat. Da. Și nu mai mănâncă deloc mâncare reală.
Copiii care au practic sindrom metabolic au ficat gras, au grăsime viscerală. Poți să descrii pe scurt ce mănâncă un astfel de copil sau care Adică ca să luăm altfel, nu să ne gândim la ce ar trebui să evităm, ci să gândim așa ipotetic ce ar trebui și cât ar trebui să mănânce un copil ca să ajungă să aibă un ficat gras. Ce face un copil? ca poate oamenii care ne urmăresc sau oamenii din sală să recunoască un pattern pe care e bine să-l evite.
Fie începe cu dulce de dimineață și mănâncă un croasant, o patiserie, în covrig, fie nu mănâncă de dimineață mănâncă la școală diverse ronțăeli și ronță încontinuu. Și din foamea asta mănâncă biscuiței, dulciuri, eugenii. După ce mănâncă puțin dintr-un dintr-o masă, pentru că nu-i mai place decât piureul și nimic altceva. Vrea neapărat dulce și după dulce bea și suc. Orice fel de suc, apropo. Da. Și sucul natural din fructe. Și după asta i se mai face foame și mai vede pe masă, nu știu, un fruct, mănâncă și fructul ăla, dar după aia mai mănâncă iar un dulce și ajunge de dimineață până seara să mănânce dulciuri sau să deschidă frigiderul și să ia de acolo. Dar tot mai mult lucruri procesate. Da. brânzeturi procesate, cum e brânza topită și evident că mâncarea asta este făcută să o adorăm și să vrem să mâncăm doar asta, nimeni după ce mănâncă un dulce sau un fast food n-o să mai aleagă o legumă.
Totuși, cum ajunge un copil, din experiența ta, pentru că vezi atât de mulți copii, cum ajunge un copil să mănânce doar asta? Pentru că adică eu bănuiesc că e un cerc vicios în faptul că nu vrea să mănânce sănătos. Părinții totuși sunt speriați și vor să-i dea să mănânce și dacă copilul mănâncă doar asta, ajungi să-i dai doar asta. Unde e responsabilitatea fiecăruia și cum poți să nu ajungi acolo sau cum poți să reversezi acest acest obicei?
Un copil poate să ajungă foarte ușor acolo pentru că unul creierului îi cere ceva dulce și gras și clar că în momentul în care limba lui dă de ceva foarte intens și gras și dulce o să fie anesteziată să mănânce altceva. Și atunci dacă părintele cedează foarte repede sau se sperie, noi ca români încă avem frica asta că o să ne moară copilul de foame. O văd și la mama mea, o văd la bunici, la unii părinți. Și atunci prefer să mănânce orice copilul tău, chiar și niște pufuleți. Da. Versus să mănânce mâncare. Lasă mai bine că am mâncat asta versus că n-am mâncat nimic. Cu toate că dacă n-am mâncat nimic nimic acum, în două ore s-ar putea să fie dispus să mănânce mâncarea pe care i-o dai.
Știi, discuția asta e relevantă, chiar dacă e despre copii, cumva avem cu toții un copilaș și noi și nu n-o să vă spun acuma să vă căutați copilul interior. Nu e acest tip de conferință, dar avem maimuțica aia care e bine, eu vreau să vă spun într-mine, maimuțica aia care își dorește să mănânce, să ciugulească, să mănânce tot felul de lucruri. E importantă discuția despre copii pentru că putem și noi învăța din ea. Ă știi, taică-meu zice: „Ai, Doamne, nu mănâncă decâșni nițel. Ia dă-i ia dă-i numai castraveți murați trei zile să vezi cât de bine o să mănânci și după aia orice îi pui pe masă. E și asta o tehnică sau cum ai putea să convingi un copil să înceapă să mănânce normal, ținând cont că tu ai acea frică că o să moară de foame? Tu vezi însă că el crește în greutate, dar te bucuri că e dolofant și că mănâncă și că sănătos.
Cred că generațiile de acum nu mai merg și eu am pățit-o așa. Tata nu mi-a dat de mâncare jumătate de zi după ce n-am mâncat o supă și după aia am mâncat orice era. Ok. Dar cred că asta merge cu generațiile noastre. Generațiile noi au nevoie deuri. E mai complicat, dar dacă le explici de ce, măcar cu, nu știu, un motiv sau două, de ce e sănătos pentru el, de ce totuși îl ajută, ceva în creierașul lui se schimbă ușor ușor și o să accepte. Și dacă-l și implici pe el, da, să aleagă ceva sau să gătească, o să fie mult mai dispus să încerce. Și am copii care au, nu știu, tulburările alimentare și nu vor să încerce niște lucruri, vin la mine în cabinet, le explic de ce e nevoie și apoi acceptă. ori să încerce ceva nou, o să le ascundă părinții că le e frică să încerce, dar totuși știu că e sănătos și au nevoie de asta și înțeleg de ce au nevoie să crească și să le fie mai bine.
Ai observat că educația și într-adevăr explicarea dacă-i explici copilului ce mănâncă, ce efect are, ce ar putea să facă în plus, îi ajută într-adevăr să facă mai multe schimbări.
Da. Și studiile arată asta. Sunt niște studii în Olanda care arată că educația și educația în școală au a făcut cele mai mari schimbări la copii, schimbări care s-au transformat și în schimbări acasă. Adică ei au început să mănânce mai sănătos și mai bine și cumva să-și influențeze părinții să facă niște alegeri mai sănătoși, mai sănătoase.
E cineva de aici în public care îi place dulce și nu se poate abține de la a mânca dulce? Ok. Adică toc vorbeam de acel copil, la fel ca și copilul care nu se poate să să mănânce dulce. Cu toate că acel copil mai are încă un avantaj. E mic, nu poate să decidă pentru el, poate nu poate să și cumpere el mâncarea și noi putem să decidem ce dulce mănâncă sau nu. La noi nu mai există această autoritate. Te-ai dus și ți-ai luat ce vrei tu. În special dacă e seară și ești obosit, nu? Și meriți și tu o recompensă și dă-o încolo de dietă. Cât să cât să mă îngrașe această ciocolățică pe care am mâncat-o.
