Dr. Mihail: Omule, te salut, doctor Mihail aici, un nou episod Boabe de cunoaștere și fii atent, vreau să-ți prezint o imagine de care te rog să nu te sperii, dar încearcă s-o iei în serios. Imaginează-ți un oraș ca Bucureștiul, da, cu 2 milioane de oameni. Și imaginează-ți că trei din patru persoane din București sau 1,5 milioane de oameni, trei din patru, au o bombă în interiorul lor cu un ceas care ticăie invers. Bomba nu e periculoasă, nu vă speriați. E periculoasă doar pentru acele persoane. În momentul în care ceasul se apropie de zero, da, pentru că ceasul acelei bombe interioare merge invers, pacientul află consternat, pentru prima dată, fără să bănuiască absolut orice, că singura lui șansă de a supraviețui și de a trăi mai departe este de a fi cuplat de un aparat de dializă. Pentru că să ai acea bombă cu un ceas invers în interiorul tău înseamnă să fii sau să ai boală cronică de rinichi.
Și dacă 1,5 milioane de persoane în România au această afecțiune, doar unul din 10 din acești bolnavi știu că au acest diagnostic. În rest, ceilalți 9 din 10 nu știu. E o afecțiune care nu doare, care nu dă semne, de care nu știi decât până în ultimul ceas, iar acceptarea diagnosticului este foarte dificilă. În acest podcast o să vorbim despre ce este această afecțiune, cum o previi, cel mai important lucru când și cum să te duci la medic, ce analize să-ți faci ca să-ți dai seama cum stai cu rinichii și o să vorbim și despre cum poți accepta acest diagnostic și ce înseamnă ulterior să trăiești cu o boală cronică de rinichi sau să trăiești cu dializă. Iar invitata mea de astăzi este profesor doctor Liliana Tuță. Este medic primar nefrolog, medic șef de secție clinică nefrologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Constanța. Iar acest podcast face parte din campania de conștientizare a bolii cronice de rinichi inițiată de Societatea Română de Nefrologie și pe acest motiv mulțumim societății. Liliana, bine ai venit la Boabe de cunoaștere.
Dr. Liliana Tuță: Bine v-am găsit.
Dr. Mihail: Ce faci?
Dr. Liliana Tuță: Foarte bine. Mă bucur că putem discuta despre o problemă atât de explozivă. Introducerea este într-adevăr frumoasă, sugestivă, frumoasă și periculoasă, dar adaptată timpurilor.
Dr. Mihail: Da, mulțumesc. Mă gândeam la acest intro cu bomba cu ceasul interior care îți face ție rău, dar totuși am păstrat această introducere și am folosit-o pentru că într-adevăr ar trebui să ne sperie, nu? Faptul că 1,5 milioane, 1 milion și jumătate de oameni în România au acest diagnostic fără să știe că îl au.
Dr. Liliana Tuță: Da, au această boală fără să aibă diagnosticul pus. Eu sunt convinsă că după emisiunea noastră și altele care au mai fost, problema nu va mai fi explozia în sine, ci foarte multe persoane care vor începe să-și asculte șoaptele din interior și astea-s foarte importante și asta o să discutăm noi azi.
Dr. Mihail: Știi, uite, prima întrebare care vine de la sine și mi-am dat seama de un inamic pe care îl avem în a pune diagnosticul unei boli de rinichi este durerea pe care de multe ori o simțim din alte cauze. Și anume, de foarte multe ori oamenii pot să zică „au, mă dor rinichii”, dar de fapt încurcă durerea de rinichi sau durerea de spate cu o durere renală. Sau durerea aceea de rinichi este cauzată de o afecțiune acută de litiază renală, piatră la rinichi, când de fapt suferința interioară a organului – nu a capsulei, ci să zic carnea din interior care este filtru – e de cele mai multe ori surdă și atunci oamenii au impresia că dacă ai probleme cu rinichii te doare, dar dacă nu te doare, înseamnă că ești ok.
Dr. Liliana Tuță: Ai perfectă dreptate. Durerea lombară de obicei este dată de afecțiuni musculare, de afecțiuni neurologice, dar poate să fie și de cauză renală, evident. În general, bolile acute dor, durerea înseamnă ceva acut. În general nu înseamnă boală cronică de rinichi, dar poate fi și un semnal. Cum spuneai, durerea este prezentă intensă, colică, frenetică în litiaza renală, când pasează un calcul și se chinuie să iasă la exterior, mai ales dacă e însoțită și de infecție, atunci linchiul se inflamează, crește presiunea urinii deasupra obstacolului făcut de piatră și atunci rinichiul doare.
Ideea este că se duce în urgență, își rezolvă problema, dar episoadele repetate de astfel de situații pot să ducă într-un final la distrugerea lentă a rinichiului să facă boală cronică de rinichi. Numai că acest caz este pe undeva fericit – atunci când boala de rinichi doare și este acută, tu poți să depistezi din timp și să te duci la doctor mai des. Când nu doare și este lentă și insidioasă, atunci într-adevăr trebuie să fii asumat, să ai niște informații pe care vrem și noi astăzi să le amplificăm către populație și să creștem această deschidere către descoperirea precoce a bolilor.
Dr. Mihail: Boala cronică renală nu doare. Dar există, uite, dacă putem să enumerăm la început, dacă există totuși mici semne, chiar și nespecifice, că e o problemă la rinichi.
Dr. Liliana Tuță: O, sigur există. Ideal ar fi să nu fie în ultimul ceas, să fie precoce. Dar cine are diabet zaharat tip 1 sau tip 2, cine are hipertensiune arterială sau boală cardiovasculară sau are în familie pe cineva cu boală de rinichi care este în prag de dializă sau face dializă sau are un transplant de rinichi, aceste persoane sunt la risc. Mai era o situație apropo de pacienții hipertensivi tineri. Eu am 35 de ani și am început să fac hipertensiune. Sunt un pic mai grăsuț sedentar, mănânc sărat, nu mă duc la sală. E normal să am hipertensiune. Până la urmă mă duc și la un cardiolog că mă doare capul foarte tare. E una din analizele de bază pe care trebuie să le facă un pacient cu hipertensiune – prin medicul de familie, prin cardiolog sau diabetolog – este și un banal sumar de urină cu albuminurie și o analiză la sânge, creatinina, pentru că de foarte multe ori tensiunea la tineri poate fi dată de o boală de rinichi.
În al doilea rând, mulți dintre pacienți stau cu hipertensiune, cu diabet zaharat ani de zile, beau mai multă apă, urinează mai mult, slăbesc în greutate, minunat. Ce poate fi mai frumos, nu? Un diabetic mănâncă dulce și slăbește. Hipertensivul are o durere de cap, nu-și ia tensiunea că e prea tânăr, are 30 de ani, cum să-și ia tensiunea? Îl doare capul, ia și el un analgezic să-i treacă durerea, astfel încât aceste boli sunt de mai mult timp instalate. Așa că atunci când se duc să-și verifice starea la cardiolog, diabetolog, medic de familie, în primul rând trebuie să-și facă și niște analize pentru că deja rinichiul s-ar putea să fie afectat; nu apare niciun alt simptom, dar apar niște modificări în urină și în sânge. Dar primele apar în urină.
Dr. Mihail: Primele în urină, după aceea în sânge. Și ai spus de tensiune. Ce legătură are hipertensiunea cu rinichii? Rinichiul ce treabă are că ai băut apă, ai făcut pipi? Ce ne interesează tensiunea arterială?
Dr. Liliana Tuță: Păi, ne interesează pentru că rinichii sunt niște organe norocoase. Ei sunt în pereche de la începutul vieții în general. Și au niște roluri foarte importante. În afară de faptul că filtrează și elimină toxinele din corp, ei rețin cantitatea de apă necesară pentru ca organismul să funcționeze. Cantitatea de săruri, de sodiu, de potasiu, de calciu, de săruri și minerale. În plus, au acolo un hormon foarte important care reglează presiunea arterială. Așa că cele mai mari hipertensiuni din medicina internă și din cardiologie de obicei sunt tensiunile date de boli de rinichi, hipertensiuni renale. Și mai au un hormon pe care îl secretă, eritropoietina. Este un hormon răspunzător de formarea globulelor roșii din măduva osoasă. Deci dacă ai o problemă cu rinichii începi să faci și anemie. Și nu în ultimul rând, rinichiul face ca vitamina D să fie activă. Așa că tu poți să iei tone de vitamina D. Dacă rinichiul tău nu este bun, atunci vitamina D va fi scăzută. Deci influențează și metabolismul oaselor, al fosforului și al calciului.
Dr. Mihail: Bun. Ai zis de tensiune arterială și ai menționat la început că dacă vorbim de un tânăr care are hipertensiune, e bine să ne verificăm rinichii. Deci hipertensiunea poate să afecteze rinichii, dar ce spui tu este că de multe ori hipertensiunea la tânăr poate să fie dată de rinichi, nu? Dar prin ce mecanism, în ce fel?
