Dr. Mihail: Salutare! Dr. Mihail aici. Vorbim în acest episod de „Boabe de cunoaștere” despre aer. E atât de important să vorbim despre aer pentru că, evident, fără el nu putem trăi. Un lucru curios este că un om respiră, în medie, de 23.000 de ori într-o zi. Deci, tot ce plutește în aerul din jurul nostru intră în noi. Și schimbul de gaze nu se face doar la nivel de oxigen; inhalezi poluanți, particule volatile și alte substanțe toxice care te afectează. Dar atenție, tu dai afară alte gaze pe care continui să le recirculi prin plămâni. Vorbim despre particule toxice din mobilă, covoare, produse de curățenie, lumânări parfumate. Toate ne afectează tăcut: dioxid de carbon în exces, umiditate necontrolată, compuși volatili. Asta înseamnă somn prost, dureri de cap, oboseală. Astăzi îl am alături de mine pe Sabin Preda, expert în soluții de ventilație. Sabin, bine ai venit!
Sabin Preda: Salutare, Mihail! Mă bucur să te văd.
Dr. Mihail: De unde vine pasiunea asta a ta pentru un aer curat? Știu că ai un aer impecabil la tine acasă.
Sabin Preda: Cred că are legătură cu partea tehnică, dar și cu expedițiile pe munte, cu dormitul la cort. Am apreciat dintotdeauna aerul proaspăt. Personal, sunt sensibil la mirosuri. Un miros poate să mă deranjeze foarte tare sau, dimpotrivă, să-mi trezească o amintire plăcută de acum 15 ani. Îmi place ceea ce fac, partea de ventilare. Așa cum spuneai, respirăm de 20.000 de ori pe zi și nici nu conștientizăm. Îmi amintesc prima noastră interacțiune, când mi-ai scris: „Sabin, am pus purificator, dezumidificator, umidificator, aer condiționat și totuși simt că ceva nu e în regulă”.
Dr. Mihail: Exact asta ți-am spus! (râde)
Sabin Preda: Iar eu ți-am zis că niciunul dintre aceste aparate nu-ți înlocuiește aerul, nu-l primenește. E ca la un acvariu: chiar dacă filtrezi apa și o oxigenezi, din când în când trebuie s-o schimbi. Îmi place comparația cu păstrăvăria. Păstrăvului îi place apa proaspătă, de munte, care curge continuu. Într-o casă, locul pe unde intră „apa proaspătă” ar trebui să fie fereastra. Doar că, uneori, aportul de aer e insuficient.
Dr. Mihail: Fix așa era la mine. Aveam o casă unde aerul ar fi trebuit să fie perfect, curățat, igienizat, dar ceva lipsea. Era sintetic. Aș vrea să ne legăm de sentimentul de la munte. De ce se spune că aerul din casă e mai poluat decât cel de afară? De ce e de două, de trei sau chiar de cinci ori mai poluat?
Sabin Preda: E simplu. Oamenii își imaginează că dacă trăiesc într-un oraș poluat, cum e Bucureștiul, și închid ferestrele, se protejează. Fals. În interior nu vei avea aer de la cota 2000, ci aerul din București, peste care adaugi poluanți interni: din mobilier, covoare, detergenți și, foarte important, dioxidul de carbon și umiditatea pe care noi le generăm prin respirație și transpirație. Plus gătitul. Toate astea se adună și ajungem să avem un aer mult mai poluat decât afară. Singura soluție e diluția: să aduci aer proaspăt care să dilueze poluanții.
Dr. Mihail: Deci, logic, dacă aduci aer proaspăt, cel poluat iese și se diluează. Aici vreau să atingem un mit. Lumea zice: „Deschide geamul că nu mai am oxigen”.
Sabin Preda: Da, e o paradigmă importantă. Oxigenul e cam 21% în aer. Problema nu e lipsa oxigenului, ci acumularea dioxidului de carbon (CO2). Afară avem cam 400-500 părți per milion (ppm). Când zici „mă ia cu somn”, e de la CO2, nu de la lipsa oxigenului. Noi ventilăm ca să diluăm acest CO2, astfel încât să ne putem odihni, să ne putem concentra și să fim sănătoși.