Da, da. Avem două lucruri aici. Unu, și asta am învățat relativ recent, dulcele este criptonita noastră. Pentru cine nu e așa de mare taster, adică nu-i așa de răsplătit de dulce, e mult mai ușor. Pentru cei la care dulcele îi fac să se simtă foarte bine, e cel mai greu, pentru că dulcele nu are limită în creierul nostru. În creierul nostru există o parte numită hipotalamus care decide la un moment dat că ai mâncat de ajuns și că te poți opri și că nu mai ai nevoie pentru că să te îngrași. Dulcele scurt circuitează asta. Dulcele la dulce există un stomac separat. N-avem vorba asta? Da. Tot timpul e loc de dulce. Da. Și atunci la dulce nu ne putem opri. Și problema la dulce este că ne dă o energie și ne dă o plăcere intensă imediat și apoi ne face să devenim mai lipsiți de energie, mai anxioși și să mai vrem dulce și chiar cumva aprinde niște becuri de craving ca la droguri. Adică efectiv nu te poți opri.
Dar mai devreme ai zis că educația ne poate ajuta să ne controlăm să ne controlăm aceste pofte și obiceiuri alimentare. Uite, Amalia, convinge-ne să nu mai mâncăm dulce prin educă-ne.
Păi, nu vă conving să nu mai mâncați dulce pentru că și eu mănânc dulce. Dar depinde cum mănânci dulcele.
A zis cum trebuie să-l mâncăm corect?
După masă.
După masă, da. Ok?
Adică după ce avem stomacul plin de niște lucruri sănătoase, ideal de ceva și cu proteină și cu legume sau fibre, pentru că în momentul în care avem carne, pește, ouă și nu știu, legume gătite, mazăre și mănânci la final desertul, nu-ți mai vine să mănânci atât. Da. Și pentru că în momentul în care ai partea asta de proteină, îți eliberează și ea ușor starea de bine. Da. și-ți ține de foame. Adică dacă mănânci întâi mâncare nu mai ai nevoie de atât de mult. Dacă nu mănânci mâncare, studiile arată că cei care nu mănâncă proteină de ajunsă, da, sunt tot timpul mai obosiți, mai nervoși și tind să mănânce emoțional sau tind să se rplotează cu dulciuri, mai ales seara. Așa că câți dintre noi n-au avut nevoie de dulci seara? Eu sigur da. Dar uitați-vă un pic pentru că în zilele alea fie nu ați băut apă de ajuns, fie nu ați mâncat de ajuns, fie ați sărit peste mese, asta v-a crescut stresul și creierul cel mai ușor tinde să mănânce dulce. Simte că își înăbușă niște lucruri și se face să se simtă bine, dar cumva ne păcălim noi singuri.
Hm. Ok. Deci e bine să fim mâncați, să nu mâncăm dupele pe stomacul gol.
Să știm că Ok, urmează acea recompensă. care e recompensă, dar am mâncat corect înainte și ai povestit mai devreme despre niște mâncăruri, să zic, grase și mi-ar plăcea să ne întoarcem un pic la să zic cum mâncau bunicii noștri, la să zic mâncarea tradițională. Mai are loc și logică mâncarea tradițională în ziua de astăzi? Ar trebui reinterpretată? E ceva ce nu ni se mai potrivește cum o vezi tu. Pentru că bunicii noștri erau toți fit. Da. Dacă ne uităm la filmări cu oamenii acum 50 de ani erau cu toții fit, erau sănătoși, erau normoponderali și mâncau o mâncare tradițională. Care e locul mâncării tradiționale astăzi?
Ă, eu zic să că se potrivește, dar limitat. De ce? Unul pentru că generațiile noi nu mai au aceleași gusturi. Adică un copil n-o să mai mănânce așa de ușor ciorbă sau nu știu mâncare de mazăre. Dar și pentru că s-a schimbat, aș spune eu, și vremea. Și atunci dacă afară nu mai sunt 20° cu minus, nu ne mai trebuie să mâncăm slană cu ceapă de dimineață sau nu atât de multă sau nu în fiecare dimineață. Dar tot ce făceau bunicii noștri sunt niște lucruri care ne ajută să mâncăm mai atent, mai cu grijă, mai sănătoși și cumva să fim mai relaxați. Adică ei mâncau sezonier, da, tot ce era disponibil în anul timpul respectiv. Aveau zile de post la zile în care mâncau legume, mâncau până în 6, 7 sau masa principală nu era cea de seară și aveau cumva un ritual, adică vorbeau între ei sau nu știu, făceau o rugăciune, aveau un moment, nu mâncau pe drum rapid un baton proteic, un sandviș, da, în două minute ca să nu moară de foame. Ă și atunci lucrurile astea ne ajută să domolim și stresul și senzația de foame. Dacă mai și gătim în casă, putem să controlăm ceea ce mâncăm, putem să ne controlăm gusturile. E foarte ciudat de o parte și revenim la copii, dar pentru că nu știu, mi se pare copiii sunt spun adevărul și cumva văd lucrurile așa cu o uimire pe care ar fi bine să o aducem și noi aminte.
Dacă stai și te gândești de ce nu-ți place o masă și ce ai pune tu acolo, s-ar putea s-o faci în ceva gustos și atunci salata aia care s-ar putea să zici că e sănătoasă, dar nu vrei s-o vezi deloc, dacă o faci cu, nu știu, un pic de dressing mai gras sau îi pui, nu știu, niște crutoane sau ceva ce-ți plac ție, o s-o faci în ceva ce-ți place s-o mănânci, pentru că ar trebui ca mâncarea sănătoasă să-ți fie și gustoasă.
Ai zis de batoane proteice. Sunt curios ce părere ai tu ca medic endocrinolog despre batoanele proteice?
Pot fi o soluție de moment la covrigi sau ceva și mai procesat, dar nu la o mâncare adevărată. Adică nu aș înlocui niciodată o masă principală. Da. Cu un baton proteic.
Ai înlocuit poate un covrig cu un baton proteic. E foarte interesant pentru că în discuția despre mâncare ce cred că întrebarea pe care și tu o primești foarte des este, domnule Amalia, treaba asta e sănătoasă sau nu e sănătoasă? Și răspunsul este mereu în comparație cu ce?
Hm.
Nu este sănătos sau nesănătos alimentație contează în comparație cu ce.