Dr. Liliana Tuță: Exact. Există boli de rinichi, de glomerul, de tubi, care crescând presiunea la nivelul rinichiului și stimularea acestui hormon, renina până la urmă, fac creșterea tensiunii arteriale și secundar sunt afectate inima, creierul și încă o dată în plus rinichii. Sunt situații în care pacientul are hipertensiune de ani mulți de zile și atunci presiunea crescută în vase… cum spuneam noi, ochii sunt oglinda creierului. Facem fundul de ochi, vedem că vasele nu sunt bune. Înseamnă că nici vasele din creier nu sunt bune. Tot cam așa arată și vasele din rinichi. Este o relație bidirecțională: hipertensiunea ar afecta rinichiul după ani și ani de zile, dar și hipertensiunea poate fi cauzată de o boală de rinichi. Aceea trebuie investigată din start, nu după cinci șapte ani, ci la debut.
Dr. Mihail: Ai zis la tânăr? Eu sper încă că sunt tânăr și mi-am luat acum tensiunea.
Dr. Liliana Tuță: Da, tinerețea, conform noilor definiții, e undeva până cel puțin 60 de ani. Să știi că și rinichiul gândește la fel, pentru că până la vârsta de 65 de ani frecvența în populație e cum ai spus și tu, 10% a bolii cronice. După vârsta de 65 de ani este undeva la 20% din populație la bărbați și 25% la femei.
Dr. Mihail: Uite, eu am 121 cu 68 tensiunea de pe ceas care, mă rog, are o oarecare marjă de eroare, dar este calibrat recent cu un tensiometru. E o tensiune bună, nu? 121 cu 68.
Dr. Liliana Tuță: Merge mai bine.
Dr. Mihail: Mă așteptam să fie un pic mai mare acum, emoția emisiunii. Și eu mă așteptam să fie mai mare, dar uite, mai am o brățară care măsoară tensiunea arterială. Sunt crazy pe ce înseamnă să mă măsor. Trebuie să mă opresc un pic. Dar tocmai mi-am comandat astăzi un device nou. Ideea e așa: că mi le măsor, dar și văd ce se întâmplă și am momente în zi când am 140 cu 85, am 141. Poate din când în când le mai ating, după care ele scad când am activitate. Brățara asta măsoară tensiunea constant. Pot să am 130-132 pe parcursul zilei cu 80, dar noaptea scade la 110 cu 70. E ok un astfel de tablou sau ți se pare…?
Dr. Liliana Tuță: Este tabloul omului modern. Dacă ai chema un cardiolog în momentul în care i-ai spus că ai făcut 140 cu 80-90, deja e tensiunea arterială înaltă, elevată. Deci nu ești ok. Dar să nu uităm că și dacă mergem pe stradă cu mașina și ne enervează un șofer din trafic, imediat vine adrenalina, descărcările, hipertonia simpatică. Sunt foarte mulți alți factori care reglează tensiunea și cred că o tensiune egală pe tot parcursul zilei nu există decât eventual la călugării tibetani care trăiesc numai în meditație și sunt zen tot timpul. Dar aceste pusee ușoare de tensiune cauzate de o activitate sau de stres acut, sau de excesul de sare, sau de excesul de alcool, ele pot să facă rău rinichilor dacă sunt intermitente zilnice. Excesul de orice fel face rău rinichilor dacă este un exces constant. Acum, câte un mic exces din când în când care apoi este compensat de o zonă sănătoasă este în regulă. Excesul zilnic este dăunător și obiceiurile alimentare din familie, lipsa de mișcare, excesul de sare, alimentele procesate. Tocmai de aceea zona mediteraneeană are și mai puține boli cardiovasculare și mai puține boli renale.
Dr. Mihail: Bun, deci e bine să… Cât de des ar trebui un tânăr să-și ia tensiunea? Degeaba spunem noi, că ei oricum n-o s-o facă. Dar ideea este că dacă are cefalee, dureri de cap care nu cedează la analgezic, dacă știe că are în familie persoane hipertensive de la vârste mai tinere sau pacienți diabetici, ar fi bine să-și ia o tensiune. Poți să-ți mai iei tensiunea în momentul în care observi că dacă mănânci mai sărat de sărbători începi să ai edeme, să ți se umfle ochii și picioarele eventual, să ai niște urini mai închise la culoare, mai roșiatice. Sunt semne care te trimit la medic. Sau dacă simte că-l doare capul și începe să aibă epistaxis, să-i curgă un pic sânge din nas.
Dr. Mihail: Întorcându-ne la rinichi, zi-mi te rog dacă mă trezesc dimineață și am fața umflată și pe parcurs se dezumflă, într-o oră se dezumflă. E un semn la care trebuie să fiu atent sau e ceva fiziologic normal?
Dr. Liliana Tuță: Sunt foarte multe lucruri care umflă fața peste noapte. Poate să fie o pernă la care ești alergic, o rinosinuzită alergică, o cremă de față la care faci alergie. Există și boli hepatice care dau edeme. Deci edemele nu sunt caracteristice numai pentru bolile de rinichi. Ele au niște tipare. În plus, edemele renale se agravează. Nu te trezești numai dimineața cu ele; uneori nu dispar pe parcursul zilei și în general se însoțesc și de umflături la nivelul picioarelor care, pe măsură ce tu bei din ce în ce mai multă apă în ideea să elimini excesul de sare, vezi că te umfli din ce în ce mai tare. Ar trebui să apară deja și alte simptome, să crească tensiunea, urina eventual să fie mai rozalie. Atunci chiar că trebuie făcute niște analize.
Dr. Mihail: Apropo de sare și de edeme, în ce măsură te umflă real sarea dacă ești adult sănătos?
Dr. Liliana Tuță: Poți să faci și dacă ești sănătos și ai mâncat sărat, dar ai avut o viroză respiratorie sau o colică renală și ai luat un medicament antiinflamator. Toate medicamentele antiinflamatoare în combinație cu regim normal sărat fac edeme. Vin foarte mulți pacienți speriați că au probleme cu rinichii, dar de fapt au făcut șapte zile de tratament cu antiinflamatoare și au mâncat foarte sărat. Noi, românii, mâncăm sărat. Dacă ești bolnav de rinichi, mai mult de 2 grame de sare nu prea ai voie să mănânci. În principiu se recomandă maxim trei-patru grame. Dacă mai sărim peste acest prag, e bine să nu fie zilnic, să nu fie un obicei din familie. Rinichiul poate să rezolve un exces ocazional. Glomerulul filtrează, tubii excretă și echilibrează organismul. Poate să facă lucrul ăsta o zi, două, trei, dar când devine un obicei, și mai ales dacă ai niște gene moștenite, la un moment dat cedează. Rinichiul muncind prea mult ca să elimine excesul, încet-încet se inflamează, începe să apară fibroza, scleroza și ne trezim că a început să crească creatinina, ceea ce e deja târziu.
Dr. Mihail: Deci e important să acționezi înainte. Ce investigații ar trebui să ceară un tânăr la medicul de familie pentru rinichi?
Dr. Liliana Tuță: Există niște teste screening în populație care sunt ieftine și depistează precoce. Pentru boala de rinichi, testele screening sunt sumarul de urină și, cel mai evident, albuminuria. Ca să nu strângem urina de 24 de ore, s-a inventat acest RACU (Raportul Albumină/Creatinină Urinară). Albuminuria înseamnă câtă albumină elimini. Rinichiul e ca un filtru, ca o sită prin care n-ar trebui să treacă aceste globule de albumină. Ele sunt elastice și dacă pânza filtrului se degradează, ele trec primele. Examenul de sumar este un stick care se introduce în urină și acolo o să spună „proteine plus”. Dacă știm că avem factori de risc (hipertensiune, diabet, istoric familial), atunci cerem țintit acest raport RACU din urina de dimineață.
Al doilea lucru este creatinina serică (din sânge). Creatinina depinde de masa musculară și de funcția rinichiului. Nu putem compara un pacient imobilizat la pat cu un bodybuilder. Pentru aceștia din urmă se face o formulă de calcul care poate include și Cistatina C. Deci avem cei trei R: R de la RACU, R de la RFG (Rata Filtrării Glomerulare) și al treilea R va fi Repetiția.
Dr. Mihail: Deci dacă iese o dată modificată nu înseamnă gata, dializă?
Dr. Liliana Tuță: Nu. Trebuie repetiție într-un interval de 90 de zile. Noi toți putem să avem episoade de injurie renală acută (insuficiență renală acută). Imaginați-vă persoane care ajung în urgență deshidratați, cu febră, care au luat antiinflamatoare. Atunci pot avea o creatinină de 1,6 (normal fiind sub 1,2-1,4). Rinichii sunt foarte sensibili la variațiile de volum. Dacă ești deshidratat sau iei medicamente care strâng vasele renale, creatinina crește. Dar dacă tratezi episodul acut și repeți analizele după 45 sau 90 de zile și ele revin la normal, e ok. O singură valoare odată nu îți arată realitatea. Totuși, episoadele repetate de injurie acută pot lăsa mici cicatrici care în timp duc la boală cronică. Cine a avut un astfel de episod ar fi bine să-și facă analize măcar o dată pe an.
