Alergiile alimentare – un pericol ascuns | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Claudia Adriana Nicolae

Dr. Mihail: Omule, te salut! Doctor Mihail aici și bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoaștere. De data asta vorbim despre alergii alimentare, adică mâncăm un aliment care ne duce la o alergie, o alergie care poate fi chiar periculoasă pentru viața noastră. Despre asta vorbim. O să vorbim despre alimente la care dezvoltăm cel mai des alergii. O să vorbim despre motivele pentru care apar din ce în ce mai multe alergii în jurul nostru, din ce în ce mai mulți oameni și din ce în ce mai mulți copii dezvoltă diverse alergii. Am întâlnit sau am auzit anecdotic despre cazuri care au zeci de alergii. Cât de greu este unui astfel de pacient să trăiască o viață normală sau cum arată viața unui pacient care are o alergie la alune, de exemplu, sau la un aliment anume de care trebuie să se ferească constant? Și ce trebuie să știm noi, ceilalți, care nu avem neapărat o alergie, dar conștientizând câteva lucruri de bază putem să ușurăm foarte mult viața acelor persoane. Și înainte de a intra în subiect și de a vă prezenta invitatul meu de astăzi, vreau să mulțumesc celor de la Unicredit Bank care sprijină proiectul Boabe de Cunoaștere, la fel cum sprijină și evenimentele noastre „bun, bine” și prin asta reafirmă constant interesul lor pentru aceste proiecte educative. Așa că hai să începem și o să vă prezint invitatul meu de astăzi, doamna doctor Claudia Adriana Nicolae, pe care o cunoașteți deja dintr-un alt podcast pe care l-am avut, medic primar alergologie și imunologie clinică. Claudia, tu ești președinte al Asociației Române de Educație în Alergii, cu care faci atât de multe chestii. Faci conferințe – am fost invitat la chiar două conferințe de-ale tale până acum. Faci toate aceste pliante la care o să ajungem, care sunt efectiv scheme educative pe înțelesul copiilor despre ce faci într-un șoc anafilactic, despre cum protejezi un coleg care are o alergie. Ai o activitate extraordinară în ceea ce înseamnă conștientizarea acestui subiect. Așa că îți mulțumesc pentru această activitate și îți mulțumesc că ești aici astăzi.

Dr. Claudia Nicolae: Și eu îți mulțumesc pentru invitație.

Dr. Mihail: Alergii alimentare… Vreau să dau și un pic de context. De ce mi-am dat eu seama că un astfel de podcast e atât de important? Fiica mea cea mică, Navani, am descoperit-o cu alergie la caju. Eu, văzând semnele de mai multe ori și fiind medic și văzând ce înseamnă o alergie, eram într-o oarecare negare, până când ți-am trimis niște… A, și nici nu mi-am dat seama că e alergie la caju! Povestea e interesantă și cred că merită s-o povestim tocmai pentru a înțelege cât de greu îți dai seama, de fapt, că ai o alergie. Am crezut că Navani are alergie la pâine de secară, pentru că a mâncat de două ori pâine de secară și s-a umplut de niște bubițe. Și ți-am trimis niște poze și am zis: „Claudia, nu cred că e, dar mă stresează nevastă-mea, trimite, trimite pozele!” Și ți-am trimis pozele respective.

Dr. Claudia Nicolae: Și eu am început un istoric, așa, o anamneză, cum am zice noi între doctori. Adică am început să te întreb exact contextul în care a apărut această reacție alergică. Și contextul contează foarte mult pentru noi, alergologii. E important să obții toate detaliile legate de toate eventualele contacte cu alergenii alimentari și nu numai, și factori asociați. Navani putea să fie, de exemplu, răcită, putea să ia un antiinflamator, putea după masă să facă un efort fizic – și este greu de crezut că un copil, după ce a mâncat, nu începe să sară și să alerge prin casă sau să facă cine știe ce tumbe în acel moment. Deci reacția poate să fie amplificată.

Dr. Mihail: Corect. Ce e interesant este că ai început să-mi zici de caju și ziceam: „Adriana, n-a mâncat caju! Eu am mâncat caju, ea nu a mâncat caju!” Și tu ziceai: „Nu, nu…” Și tot ziceam: „Adriana, eu cred că e la pâine de secară! Ea nu a mâncat caju!”

Dr. Claudia Nicolae: În fine, pentru că îți era mai la îndemână să spui că e alergică la ceva cu care ești foarte obișnuit. Adică, noi știam că alergiile alimentare sunt, de obicei, la niște alimente prea bine cunoscute: vezi lapte, ou, cereale care conțin gluten. Poate ne-am fi gândit la ceva soia, dar numai că soia nu intră foarte des în obiceiuri. Da, doar că ideea este că ea într-adevăr dezvoltase…

Dr. Mihail: Ulterior mi-ai recomandat niște teste, am făcut testele de sânge, dar cert este că era într-adevăr – s-a confirmat o alergie la caju. Iar reacția ei era pur și simplu pentru că eu am mâncat o cremă de caju și ai pupat-o și, la vreo cinci minute după masă, am luat-o în brațe și i-am zis: „A, ce bine ai mâncat, Navi!” și am pupat-o pe față. Și de acolo reacția alergică de pe piele. Adică atât de puternică era alergia. Și voiam să revin la contextul acestui podcast. Mi-am dat seama că este atât de nevoie de o sută de astfel de podcasturi, o sută de astfel de materiale, pentru că de când știu că ea are alergie la caju, sunt atent, bineînțeles, dar nimeni nu te crede că e o problemă să ai, de exemplu, alergie la caju. Aud lucruri de genul: „Hai, Doamne, noi să fim sănătoși! Păi, dar ce, bunicii mâncau caju pe vremea lor?” Și eu zic: „Da, corect.” Dar eu explic mai departe: „Ok, nu mâncau, dar nu aveau, nu se expuneau la pericol.” Problema nu este că ești alergic la un aliment și poți să trăiești fără el. Problema este că acel aliment poate să apară mascat în diverse locuri.