Și dacă te întrebi, ok, baton proteic, trebuie să te întrebi ce ai putea mânca mai bun decât baton proteic. Și probabil că orice orice chestie care crește în pământ, care este mai puțin procesată, pe care o poți găti tu în bucătăria ta este ceva ce e mult mai bun decât acel baton proteic. Deci, un lucru cu care ar fi mișto să rămânem cu toții astăzi este acesta. Când te întrebi dacă ceva este sănătos, întreabă-te în comparație cu ce și în timp ce faci comparația, poți să-ți dai seama ce ai putea mânca mai bun în loc de lucrul acela pe care îl îl mănânci.
Ă aș vrea să vorbim despre carne. Există, cred că de fapt existau aceste, cum să zic, carnea în trecut era a început să fie cumva incriminată. Foarte mulți oameni sau nu, o să zic că o parte considerabilă de oameni au migrat spre veganism sau au devenit vegetarieni. Ă, care e poziția ta în legătură cu asta? Care crezi că e poziția ta în alimentația de bază a unui om normal și în ce contexte ar putea un om să renunțe la carne și la ce trebuie să să fie atent?
Ă încă o dată eu cred cu tărie în ceea ce făceau bunicii noștri. Poate și pentru că m-au învățat să gătesc. Bunicile mele m-au învățat să gătesc, dar avem nevoie și de zile în care poate nu avem carne, dar avem proteine vegetale, dar avem nevoie și să avem carne. Nu se poate cu totul fără carne. Și dacă e să luăm și la biserică, erau niște categorii de categorii speciale care erau scutite la post. Asta sunt copiii mici sau adolescenții pentru că ei au nevoie de niște lucruri din carne, proteine și aminoacizi care să ne ajute să creștem. Oamenii care sunt bolnavi și da, știu că e mitul ăsta de carnea dă cancer, dar de fapt o carne slabă este chiar indicată în bolile canceroase pentru că ne ajută să nu ne malnutrim. Cu cât nu avem mușchi, cu atât avem un scor de risc mai mare în cancer. Da. Și e nevoie să nu fie nimic, totul sau nimic. N-am carne, mă, sau mănânc carne la fiecare masă. Cred că ceea ce e mai nou e tendința de alimentație flexitariană în care ai zile în care mănânci carne și zile în care nu mănânci, dar e nevoie să știi foarte tare cum să combini niște lucruri pentru că dacă te grăbești și știu că avem mare problemă cu asta că toți ne grăbim grăbim, dar și eu mi-am luat-o și mi-am făcut un deficit atât de sever de fier încât am crezut că mi se termină viața.
Când ai renunțat la carne, am ținut un post. Ok. De o lună jumătate, un post. Apropo de post, e posibil ca acest material înregistrat să fie difuzat în timpul postului. M-ar interesa să știu cum putem să diversificăm și să avem un aport corect de proteine în timpul postului. Dar ce ai spus tu mai devreme legat de a fi flexitarian e e practic practicarea acestui post reason religios. E practicarea acestui post doar din considerente de sănătate.
Și atunci indiferent dacă ținem un post religios sau ținem un regim din acesta tip flexitarian, flexitarian înseamnă că exact cum ai zis tu, ai zile în care mănânci carne, ai zile în care nu mănânci carne. Deci eu alternezi dietă omnivoră cu dietă vegetariană sau vegană.
Ă la ce ar trebui să fim atenți concret într-un când ținem post sau când avem un regim flexitarian?
Când ținem post, e nevoie să avem grijă la proteina vegetală. trebuie să fie, pentru că doar ea ne ține de foame și la niște surse de fier, pentru că altfel riscăm să pierdem fier mai repede decât vitamina B12 și fierul ne dă anemie, adică ne face să fim obosiți. Și atunci e nevoie să avem proteină din cereale și din leguminoase. Adică dacă mâncăm doar mămăligă, fructe și cartof, o să-ți fie foame toată ziua și în câteva săptămâni chiar s-ar putea să ți se facă rău. Dacă avem, nu știu, fasole bătută, cum mâncau bunicii, nu știu, cu pâine integrală, da, adică avem leguminos cu cereale, dacă avem mazăre, dacă avem orez cu mazăre și fasole, alea sunt niște lucruri care ne ajută. Da. Mă și acolo avem și surse de fier dacă avem cereale integrale sau nu știu, spanac și frunze verzi. Da, chiar dacă se absorb un pic mai greu, pentru că nu sunt un fier pe care corpul îl absoarbe repede și avem și proteină.
Care e rostul acestor fibre în raport cu microbiomul nostru? Pentru că cred că microbiomul este o altă sferă intens neglijată. Și apropo de această mâncare și de faptul că ne este foarte greu să ne abținem de la a mânca multora dintre noi, ne este mereu poftă de tot felul de dulciuri, cauzele sunt foarte complexe. Dacă am ști exact cauza și am aborda exact cauza, am putea să abordăm cauza respectivă și n-am avea aceste probleme. Cu toate astea, avem această problemă de a mânca mult, de a mânca mult dulce, de a avea pofte și cum ziceam cauzele pot fi diverse, pot fi culturale, pot fi de educație, pot fi genetice, dar în multe circumstanțe ele pot ține de microbiom. Ce rol are microbiomul în crearea acestor pofte și cum cum propui să ținem să avem grijă de el?
Prin aș spune trei lucruri mari. În primul și în primul rând, pentru că mai nou am aflat că microbiomul secretă 80% din serotonina din corpul nostru. Aia înseamnă o substanță care ne face să ne simțim bine, fericiți, să nu fim deprimați. Și asta au văzut-o prin studii pe șoricei dându-le o mâncare foarte procesată, ultra procesată, cum se numește mai nou, adică ceva cu mult zahăr și grăsime. Nu doar că s-au îngrășat șoriceii respectivi, ci nu mai aveau grijă de ei, nu mai se duceau să se socializeze cu ceilalți șoricei, nu mai se duceau pe rotiță și cumva erau nefericiți și mâncau. Mâncau și zăceau. Da. Hî.
Asta se întâmplă și la noi pentru că în momentul în care noi nu dăm florei noastre intestinale, noi avem un alt organism care locuiește în noi. Da? Avem peste 3 kg de bacterii care sunt în colonul nostru și care ne ajută trăind prin simbioză, adică ne ajută cu niște lucruri pe care corpul nostru nu are cum să le facă. Da? Care sunt și parte de imunitate și parte de serotonină. Dacă noi în schimb îi dăm mâncare fără fibre, fără leguminoase, fără legume, atunci avem niște tipuri de bacterii care sunt mai rele și care cumva ne fac unul să absorbim mult mai multe lucruri și să ne îngrășăm, dar să absorbim și mai multe toxine și cumva să fim mai bolnavi, să avem o imunitate mai proastă, să ne îmbolnăvim tot timpul. Da. Și cine n-a fost bolnav, o iarnă întreagă nu știe cât de nefericit poți să fii.