Dr. Mihail: Hai să vorbim concret. Cât de rapid se acumulează dioxidul de carbon într-un dormitor închis unde doarme un om sau doi?
Sabin Preda: Într-un dormitor standard de 12-16 metri pătrați, cu două persoane adulte, dacă închidem ușa și geamul la ora 22:00, în două-trei ore depășim 1000-1500 ppm. Dimineața putem avea 2500, 3000 ppm.
Dr. Mihail: Eu am avut și 4000!
Sabin Preda: Da, chiar și 4000. Asta înseamnă valori de 7-10 ori mai mari decât afară. De aici diferența de calitate a somnului. Când dormi la cort sau pe o pajiște, te trezești odihnit. Când dormi într-o cameră neventilată, te trezești „năuc”, obosit, parcă ai mai dormi. Plus fragmentarea somnului – te trezești des, te foiești. Într-un dormitor ventilat, somnul e legat.
Dr. Mihail: Confirm, am simțit pe pielea mea. Plus că există studii care arată cum nivelul de CO2 afectează atenția, concentrarea și motivația. Dacă depășește 1000 ppm, funcțiile cognitive scad. Te trezești dimineața fără chef de viață. Am aflat recent că nivelul de CO2 atmosferic a crescut în ultimii 200 de ani de la 200 și ceva la peste 400, din cauza industrializării.
Sabin Preda: E un subiect sensibil cu poluarea globală, dar e clar că a crescut. Totuși, natura are mecanisme de autoreglare. Am făcut măsurători la casa mea de vacanță, într-o zonă împădurită. Variațiile de CO2 sunt mici, de 30-50 ppm între zi și noapte. Ziua plantele absorb CO2 prin fotosinteză, dar noaptea, după ce apune soarele, și plantele respiră și eliberează CO2. Maxima e dimineața pe la 4-5. Dar ideea e că nu ne putem lupta noi cu poluarea globală, dar putem controla aerul din casa noastră.
Dr. Mihail: Se vorbește mult de poluarea exterioară. Care e diferența între a filtra aerul printr-un sistem de ventilație și a avea un purificator în casă? E mai simplu să bagi un purificator în priză.
Sabin Preda: Lucrurile simple nu sunt mereu cele mai eficiente. Un purificator nu va absorbi niciodată dioxidul de carbon și nu îți va „schimba” aerul. El recirculă același aer prin filtre. Un sistem de ventilație face ambele: filtrează aerul care intră (oprește praful, polenul) și schimbă aerul, scăzând nivelul de CO2 și eliminând compușii organici volatili (VOC). E ca într-o fabrică unde trebuie să menții poluanții sub o anumită limită prin aport de aer curat.
Dr. Mihail: Bun, deci aportul de aer e cheia. Dar cum măsurăm calitatea aerului? Ce dispozitiv recomandăm oamenilor?
Sabin Preda: CO2 nu miroase, deci ai nevoie de un senzor. Căutați senzori de dioxid de carbon care măsoară până la 5000 sau 10000 ppm, nu doar până la 2000, ca să vedeți valorile reale.
Dr. Mihail: Ca să înțeleagă lumea, CO2 e gazul pe care noi îl expirăm. Într-o cameră goală, nivelul e constant. Când intră un om, crește. Când intră 10, explodează. Corpul încearcă să elimine CO2, dar dacă în aer concentrația e mare, schimbul de gaze în plămâni se face mai greu. De acolo vin efectele adverse.
Sabin Preda: Exact. În aerul expirat de noi avem cam 30.000 – 40.000 ppm. Afară sunt 400. Deci noi suntem niște generatoare de dioxid de carbon.
Dr. Mihail: (Râde) Da, generatoare. Știi, informația asta devine un handicap. Când vine cineva în vizită cu încă 5 persoane, eu nu mă mai bucur de oaspeți, mă uit la ei ca la niște generatoare de CO2 și mă gândesc că trebuie să aerisesc. Devin antisocial! Referitor la senzori, ai vreo recomandare?