Dr. Claudia Nicolae: Nu numai mascat, ci și foarte evident, pentru că obiceiurile noastre alimentare s-au schimbat cu totul în ultimii ani. În România, cu precădere, fiind o țară comunistă și care avea granițele închise, după Revoluție au intrat tot felul de alimente și oamenii au ieșit și au călătorit în diverse părți ale globului. Și atunci, obiceiurile noastre s-au schimbat. Iar acuma, nuciferele de toate felurile – nu numai cajul și, respectiv, ruda sa foarte apropiată, fisticul – intră în obiceiurile noastre de zi cu zi. Și trebuie să ne gândim că ele pot avea anumite proteine care declanșează reacția alergică, comune cu alte alimente care, în cazul cajului, nu fac parte din familia lor, a nuciferelor. Adică, te-ai gândi: „Bine, ce este cajul? Face parte din familia nuciferelor. S-ar putea să reacționezi la nucă sau la alune de pădure sau la nucă braziliană.” Dar nu te-ai gândi că ai putea să reacționezi la piperul roz, care apare, de exemplu, în tot felul de amestecuri de condimente.

Dr. Mihail: Asta se cheamă alergie încrucișată.

Dr. Claudia Nicolae: Da, asta se cheamă alergie încrucișată, prin asemănarea foarte clară dintre proteinele care sunt prezente în caju, respectiv și în fistic – în aproximativ 85% din cazuri ele sunt înrudite – dar apar și în lucruri la care nu te așteptai deloc. Adică piperul roz, un alt condiment, de exemplu, sumacul. Și noi ieșim foarte mult în țări în care se folosește sumacul ca și condiment, și la noi există bucătării orientale care folosesc sumac. Apoi, există varianta de sâmbure de mango. Și o să zici: „Bine, dar este sâmbure.” Dar a fost un caz de anafilaxie raportat în lume, când un băiețel consuma un anumit tip de suc și acolo, în procesul de fabricație, aceia au greșit și au tăiat și o bucată de sâmbure. Și atunci, prin prelucrare, au apărut urme de sâmburi în tot lotul respectiv și copilul a făcut anafilaxie consumând un suc de mango, el neștiindu-se alergic. Și apoi, din aproape în aproape, lumea a crezut exact cum ai crezut și tu, că este vorba despre secară și nu despre caju, vezi, despre mango, că ăla îl consumase din suc. Și nu este vorba despre pulpa fructului, ci este vorba de sâmbure. Sâmburele e mai greu să-l întâlnești, dar se poate să tai foarte aproape de sâmbure.

Dr. Mihail: Ce ne spune știința despre creșterea asta a numărului de alergii alimentare? Avem mai multe, să zic, opțiuni de diagnostic sau este o reală creștere de alergii alimentare și de ce se întâmplă asta?

Dr. Claudia Nicolae: Este o reală creștere. Ea a fost raportată în urmă cu cinci decenii, când a apărut primul val al alergiilor, și aici este vorba despre alergiile respiratorii. Ulterior, a apărut al doilea val, care, în opinia mea, ne-a găsit total nepregătiți și pare să fie cu puterea unui tsunami: respectiv, creșterea incidenței alergiilor alimentare. De ce lucrul ăsta? Păi, odată, pentru că o mare parte a populației a fost mutată din mediul rural în mediul urban, a apărut industrializarea, suntem expuși la foarte mulți poluanți, s-au schimbat obiceiurile alimentare, există o poluare și în interiorul caselor. Apoi, am început să prelucrăm intens alimentele. Să ne gândim ce fel de alimente consumam atunci când mergeam la casa bunicilor sau chiar cei care locuiau în mediul rural și ce alimente consumăm acum. Deci, consumăm lucruri pasteurizate, care au tot felul de aditivi și coloranți, tot felul de conservanți. Deci, lucrurile astea au modificat odată reactivitatea noastră și ne-au modificat bacteriile, structura, compoziția microbiotei, adică a bacteriilor care ne populează intestinele. Și cum există, o să zicem, o comunicare directă între sistemul imunitar (cel mai puternic element este cel din preajma intestinului), tot acest context a dus la apariția și exacerbarea, aș zice, a alergiilor alimentare. Apoi, un alt context este legat de creșterea numărului de copii, și nu numai, și de adulți, care suferă de dermatită atopică, adică de acea afecțiune care, teoretic, ar fi prima în marșul alergic. Și asta, tot datorită utilizării excesive a dezinfectantelor, a unor detergenți foarte puternici. După aceea, am folosit în interiorul casei foarte multe obiecte care ne sunt inutile. Acestea sunt rezervoare de acarieni: saltele, perdele, covoare, jucării din plușuri. Toate astea au crescut concentrația alergenelor de interior. Iar pielea, fiind deja vulnerabilă, permeabilă, ca o, să zicem, o poartă deschisă, ea a determinat apariția nu numai a alergiilor alimentare, ci și a alergiilor respiratorii.

Dr. Mihail: Ce înțeleg de aici este că putem deja să ne dăm seama de cum putem să prevenim, adică niște reguli de bune practici ar fi să nu avem lucruri excesive în casă.

Dr. Claudia Nicolae: Corect. Să nu avem multe jucării de pluș. Da. Să ne reîntoarcem cumva la simplitate. Totdeauna mesajul meu a fost: încercați – că este foarte greu, după ce ai accesat atâtea lucruri care ți-au ușurat munca și viața, să te întorci la simplitatea dintr-un sat, să zicem, fără toate aceste resurse, fără atâtea substanțe care te ajută în curățenie sau fără atâtea alimente gustoase și deja prefabricate. Dar, dacă ne-am întoarce la simplitate în relațiile noastre cu mediul înconjurător, în relațiile noastre din familie, atunci poate am conștientiza că mai bine prevenim decât să ajungem în fața acestui val uriaș. Și prima etapă în conștientizare este că s-au înmulțit efectiv persoanele care suferă de alergii, sunt din ce în ce mai multe. Suntem în anul de grație 2025, când Academia Europeană de Alergologie notifica faptul că unul din doi vom fi alergici la ceva. Fie că vorbim despre alergie la alergenii respiratori, alimentară, medicamentoasă, alergie de contact, dar unul din doi vom fi alergici. Ceea ce înseamnă că, de acum încolo, un număr impresionant de mare de copii, atât cât vom fi părinți sau așa, vor intra în viață cu o moștenire, moștenirea genetică.

Dr. Mihail: Cred că e util și pentru, să zic, oamenii care vor să devină medici să știe. Adică alergia e un domeniu, e un domeniu care acum câțiva ani ai fi zis că nici nu există.