Și atenție, pare science fiction, pare că nu e pentru noi. Nu, nu, adică nu nu suntem nu facem parte din această categorie pe care tocmai a deschis Romalia și e greșit pentru că trebuie doar să nu mâncăm fibre, adică să mâncăm cartofi. Și de multe ori putem să fim păcăliți. Adică dacă mâncăm, nu știu, cartofi, puiul care este sănătos, mâncăm ouă, mâncăm ce putem să mai mâncăm fără fibre, adică să mâncăm mâncarea asta, mâncăm o pâine albă. Poftim?
Ok. Lactate, pâine albă cu o șuncă, cu un pic de brânză și Ok, este mâncare sănătoasă, dar lipsită de fibre. Acea lipsă de fibre o să practic o sărăcească microbiomul nostru, această multitudine de bacterii din intestin și acest microbiom care este sărăcit o să ne transmită semnale de foame, semnale greșite de foame, pofte greșite de foame. O să ne ia din neurotransmitătorii care ne ajută să ne simțim bine, să legăm relații sociale, să privim oamenii în ochi și să fim fericiți cu asta, să ieșim afară, să respirăm aer curat, să zicem vai, cât de bine este toate lucrurile astea pot fi luate chiar dacă facem sport, mâncăm sănătos aparent, dar toate astea pot fi pot fi implicate în viața noastră doar prin faptul că nu mâncăm suficiente fibre.
Da. Și legat de microbiom, știi, eu cred că oamenii până nu văd nu cred.
Și știți că dacă sunt lucruri în corpul nostru și nu le vezi, tinzi să nu crezi. Și vreau să vă dau un exemplu. Hai să zicem că nu e cel mai bun exemplu pentru o experiență culinară, dar experiența culinară mai mai are de așteptat un pic. Așa că o să vă dau acum acest exemplu. Ai spus că microbiomul nostru sunt bacterii care cântăresc între 2 și 3 kg în corp. Da, avem impresia că nu le vedem. De fapt, le vedem. Și după ce o să vă spun asta o să o să rețineți imaginea asta. Nu știu dacă o să mulțumiți sau nu, dar atunci când mergeți la baie, la toaletă și faceți treabă mare, jumătate din acea treabă mare, deci jumătate din materie fecală sunt microbi care au murit, alții se nasc în continuare, au nevoie de mâncare ca să se dezvolte. Dar noi când mergem la toaletă, acea treabă mare nu este mâncarea pe care am mâncat-o procesată. Doar jumate este mâncare. Jumătate sunt acele bacterii, sunt multe, le este foame și mănâncă doar fibre. Și dacă le dai fibre, ele o să fie fericite și o să ne facă și pe noi fericiți. Și contează cantitatea de fibre și mi-ar plăcea să vorbim despre asta și contează și diversitatea lor. Adică degeaba mănânci doar 500 de g de înăut în fiecare zi pe carea n-o să fie fibrele suficient de diverse pentru tot microbiomul nostru. Cât de importante sun aceste fibre și cum cum am putea să să rezumăm microbiomul și fibrele în câteva, să zic, reguli de care să ținem cont?
După studii pare că microbiomul îi place diversitatea în tot ce înseamnă fibre. Adică nu să nu mâncăm o boabă și doar pe aia, dar e nevoie să combinăm boabele cu legumele, cu frunzele și cu semințele și pare destul de complicat, într-adevăr, și așa cum zici, pare că foarte puțini dintre noi și eu am zile în care nu prea mai mănânc nici boabe, nici mănânc niște frunze, dar aparent doar cu niște frunze și un fruct cu coajă ajung la 5, 7 g. Ei bine, ne trebuie între 20, 25 g de fibre pe zi, în mod normal pentru un om sănătos. Da, că există niște probleme de colon unde nu e indicat să mănânci prea multe fibre și cu cât nu mănânci de ajunse, cu atât începi să ai simptome. Și gândiți-vă o dată, te-ai simțit vreodată balonat? Te-ai simțit, nu știu, că ți-e greață? Te-ai simțit plin tot timpul și nu înțelegi de ce, ori că mănânci, ori că nu mănânci, aici înseamnă că deja microbiomul tău începe să aibă probleme și cumva să proceseze mult mai mult și să facă ca lucrurile din corpul tău să meargă mai lent și să fermenteze mai mult.
Ce Ce ai recomanda? La ce ar La ce să fim atenți când ne gândim la fibre și cât cât de diversă să fie de fapt mâncarea, cum poate să fie diverse acele fibre?
Aș spune că ar fi bine ca să avem în fiecare zi măcar semințe, da? Sau nuci, o mână mică, să avem frunze, da? Sau dacă nu avem frunze, să avem murături, da? pentru că murăturile sunt o sursă bună, da, de bacterii bune. Și să avem și leguminoase măcar o dată la două zile, trei.
Leguminoasele vreau să-ți să-ți recunosc că sunt cumva e efectiv un hack pe care l-am descoperit. sunt atât de ușor de folosit. Și avem, da, avem fasolea, da, și mazărea, care sunt tradițional românești, avem năut, avem linte și cred că toți, toate lanțurile mari de supermarket au conserve cu năut sau cu fasole. Și dacă te uiți pe conservă găsești foarte ușor conserve în care ai doar leguminoasă, da? Deci, de exemplu, înăut, apă, sare și îți ia efectiv, adică trebuie doar s-o ai și pur și simplu ai desfăcut-o, ai clătit-o, ai pus-o în farfurie, ai aruncat niște frunze, niște semințe, ai tocat absolut orice legume ai. Ai roșii cu castraveți, cu ceapă, le-ai tocat, ai luat niște brânză, ai pus-o așa, ai fiert în nou, ai pus în nouă acolo și ai înte minute o masă care este e mega nutritivă. Adică nu e doar așa o sălățică, e efectiv mâncare care îți dă proteină, îți dă cantitatea de fibre, îți dă diversitate în fibre și vă propun să încercați asta, să pur și s-o faceți ca pe un experiment științific, adică să poate să abordați corpul vostru din când în când, fix ca pe un experiment științific, însemnând că ok, vă faceți acești acest dish, vă faceți această farfurie de salată cu năut. Ok, dar încercați să măcar să vă gândiți câteva minute înainte de a o mânca cum vă simțiți acum și după aia să, cum să zic, să luați pulsul la două ore, la trei ore ziua respectivă, să vă gândiți la cum ați dormit, cum ați avut tranzitul, cum vă simțiți a doua zi. Pentru că de multe ori mâncăm sănătos, ne simțim bine, dar nu facem legătura între cele două și ăsta e un păcat pentru că mâncăm sănătos, ziceam, ok, suntem satisfăcuți, ne simțim foarte bine, avem impresia că ne simțim bine pentru că am venit la un eveniment, pentru că ne-am întâlnit cu cineva și uităm că această stare de bine e datorată lucrurilor pe care le-am mâncat și după aia uităm să mâncăm lucrurile respective și ne simțim nasol și mergem la psiholog, căutăm ce e în regulă cu viața noastră și aș foarte bine, foarte Foarte bine să ne punem întrebări, dar neglijăm acest aspect atât de important, microbiomul nostru și faptul că avem nevoie de toți acești nutrienți.