Iată continuarea transcriptului integral, cuvânt cu cuvânt, structurat sub formă de dialog, preluând discuția de unde am rămas (Partea a 2-a):
Dr. Mihail: De acord. Știi, aș vrea să profit de faptul că ai spus că vin deseori la voi culturiști care sunt speriați că au o boală renală având creatinina mare la analiza serică, adică din sânge. Ce ce observ eu din oamenii care ne scriu pe Instagram, de exemplu, sunt oameni care încă se plâng de faptul că anumiți medici îi sperie. Adică ei se duc, de exemplu, la medicul de familie cu o analiză crescută de a creatininei, iar medicul nu face legătura între suplimentarea pe care o ia. Unii culturiști au 3-5 g de creatină pe zi, care e doza standard recomandată. Alții fac încărcare cu 10-20 de g de creatină pe zi și se duc la medic și fac analize, iar medicul se sperie și asociază suplimentarea cu creatină și creatinina mare în sânge cu boala renală și le recomandă să nu mai facă sport, să nu mai facă- să nu mai ia suplimente de creatină. Cum ad- cum cum se poziționează, nu știu, fie societatea, fie voi ca profesioniști? Cum vă poziționați în această privință și ce putem face pentru a aduce la cunoștință medicilor acest lucru?
Dr. Liliana Tuță: Eu zic că acum medicii de familie- mai ales că este o campanie foarte mare dezvoltată așa pe regiunile României despre boala cronică de rinichi. Eu cred că o să-l trimită la nefrolog. Foarte mulți dintre ei deja știu și de calculul de cistatină. În momentul în care o să-i calculeze rata având creatinină mare și o să vadă: „Aoleu, ești sub 60”, la nefrolog cu tine, ceea ce e bine. Nu prea cred că se apucă să-i sperie. Nici nu cred că se sperie sportivii așa de repede. Dar se face această formulă de calcul cu cistatina C. În ceea ce privește suplimentele… Da, aici o discuție lungă. Pentru mulți asta e meseria lor și nu poate s-o abandoneze și noi nici nu le recomandăm. Produsele, ca orice produs și ca orice medicament… Știți că sunt foarte multe fake-uri pe lumea asta, la fel și acolo. Așa că noi îi sfătuim așa pe cei care ajung la noi: întâi vedem exact dacă au o problemă, dacă au numai creatinină mare, dar sumarul de urină este absolut perfect, nu au albumină în urină deloc, calculăm formula cu cistatina C, este normal, îl vedem la ecografie – ambii rinichi la fel de frumoși, sănătoși, nu unul mai mic, unul mai mare sau alte minuni – este ok și îl monitorizăm pentru 90 de zile. Vedem ce se întâmplă.
Creatina monohidrat este ok. 3-5 g de creatină monohidrat pe zi este ok cu condiția să faci efort și să te hidratezi suficient și să fie acelea omologate, cu sigla verde de Uniunea Europeană sau de FDA prin cele care vin în America, adică trebuie să fie produse originale, bune. Alte suplimente în plus de proteine… mănâncă și foarte multă carne, lapte, brânză, ou și mai iau suplimente de proteine. Excesul de proteine cu efortul, cu creatina, dacă există- chiar au fost cazuri, dacă este și o mică componentă genetică sau o mică intercurență respiratorie pe un fond genetic, s-a întâmplat pentru anumite persoane să nu fie niciun fel de de problemă renală luând, repet, creatină monohidrat până în 5 g, s-a hidratat suficient, a făcut mișcare și nu a consumat o cantitate mai mare de 2 g de proteine alimentare pe kilogram corp și pe zi, că dacă mai adun și cu creatina și cu proteinele… asta recomand, să nu depășească pentru sportivi.
Și atunci au forțat- forțează rinichiul foarte mult, crește presiunea. Acele proteine cresc foarte mult presiunea în interiorul rinichiului care, în timp, acea presiune crescută – cum e și un om care lucrează sub presiune până la urmă cedează – așa și rinichiul până la urmă se inflamează și din cauza presiunii crescute începe să-și piardă din nefroni, încep să se închidă, să se distrugă din nefroni. Pe de altă parte există și un fond genetic. Aceste persoane care nu au depășit acest lucru, sportivi fiind și așa mai departe, dar au observat că au început să se umfle ochii și picioarele și au făcut creatinina, le-am făcut formula, aveau și niște hematii în urină, un pic de sânge în urină, aveau și albumină în urină. Am făcut puncție și s-a descoperit că era o boală de glomerul care a fost un pic exprimată, o boală inflamatorie glomerulară care face hipertensiune, face la tineri hipertensiune, edeme, un pic de sânge în urină, hematurie microscopică câteodată, că nu se vede cu ochiul liber, urina pare curată, dar spun eu la sumarul meu de urină de vreo trei ani de zile am acolo niște eri- niște hematii. Ce sunt astea? Dar nu se văd. Eu n-am făcut roșu niciodată urina. Astea sunt și cu proteinele și…
Dr. Mihail: Vreau să înțeleg, pacienții de care ai povestit acuma, deci a doua categorie care au și o componentă genetică, au această boală renală, probabil că nu e nu e cauzată de suplimente, dar suplimentele în exces aici declanșează boala?
Dr. Liliana Tuță: Pot să declanșeze, ok, o exprimă. Ok, deci asta înseamnă că ce înțeleg este că – și ai pomenit și de suplimentele de proteine – ce înțeleg e că creatina monohidrat, suplimentele de proteine sunt safe, sunt ok atâta timp cât tu ești sănătos. Atenție însă că uneori poate nu știi dacă ești sănătos sau dacă ai deja o suferință renală care poate să fie agravată de aceste suplimente.
Dr. Liliana Tuță: Da, da. Atâta timp cât te hidratezi adecvat și faci efort și nu ai dureri îngrozitoare de cap. Dacă ai, ia-ți o tensiune, măsoară-ți tensiunea să nu fie vreo surpriză și să-ți faci analize din când în când ar fi indicat. Pe de altă parte, mai sunt unii care știu că-și injectează și testosteron și atunci acolo este o mare și acolo este o mare problemă. Se suprapune din cauza testosteronei în doze mari, apar probleme foarte mari cardiace și hepatice. Am avut pacienți diagnosticați cu cancer hepatic după ce au utilizat ani de zile și testosteron în combinație cu toate celelalte. Iar din cauza utilizării, v-am spus, fiind o legătură atât de strânsă între inimă și rinichi, până la urmă a cedat și rinichiul. 25% din volumul sângelui de la inimă se duce spre rinichi și atunci evident dacă inima nu funcționează bine, nici rinichiul nu va funcționa bine.
Dr. Mihail: Ok, deci rinichiul poate să fie influențat de suplimentarea cu testosteron prin presiunea pe care o pune pe inimă. Da. Deci prin- adică e ca un domino care afectează.
Dr. Liliana Tuță: Da. Există și un efect direct renal, dar efectul principal este pe inimă, pe corp. Da.
Dr. Mihail: Bun. Legat de analizele pe care le-ai le-ai menționat și ai zis că putem să testăm acest RFG, da, rata de filtrare glomerulară, putem să testăm raportul de albumină din urină, RACU. Cui sunt recomandate aceste analize? Adică cine ar trebui să le facă?
Dr. Liliana Tuță: Campania noastră cuprinde grupul țintă. Adică exact ce am vorbit: pacienții care se știu cu hipertensiune arterială – chiar din ziua unu în care crezi că te-ai descoperit cu hipertensiune ar trebui să le faci, că nu știi, repet, dacă este hipertensiune dată de rinichi sau dacă tu stai cu hipertensiunea de mai mult timp și asta e, rinichiul deja poate să fie afectat. Ne-a mai durut capul și în urmă cu trei ani, cinci ani și s-ar putea să fie tot de la hipertensiune. Deci hipertensivii, diabeticii (nu contează că sunt tip 1 cu insulină sau tip 2 cu tabletuțe, cu pastile). Obezitatea crește filtratul glomerular, forțează rinichii mult timp și în cele din urmă sclerozează rinichiul. Cei care au în familie antecedente, evident, și orice om care are o boală cardiovasculară, care are arterită, e fumător și îl dor picioarele când merge 500 de m, că are niște stenturi la inimă, dar tensiunea e bună. Da. Și mai este o discuție pe care o avem, îmi permiți, pentru că sunt convinsă că este de interes: pacienții care au tensiunea bine controlată, ei iau medicamente, care au diabetul foarte bine controlat, întreabă: „Dar eu dacă am glicozilata foarte bună, glicemia mea este 100, tensiunea mea este 125 cu 70, de ce să mă mai tem de boala cronică de rinichi? Eu sunt foarte bine controlat”.