Dr. Claudia Nicolae: Foarte multe alte specialități se ocupau de tratarea sau diagnosticarea afecțiunilor alergice. Când a devenit de sine stătătoare, evoluția a fost atât de rapidă, încât de multe ori stăm și noi și analizăm cu ce rapiditate se produc transformări și câte inovații și investigații sunt ieșite pe piață, care ne ajută să rafinăm cumva diagnosticul.

Dr. Mihail: În teorie sună bine ce ați povestit, că trebuie să ne întoarcem ca la o viață de sat, să renunțăm la plușuri, să renunțăm la substanțe. Ați întâlnit oameni care chiar au făcut asta astăzi sau există o discuție?

Dr. Claudia Nicolae: Categoric, da. Categoric, da. Sunt puțini, dar dintre cei pe care i-am avut în cabinet, familii cu copii care suferă de foarte multe alergii, și alimentare, și respiratorii, au fost câțiva care deja sunt vizibili și pe canalele de social media și care și-au creat o comunitate în jurul lor și dau exemplul ăsta. S-au… au migrat, deci s-au mutat la țară, au început să-și crească ei animalele, să-și cultive fructe, legume și să-și hrănească copiii, să-i lase în aer liber, să se joace cu animalele, dar în spații largi, nu în interiorul unui apartament în care discutăm de o expunere la o concentrație foarte mare de alergene provenite de la animale.

Dr. Mihail: Dacă ne întoarcem un pic și ne uităm la… Am înțeles că e bine, da, e bine să avem, să ne întoarcem la simplitate ca prevenție a alergiei. Totuși, dacă ai un copil cu alergie sau dacă tu ai alergie – da, vorbim de un om, fie pediatric, fie adult, cu alergie – și atunci este util dacă alergia deja a fost declanșată? Adică corpul a cunoscut alergenul ca fiind un invadator și îl atacă. Și atunci e util să faci aceste schimbări? Adică le număr din nou: să folosești mai puține substanțe, să nu ai atât de multe lucruri în casă, să renunți, nu știu, la draperii groase, la covoare, la plușuri. Și atunci e util?

Dr. Claudia Nicolae: Este util, pentru că trebuie să privim afecțiunile alergice ca fiind într-o transformare dinamică. Deci, de aceea există această sintagmă: „marș alergic”. Marșul alergic este o umbrelă sub care se identifică mai multe traiectorii. Traiectoria clasică este cea care pornește de la eczema atopică, de obicei apărută în primele luni, primii ani de viață. Ulterior, asociezi aproape în paralel alergia alimentară sau ai șansa să le depășești și apar alergiile respiratorii. Deci, cu alte cuvinte, dacă ești diagnosticat cu alergie la proteinele din lapte și ai și dermatită atopică, tu rămâi sub supravegherea alergologului, a pediatrului, și atenționezi, ești atenționat ca părinte, că ulterior s-ar putea să apară simptome de alergie respiratorie. Ai un risc în plus, ai un risc mult mai mare decât altcineva care nu are aceste semne.

Dr. Mihail: Să zicem că avem un pacient care are acest marș atopic, are dermatită atopică, are o alergie alimentară. Ce poate el să facă pentru a preveni apariția alergiilor respiratorii? E ceva ce poate să facă activ?

Dr. Claudia Nicolae: Este ceva ce poate să facă activ, vizavi de modularea sistemului imunitar, în ideea de adaptare a alimentației, care trebuie să fie cât mai sănătoasă, să compenseze – categoric, sub directa supraveghere a unui dietetician, eventual a unui nutriționist – absența alimentului, alimentelor care se impun în dieta restrictivă și, desigur, să vină cu un aport de probiotice, care pot fi probiotice naturale sau pot fi niște formule verificate. Să îngrijească pielea tot cu game dermatocosmetice verificate, deși poate că nu ai semne evidente de dermatită, pielea ta tot are un statut de piele atopică, mai permeabilă, cu tendință spre uscăciune.

Dr. Mihail: Bun. Deci cert este că poți să… Îmi place, poți să faci niște lucruri.

Dr. Claudia Nicolae: Poți să faci niște lucruri legate de perspectiva ta de a asocia alte afecțiuni. Dar ceea ce mie mi se pare absolut împovărător pentru tine ca adult, chiar și ca adult, dar mai ales pentru o familie care are un copil diagnosticat cu alergie alimentară și să mai fie și o formă cu potențial de anafilaxie, adică cu potențial de reacție alergică severă, care îi poate pune viața în pericol… Aici, impactul psihologic este extraordinar de mare și regulile pe care trebuie să le respecte el sunt foarte stricte.

Dr. Mihail: Deci, care-s cele mai des întâlnite alergii alimentare? Care-s alea rare și dacă există alimente la care nu se poate face alergie?

Dr. Claudia Nicolae: Eu aș începe prin a spune că există peste 140 de alimente raportate ca declanșând reacții alergice, și e un număr impresionant. Dintre acestea, există anumite categorii de alimente care, în anumite zone geografice, sunt raportate mai des ca declanșând reacții alergice. Din aceste raportări a apărut, desigur, și o legislație adiacentă. Noi, europenii, avem 14 alergene declarate ca fiind alergene periculoase și, implicit, ele apar totdeauna notificate clar, cu denumirea lor sau cu denumiri fie latinești, fie părți din proteine, în toate etichetele. Deci, în Europa sunt 14 alergene. Păi, sunt multe. Deci sunt multe care se suprapun și la celelalte. Ce îți pot spune că este mai rar, deci dintre cele foarte cunoscute pe care le vom enumera, sunt sulfiții, care oricum au o legislație specială, fiind niște conservanți. Deci ei, de obicei, sunt întâlniți în vinuri. De exemplu, lumea asociază prezența sulfiților cu vinurile, dar au o concentrație deja prestabilită și este notificată când discutăm…

Dr. Mihail: Poate să fie alergic la vin? Adică, poți să fii alergic la vin?

Dr. Claudia Nicolae: Când discutăm despre alergia la vin – că sărim de la una la alta – poți să ai reacție la sulfiții din vin, poți să ai reacție la anumite proteine care provin din struguri, poți să ai o reacție la vin atunci când ai o enzimă care prelucrează histamina, respectiv diaminoxidaza, la un nivel mai scăzut. Și, în lanțul de prelucrare a histaminei, există enzima care prelucrează alcoolul și metabolizează alcoolul, și metabolizează și un produs intermediar din metabolizarea histaminei. Și atunci, alcoolul competiționează cumva cu metabolizarea histaminei și aceasta rămâne în concentrație mare și apare ca o reacție fals alergică, o intoleranță la histamină.