Știi, mi-ar plăcea să vorbim și despre mitul puiului cu hormoni. Tu ești endocrinolog, da? Adică ești doctor care te ocupi de de hormoni. Da. Care-i treaba cu hormonii din pui?
Hormonii din pui sunt un mare mit și ca orice mit, da, are o bază adevărată, dar veche și de demult din Statele Unite, pentru că tot ce e rău vine din Statele Unite, nu e așa? Câteodată și ce e bun, dar nu tot timpul. Pare că prin anii ’50, ’60 au fost niște lanțuri de ferme unde s-a dat hormon la animale, întâi la vite mai mult decât la pui. Și cumva tot în acea perioadă cazurile de pubertate precoce, adică pubertate mai repede decât era normal, au început să apară și media a văzut o legătură care nu era și a apărut peste tot în media. Apoi cu hormoni a făcut pubertate precoce. Lucrurile apoi s-au cumva invalidat, adică au ieșit cei care au verificat lucrul ăsta și au văzut că fetele care au făcut pubertate precoce, de fapt fie veneau din mame care au luat tratament cu estrogeni sau creme cu estrogeni în sarcină sau ele aveau creme cu estrogeni. Hm. Da. Ăă, acum ce putem să știm este că din anii ’70 chiar asta s-a interzis în Statele Unite și în Europa și în momentul actual nu e nici o țară în Europa, da, sau și nici în SUA, unde se folosesc hormoni. Da. Pentru
Ok. Adică nu mai nu mai nu mai există un risc în România să cumperi de la supermarket un pui care să aibă hormoni.
Orice fel de pui. Și ce aș putea eu să spun este că ar fi fost și nu știu cum să spun eu foarte scump pentru că pare că tratamentul ăla cu hormon nu făcea atât de multe să crească puiul atât de repede, da? La cât de mult costa și atunci nu a fost cost eficient.
Ok. Da. Și care e treaba cu antibioticele? Pentru că probabil că asta este teama multor părinți ă de a servi din greșeală un pui copilului care are hormoni. Am înțeles acuma că nu are hormon sau care are antibiotice are ăă problema la puii cu antibiotic și asta să știți că mi se pare că din 2010 sau 2008 s-a interzis nu se mai dă antibiotic puiului ca să crească înainte într-adevăr se dădea antibiotic ca să-l ajute să crească mai repede și cumva să prevină niște boli. Problema a fost nu pe partea de hormoni sau pe dezvoltare. Problema era că puteau să se dezvolte acolo niște bacterii care erau rezistente. Da. Cum sunt super bacteriile astea și tu punând mâna pe pui și apoi punând mâna pe o altă legumă sau pe lucruri crude, puteai să faci o boală destul de severă, o infecție rezistentă. Da. ăă și să nu pot să scap sau să scap greu de ea. De asta acum legea pare că a limitat tratamentul doar în momentul în care animalele sunt bolnave și e nevoie să ai o perioadă de latență de așteptare între terminarea da tratamentului cu antibiotic și tăierea animalului. Da. Și atunci partea de antibiotic este de fapt pentru a nu face acei super microbi de care toată lumea se sperie pentru că pare că nu prea mai avem antibiotice. Dar aș putea eu să spun că noi ca români care luăm antibiotic din orice pentru orice am avut o pacientă care a luat antibiotic orea capul ar trebui să ne ferim mai tare, da? să luăm antibiotic din orice și la orice strănut decât de puiul cu antibiotice. Și dacă avem un pui fie crescut lent sau de microfermă sau pe care scrie pe etichetă că e fără antibiotice, ăla e un pui safe pentru un copil, inclusiv în diversificare, adică de la șase luni.
Ce înseamnă? Ce înseamnă acest pui crescut lent sau pui fericit? Cum mai este el denumit?
Chiar un pui fericit. Pare că din punct de vedere hormonal și endocrinologic un un pui care e născut e crescut cu iarbă, cu furaje de bună calitate, care nu este supraexploat cu perioade mai mici de noapte ca să poată să crească mai repede și să producă ouă mai repede. Un pui care chiar își respectă timpul lui. Da. Adică nu știu, e pus să trăiască pe bandă rulantă și în timp ce vorbesc îmi dau seama că noi facem asta cu noi și ne e teamă de puii ăștia și noi nu mai dormim.
Lasă mă gândit.
Da, noi nu mai dormim, mâncăm prost, mâncăm ceva super rapid care să ne băgăm super suplimente în noi ca să ne ajute. Da. Să fim mai bine.
Asta eu nu m-am gândit la treaba asta. Deci noi ne dorim pui fericit, puiuțul să fie crescut afară, să se joace, să fie să alerge iarbă, dar noi suntem exact în niște cuști și suntem îndopați cu suplimente și mâncăm din mers. Corect.
Și pare că Deci puii ăștia au mai puțin cortizol. Cortizolul se poate să rămână în carne și să ne facă și pe noi să fim mai stresați și atunci de asta ne trebuie un pui care este crescut mai lent. Dar aș spune că și noi e nevoie să o luăm mai lent pentru că altfel nu ne ajută nimic. E nevoie să le îmbinăm pe toate ca să putem să fim mai fericiți.