Sabin Preda: Sunt mulți pe piață. Eu folosesc, de exemplu, senzori de la Airthings sau Trotec. Unii au și aplicație pe telefon, îți fac grafice. E interesant să vezi cum dimineața, când te miști, faci duș, te dai cu deodorant, sar în sus și VOC-urile (compușii organici volatili).
Dr. Mihail: Ce sunt, mai exact, aceste VOC-uri?
Sabin Preda: Sunt substanțe chimice, sintetice, care se evaporă în aer. Formaldehida din mobilă (PAL, MDF), din vopseluri, covoare sintetice, produse de curățenie.
Dr. Mihail: Am pățit o chestie. Într-o casă nouă, aveam un purificator performant în dormitor. Senzorul de VOC era mereu pe roșu. Îl dădeam pe maxim, nu scădea. Scădea doar când deschideam geamul. Am început să scot mobilă din cameră prin excludere. Până la urmă, am descoperit că era un fotoliu colorat, frumos. Când l-am mutat în sufragerie, a scăzut nivelul în dormitor și a crescut în sufragerie. L-am donat.
Sabin Preda: (Râde) L-ai dat altcuiva „cadou”. Îmi aduce aminte de instrumentele cu tritiu radioactiv. Da, realizăm târziu. Un purificator cu senzor te ajută să identifici problemele astea. Altfel, trăiești 20 de ani cu „fotoliul toxic” și nu știi de ce nu te simți bine. E ca și cum ai merge cu frâna de mână trasă.
Dr. Mihail: Deci am vorbit de CO2 și de VOC-uri. Mai e o caracteristică a aerului: umiditatea. Ce poți să-mi spui despre ea?
Sabin Preda: Legat de umiditate, aș începe cu un experiment simplu pe care poate l-am făcut când eram copii: respiratul într-o pungă. Există aer acolo, dar după două-trei respirații apare senzația de panică și, ce vedem pe interiorul pungii? Condens. Noi pierdem o cantitate mare de apă prin respirație. Într-o casă, pe lângă respirație, mai facem duș, gătim, facem ceai. Toate astea generează un surplus de umiditate.
Dr. Mihail: Care poate fi eliminat prin aerisire.
Sabin Preda: Exact. Dar, pentru că energia e scumpă, tendința noastră e să nu mai aerisim ca să nu pierdem căldură. Aerisind mai puțin, crește umiditatea, apare condensul pe pereții reci și, inevitabil, mucegaiul. Iar sporii de mucegai sunt un risc major pentru sănătate.
Dr. Mihail: Bun, asta e problema excesului. Dar există și problema aerului prea uscat?
Sabin Preda: Da. Aici trebuie să facem distincția între umiditatea relativă și cea absolută (conținutul efectiv de apă). Umiditatea relativă e un raport: câtă apă e în aer față de cât ar putea duce aerul respectiv la acea temperatură până să facă picături.
Dr. Mihail: Ca să înțeleagă toată lumea: când zicem 50%, e jumătate din capacitatea maximă a aerului de a ține apa sub formă de vapori.
Sabin Preda: Exact. Uite un exemplu contraintuitiv: ceața. Afară e ceață, frig, 5 grade. Pare super umed. Dar dacă eu deschid geamul și bag acel aer în casă, unde am 20 de grade, acel aer se va încălzi și umiditatea lui relativă va scădea drastic, poate la 20%. Devine un aer foarte uscat.
Dr. Mihail: Ce chestie! Deci dacă afară e ceață și pare umed, eu dacă deschid geamul, de fapt usuc aerul din casă.
Sabin Preda: Da. E același principiu ca la halba de bere rece vara. De ce transpiră halba? Pentru că aerul cald din jurul ei se răcește brusc la contactul cu sticla și nu mai poate ține apa, așa că ea condensează. Ăla e „punctul de rouă”.
Dr. Mihail: Și care e umiditatea ideală în casă?