Dr. Mihail: Dar dacă ești alergic la acei conservanți, la sulfiți, poți să fii alergic, înseamnă, la vinul din sticlă și nu la ăla de țară?

Dr. Claudia Nicolae: Adeseori, însă, nu. Pentru că există o concentrație de sulfiți care apare și în mod natural în anumite alimente, numai că sunt adăugați. Dar, de exemplu, la vin, trebuie să fii foarte atent când îți raportează cineva un lucru de genul ăsta, pentru că, în cazul strugurilor, există niște proteine care sunt comune cu polenurile, de exemplu. Acele proteine au o stabilitate destul de ridicată, deci nu fac parte din… Când ajung în stomac, sunt destul de rezistente la acțiunea acidului clorhidric din stomac, a sucurilor digestive, și se pot absorbi și pot da reacții. Și atunci, de exemplu, și dacă bei vin fiert, ele pot fi rezistente și la fierbere uneori și poți să…

Dr. Mihail: Asta înseamnă că poți să ai o reacție alergică încrucișată dacă ai alergie la polenuri, bei vin și ți-e rău? Și nu ți-e rău de la…

Dr. Claudia Nicolae: Dar s-ar putea să-ți fie rău și dacă consumi alte fructe. Dar aici intrăm în sfera asta de alergii alimentare secundare alergiilor respiratorii. Ele nu sunt apanajul vârstei copilăriei, mai degrabă apanajul adulților și al copiilor mai mari, adolescenților.

Dr. Mihail: Păi, e prima dată când aud că vinul ar putea să fie contraindicat. Și mai… Adică, de regulă, când vorbești despre alcool, putem să spunem clar, din multe studii, că singurul care are mici beneficii, care probabil nu compensează dezavantajul alcoolului, este vinul roșu. Și oamenii zic: „Nu, dacă totuși bei alcool, bea vin roșu.” Deci se pare că un alergolog poate să zică: „Nu bea vin roșu, bea un whisky.”

Dr. Claudia Nicolae: Gen, pot să zic și asta. Pot să zic și altceva. Deci, când vorbim despre alcool, după cum ți-am menționat la Navani, n-am spus despre alcool, pentru că este un copil, n-am spus despre whisky, n-am spus despre gin tonic. Însă, la adult, este foarte important atunci când depistezi o alergie alimentară, mai ales una care este într-o zonă de asta crepusculară. Îi spui omului: „În teorie, ai putea să consumi acel fruct. Da, dar s-ar putea, în anumite situații, să reacționezi la el.” Și el o să întrebe: „Care situații?” Când discutăm despre alergia asta alimentară secundară alergiilor respiratorii și discutăm despre mai multe familii de proteine… Când este vorba despre acele proteine care se cheamă proteine de transfer lipidic – sună complicat, dar oamenii, auzindu-ne, s-ar putea să intre să verifice această noțiune. Deci, când discutăm despre ele, putem avea surpriza să reacționeze inconstant, în funcție de cât este de copt fructul, dacă are coaja – de exemplu, la piersică, cu mai mult puf sau mai puțin puf, inclusiv la kiwi, de exemplu, există kiwi galben, care are mai puțin puf, și există kiwi verde, care are puf. Deci sunt nuanțe. Dar spune-mi în ce context. Păi, atunci când te expui în sezonul polinic, când faci un efort fizic, când consumi acel aliment într-o anumită matrice – de exemplu, îl consumi pe stomacul gol și este crud. Dar când îl consumi combinat cu alcool și mai faci și un efort fizic, poți avea de-a face cu ceea ce noi numim anafilaxie alimentară cu componentă indusă de efort. Deci, în mod normal, poți să consumi, dar dacă îl consumi și faci efort în următoarele patru ore, poți să faci anafilaxie. Și care este cu atât mai mult potențată, ajutată, dacă tu consumi la masa aia și alcool, sau dacă ești bolnav și iei un medicament antiinflamator, sau ai o viroză preexistentă, sau ai fost în noaptea aia la o petrecere și ești foarte, foarte, foarte obosit. Deci sunt… Sunt multe, multe nuanțe și e imposibil să le… legate de această alergie, mai ales apanajul adulților.

Dr. Mihail: Există același lucru și la gluten, de exemplu, că este un alergen foarte…?

Dr. Claudia Nicolae: La gluten, da, o să ajungem. Ideea e că revenim la cele 14 alergene. Ce este mai rar și nu sună cum ar suna: lactate, ou, cereale care conțin gluten, pește, fructele de mare – și aici se împart în moluște și rudele creveților. Deci, aici, noi, europenii, am fost mai ortodocși decât Papa și am împărțit în familii. Alții spun simplu: fructele de mare. Noi le-am… Adică, teoretic, ele pot avea, în anumită măsură, reacții încrucișate, dar există persoane care sunt alergice doar la creveți și pot mânca moluște, deci pot mânca caracatiță sau pot mânca scoici.

Dr. Mihail: Fructele de mare s-au împărțit.

Dr. Claudia Nicolae: Fructele de mare s-au împărțit. Dar avem și soia, care nu prea intră în obiceiurile noastre alimentare, dar în ultima parte a anilor au apărut edamamele în salate, a apărut sosul de soia, tofu, dar astea sunt deja fermentate, cu risc mai mic de a declanșa reacții alergice severe. Discutăm despre țelină. Și toată lumea crede acum că bebelușilor nu trebuie să le dai țelină în diversificare, ceea ce, iarăși, nu este foarte corect. Ele sunt… Deci țelina este unul dintre cele 14 alergene, dar este mai des raportată la adulți, tot din considerentul acelor proteine de care ți-am povestit, care, foarte interesant, sunt din familii diferite în bulb și în frunze. Deci există un altfel de proteină în codițele țelinei și altele în bulb. Dar, oricum ar fi, alergia la țelină este mai des întâlnită la adult, mai des întâlnită la cei care au alergii la polen și mai des implicată în această anafilaxie alimentară cu componentă indusă de efortul fizic.

Dr. Mihail: Cum poți, totuși, să devii – asta ca paranteză și vom continua cu cele 14 alimente – cum poți să devii alergic la ceva ce ai mâncat toată viața și, deodată…?