Dr. Mihail: Da, corect.
Dr. Liliana Tuță: Controlul perfect nu înseamnă risc zero. Din păcate nu există risc zero pentru că așa cum spuneai și tu noaptea tensiunea normală ar trebui ușor să scadă și pulsul, noi să ne odihnim. Nu toate persoanele au acest ritm, da, de „dipper”. Unora noaptea le crește tensiunea – sunt cei care visează, care au sindrom de apnee în somn, care se culcă foarte târziu sau care pur și simplu au o boală cronică de care nu știu. Și atunci ei în timpul nopții fac creșteri mari de tensiune. Tocmai de aceea pacienții hipertensivi care par și foarte bine controlați, dar care au albumină în urină și începe să le crească creatinina, ar trebui neapărat să facă un holter, să-și pună un aparat care măsoară tensiunea de 24 de ore și s-ar putea să aibă o surpriză.
Dr. Mihail: Pentru că este posibil să ai aceste pusee de hipertensiune când tu nu știi și tu când te așezi și îți măsori corect tensiunea arterială – și există niște reguli, am mai povestit despre ele, te așezi la masă, stai cu mâna pe masă, picioarele pe pământ, vezica urinară golită (asta știu că trebuie să fie golită, nu? Că și ea poate să dea o ușoară creștere a tensiunii la măsurare), te liniștești, nu vorbești cinci minute, ți-ai luat tensiunea arterială la braț… e posibil să fie 120 cu 80, dar în rest pe parcursul zilei să aibă salturi și noaptea să aibă salturi.
Dr. Liliana Tuță: Da. Salturișoare. Am mâncat ceva sărat până se elimină excesul de sare din rinichi. Ai băut vreo trei-patru cafele, ai mai fumat – și fumatul crește tensiunea că face vasoconstricție și vapingul crește tensiunea și face vasoconstricție inclusiv pe- contractă vasele mici inclusiv pe cele din rinichi. Așa că, mai ales dacă un om a fost depistat cu o boală de rinichi, ar trebui să se lase de fumat, de vaping, da, și să se apuce de sport, de lucruri foarte serioase. Sport, citit, cultivat flori.
Dr. Mihail: Ca nefrolog, vezi o diferență între cele două, fumat și vaping, dacă ar fi un pacient să te roage să îi- să alegi dintre cele două?
Dr. Liliana Tuță: Ideea este că studiile… eu nu sunt pneumolog, dar pneumologii spun că vapingul avea mai multe substanțe toxice acolo în fumul acela chiar și decât tutunul. Nu fac apologia tutunului în niciun caz, pentru că și tutunul clasic are și el ale lui, dar s-au descoperit particule de nichel, de crom, sunt foarte multe chestii. Numeric mai puține cumva, dar nu știu, aici sunt niște studii și mă uit- urmăresc pe social media, urmăresc pneumologii. Eu sunt și nefumătoare, mi-e foarte ușor să-i urmăresc, și spun că vapingul este cel puțin la fel de dăunător. Iar dacă ai o problemă cardiovasculară sau cu rinichiul sau ești diabetic, ar fi foarte bine să nu ai de ales nimic, adică să alegi varianta sănătoasă.
Uite, cineva din podcast-urile precedente ne întreabă în comentarii despre lupus și ne atrage atenția asupra lupusului și în general asupra bolilor autoimune care pot grăbi afectarea renală. Cum ar trebui să aibă grijă de proprii săi rinichi și ce investigații să facă cineva care are o boală autoimună?
Dr. Liliana Tuță: Bolile autoimune afectează- cel puțin în evoluție ajung să afecteze 100% rinichiul. La început undeva 15-25% depinde de tipul de boală. De aceea medicii reumatologi fac echipă cu noi de foarte multe ori și se face- chiar în lupus, chiar dacă nu apare încă albumină în urină sau este minoră, este indicat să faci puncție, pentru că am avut surprize: albumina în urină nu era- era foarte ușor crescută, creatinina era normală și la puncție rinichiul arăta înfiorător. Da, bolile autoimune afectează rinichiul foarte mult. Există și boli rare moștenite din familie care afectează rinichiul foarte mult și pentru care trebuie să facem puncție să le depistăm, pentru că acum avem și tratamente noi și ne bucurăm pentru lucrul acesta. Avem boală Fabry, sindrom Alport, boală polichistică renală. Deci avem și boli rare care se depistează la pacienți tineri și pentru care acum putem face depistare și tratament precoce gratuit.
Dr. Mihail: Ok, asta-i tare.
Dr. Liliana Tuță: Da.
Dr. Mihail: Apropo de asta, uite, avem câteva întrebări din comunitate și mulți oameni au scris despre chisturi renale. Spun că li se descoperă la ecografie un chist renal și întreabă dacă e grav, nu e grav, doare, se operează, se urmărește. Ce poți să ne spui de asta?
Dr. Liliana Tuță: Chisturile alea sunt foarte frecvente. Sunt benigne 95%. Când eram studentă erau 100% considerate, după care lucrurile s-au schimbat. Există niște chisturi care cresc mult mai rapid decât ar trebui. Ele trebuie monitorizate. În general, repet, sunt benigne, dar rata de creștere e foarte importantă. Dacă te știi cu un chist, două la rinichi, ar fi bine să le urmărești în fiecare an ecografic. Dacă acel chist- ele cresc lent, lent, în zeci de ani de zile, câteodată se observă o creștere bruscă așa, de la 4 cm la 5,5. Dacă a crescut mai mult de 1 cm pe an, da, atunci ar trebui făcut un CT și văzut mai bine, pentru că mai nou există și chistadenocarcinoame. Dar repet, astea sunt extrem de rare și putem să le depistăm din timp făcând o evaluare anuală ecografică.
Cam asta ar fi cu chisturile. N-au tratament specific, lumea se sperie și încep să doară de obicei după ce depășesc 5-6 cm și dacă sunt situate mai spre polul rinichiului, mai spre partea de sus sau de jos, pentru că împing, cresc mărimea rinichiului și împing capsula rinichiului care- capsula renală are terminații nervoase și atunci începe să doară. E o indicație de intervenție chirurgicală dacă doare. Știți cum, de la durere se agravează hipertensiunea și atunce și dacă ai hipertensiune severă și afectează și rinichiul celălalt bun, atunci chiar ar fi o indicație. Sau dacă e risc de sângerare, se suprainfectează, atunci da. Dar dacă este situat în mijlocul rinichiului, atunci dacă ai vreo teamă că a crescut prea brusc, va trebui să scoți rinichiul cu totul. Când este la o periferie, conservi restul rinichiului, scoți numai chistul, totul e perfect. Dar când ai de luat decizia să scoți tot rinichiul pentru un chist, trebuie s-o cântărești foarte bine.
Dr. Mihail: Ok. Ce înseamnă boală polichistică renală? Ai menționat de ea mai devreme. Sunt câteva persoane care întreabă de această boală. Care e diferența între această boală polichistică renală și un simplu chist?
Dr. Liliana Tuță: Boala polichistică renală se moștenește în familie. Este o boală ereditară. Cea autozomal dominantă – este și o formă recesivă la care nu prea se supraviețuiește din păcate din copilărie. Cea mai frecventă este boala polichistică renală autozomal dominantă. Este frecventă în România și în Dobrogea cel puțin e foarte, foarte frecventă. E undeva la 12% dintre dializați o au. Rinichii încet-încet se transformă în niște mase chistice. Pentru a pune diagnosticul e nevoie să fie cineva din familie depistat. Dacă toată boala sare o generație… se mai întâmplă să fie mutații genice, dar găsim și trebuie să ai cel puțin trei chisturi pe fiecare rinichi (depinde de vârstă, sunt niște clasificări). Această boală poate să fie simplă numai pentru rinichi sau poate să fie o boală care afectează și ficatul – și chisturile pot apare în mai multe părți ale corpului și în plămâni și în ovare și în splină – și se pot însoți și de niște anevrisme cerebrale, dilatații de vase cerebrale, și de săculeți ca niște herniuțe pe colon, se cheamă diverticuli colonici.
Deci nu e doar o problemă renală, poate să fie o boală sistemică și să afecteze mai multe organe. De aceea e bine. Și foarte mulți se tem: au avut o mamă, o bunică care a făcut dializă și care a avut… le e frică să-și facă o ecografie să vadă dacă au și ei boală polichistică. Ar fi minunat să- frica asta de a afla știind că există în familia ta o problemă este- nu e benefică nimănui pentru că noi în acest moment avem tratament și pentru boala polichistică. Există tratament care să oprească creșterea chisturilor.
Dr. Mihail: Cum? Ce face tratamentul ăsta sau ce tratament e?