Sabin Preda: Între 40% și 60%. Sub 40% e aer uscat care ne usucă mucoasele și ne face vulnerabili la virusuri. Peste 60% riscăm să facem mucegai.
Dr. Mihail: Am stabilit problemele. Hai să vorbim de soluții. Ce înseamnă, de fapt, un sistem de ventilație sau de aport de aer proaspăt?
Sabin Preda: În esență, e un sistem de aerisire. Cea mai simplă formă e fereastra. Dar fereastra e eficientă doar dacă faci curent (deschizi în diagonală) și doar dacă bate vântul sau e diferență de temperatură. Dacă nu bate vântul, schimbul de aer e lent. A doua variantă e ventilația mecanică: un ventilator în baie care trage aerul afară și forțează aerul proaspăt să intre pe sub uși sau prin grile.
Dr. Mihail: Deci, varianta „de buget” ar fi: lași un geam crăpat și pui un ventilator în baie cu temporizator să pornească 15 minute pe oră.
Sabin Preda: Da, e un minim de ventilare. Dar soluția modernă și eficientă este ventilarea mecanică cu recuperare de căldură.
Dr. Mihail: Explică-ne asta. Cum adică recuperează căldura? Eu scot aerul viciat și cald din casă și bag aer rece de afară. Cum face sistemul să nu pierd căldura?
Sabin Preda: Prin schimbătorul de căldură. Imaginează-ți radiatorul mașinii. Există două tipuri principale.
-
Recuperativ: Ai o succesiune de foițe/plăci. Pe o parte trece aerul cald care iese, pe cealaltă parte trece aerul rece care intră. Ele nu se amestecă, dar transferă temperatura prin acele foițe. Aerul care intră preia căldura celui care iese.
-
Regenerativ: Se folosește adesea la sistemele descentralizate (cele prin perete). Au un fagure ceramic. Ventilatorul scoate aerul cald timp de 60-70 de secunde, încălzind ceramica. Apoi își schimbă sensul, trage aer rece de afară, care se încălzește trecând prin ceramica fierbinte. Astfel, aerul nu intră cu 0 grade, ci cu 17-18 grade.
Dr. Mihail: Am fost la tine acasă să văd un astfel de sistem. E greu să-l observi vizual dacă e ascuns, dar primul lucru care te lovește e lipsa mirosului. Casele au, de regulă, un miros specific (mâncare, parfum, detergenți). La tine în casă era neutru. Zero miros.
Sabin Preda: Ăsta e testul suprem. Aerul curat nu trebuie să miroasă a nimic. E ca la hotel: dacă intri și te lovește un miros greu sau, mai rău, un parfum puternic care încearcă să mascheze ceva, știi că nu e igienic.
Dr. Mihail: Deci sistemele astea scot aerul viciat, bagă aer proaspăt, îl filtrează și fac schimbul de temperatură. Ești ca și cum ai sta afară, dar protejat de pereți.
Sabin Preda: Exact. Plus că sistemele astea nu sunt o invenție nouă, se folosesc de zeci de ani în clădiri de birouri și mall-uri. Noutatea e că acum le punem în casele noastre.
Dr. Mihail: Ce opțiuni avem? Dacă stau într-un apartament vechi și nu vreau să renovez totul, versus dacă îmi construiesc o casă de la zero?
Sabin Preda: Dacă ai un apartament deja locuit, cea mai simplă soluție este sistemul descentralizat. Arată ca un ventilator, se dă o gaură în peretele exterior (carotare) și se montează unitatea. Ai nevoie de câte una în fiecare cameră de locuit (dormitor, living).
Dr. Mihail: Și cum funcționează ca să nu facă presiune?
Sabin Preda: Se montează în pereche. Când unitatea din living scoate aer, cea din dormitor bagă aer. După 60 de secunde, se inversează. Asta creează un curent de aer care ventilează inclusiv holul dintre camere. Se numește sistem „Push-Pull”.
Dr. Mihail: Mai există și o variantă intermediară?
Sabin Preda: Da, sistemul semi-centralizat. E o unitate mică ce se poate monta în tavanul fals de la baie. Ea extrage aerul din baie și bagă aer proaspăt în dormitorul alăturat prin tubulatură.