Corect. Și cred că am avut am avut am punctat informații importante și vreau să recapitulez și să fac așa un rezumat cu care mi-ar plăcea să rămânem după această conferință și imediat o să luăm și niște și niște întrebări din sală. Dacă aveți întrebări, pregătiți-vă cu ele. Avem pe colega noastră cu microfonul care o să vă predea microfonul și luăm câteva întrebări și răspundem la ele. Dar ca și rezumat, Amalia, ce rețin este faptul că e atât de important să ne să ne întoarcem la bun simț în ce înseamnă alimentație. Și bun simț nu înseamnă restricție, nu înseamnă să renunțăm la vreun tip de proteină sau la un tip de grăsime sau să renunțăm la vreun tip de carbohidrat. E ok să mâncăm, grăsim. Ele ne dau sațietate, ele ne bucură. Noi avem mulți receptori pentru tot felul de gusturi diferite de grăsime.
Se pare că alimentele care sunt degresate nu-ți dau la fel de multă sațietate. E posibil să mănânci un aliment degresat și după aia să ai un craving care să te ducă la acea, nu știu, savarină sau la acea merdenea. Hm. Față de un iaurt cu grăsime pe care îl mănânci. cu grăsimea lui naturală, care îți dă sățietate și care te satură. E foarte important să mâncăm proteine și de origine animală și de origine vegetală, să mâncăm leguminoase și să alternăm între ele, să nu să nu facem exces. De atât de important să mâncăm și dulce pentru că ne bucură să mâncăm carbohidrați complecși, să mâncăm cereale integrale, ovăz integral, hrișcă, dar să mâncăm și acea ciocolată și acea prăjitură la finalul mesei care ne bucură. Și e atât de important să avem această combinație de această diversitate de fibre și cantitate de fibră. Dacă le bifăm pe toate astea și dincolo de asta ne concentrăm la ce ne face să mâncăm, de ce ne este poftă, cum faci diferența între Cum faci diferența între o poftă și o foame?
Hm.
Uite, vreau să dau un exemplu contextual. Îți fierbi un nou de la Agricola, te uiți la el. Dacă vrei să-l mănânci, înseamnă că ți-e foame. Da. Un exercițiu de făcut seara. Ți l-ai fiert, te uiți la el. Vrei să mănânci un ou? Vrei să mănânci un piept de pui, asta înseamnă că ți-e foame, că ai nevoie de acea energie. Mănânc-o. Te uiți la ele și parcă nu le-ai mânca, dar îți vine să ronței ceva. Asta înseamnă că ți-e poftă. Aici alergerea ta dacă îți continui drumul pe această poftă. Da. Sau dacă te gândești, ok, ce e pofta asta, cu ce pot s-o înlocuiesc. În mod cerd, nu ne propunem să rezolvăm toate problemele alimentare și de obiceiuri într-o conferință. ar fi imposibil acest lucru, dar în mod cert discuția trebuie începută, trebuie avută. Ă și din nou mulțumesc celor de la Agricola pentru faptul că sprijină acest demers educativ. Ă dacă aveți întrebări, uite, avem acolo o întrebare. O să avem acolo o întrebare. Cine mai are acolo? Mai există o întrebare bună. O să le luăm pe rând.
Mersi. Eu am o întrebare cu privire la cortizol, pentru că vedem în ziua de astăzi este topicul pe social media și sunt curioasă dacă este un mit sau chiar este real. Trebuie să existe o ordine în care să mâncăm alimentele din farfurie și las un pic desertul la o parte. Da, știm că desertul dacă î mănânci prima oară dimineața cauzează spike-uri, dar la prânz avem proteina, leguma și nu știu, fibra, să zicem. Da. Care este ordinea în care trebuie să mâncăm astfel încât să nu avem spike-urile astea de cortizoli?
A, de glicemie cred că vrei să ți de OK. Ok. Păi spike-urile de glicemie și hipoglicemia crește cortizolul. E un test în endocrinologie în care facem hipoglicemie și vedem cum e cortizolul și cortizolul poate să crească. Da, e normal să crească în momentul în care avem un stres major cum este hipoglicemia, care înseamnă o glicemie chiar sub 70. Nu mai e ce era pe vremuri glicemia de sub 50. care, culmea, acea hipoglicemie poate să dea să fie dată fix de mâncatul unui desert pe stomul gol. Da, da. E un adevăr pentru că dacă avem un zahăr și am văzut asta inclusiv la pacienții mei cu senzor, dar dacă mănâncă pe stomacul gol cartofi prăjiți, merdenele, burgeri cu cola, cu băuturi carbogazoase cu mult zahăr, da, fac hipoglicemie după, mai ales dacă au insulinorezistență, adică dacă nu le funcționează bine insulina și pancreasul și atunci îți apare apare și anxietatea aia, dar apare și o hipoglicemie. o foame reală și o o nervozitate care îți crește cortizolul. Cortizolul îți dă foame și poftă.
Da, dar legat strict de farfuria de care ziceam mai devreme, este adevărat că trebuie să începi de exemplu cu guma și apoi cu proteina și apoi cu legumă cu proteină.
Ai nevoie de o combinație de fibre, ori că e leguminos, ori că e legumă, cu grăsime sau proteină, ca să îți învelești cumva un pic sistemul, stomacul și apoi colonul ca să fie pregătit pentru făinosul rapid, nu neapărat pentru zahăr, pentru orez alb, pentru cartofi, pentru pâine albă. Da. Mai ales la unele persoane care sunt mai sensibile.
Ok, mulțumesc.
Corect. mai sensibil și dacă dacă î permiți doar să adaug ceva. Într-adevăr, e inclusiv un studiu care e ușor criticat de, să zic, de anumiți oameni de știință. Un studiu în care într-adevăr au fost luați niște studenți și au fost hrăniți fie cu mâncare amestecată, fie au mâncat salată și după aia după 15 minute de beau, au mâncat carbohidrați sau proteine și după aia, după alte 20 de minute, au mâncat nu știu, făinoase. Și întrebarea e, ok, cine mănâncă așa? Cine se așează la masă și mănâncă o salată și după aia 20 de minute italienii într-adevăr încep cu Într-adevăr ăsta e un ăsta e un contraargument bun. Într-adevăr sunt foarte multe astfel de popoare care mănâncă și sunt Da. aceste culturi unde se mănâncă acest antreu. Da, mănânci ceva cu salat. Da. Antipasto. Exact. Deci este cumva ce aș lua eu ca și concluzie din asta e că dacă poți să mănânci cum mănâncă italienii, să mănânci un antipasto din legume cu niște ulei de măsline, să-ți învelești stomacul cu astea și după aia să mănânci felul principal, atunci e ok. Dar nu aș merge până la extrema în care să am o farfurie cu pui, cu cartofi la cuptor și cu salată și eu să mă chinui să termin toată salata și după aia să mă chinui să termin tot puiul ca să las cartofii la final. M-aș bucura de mâncarea aia și aș amesteca-o.