Dr. Liliana Tuță: Este un medicament care blochează niște receptori care acumulează apa în chisturi. Este gratuit în România. Trebuie, dar trebuie să fii într-o fază incipientă de boală și trebuie să fii sub 60 de ani și să ai o boală cu tendință de creștere. Că unele persoane- am depistat persoane la 80 de ani având boală polichistică, o formă cu debut tardiv și care nu aveau nevoie de dializă, o rată de creștere mai lentă, mai puține chisturi. Există variante. Există variante, dar pentru cei care de tineri încep să aibă chisturi din ce în ce mai multe, e tare bine să nu se teamă și să se ducă, medicul de familie să-i trimită la nefrolog și să depisteze precoce boala când creatinina nu e mare și când putem să dăm tratament și atunci nu vor mai ajunge la dializă sau transplant de rinichi.
Dr. Mihail: Mai avem întrebări care țin de mersul la toaletă noaptea. Cum îmi dau seama dacă merg noaptea la toaletă… adică în primul rând prima întrebare e așa: e normal să mă trezesc noaptea ca să merg la toaletă sau nu? Și cum îmi dau seama dacă mersul ăsta la toaletă e provocat de faptul că am băut poate mai multe lichide seara sau am o problemă cu rinichii?
Dr. Liliana Tuță: Da, rinichii funcționează când le dai substratul. Da, sunt persoane care spun: „toată ziua stau la calculator sau la muncă și nu am timp să beau lichide”. Așa că atunci când ajung acasă beau și ceai, beau și lapte și este evident că… Acelea vor depinde și de dacă este însoțită de greutate în urinat, dacă trebuie să faci efort ca să urinezi, dacă urinezi puțin și des sau mult deodată. E foarte important. Nu orice problemă renală se însoțește de tulburări de urinat. De exemplu, prostata. Da, hipertrofia de prostată face ca un bărbat de o anumită vârstă – nu mai spunem vârsta că am zis că nu contează – începe să urineze foarte des noaptea, puțin, trebuie să să facă efort, să depună efort ca să evacueze vezica.
Pe de altă parte, pacienții care au probleme hepatice, ei dacă beau lichide la prânz, au opsiurie, cum spunem noi medicii, adică elimină întârziat apa și atunci ei vor urina noaptea. Pacienții cu insuficiență cardiacă, care sunt umflați din cap până în picioare, au edeme foarte mari și care peste zi nu au stare și stau ba într-un fotoliu cu picioarele în sus sau picioarele atârnate, muncesc prin casă, prin grădină… în momentul în care se întind la orizontală se redistribuie lichidele și atunci încep să urineze. Deci sunt multe cauze de urinat nocturn.
Dr. Mihail: Ok. Și cum îți dai- e vreun fel în care pacientul de acasă poate să-și dea seama de- adică poate să diferențieze acest urinat nocturn? Adică la ce să fie atent?
Dr. Liliana Tuță: El n-are cum. El n-are cum. Dar ideea este că dacă este bărbat și urinează des și forțat, este evident că ar trebui să se ducă să-l vadă un urolog. Dacă nu, restul să se îndrepte spre medicul de familie care are atâtea cursuri de studiat și care este foarte deschis. Medicii noștri de familie să știți că sunt foarte deschiși și au învățat foarte multe lucruri și vor ști unde să-i îndrume.
Dr. Mihail: E un număr de urinări nocturne care e acceptat? Adică e ok să te trezești o dată, dacă treci de două ori e deja anormal sau e…?
Dr. Liliana Tuță: Nu există un număr. Sunt unele persoane care nu se trezesc niciodată noaptea și sunt unele care se trezesc de două-trei ori pe noapte. Este și o componentă psihogenă. Am spus, depinde ce ai mâncat, dacă ai băut alcool. Da. Și atunci nu poți să spui că e ceva patologic, ceva bolnav, nesănătos să te trezești. Da, dacă e constant, te trezești de trei ori în fiecare noapte, ei, atunci e o problemă.
Dr. Mihail: Bun. Ce poți să-mi zici legat de culoarea urinii și anume știm că îți poate indica gradul tău de hidratare. Da, dacă este hipercromă, dacă e închisă la culoare, înseamnă că ești deshidratat. Dacă e foarte deschisă, probabil că ești bine hidratat sau prea hidratat. Dar poate culoarea să ne indice și o afecțiune renală și în ce fel?
Dr. Liliana Tuță: Eu le spun studenților mei în primul curs: întrebarea e de ce și răspunsul e depinde. Depinde pentru că, într-adevăr, stricto senso dacă este cald, ai făcut efort fizic, ai făcut febră, vărsături, diaree și ai băut tot cei 2 l pe zi recomandați, nu este suficient când e un sindrom de deshidratare și atunci urina va fi mai concentrată, se va elimina o cantitate mai mică de apă și mai mare de săruri și de toxine. Ăă, dacă ai o problemă hepatică, urina va fi portocalie, că asta e urina hepaticului. Dacă iei anumite medicamente, se colorează urina. Dacă ai mâncat o ciorbă cu sfeclă roșie, în următoarele 16-24 de ore o să ai urină roșie și ai să te sperii. Ă dacă ai luat niște medicamente minunate sau ai supt pastile de gât cu albastru de metilen, urina se va face turcoaz sau chiar albastru intens. Depinde de cantitatea de albastru de metilen și câte medicamente ai luat.
În plus, apropo de albastru de metilen recomandat cu foarte multă larghețe la farmacie, din păcate, dacă ai luat medicamente care conțineau albastru de metilen, nicio urocultură n-o să mai crească un microb și strică uroculturile. Deci, dacă avem de gând să ducem o probă de urină și este suspiciune de o infecție urinară, nu albastru de metilen! Orice altceva, dar nu albastru de metilen, poate după. Deci culoarea urinii este importantă, dar poate să dea și fake news.
Pe de altă parte, o urină foarte albă, de fapt incoloră, deschisă la culoare și multă cantitate, urină frumoasă, cum aș spune, ca apa clară de stâncă – nu este în regulă decât dacă bei foarte multă apă sau ai diabet insipid. Da, dar astea-s cazuri foarte rare. De obicei e o urină care nu este cantitativ într-o cantitate normală 1,5 – 2, dar este prea clară. Nu are niciun strop de galben în ea. Înseamnă că rinichiul acela nu prea mai concentrează și că aceea e chiar apă chioară și toxinele rămân- foarte posibil rămân în sânge. Așa că este un semnal de alarmă. Prea închisă la culoare, galben mai închis – hidratează-te mai bine și vezi pe unde ai mai pierdut alte lichide. Prea deschisă la culoare și pe termen lung – să nu cumva deja rinichiul să aibă o problemă și nu mai concentrează urina.
Dr. Mihail: Deci dacă e cum ai zis, ca apa cristalină zilnic, e o problemă. Hai să ne controlăm. Adică poate să fie… haide să adică să nu îi speriem pe oameni, dar poate să fie- du-te la medic.
Dr. Liliana Tuță: Sunt oameni care beau foarte multă apă, e bine, fac sport, se agită, și atunci nu trebuie să-i speriem, dar dacă urinează așa ar fi bine să-și verifice. Apropo de vârsta la care să te verifici… eu știu sigur că în țările asiatice, în Japonia, era o chestie că dacă nu îți faci anual niște analize screening – apropo că ei au foarte mult cancer gastric și așa mai departe – venea amenda acasă. Adică ei fac screening activ în populație, screening activ forțat.
Dr. Mihail: Cum adică?
Dr. Liliana Tuță: Deci îți vine acasă de la medicul de familie ce analize trebuie să faci ținând cont și de istoricul familial și așa, o dată pe an. O dată pe an, după vârsta de 30 de ani, hai să spunem 35. Dar dacă tu știi că ai în familie diabetici, hipertensivi, pacienți cu boli de rinichi, n-ar strica să-ți faci și tu o creatinină cu RFG, un RACU, o glicemie, probe la ficat (TGP, TGO), o hemogramă să vezi hemoglobină, leucocite. Adică sunt niște lucruri pe care ar trebui fiecare om să și le facă anual. O dată pe an. De obicei ne chemau de ziua de naștere, nu? În luna de naștere. Aia să fie așa o cutumă: îți faci cadou de ziua ta niște analize bune, sperăm.
Dr. Mihail: Sunt gratuite, nu? Acest…?
Dr. Liliana Tuță: Sunt gratuite prin medicul de familie pentru cei asigurați. Bineînțeles.