Dr. Claudia Nicolae: Tocmai asta este ideea. Nu poți să fii alergic la ceva cu care te vezi prima dată, pentru că organismul tău trebuie să… Da? Așa. Și când te duci și prezinți prietena sau prietenul tău în familie, oamenii ăia nu îl urăsc de la prima vedere. Dar, după prima întâlnire, s-ar putea să nu fie chiar încântați. Și atunci apare această reacție de respingere. Și la următoarea întâlnire, poate îți mai zice vreo trăznaie și cu atât mai mult nu-l mai înghiți. Deci așa se întâmplă și în alergii. Prima întâlnire, de regulă contactul sensibilizant, se produce fie prin piele – după cum am spus, prin contact direct cu pielea atopică, permeabilă – fie prin ce trece de la mamă, dar mai degrabă aici apare toleranța și nu alergia. Dar, oricum, când consumi. Sau o altă cale de sensibilizare este prin aer. Deci sunt trei căi de sensibilizare posibile: piele, mâncare și aer.

Dr. Mihail: Mâncare și aer? Cum? Sunt aerosoli din acel aliment?

Dr. Claudia Nicolae: Exact, exact. Deci sunt pulberi care pot fi inspirate, sunt aerosoli care pot fi inspirați. Este valabil pentru câteva alergene alimentare, acolo unde puterea lor alergenică este foarte mare.

Dr. Mihail: Întrebarea e: cum devii alergic la ceva ce ai mâncat toată viața? Adică înseamnă că ai cunoscut omul respectiv și ți-a plăcut timp de 15 ani și, deodată, nu-ți mai place?

Dr. Claudia Nicolae: Uite, uite așa. Există un context. Vezi bine că există oameni care divorțează după 30-40 de ani de căsnicie. Deci așa se întâmplă și în alergie. Există un context, un context favorizat de ceva: fie o tulburare în flora intestinală, fie coexistența unei alte afecțiuni, alergice sau nu, care te expune mai mult la acel alergen. Poate ai venit în contact cu o concentrație foarte mare din alergenul respectiv și din acel moment te-ai sensibilizat. Deci poți să devii alergic la un aliment și la 80 de ani.

Dr. Mihail: Bun. Există și așa ceva raportat în literatură?

Dr. Claudia Nicolae: Sigur că există, rar.

Dr. Mihail: Extra. Și cumva, cu vârsta – asta este partea bună – cu vârsta, alergiile devin mai ușoare?

Dr. Claudia Nicolae: Nu, n-aș spune chiar așa. Devin altfel. Deci aș zice altfel, nu mai ușoare. Deci nu este mai ușor să fii adult cu alergie alimentară. De exemplu, am avut în fața mea un om cu foarte mare influență, care la un moment dat a dezvoltat o alergie la cerealele care conțin gluten. Nu i-a venit să creadă. Și era varianta asta de care îți spuneam. Nu i-a venit să creadă. După ce l-am investigat și i-am pus diagnosticul, mi-a explicat foarte clar ce probleme au apărut. Soția nu-l credea. Nu-l credea soția lui, cu care conviețuise atâta timp. După aceea, nu-l credeau toți oamenii cu care el trebuia să se întâlnească în niște locuri foarte sofisticate și spunea: „Nu am ce să mănânc.” Și ce a făcut? Având și vreo 140 de kg, umbla cu o gentuță în care avea vreo șase autoinjectoare. Peste tot umbla cu ele. Știa că va fi expus, știa că va face reacție alergică severă, nu putea să evite sau nu-l lăsa societatea să poată să spună deschis că el are o problemă. Asta nu numai că nu-l credeau, îl punea într-un complex, îl punea într-un complex de inferioritate. Ori, în anumite situații, chiar – cel puțin în țara noastră – nu avem încă nivelul ăla de educație să înțelegem că este o problemă de sănătate și trebuie să fim înțelegători, să fim educați și să nu-l expunem pe acela la ceva ce i-ar pune viața în pericol.

Dr. Mihail: Ținând cont de astea – și o să ne întoarcem la cele 14 alimente – când călătoresc în unele țări sau în unele hoteluri, și nu știu dacă ține, și tu să ne explici, de educație sau de legislație sau de amândouă, de multe ori când te duci la un bufet vezi – și cred că înainte nu le observam, acuma le observ pentru că le caut – vezi descrierea mâncării și, în paranteză, alergenii. Și poate înainte mi se părea că e un moft, acuma îmi dau seama cât de, cât de bine e să te uiți la un aliment și să vezi că n-are caju, să trebuiască să întrebi bucătarul dacă are caju sau nu. Și e doar un exemplu. Ține de legislația asta? Ține de… Ține de educație? Ar trebui să… Și cum putem noi să promovăm legislația asta astfel încât, atunci când te duci la un bufet, să poți să vezi pe fiecare, pe fiecare etichetă, alergenii înscriși?

Dr. Claudia Nicolae: Cred că ține de ambele: și de educație, și de legislație, și mai ales de respectarea legislației. Deci aici este cheia succesului. Există țări europene în care lucrul ăsta este foarte elegant implementat. Există o legislație, să zicem, extra-legislație europeană. Și aici discutăm mai ales în statele în care au existat niște cazuri dramatice. Deci, în spatele acelor cazuri dramatice, cu precădere copii, există niște familii care au înființat niște fundații care militează pentru o legislație suplimentară și pentru respectarea drepturilor acelor copii, ca să se evite o nouă fatalitate. Noi, n-aș zice că nu avem legislație, n-aș zice că nu este cunoscută, dar adeseori nu este respectată întocmai sau poate că nu este înțeleasă. Ca să respecți ceva, poate că ar trebui să ți se explice foarte clar niște situații. În ultimii ani, cel puțin eu și toți cei care suntem membri în asociație am încercat să obținem – și alte asociații au încercat să obțină – drepturi pentru copii, să fie integrați și nu numai, să li se ofere niște meniuri alternative.

Dr. Mihail: Ce înseamnă? A, ok. Îl duci la grădiniță și să poată grădinița să ceară meniul alternativ.

Dr. Claudia Nicolae: Da, sigur că da. Și să-i ofere și o hrană adecvată. Mai este foarte mult de lucru, dar n-aș zice că suntem ultimii în Europa. Nu suntem nici pe o poziție fruntașă.

Dr. Mihail: Hai să revenim la cele 14 alimente. Ai spus fructe de mare, care sunt împărțite în diverse tipuri. Am zis pește.