Ok, mersi frumos.
Eu vreau să spun că mănânc câteva guri de pui cu salată înainte, dar câteva înseamnă trei, patru. Nu înseamnă că trebuie să te umfli doar cu puiul și salat. Dar dacă ne uităm la toate culturile care mănâncă mult făinos și dulciuri, cum sunt italienii și francezii, ei nu au probleme cu obezitatea așa de mari și una dintre motive este asta. Pe lângă mișcarea mai multă pe care o fac. Și bine a spus să miroasea a mâncare, nu?
Da. Eu la mine acum a ajuns de abia. Ok. Mai avem acolo o întrebare. Bun. Am o Am o întrebare legată de tot acest marketing construit între testele genetice personalizate, individualizate, apropo de microbiom, ce mănânci și faptul că la un om poate funcționa mai bine carnea roșie, să zicem, la altcineva, mai mult legumele și sunt curios dacă din experiența ta crezi că e doar marketing, e un marketing bun față de aceste teste în care trimiți un sample de salivă și îți dă înapoi recomandări de ce să mănânci, cum să-ți construiești toată baza de nutriție sau e e pe bune sau nu e pe bune?
Eu am o vorbă, adevărul e undeva la mijloc. Nu avem încă toate studiile care să arate că aceste teste de nutrigenetică, pentru că așa se numesc, ăă sunt evidence based, adică nu le avem pe studii mari de populații, doar că e clar că suntem diferiți și că o parte din noi înseamnă și genetica noastră și că da, există oameni care procesează mai repede niște alimente sau alcoolul sau cafeina și alții care nu. Și sunt niște studii, studiile care sunt deja demonstrate sunt studiile pe alergii. Sunt niște studii de sânge în care îți arată la ce cumva ești intolerant și intens intolerant și dacă le combini cu un studiu de microbiotă care îți arată că și aia are cumva niște afectări mari, poți să știi ce? să scoți o perioadă și cum să reintroduci și cum să îți modulezi, cum să-ți schimbi un pic flora intestinală încât s-o ajuți să te ajute. Da, dar doar că lucrurile sunt foarte la început aici și mai avem de învățat.
Asta este asta așa este. Cumva ce știm în momentul de față este că medicina personalizată o s-o avem probabil undeva în 5, 10 ani, nu mai nu mai rapid. Pentru medicină personalizată, asta înseamnă că trebuie să cunoști în primul rând genomul de bază și microbiomul de bază al populației noastre. Noi, de exemplu, nu avem un genom românesc și acum începe un studiu în care și eu sunt implicat, se cheamă Rogen, în care vom secvenția o prin niște fonduri europene 10000 de gename românești. Pentru că tu degeaba faci un test de nutrigenetică și zici ok gena asta este asociată cu o intoleranță la cafea la populația din Brazilia la noi sau din state da sau din state. La noi gena asta poate să însemne complet altceva pentru că o genă codifică proteina asta dacă asta e prezentă, dacă cealaltă este absentă, proteina asta se schimbă în funcție de celelalte alte două gene. E atât de complexă încât avem nevoie de o bază care de abia acum se construiește și pot să vă zic că în discuția pe care am avut-o cu Team Spector, unul dintre cei mai mari cercetători în ceea ce înseamnă microbiom și testarea microbiomului, ei au o testare pentru microbiom și întrebarea mea a fost cât de cât de relevant este rezultatul pe care îl primești? Și mi-a zisă Mihail, noi față de ceilalți care testează microbiom și-ți dau 30 de foi cu recomandări, noi avem cea mai exhaustivă testare a microbiomului, dar recomandarea pe care o dăm noi oamenilor este pe jumătate de pagina 4, pentru că asta e tot ce știm cert. Da. Deci urmează să avem într-adevăr e foarte mult marketing. Viitorul ne rezervă super multe informații personalizate despre genetica noastră, despre microbiomul nostru. Acum cred că suntem atât de la început încât e mai bine să rămânem la năut cu fibre și cu și suntem siguri că suntem ok. Mai avem acolo o întrebare.
O întrebare mai mult personală. Pufuleți sau Pringles repetitive aproape zilnic la copii? Ce înseamnă păreri?
Ceva rău.
Ceva rău. Bun. altă întrebare mai avem? Nu glumesc.
Dacă vă uitați mai ales pe Pringles. Da. Tot ce înseamnă alimente care au 10 rânduri, prin gărgil sunt o pastă de cartofi cu mulți aditivi, da? Și cumva lucruri care și sare care ne fac să nu ne mai oprim. Dacă noi ca adult care putem să luăm decizii bune pentru noi, nu ne putem opri și nu mâncăm atâta prin gălz, mâncăm atâta sau toată cutia. Un copil n-o să poată să se oprească pentru că el nu are lobul frontal care să-l bine dezvoltat să-l facă să se oprească. Nici eu nu-l am. Să știi că nici eu nu pot să mă opresc că nu e bine dezvoltat. Da, da. E absolut imposibil să te oprești.
Cert este că dincolo de de Pringles, care să zic că este doar unul dintre branduri, majoritatea brandurilor de mâncare procesată au laborator. Deci eu, de exemplu, i-aș explica copilului meu următorul lucru: cutia asta pe care vrei tu să ți-o cumperi firma asta, da, ea trebuie să vândă cutia asta. Hm. Ei investesc 10% în produs, în calitatea produsului, ingrediente și 90 de 90% merge în echipe de marketing care fac studii. Cum putem să păcălim acest copil? Care sunt culorile pe care copilul o să pună mâna? Unul la mână. Doi la mână. au laboratoare mari, imense, în care iau sute de copii, sute de oameni și studiază care este nivelul de coacere care să producă cel mai apetisant crunch când îl mănânci. Deci ăla Adică toate chipsurile astea nu sunt la întâmplare crunci și crunchul ăla este fix o anumită frecvență. Adică au prăjit la diverse, au copt la diverse temperaturi acele chipsuri și fix ăla care a provocat cea mai cea mai mare sp de dopamină ăla a fost pus în aplicare și așa este studiat. Tot este un laborator în care noi suntem șoarecii de laborator și se alege cel mai bun produs care te va păcăli. Și atunci copilul ăla, adică copilul ăla cel puțin, pe mine asta nu mă mai impresionează, îi mănânc și așa, dar copilul ăla o să zică: „Ia uite frate, vor să mă păcălească. Păi de ce? că sunt fraierul lor să mă păcălească.