Dr. Mihail: Știi, pe mine mă mai întreabă oamenii, mă rog, prietenii, mă mai sună, zice: „Auzi, zi și mie ce analize să-mi fac, că vreau acuma să-mi fac așa un check-up din ăsta, să le fac pe toate. Zi-mi și mie ce să fac”. Și mi-e greu să- adică nu că mi-e greu, le explic de fapt că e atât de important să te vadă medicul tău în context. Nu e doar așa o singură poză, trebuie să faci poze seriate ca să vezi după aia cum evoluează lucrurile care poate sunt la limită sau poate sunt ciupite ușor la limită. Nu te duci și-ți faci așa niște analize, că dacă era așa, era pachet. Pachet XXL pentru toată lumea. Te duci, iei pachetul XXL și îți faci analize de toate. Pachet complet. Nu! Trebuie să te duci la medicul de familie și medicul în funcție de vârstă și de tot să-ți facă- adică îți face aceste recomandări. Ar trebui să-ți facă aceste recomandări, dar poți vorbi cu el și în funcție de risc, că o să te întrebe, nu? Medicul de familie e cel care trebuie să te întrebe dacă ai risc în familie, dacă ai tu risc personal, ca să-ți poată recomanda concret ce analize să- să-ți faci.
Dr. Liliana Tuță: Exact. Medicul de familie e foarte important pentru ceea ce înseamnă managementul personalizat, depistare personalizată și tratamentul personalizat. Pentru că în mod normal la un om de 35 de ani nu te apuci să iei fracții de colesterol, să îi faci lipoproteina A și așa mai departe. De asta am zis: testele screening sunt testele uzuale, dar dacă tu știi că în familia ta sunt obezi cu accident vascular sau infarct, tu la rândul tău ești sedentar, fumător, foarte stresat, ar fi bine să ți le faci din timp și atunci dacă ies mari să-ți faci și lipoproteina ca să vezi profilul tău pe tot restul vieții. Și sunt tot felul de criterii și atunci te trimite și la cardiolog, te trimite și la nefrolog. Deci sunt niște lucruri pe care medicul de familie le știe și să te trimită mai departe la specialist, dar în cunoștință de cauză, după ce ți-a făcut deja un profil și trimite către specialist cu următoarele idei. Asta este o relație ideală la care tindem.
Dr. Mihail: E ideală și e ușor de construit și e ideal s-o construiești. Adică e bine să ai medicul tău care să te cunoască, la care să mergi nu doar când ai nevoie de o trimitere, ci să mergi constant, să stai de vorbă cu el, să-i spui: „Uite, m-am mai cu tensiunea, uite m-a mai amețit, m-a mai durut capul, am mai luat în greutate, ce să fac, cum să fac?”. Și ținând legătura cu el, medicul, care și el citește la rândul lui, află date noi, știe după aia ce să-ți recomande. E cel mai bun lucru pe care poți să-l faci, să ai o relație cu medicul tău.
Apropo de hidratare, mi-a venit acum în minte o întrebare pentru că auzim de această recomandare de a bea- de a consuma 2 l de lichide pe zi. Dacă eu nu beau apă deloc, ci beau 2 l de cola în fiecare zi, ce- e ok pentru rinichi? Adică rinichiul zice ok, sunt 2 l de lichide sau nu e bine pentru rinichi?
Dr. Liliana Tuță: Dacă ar fi numai apă și ceva săruri ar fi minunat, dar sunt și multe alte ingrediente și dacă sunt zilnic nu este ok, pentru că tot ce conține substanțele menționate, ca și cafeaua în exces, ca și cafeina în exces… în pasul doi deshidratează, provoacă diureză. În al doilea rând, conțin tot felul de alți excipienți. În al treilea rând, cresc acidul uric și fosfații în sânge. Adică după ani și ani de zile de băut astfel de băuturi carbogazoase, ca să nu dăm denumiri, și care conțin și alte substanțe, consecințele în organism se resimt și se revăd. Că sunt unele persoane care spun: „Eu am băut 5 l de vin pe zi și unul de țuică și 1 l de băutură acidulată și n-am pățit nimica niciodată”. Astea sunt niște excepții care întăresc regulile. Din păcate, nu toată lumea este așa. Poate există oameni care fac foarte multe excese și nu pățesc nimic până la un punct când vor păți evident ceva, că nu poți să bombardezi – apropo de bombe și de explozii – tot timpul organismul numai cu lucruri nesănătoase. Până la urmă el se reglează; dacă are un feedback foarte bun, rezistă. Are și gene foarte bune, toți strămoșii care au trăit până la 90-100 de ani. Dar în principiu aceste cazuri sunt foarte rare, așa că dacă vezi un exemplu pozitiv, dar de fapt este negativ, asta nu înseamnă că este regula.
Și chiar- vorbeam și despre diabetici și hipertensivi și este important, adică control foarte bun nu înseamnă risc zero, pentru că și la control bun există acolo niște mecanisme. Odată declanșat un pic de la începutul hipertensiunii și diabetului, la unele persoane anumite procese au tendința să continue în ritm lent. Nu se opresc de tot chiar dacă tu te-ai controlat bine. Așa că tot ceea ce este exces nu este bun. Că poți să bei un pahar de băutură acidulată… da, dar să nu fie zi de zi 2 l, cum ai spus. Asta depășește o capacitate normală de a epura organismul, și ficatul și rinichiul, că sunt în echipă cu toții acolo împreună.
Dr. Mihail: Nu bem 2 l de cola. „Cola” putem să zicem că nu e brand, așa e denumit sucul carbogazos cu zahăr. În fine. Bun. Deci nu bem zilnic. Dar ce ce alte alimente pot afecta rinichii dacă excludem… dincolo de sare? Există alimente sau obiceiuri alimentare care îți impactează sănătatea renală?
Dr. Liliana Tuță: Excesul de proteine animale poate să impacteze, dar excesul pe care îl facem de sărbători, de exemplu, nu impactează. Dar dacă excesul este tot timpul… am avut o pacientă ieri care a venit la mine și mi-a spus: „Eu nu mănânc decât carne”. Are 86 de ani. „Eu nu mănânc decât carne, asta cu legumele o să-mi fie foarte greu”. A început să aibă insuficiență renală, avea analize destul de proaste. Oricum, 90 de ani- zice: „Eu mănânc foarte puține legume”. Cum spuneam, sunt excepții, dar acuma zice: „Mi-e frică de dializă la 90 de ani, așa că o să mănânc și un pic de legume”.
Dr. Mihail: Dar asta-i tare totuși. Pacientă de 90 de ani, da, care mănâncă…
Dr. Liliana Tuță: Da, da. Dar a zis că toată viața ea a băut foarte multă apă și ceaiuri de toate felurile de plante și s-a mișcat foarte- într-adevăr era trasă prin inel doamna și foarte agilă. A făcut mișcare, a mers pe jos toată viața ei, s-a hidratat foarte mult. Bine, a mâncat carne, dar recunoaște că pe lângă acea carne au fost supe în care evident a pus și legume, a băut foarte multe lichide și s-a mișcat foarte mult. Era- avea un tonus, era foarte optimistă și doritoare să facă orice și la această vârstă.
Dr. Mihail: Bun, deci ok, să zicem excesul de proteină animală… ce ne face bine în schimb? Adică există alimente care ne pot proteja rinichii sau, în cazul în care avem boală cronică de rinichi, alimente pe care să le mâncăm și care să încetinească evoluția bolii?
Dr. Liliana Tuță: Asta evident în momentul- dieta este terapie. Dieta în stil mediteraneean este foarte bună și protectivă și pentru corp și pentru rinichi. Dar în momentul în care deja ai o problemă cu rinichii, există diete hipoproteice. Există și pe site-ul Societății Române de Nefrologie exemple de dietă. Există și niște medicamente care aduc bucățica de aminoacizi esențiali din carnea pe care o mâncăm noi. Așa cum sunt aminoacizi esențiali buni pentru cei care au hepatite, așa există niște aminoacizi foarte buni, sunt niște cetoanalogi care se asociază (cine poate să țină dietă hipoproteică destul de strictă cu maxim de 25 de g de proteine pe zi – asta înseamnă așa, două degețele de carne albă sau un ouț) și restul să ia acești cetoanalogi, să mănânce mai mult zarzavaturi. Să știți că au rezultate spectaculoase. Observă și pacienții în momentul în care zic: „Domnule, când sunt în post…”. La români postul este foarte bun, și la musulmani la fel. Se observă la pacienții noștri cei care țin post – dar trebuie să bea apă, asta-i problema, să bea și apă – se observă o scădere a probelor proaste de la rinichi: ureea, creatinina scad în timpul postului.
Dr. Mihail: Ok. Deci ca alimentație sau ca recomandare de stil alimentar la pacientul care are deja boală cronică renală este să reducă numărul de proteine.
Dr. Liliana Tuță: Da. Cantitatea de proteine. Și în funcție de stadiul bolii se reduce cantitatea de proteine de la 1 g/kg corp. Dacă avem 60 de kg, ar trebui să mâncăm 60 de g dacă am fi sănătoși. Cu fiecare stadiu de boală cronică de- se duce funcția mai în jos, cu fiecare stadiu se mai scade cu 0,1 – 0,2. Dar mai puțin de 15-20 nu se dă pentru că celulele noastre în corp, chiar dacă-s bătrâne, se reînnoiesc și au nevoie de proteină.