Dr. Claudia Nicolae: Am zis pește, deci peștele cu toate variantele lui, mai puțin implicați peștii cartilaginoși decât peștii osoși, de exemplu. Este un exemplu de…

Dr. Mihail: Soia.

Dr. Claudia Nicolae: Și am spus de soia, țelină. Sigur că aici discutăm despre arahide. Și o să zici: „Da, chiar așa, există în România multe cazuri raportate?” Da, în ultimii ani, da. Aș zice că nu pe primul plan, dar exact cum au crescut numărul cazurilor de alergie alimentară la nucifere – care iar figurează între cele 14 – așa au crescut și la arahide.

Dr. Mihail: Nuciferele sunt o clasă diferită?

Dr. Claudia Nicolae: Diferită. Deci nuciferele, aici discutăm despre nuca, nuca românească, nuca pecan, alunele de pădure, macadamia, nuca de Brazilia. Discutăm despre caju, despre fistic. Da? Iacătă, nu discutăm despre nuca de cocos, să fim bine înțeleși. O cheamă nucă, dar ea e o drupă, n-are nicio legătură cu ele. Discutăm despre familia leguminoaselor. Și din familia leguminoaselor sunt trei alergene legiferate în Europa. Și aici avem arahidele, avem soia și avem lupinul. Lupinul a apărut în mod special, era foarte des folosit în Germania, dar după aceea s-a folosit și în alte țări europene, inclusiv la noi, ca înlocuitor al proteinelor pentru cei care au alergie la gluten, de exemplu. Dar după aceea, văzându-se că lupinul este o sursă foarte sănătoasă de proteine, a apărut foarte des în diverse alimente și atunci au fost raportate mult mai multe cazuri și a fost legiferat. Deci este un alergen legiferat, lupinul. O să zici: „Cine a auzit de alergie la lupin?” Ia uite că există.

Dr. Mihail: Ai zis de nucifere. Zi-mi, te rog, e pe bune alergia asta la alune sau e doar o frică globală care se răspândește?

Dr. Claudia Nicolae: Uite, mi-ai pus o întrebare și asta e o confuzie pe care mulți o fac. Alunele de pădure sunt diferite de alunele de pământ. Deci alunele de pământ sunt arahidele. De aia toată lumea zice: „Este un număr impresionant de alergici în lume la arahide.” Acolo unde vorbim despre alergia asta și e pe primul loc, discutăm despre Statele Unite, despre Australia și despre multe alte țări din Europa, și nu numai. Există chiar și în Asia foarte mulți care sunt alergici, mai puțin în Africa, că acolo nu strângem foarte multe date, dar s-ar putea și acolo să apară. Cert este că atunci când vorbim despre arahide, discutăm despre alunele de pământ, din familia leguminoase, adică soia, lupin, schinduf, fasole, linte, năut. Alea sunt leguminoase, ele fac parte din aceeași familie. Reacția încrucișată dintre ele există într-un procent nu foarte mare, dar există. Adică poți să fii alergic la soia și să fii alergic și la arahide, de exemplu. Dar dacă revenim la alune, adică vorbim strict de alune de pădure…

Dr. Mihail: Alunele de pădure, da.

Dr. Claudia Nicolae: Nu sunt pe o poziție fruntașă, dar numărul de cazuri este în creștere și aici.

Dr. Mihail: Dar de ce tu… Adică cred că toată lumea știe de alergie la alune. „Sunt alergic la alune.” Este un… poate e un trend vestic pe care îl vedem în filme și…

Dr. Claudia Nicolae: Un trend vestic despre arahide, încă o dată.

Dr. Mihail: De arahide, ok.

Dr. Claudia Nicolae: Nu de alune, nu de alune de pădure, ci de arahide. „Ești alergic la alune”, atunci lumea crede că ești alergic la arahide. La noi se numesc la fel, adică alunele de pământ și alunele de pădure. Ori, lumea, când zice „ești alergic la alune”, nu s-au gândit niciunul dintre ei că ești alergic la Nutella, de exemplu, care are alune de pădure. Și ești alergic la untul de arahide. De ce? Hai că noi zicem alune la arahide.

Dr. Mihail: Ok, da. Și atunci…

Dr. Claudia Nicolae: Alergia aici, la noi, că la restul nu le cheamă la fel. Deci acolo este foarte clară distincția. Noi însă avem această confuzie și continuăm s-o avem și să zicem că există un trend, de fapt o explozie în alte părți, și la noi nu este. Dar există și la noi foarte multe cazuri, aș zice îngrijorător de multe cazuri, atât la alunele de pădure, cât și la arahide.

Dr. Mihail: Ai zis de arahide, ai spus…

Dr. Claudia Nicolae: Deci nucifere, lapte, ou, cerealele care conțin gluten, cele două familii de fructe de mare, țelina… Muștarul este un alt alergen.

Dr. Mihail: Muștar, ok. Muștarul.

Dr. Claudia Nicolae: Muștarul, care este, vorba aia, foarte des întâlnit și nu numai asta.

Dr. Mihail: Alergie la muștar, a spus. E din nou, mă gândesc că pare simplu, zici „mare lucru, nu mănânci muștar, mănânci mici fără muștar.” Simplu.

Dr. Claudia Nicolae: Nu e chiar simplu, pentru că apare în foarte multe tipuri de condimente. Și, iarăși, întâlnești alergia asta la muștar și la copii. Deci am avut chiar un copil care a avut un test de provocare la muștar. Deci este campion în provocări alimentare sub supraveghere. O să ajung și o să-ți spun ce înseamnă asta. Este cel mai valoros test care se face atunci când vrei să confirmi o alergie alimentară. Deci este ce numim noi „gold standard”.

Dr. Mihail: Deci nu sunt suficiente analizele, doar ca să vezi?

Dr. Claudia Nicolae: Nu. Deci, în alergia alimentară, din păcate, avem foarte multe dezbateri dacă sunt relevante, dacă au valoare predictivă negativă – adică, dacă sunt negative, înseamnă că nu ești alergic – dacă au valoare predictivă pozitivă foarte mare – dacă sunt pozitive, înseamnă că ești alergic. Deci aici discuțiile se fac în cabinete și este bine, foarte bine, să fie interpretate de un alergolog. Și aici subliniez, nu pentru că aș vrea să par eu mai specială sau alți colegi de-ai mei care, să zicem, ne-am nișat cumva în acest domeniu, dar este bine să fie văzut de cineva care are experiență în a diagnostica și gestiona alergiile alimentare. Pentru că tendința – și este firească – în momentul în care vezi niște analize înroșite, cu valori mari, tendința este să scoți din dietă acel aliment, să-l elimini din obiceiurile tale alimentare, deși el nu ți-a pricinuit până în momentul acela niciun fel de reacție. Deci nu ai avut niciun fel de reacție atunci când l-ai consumat.