Dr. Mihail: Și ajungem la sistemul centralizat. Ăsta e cel mare, cu tubulatură prin toată casa.
Sabin Preda: Ăsta e ideal pentru case noi sau renovări majore. Ai o centrală de ventilație și tubulaturi ascunse în tavan. Principiul e simplu: introducem aer proaspăt în zonele „curate” (dormitoare, living) și extragem aerul din zonele „murdare” (băi, bucătării, dressing).
Dr. Mihail: Asta e interesant. Deci aerul curge dinspre dormitor spre baie/bucătărie.
Sabin Preda: Da, vrem ca mirosul de mâncare să nu ajungă în dormitor. Vrem o ușoară „depresiune” în zonele murdare, ca să tragem totul afară.
Dr. Mihail: Știi unde e invers? În sălile de operație. Acolo ai suprapresiune. Bagi aer steril în sala de operație ca să iasă afară când deschizi ușa, nu să intre microbii de pe hol.
Sabin Preda: Corect. În spitale, laboratoare sau camere curate, logica se inversează pentru a proteja interiorul. Dar acasă, vrem să scoatem mirosurile și umiditatea din băi și bucătării.
Dr. Mihail: Spune-mi, te rog, despre costuri. Cât costă sistemele astea?
Sabin Preda: La sistemele descentralizate (cele prin perete), o unitate pleacă de la 1.000 – 2.000 RON pentru modelele medii și poate ajunge la 4.000 – 5.000 RON pentru cele premium, germane. Într-un apartament de două camere ai nevoie de două unități. Deci investiția e undeva între 3.000 și 10.000 RON, plus montajul.
Dr. Mihail: Pare mult la prima vedere, dar e o investiție pe termen lung, ca o centrală termică. Nu e ca un telefon pe care îl schimbi la doi ani.
Sabin Preda: Exact. Sunt gândite să funcționeze 15-20 de ani continuu. Și mai e un aspect: legislația. Orice clădire publică nouă (școli, spitale, primării) e obligată acum să aibă sistem de ventilație cu recuperare de căldură. Încet-încet, devine standard și pentru rezidențial, mai ales pentru a atinge standardele de eficiență energetică NZEB (Near Zero Energy Building).
Dr. Mihail: Bun, am vorbit de costul echipamentului. Dar ai un calcul legat de cât economisești prin recuperarea de căldură?
Sabin Preda: Depinde mult de casă. Dacă vorbim de o casă pasivă (ultra-eficientă energetic), sistemul de ventilație e obligatoriu. Fără el, pierderile de energie s-ar dubla. La o casă obișnuită, eficiența e dată de etanșeitate. Dacă ai o casă veche, „ca la bunica”, unde bate vântul pe sub uși și prin acoperiș, eficiența recuperării scade, pentru că pierzi căldură prin alte părți.
Dr. Mihail: Dar dacă ai o casă relativ modernă?
Sabin Preda: Îți dau un exemplu concret monitorizat la un sistem de-al nostru montat la Sinaia. Sistemul are un contor care măsoară cât curent consumă ventilatoarele și câtă energie termică a recuperat. Raportul e de 1 la 10. Adică, pentru fiecare 1 kW de energie electrică consumată de ventilator, am recuperat 10 kW de energie termică pe care altfel i-aș fi pierdut deschizând geamul. E un randament spectaculos, mult peste pompele de căldură.
Dr. Mihail: Asta e impresionant. Dar dincolo de bani, aș vrea să ne întoarcem la sănătate. Când am fost la tine, mi-ai arătat filtrul din centrala ta de ventilație. Avea doar câteva luni, nu?
Sabin Preda: Da, avea vreo două luni.
Dr. Mihail: Și când l-ai scos… Doamne! Cădea praful din el „ca la balamuc”. Arăta ca un filtru de aspirator neschimbat de un an. Erau bucăți mari de praf, dar și particule fine. Și mi-am dat seama: tot praful ăla, dacă nu era oprit de filtru, era în plămânii tăi și ai familiei tale.