Dr. Mihail: Dar vorbim de orice tip de proteină sau proteină animală? Adică pot să mănânc năut?
Dr. Liliana Tuță: Ar trebui proteină vegetală mai mult. E o proporție de genul 60% vegetală și numai 40% animală. Și la proteinele animale se preferă cele albe, în general.
Dr. Mihail: Dar recomandarea de a reduce proteine se referă la totalul de proteine, indiferent dacă e animală sau vegetală. Da. Ok. Adică nu înseamnă că pot să mănânc fasole multă și linte și…
Dr. Liliana Tuță: Dacă mănânci cu castronul tot acolo ajungi.
Dr. Mihail: Tot acolo ajungi. Ok. Am înțeles ce înseamnă boala cronică renală. Am înțeles ce înseamnă să te duci la medic să te investighezi și ce înseamnă să practici prevenție: să-ți iei tensiunea arterială, să faci sport, să ai o viață activă și să nu exagerezi cu proteinele, suplimentele neverificate, contaminate și așa mai departe. Cum arată însă drumul înspre dializă sau transplant renal? Cât de rapidă este schimbarea? De fapt, schimbarea se întâmplă undeva în spate fără să ne dăm seama, dar cât de rapid poate să fie drumul de la primele semne, consult și șocul diagnosticului?
Dr. Liliana Tuță: Depinde iarăși. Depinde de tipul de boală, depinde de ce se mai întâmplă pe traseul acestui drum și depinde de cât de des te duci și tu să te controlezi. Unii oameni descoperă că au o creatinină mai mare, da, bine, și n-au mai făcut analize cel puțin din pandemie. Sunt care n-au mai făcut din pandemie nicio analiză. În cinci ani, șase ani n-au mai făcut nimic. Au zis că a fost de la pandemie și au fost stresați și o să-și revină. Există boli de rinichi care merg lent. De exemplu, cea dată de hipertensiune sau de diabet, dacă tensiunea și diabetul sunt controlate, în principiu merg bine.
Dar nimeni nu împiedică un organism care are o boală de rinichi care merge cronic lent 20-25 de ani spre dializă sau transplant, să facă o viroză, să răspundă în mod exagerat cu un titlu de anticorpi care să se depună în rinichi – că așa le place rinichiului, se potrivesc anticorpii cu receptorii din rinichi – și să facă peste acea formă de boală cronică lentă o formă acută de glomerulonefrită. Și deodată pacientul tău, care avea RACU 30 sau 20 sau 200, să-ți facă 2000 sau 4000. De aceea supravegherea, monitorizarea este foarte importantă. Dacă el face analize o dată la cinci ani, tu ai ratat acel moment de trecere bruscă. Deci există episoade acute suprapuse peste cronică.
Dr. Mihail: Dar ai cum să le eviți? Ok, hai să zicem o boală cronică renală. Deja mi-e frică dacă fac o viroză să nu fac această glomerulonefrită post-virală sau chiar și de-ai-rule. Ce povesteam mai devreme: adică poate n-am făcut o viroză, poate a fost vară, caniculă, am stat cu mașina în trafic foarte multe ore, n-am avut apă, m-am deshidratat, am alergat pe lângă mașină… Am făcut și febră, vărsături și diaree. Există un episod acut suprapus peste un cronic. „Nu vreau să mă duc la spital, nu vreau să mă duc la medic, sunt bine, îmi beau eu cei 2 l pe zi”, dar care nu mai sunt suficienți dacă tu ai pierdut 5 l pe zi, trei zile acasă. Și atunci toate aceste faze acute – că sunt virale, că sunt episoade de deshidratare, că sunt medicamente toxice date câteodată de nevoie (ai făcut o infecție, ai primit niște medicamente injectabile cum ar fi gentamicina, care este un medicament extraordinar, dar este toxic pe rinichi) – atunci brusc analizele cresc. Dacă tu nu îi măsori din timp acest puseu acut suprapus peste o boală cronică lentă (care pare că merge bine spre dializă în 20-50 de ani), deodată grăbește evoluția. De aceea controalele sunt foarte importante. De aceea monitorizarea – să știi cum ai fost anul ăsta față de anul trecut – e foarte importantă. Iarăși ne întoarcem la medicul de familie.
Dr. Mihail: Dar cum îți dai seama la un pacient cu boala cronică renală că a făcut o viroză și s-au depus acei anticorpi?
Dr. Liliana Tuță: Începe să nu mai urineze suficient, începe urina să fie roșie, să i se umfle ochii, să îi crească tensiunea deodată (deși el avea tensiunea foarte bine controlată) sau diabetul să se dea peste cap (deși el avea diabetul bine controlat). Deci boala de bază se agravează și încep să apară simptome de boală cronică în stadiu de prag de dializă: edeme, tensiune mare, greață, vărsături, cantitatea de urină care scade. Nu trebuie să stai acasă șapte zile. E târziu.
Dr. Mihail: Există un punct din care nu te mai poți întoarce, în care nu mai poți recupera? Cam 72 de ore. Organismul nostru este pregătit, rinichiul nostru este pregătit. În primele 48-72 de ore în care ești deshidratat, ai luat medicamente care îți pot ataca rinichiul, există niște mecanisme compensatorii. Sunt niște ecluze acolo care închid-deschid vasele în rinichi astfel încât să persiste o circulație a sângelui. Dar mai mult de 48-72 de ore, dacă nu iei măsuri să repari ceea ce a fost stricat… atunci urina începe să scadă din ce în ce mai mult, devine roșie (ca și cum ai spăla o carne proaspătă cumpărată de la măcelărie) și omul intră în ceea ce se numea anterior blocaj renal. Deci avem un interval de 48-72 de ore în care să ne dăm seama, după care s-ar putea să fie nevoie de dializă chiar și la acuți, pentru că rinichii au intrat într-un stadiu de distrucție tubulară și nu își pot reveni singuri.
Dr. Mihail: Din experiența ta, cât de mare este anxietatea unui pacient care află că trebuie să facă dializă sau trebuie trecut pe lista de transplant?
Dr. Liliana Tuță: Am avut pacienți care au fugit și au zis că se duc la un doctor bun de la București, Paris, Viena, că eu nu știu ce îi spun. Bine, eram și mai tânără, poate nu știam cum să le spun. Acuma știu cum să le povestesc, să le explic că este o șansă de viață. În urmă cu mulți ani, 40-50 de ani, se murea de boală cronică de rinichi. Bineînțeles că este ceva greu de acceptat. „Cum, rinichiul meu nu mai funcționează? Dacă eu până acum două săptămâni n-am avut nimic!”. Încercăm să mai reparăm ce se poate, dar de foarte multe ori rinichii deja sunt mici, îi vezi ecografic, sunt foarte mici, clar că nu mai ai ce să scoți din ei. Cei care te păcălesc foarte mult sunt rinichii de diabetici și de obezi, pentru că ei, chiar dacă au zone de fibroză-scleroză și nu mai funcționează, ei rămân mari și frumoși la ecografie și te păcălesc: „Vai, ce rinichi frumoși am!”, dar creatinina e 7.
E dificil să spui unui om că trebuie să intre la dializă. Dacă e tânăr, poți să îi mai spui și de transplant. Dacă e bătrân, poți să îi spui de transplant dar trebuie să fie sănătos cardiovascular, să n-aibă tumori, să n-aibă infecții. E mai complicat, dar este o artă să stai de vorbă cu ei și eu zic că ne cam descurcăm.
Dr. Mihail: În cât timp se poate un pacient acomoda cu acest diagnostic?
Dr. Liliana Tuță: Depinde dacă mai are pe cineva în familie cu această afecțiune – deja sunt undeva pregătiți. În al doilea rând, refuză să creadă că li se întâmplă. Mai ales dacă sunt oameni mai tineri, bine făcuți… una e să ai creatinină 8-10 – am avut și 20. Să fii la 2 m și 100 de kg, altfel suporți creatinina 18-20 decât dacă ai 1,50 și 45 de kg. Toxinele uremice sunt mai ușor de tolerat dacă ești mai zdravăn și atunci tot cauți un alt doctor care să spună că nu este adevărat. Cei mai mulți acceptă când nu mai pot și de obicei vin târziu, aproape în comă. Mi s-a- ni s-au întâmplat tuturor să vină pacienți aproape în comă și familia a zis: „Luați-l și faceți-i tot ce trebuie că acum nu mai știe de el”. Lucru care este grav. Ureea și creatinina crescută sunt precum o otravă care te otrăvesc zilnic. O să zică: „Bine, dar de ce nu am simțit?”. Pentru că la început a fost cum făcea Rasputin cu otrava: a luat doze mici zi de zi, s-a acomodat și a tolerat. La un moment dat, când s-a acumulat foarte mult și numărul de nefroni care funcționează s-a dus sub 5%, deja ești un om intoxicat complet.