Dr. Mihail: Ăsta e semnul că, de fapt, nu ești alergic, ci ești sensibilizat alergic.

Dr. Claudia Nicolae: Adică asta e important de știut. Pentru că ce zici tu este că poți să faci un panel de alergii, dar…

Dr. Mihail: Mai ales când ești copil.

Dr. Claudia Nicolae: Mai ales când ești copil, dar și când ești adult. Din greșeală, uneori, adulții spun: „Ce să fac? Să fac tot ce este ca să aflu dacă sunt alergic sau nu la ceva.” Atunci se duc către un laborator și laboratorul spune: „Hai să facem și la alimente, că poate oți fi.” Și e un test cu toate alimentele. Și este un test, să zicem, și cu alergenii respiratori, și cu alergenii alimentari. După cum explicam la început, există asemănări între proteine și, dacă faci așa un panel obișnuit, nu ăla în care apar desfășurate proteinele după familiile lor și după nivelul lor de stabilitate – deci testele astea de alergologie moleculară – faci un panel obișnuit și îți apare că ești pozitiv la morcov, la țelină, la orez, la grâu, și-ți mai apare și soia, și-ți mai apar și arahidele. Și, da, ești alergic și la polenul de mesteacăn și ești alergic și la polenul de ambrozie. Tu ce zici? „Vai de mine! Uite ce greșeală am făcut toată viața! Eram…” Uite, devii înspăimântat. Și prima lui reacție este să scoată acele alimente.

Dr. Mihail: Asta e o greșeală mare. Și ce trebuie să facă ei?

Dr. Claudia Nicolae: Să meargă la un alergolog care să le interpreteze în context clinic. Pentru că o mare parte poate să fie doar sensibilizare.

Dr. Mihail: Ești sensibil, dar nu alergic.

Dr. Claudia Nicolae: Exact. Dar contextul clinic pune diagnosticul concret.

Dr. Mihail: Și ne întoarcem la ce ai spus tu, că a fost acest copil care a făcut un test de provocare sub supraveghere. Deci, sub supraveghere medicală. Deci, atunci când… Ce i-ați dat, muștar să mănânce sau cum se poate?

Dr. Claudia Nicolae: A mâncat muștar.

Dr. Mihail: Și ce? A… Și nu i-a plăcut gustul, dar n-a avut nicio reacție.

Dr. Claudia Nicolae: De ce? L-ați dat cu mici?

Dr. Mihail: Nu a vrut. Copilul este cu un nivel foarte ridicat… Mi-a sugerat să scriu cumva… Mie îmi plac micii și nu…

Dr. Claudia Nicolae: Un nivel de inteligență foarte ridicat. Și n-a vrut decât cu ce vrea el să-l combine. Și mi-a spus și tipul și mi-a spus să schimb și matricea în care este băgat muștarul, adică să-l îmbunătățesc cumva, că el nu este foarte mulțumit de gust, dar e mulțumit că nu a reacționat.

Dr. Mihail: Bun. Și el, când mânca acel muștar, din nou, eu sunt doar…

Dr. Claudia Nicolae: Nu mâncase. Deci acel copil nu consumase. Făcuse investigații alergologice mai complicate, complexe, și apăruse cu o sensibilizare mare, cu un nivel de anticorpi mare față de muștar. El nu știa. Deci el trebuia să afle. Respectă reguli stricte.

Dr. Mihail: Mă… Urmăriți la testul acela ce urmăriți?

Dr. Claudia Nicolae: Urmăresc cantitatea de la care ar putea să reacționeze, pragul de reacție și dacă reacționează sau nu.

Dr. Mihail: Și a reacționat?

Dr. Claudia Nicolae: Nu. Deci, în final, el a consumat o cantitate suficient de mare, cât ne stabilim în protocoale. Nu a reacționat. Poate să consume. Nu-i place gustul, dar asta nu înseamnă că nu poate să-l consume. A scăpat de o povară, dintre alte multe poveri pe care le poartă el. Alergia adevărată la care a reacționat… Deci același copil, de exemplu, a încercat să facă, să-și verifice reactivitatea la caju, tot în contextul în care nu consumase niciodată.

Dr. Mihail: Aha.

Dr. Claudia Nicolae: Și a reacționat. Apoi, după o perioadă, titrul de anticorpi scăzuse, da? Și el a vrut să verifice încă o dată dacă mai reacționează, de la ce. Da, tot sub supraveghere. Riscul este mare să faci asta acasă, decât dacă ai foarte mare curaj. Dar n-aș recomanda, mai ales când, să zicem, cuantifici, măsori riscul. Cum? Prin niște investigații preliminare. Și când vezi că anticorpii sunt direcționați către niște proteine pe care noi le considerăm extrem de periculoase…

Dr. Mihail: Teste specifice pe care le face medicul.

Dr. Claudia Nicolae: Exact. Le facem teste preliminare, spunem: „Ăsta are un risc mare atunci când va veni în contact.” Dar nu știm dacă va face sau nu anafilaxie. Când știm? Când îi dăm să mănânce.

Dr. Mihail: Și sunt curios, copilul, când este la medic și face acest test cu muștar, are o branulă pusă? Adică are…

Dr. Claudia Nicolae: Deci are, asta-i ideea. Are o linie venoasă prinsă, ca în caz de nevoie să poți să intervii direct intravenos.

Dr. Mihail: Ok. Indiferent de ce se întâmplă, însă, concluzia aia e simplă: când, dacă vrei să-ți faci singur teste de alergie, nu le face. Te poți speria, te poți duce pe piste greșite. Trebuie să te duci la medicul tău alergolog și el știe cum, în ce context și ce trebuie să testeze. Și sfatul meu e nici măcar să nu te uiți pe acele analize, să-i spui: „Domnul doctor sau doamna doctor, mi-au venit analizele, vi le trimit, spuneți-mi ce am.” Nu te uita la ele.