Da. Și asta, adică asta e la nivel psihologic. Cam așa, așa abordez eu situația cu copiii mei. Iar pe de altă parte, știți cum chipsurile alea au într-adevăr ne e frică să ne gândim au 10 ingrediente. Sunt 10 ingrediente, 20, 15, care sunt nocive, sunt toxice pentru microbiomul nostru, față de un morcov care dacă ne uităm la fibrele pe care le are un morcov și fibrele sunt lanțuri de carbohidrați puși într-o anumită formă și păc unul are aice o un ciot, unul are un ciot și în funcție de asta sunt fibre cu structuri diferite. Un morcov are mii de fibre de structuri diferite. Adică un morcov are mii de ingrediente, micro ingrediente pe care noi nici măcar nu le știm, nici măcar nu le-am studiat. Sunt atât de mici, atât de nesemnificative și atât de multe încât ne n-avem cum să le studiem. Dar sunt mii de ingrediente benefice pentru noi față de o sărăcie de 10 ingrediente toxice pentru microbiom și colac peste pupăz au și investit 90% din buget pentru a ne păcăli să cumpărăm aia. Și cred că la nivel individual asta ar putea să fie un motiv să mâncăm mâncare să mâncăm mâncare integrală, gătită în casă, care miroase cum miroase cea de acum. Și vreau să vă zic că tot acest prânz delicios a fost creat special de șef Cezar Munteanu, cu care urmează să vorbim în a doua conferință. Sunt pregătite din ingrediente integrale decât echipa, decât de la Card Blanh, bucate pe roate, un meniu atent supravegheat de nutriționist Adrian Ungureanu. Ce vă propun este să gustați din toate și să vă uitați și să încercați să rețineți cum arată o masă gustoasă și sănătoasă. Ce gust are, ce satisfacție vă dă și cum o să vă simțiți voi la final și următoarele câteva ore sau pe parcursul acestei zile după ce ați mâncat această mâncare și încercați să asociați aceste două lucruri, mâncarea asta super sănătoasă și gustoasă cu felul în care v-o simțiți și cred că copilul ăla interior care tot vrea să mănânce tot felul de chestii, o să fie mai convins să mănânce ceea ce trebuie. Aș vrea să știu care este opinia dumneavoastră referitoare la consumul de apă în timpul mesei și cum influențează în mod real digestia.
Consumul de apă nu influențează digestia pentru că noi secretăm tot timpul sucuri gastrice, dar dacă vrem să mâncăm mai mult la o masă, atunci e bine să nu mâncăm foarte mult, să nu bem prea mult lichid în timpul mesei. Adică dacă noi mâncăm în mod natural foarte puțin sau avem o perioadă în care nu avem apetit și nu vrem să slăbim, atunci e bine să ne focusăm pe mâncare și să nu bem prea multă apă. Altfel e important să bem și apă în timpul mesei, dacă ne cere corpul nostru asta. Și știu că e un mare mit, dar doar atâta a rămas.
Corect. E o E un mit chiar periculos să nu te hidratezi în timpul mesei. De fapt, s-a făcut și un studiu în care s-au introdus niște senzori în stomacele în stomacurile participanților și s-a măsurat nivelul de acid gastric din stomac și se pare că după că supoziția asta e că dacă tu bei apă în timpul mesei îți diluiezi acea acitate și nu mai digeri cum trebuie. Aciditatea aia revine super rapid înapoi. Adică în decurs de câteva trei patru minute stomacul e la înapoi atât de acid cât îi trebuie ca să digere mâncarea. Deci dacă ți-e sete, bea liniștit la masă.
Eu fac parte din acea categorie de ghilimele de nebuni care î calculează macronutrienți în fiecare zi. Și challenge-ul care rămâne tot timpul cu mine este legat de proteină animală versus proteină vegetală pentru că știm că cea vegetală nu este la fel de asimilabilă ca cea animală. Ce raport ar trebui să calculăm la cea vegetală? Eu, de exemplu, o pun la jumătate. E corect?
Da. Ar fi bine. Jumătate pentru copii și adolescenți. Chiar două trei.
Și încă cea animală.
Doi animală. Da. Do jumătate față jumătate ca și grame de proteină.
Grame de proteină. Adică în loc de 100 de g de proteină vegetală, să zicem, calculăm 50 ca și aport asimilabil. Și tot legat de asta, care recomandați că este cantitată de proteină pentru o persoană activă pe zi?
Nu există o cantitate de proteină fixă, pentru că cantitatea de proteină depinde de momentul din viața sau vârsta unui om, de momentul zilei, adică dacă tu faci mai multă mișcare sau nu, da? Dacă tu ai trecut după o răceală unde ți-ai folosit o parte din sistemul imunitar, da? Și deci ai nevoie de mai multă proteină sau ai o perioadă, uite în care ai făcut o operație, ești la pat și ai nevoie de extra proteină să te să te refaci. Dar aș putea să zic minimum este 0,8 g/ pe kg corp de greutate ideală și maxim 08 08 08 0 în boală renală. Asta e. Da. Și pentru sportivi maximum 2 g. Pare că nu mai există beneficii dacă ai mai mult de 2 gg corp.
Păi se transformă în glucoză teoretic și este procesat de ficat și ajungem, nu?
Da.
Mulțumesc.
Da. Și ți suprasolicită partea renală.
Bun. Păi da, mulțumesc. Întrebări foarte, foarte la obiect și întrebări care completează informațiile pe care le-am avut la această conferință. Amalia, îți mulțumesc din suflet pentru tot ce tot ce ne-ai prezentat și tot ce ne-ai învățat astăzi.
Cu mare drag. Mulțumesc mult de invitație și de întrebări.
Bun. Mulțumim mult și mulțumim pentru atenție. Mulțumesc mult.