Dializa este una din soluții, dar există soluția transplantului renal care poate fi de la donator cadaveric (cineva în moarte cerebrală) sau donator viu (rudă, partener). E un risc pentru cel care donează să rămână cu un singur rinichi? Riscuri există oricând, dar cine știe că a donat un rinichi cuiva drag, are foarte mare grijă de el. Se poate trăi foarte bine cu un singur rinichi. Sunt oameni care s-au născut cu un singur rinichi și află târziu. Cel care a donat știe din start și are grijă.
De asta noi ne străduim să depistăm oamenii tineri pe care să îi punem pe lista de așteptare pentru transplant, să nici nu mai ajungă la dializă. Am avut pacienți de la țară, de undeva de la Cotu Văii, și a sunat telefonul și i-a chemat la transplant. Transplantul este un lucru minunat. Vedem că au început din nou să existe donatori în moarte cerebrală. Există și donatori vii, înrudiți. Iar dintre cei neînrudiți, cea mai crescută rată de donare, mi-au spus colegele de la Transplant, este de la soție la soț.
Dr. Mihail: Hm. De la soție la soț. Invers nu?
Dr. Liliana Tuță: Mai rari soții. Bine, noi femeile găsim întotdeauna scuze bărbaților noștri. Dar lăsând gluma, este o realitate pentru că în general bărbații au o muncă fizică de îndeplinit. Una e să ai o muncă de birou și alta e să muncești în construcții cu un singur rinichi – nu este ok. Mai ales dacă în familia ta au fost părinți cu diabet, hipertensiune, litiază… după vârsta de 40 de ani vei face probabil și tu acest lucru și pe un singur rinichi vei ajunge rapid la dializă. Dacă bărbatul este stâlpul familiei și are muncă fizică grea, e foarte greu. Nu recomandăm. La fel, am avut solicitare de donare de la fiică la mamă. Fiica nu avea copii și am zis- mama n-a acceptat, s-a împotrivit. A rămâne însărcinată și a duce o sarcină cu un singur rinichi poate fi totuși riscant. Era o femeie tânără de 21 de ani și atunci mama a refuzat.
Dr. Mihail: Hm. Ok. Mai avem câteva întrebări fulger: Slăbit rapid, 20 de kg în trei luni. Poate acest lucru afecta rinichii?
Dr. Liliana Tuță: În general nu le face bine. Slăbitul rapid nu face bine pielii, nu face bine colecistului (face litiază biliară). Dar rinichii nu suferă, ba chiar se vor bucura pe termen lung pentru că vor fi mai puțin solicitați. E bine să scădem, dar totuși nu chiar așa de brusc.
Dr. Mihail: Cineva spune că ia paracetamol în fiecare lună din cauza durerilor menstruale. Poate paracetamolul luat à la long să afecteze rinichiul?
Dr. Liliana Tuță: Paracetamolul à la long, da, dar luat trei luni zi de zi, nu o dată pe lună, trei zile. El nu este practic un antiinflamator nesteroidian clasic și nu are aceleași efecte pe rinichi ca celelalte. Dar nu este bine să le iei termen îndelungat zilnic.
Dr. Mihail: Dar dacă cineva ia ibuprofen trei, patru, cinci zile pe lună?
Dr. Liliana Tuță: Aici chiar poate fi o problemă în timp, mai ales dacă se însoțește de un ciclu menstrual abundent și scade tensiunea. Dacă persoana se apropie de premenopauză, a devenit hipertensivă și ia medicamente de genul Captopril, Enalapril, Perindopril sau sartani… acestea în combinație cu ibuprofenul pot face constricție de vase renale. Deci ibuprofenul și toate din clasa lui pot fi periculoase dacă ești deshidratat, dacă sângerezi mai mult și tensiunea este mică și dacă iei anumite medicamente de hipertensiune. Atenție mare la combinații de medicamente luate cronic pentru durere.
Dr. Mihail: Rinichii și libidoul. Puțini oameni vorbesc despre asta, dar boala cronică de rinichi poate să afecteze și viața sexuală: scade testosteronul, apare disfuncția erectilă la bărbați, scade dorința sexuală la femei.
Dr. Liliana Tuță: Da, așa este. Se pot da terapii de substituție, dar cea mai bună metodă la tineri este transplantul care rezolvă acest lucru. Pacienții cu transplant revin la o viață cvasi-normală, doar că iau imunosupresoare. Pe dializă însă sunt probleme. Cu toate acestea, au fost cazuri în România de persoane la dializă care au rămas însărcinate, dar au primit hormoni și au fost la mare risc. În general dializații au aceste probleme.
Dr. Mihail: Mai avem o întrebare: un pacient tânăr, sănătos, merge la sport și ia dimineața pre-workout cu cofeină, plus creatină, plus BCAA, plus proteine, ia energizante după sală. Se iau simultan zi de zi. E combinația asta periculoasă strict pentru rinichii lui? BCAA sunt niște aminoacizi.
Dr. Liliana Tuță: Dacă face și dietă hiperproteică și ia și aminoacizi și creatină monohidrat și face sport în fiecare zi… Minunat. Există două variante: să fie foarte sănătos, dar să nu depășească acea doză de proteine pe kilogram corp, să se hidrateze suficient și să verifice după 35-40 de ani dacă face hipertrofie cardiacă („inimă de sportiv”) și să-și verifice rinichiul dacă începe să-l doară capul (tensiune) sau se umflă ochii. În mod normal, dacă se respectă standardele de calitate și dozele nu sunt excesive, rinichiul ar trebui să facă față. Dar dacă există o mică genă acolo pe care n-ai de unde s-o știi, atunci va începe să aibă simptome. Pe termen lung, acest stil de viață forțează inima și rinichiul care sunt în echipă. Deci ne apucăm de sport, trebuie să ne ținem toată viața de el la un ritm un pic mai lent după o anumită vârstă.
Dr. Mihail: Cred că am bifat foarte multe întrebări de când am avut ultimul podcast despre boala renală.
Dr. Liliana Tuță: Dacă îmi permiți, pentru că sunt mesagerul Societății Române de Nefrologie… logo-ul campaniei a fost „boala cronică de rinichi nu doare”. Prevenția începe în cabinetul medicului de familie, dar începe și în școli. La Constanța am făcut campanie în licee. Elevii m-au întrebat despre medicamente de durere, substanțe recreaționale, fumat, vaping. I-am pus să se ducă acasă la bunici și părinți să îi avertizeze dacă au diabet sau hipertensiune să își facă analizele (RACU, RFG). I-am avizat că la festivalurile de vară să aibă mare grijă să se hidrateze și dacă fac febră de la deshidratare să nu ia sub nicio formă ibuprofen. Boala cronică de rinichi este a cincea cauză de moarte din lume. Noile medicamente – cele care blochează pompele de sodiu și glucoză (SGLT2), analogii de GLP-1 care și slăbesc – au efecte foarte bune și pe cord și pe rinichi, dar date din timp! Nu la creatinină 20 sau la albuminurie 6000. Pacienții trebuie depistați din timp.
Dr. Mihail: Cum arată viitorul în nefrologie în următorii 10-20 de ani?
Dr. Liliana Tuță: Viitorul sună bine. Avem după 25 de ani medicamente noi special pentru boala de rinichi. Apar molecule pentru boli rare. Acea predicție sumbră că va fi peste un miliard de oameni bolnavi în 2040… eu cred că poate nu se va îndeplini dacă suntem vizibili și lumea ne ascultă.
Dr. Mihail: Mai am o întrebare despre tinerii care merg la festivaluri și consumă substanțe recreaționale. E un mesaj pe care îl putem transmite?
Dr. Liliana Tuță: Da. Se întâmplă vara, organismul se deshidratează, dansează, beau cola sau alcool, mai înghit o substanță recreațională… toate împreună pot face rabdomioliză (distrucție musculară). Se blochează fluxul renal, urinează puțin și cu aspect de „cola”. Pot apărea fasciculații musculare, amețeli, leșin. Dacă urinează închis la culoare și au aceste spasme musculare, trebuie mers urgent la urgență! Este tratabil și vindecabil dacă se intervine rapid. Și atenție: dacă te doare capul după festival și ai consumat substanțe, nu lua ibuprofen! Eventual un paracetamol, dar mai bine abține-te. Așteaptă până a doua zi când te-ai hidratat și urina e limpedă.
Dr. Mihail: Bun. Ăsta a fost podcastul de astăzi. O grămadă de informații interesante. Lăsați-ne întrebările în comentarii, ne ajută să vedem ce vă interesează. Mulțumesc din nou Societății Române de Nefrologie. Liliana, mulțumesc foarte mult pentru prezență, e de real folos.
Dr. Liliana Tuță: Mă bucur tare mult și plăcerea a fost de partea mea.
Dr. Mihail: Super. Mulțumesc mult. Mulțumesc și ție. Ciao! Pe curând!