Sabin Preda: Exact. Vorba aia: „Ce nu filtrezi cu filtrul, filtrezi cu plămânii”. Și eu stau la etajul 11! Gândește-te ce e la parter sau la etajul 1.
Dr. Mihail: Mai e un aspect: zgomotul. Tu mai deschizi geamurile?
Sabin Preda: Sincer? Nu. Nu simt nevoia. Un geam deschis înseamnă praf, insecte (trebuie plase, care se murdăresc) și, mai ales, zgomot. Trafic, sirene, „zumzetul urban”. Când ai sistem de ventilație, ai o liniște incredibilă în casă. Confortul acustic e uriaș.
Dr. Mihail: Corect. Bun, Sabin, hai să încheiem cu niște sfaturi practice. Pentru oamenii care poate nu își permit acum un sistem de 5000 de euro sau nu pot renova, ce pot face de mâine ca să aibă un aer mai bun?
Sabin Preda:
-
Igiena aerului: Trebuie să o tratăm la fel ca igiena dentară. Să conștientizăm că aerul trebuie primenit.
-
Ventilatorul de baie: Dacă nu ai geam la baie, asigură-te că ai un ventilator funcțional. Lasă-l să meargă mai mult, nu doar când ești acolo. Poți lăsa ușa puțin întredeschisă sau o fereastră în altă cameră crăpată, ca să creezi un curent de aer.
-
La bucătărie: Folosește capacele pe oale! Asta reduce enorm umiditatea. Și folosește hota. Ideal, o hotă care scoate aerul afară, nu una care îl recirculă. Și obligatoriu, când pornești hota, deschide un geam. Altfel, hota nu are de unde să tragă aer și, mai rău, poate trage mirosuri din baie sau de la vecini.
-
Temperatura: Nu supraîncălziți casa. Mulți spun „caloriferul usucă aerul”. Nu, caloriferul doar scade umiditatea relativă prin încălzire. Dacă ai 26 de grade în casă, aerul se va simți uscat. Coboară temperatura la 22-23 de grade și umiditatea se va echilibra natural spre 40-50%.
-
Plantele: Sunt frumoase, ne fac bine psihic, dar nu rezolvă problema oxigenului sau a CO2-ului. E un mit. Ar trebui să ai o junglă ca să conteze. Deci nu te baza pe ficus că îți aerisește camera.
Dr. Mihail: Și aș adăuga eu ceva ce am implementat și eu: fără aerosoli și arderi inutile. Eu am renunțat la deodorantele spray. Folosesc stick sau roll-on. Orice pulverizezi rămâne în aer și îl respiri. Și am aruncat lumânările parfumate.
Sabin Preda: Foarte bine ai făcut. Lumânările, prin ardere, consumă oxigen și produc CO2. Iar dacă sunt parfumate, eliberează acei compuși organici volatili (VOC) care pot fi toxici. Dacă vrei atmosferă, folosește-le pe terasă. În casă, doar poluăm.
Dr. Mihail: Un ultim punct despre umidificatoare?
Sabin Preda: Mare atenție la igienă! Apa stagnantă în umidificator este mediul perfect pentru bacterii, inclusiv Legionella. Dacă nu îl speli la câteva zile și nu schimbi apa mereu, riști să pulverizezi bacterii în aer.
Dr. Mihail: Sabin, mulțumesc mult. Unde te găsesc oamenii dacă vor o soluție profesională?
Sabin Preda: Ne găsesc la Novinger, online, pe YouTube cu multe materiale educative. Dar cel mai bine, vă invit la showroom-ul nostru din Chiajna, lângă București. Acolo puteți simți diferența. Puteți vedea și auzi sistemele – sau mai bine zis, să nu le auziți, că sunt silențioase.
Dr. Mihail: Mulțumesc, Sabin! Iar vouă, celor care ați urmărit, sper că v-am convins că aerul e vital. Chiar și fără investiții majore, micile schimbări – un geam deschis corect, un capac pe oală, renunțarea la spray-uri – fac o diferență mare. Pe curând!