Dr. Claudia Nicolae: Ce ziceți de testele alea pe care le poți cumpăra de la farmacie și le poți face acasă? Sunt teste rapide. O mare prostie. Deci este o mare, mare prostie pe care…

Dr. Mihail: Testele de alergie pentru acasă sunt o prostie? Toate sunt o prostie?

Dr. Claudia Nicolae: Până la urmă, o să zic că da. E probabilitatea de a fi alergic este asta. Și tu ce ai să faci după aia? O să încerci să scoți din dietă alimentele respective? Sau o să zici: „A, sunt alergic la… Da, sunt alergic la trei tipuri de polenuri.” Să uiți care este calendarul? Gata, dacă strănut, asta este situația. Nu te mai duci către doctor, pierzi niște oportunități pe care le poți avea. Adică, să capeți un tratament care să se adreseze cauzei, să capeți un document valid, pe care să-l prezinți după aceea. Când ești părinte, de exemplu, te duci cu el în unitățile de învățământ. Că dacă nu facem lucrurile astea și nu le facem corect, n-o să reușim să educăm populația. N-avem cum. Pentru că toată lumea, până la urmă, are nevoie de niște documente semnate de un specialist, din care să reiasă un diagnostic concret și niște indicații. Dacă tu te duci și spui direct: „Copilul meu este alergic la 20 de alimente, că așa am văzut eu într-un test”, cei de la grădiniță sau de la școală or să zică: „Ia uite și nebunul ăsta a venit! Cu ce-i asta? Cine a auzit de așa ceva?” Și există și situații în care este un lucru real. Și există situații cu polisensibilizări alergice unde nu este real. Și atunci este bine să nu faci lucrurile astea de capul tău.

Dr. Mihail: Deci putem să facem prevenție primară, deci înainte de apariția sensibilizărilor, prevenție secundară, după ce au apărut, ca să nu se exprime toate alergiile, și terțiară, când prevenim apariția complicațiilor, care pot fi foarte multe. În energia alimentară, putem să facem, oarecum, o prevenție primară încă din timpul sarcinii, prin alimentația mamei, prin obiceiurile mamei legate de fumat, de alcool, de suplimente cum ar fi acizii grași polinesaturați omega-3, niște probiotice. De a-i recomanda cum să nască, dacă este posibil să nască natural, să alăpteze cel puțin până la șase luni, dar și după aia să urmărească evoluția pielii. Și dacă apar forme de dermatită, este bine să întrebe medicul pediatru dacă nu trebuie să ajungă, pe lângă dermatolog, și la alergolog. Pentru că noi putem să facem o altă strategie de prevenție, legată de diversificare, adică de introducerea precoce, în așa-numita fereastră de oportunitate, a unor alergene, tocmai pentru a preveni dezvoltarea sensibilizării.

Dr. Claudia Nicolae: Asta-i interesant. Și este de curând, mă rog, nu mai e chiar de curând, e de câțiva, de câțiva ani, care iarăși a fost, să zicem, ne-a zguduit cumva pe noi, pentru că…

Dr. Mihail: Exact.

Dr. Claudia Nicolae: Deci noi învățasem, dar nu învățasem de capul nostru, învățasem în urma unor studii. Și s-a constatat, totuși, că am neglijat această verigă importantă de sensibilizare prin piele. Și cine ne-a scos-o la iveală? Au fost cei din… Evreii. Pentru că ei mâncau, copiii lor mici mâncau de la patru luni până la șase luni niște pufuleți care conțineau arahide. Și au văzut că, de fapt, ei nu au atâtea cazuri raportate de alergie la arahidă, pentru că se sensibilizau din acei pufuleți… Nu se sensibilizau, din contră! Deci, consumându-i regulat, nu mai permiteau să apară anticorpii de tip… Și atunci, asta era o strategie de prevenție.

Dr. Mihail: Îl introduci mai devreme și consumi regulat.

Dr. Claudia Nicolae: Asta este o altă regulă. Ai introdus un aliment, nu ți-a dat reacție, oferă-l copilului după un orar regulat. Pentru că dacă îl oferi acum și-l mai oferi peste trei luni și spui: „Gata, am bifat și alunele de pădure, i le-am dat, dar eu nu i le mai dau trei luni de zile, că am bifat din diversificare.” El, între timp, din mediul înconjurător, poate să vină, repet, în contact prin intermediul pielii sau pe alte căi cu alunele respective. Organismul alege să se sensibilizeze, produce anticorpi și la o terță întâlnire declanșează alergia. Numai când îl vede constant, în cantități mici, capătă toleranță.

Dr. Mihail: Aș vrea să rămânem în zona testelor și să vorbim puțin și despre testele de intoleranță. Pentru că avem teste de alergie care trebuie explicate, dar există teste de intoleranță alimentară. Acuma, care-i diferența între alergie și intoleranță și care-i treaba cu aceste teste?

Dr. Claudia Nicolae: Când vorbim despre alergie și intoleranță, vorbim despre lucruri total diferite. Când avem de-a face cu alergie, participă elemente ale sistemului imunitar la producerea acelei reacții. Când avem de-a face cu o intoleranță, avem de-a face fie cu un conținut de substanțe cu anumite proprietăți în alimente, fie cu o reactivitate neobișnuită la anumiți conservanți și coloranți, care au, iarăși, niște proprietăți speciale, fie cu niște defecte ale enzimelor care prelucrează anumite substanțe din alimente. Exemplu clasic este lactaza, enzima care prelucrează zahărul din lapte, adică lactoza. Nu ești alergic la lapte, ești intolerant la lactoză. Are alt tablou clinic, nu-ți pune viața în pericol. Deci discutăm despre două lucruri distincte.

Dr. Mihail: Adică alergia la lapte, la proteina din lapte, și intoleranța la lactoză sunt lucruri diferite.

Dr. Claudia Nicolae: Lucruri diferite. Și când vorbim despre alergie – că aici lucrurile un pic s-au complicat puțin și poate de aici a pornit tocmai ideea asta de intoleranțe așa, într-o zonă gri, „ce sunt astea?” – poate că sunt tot alergii, de la alergiile cu mecanism imunologic întârziat. Deci, care sunt apanajul mai ales al vârstei mici, sunt, apar în clasificările noastre acum foarte des. Au manifestări mai ales digestive, seamănă mult cu intoleranța la lactoză. Au scaune diareice, au scaune cu mucus, au scaune cu sânge, au disconfort abdominal, dureri abdominale, reflux, regurgitează, varsă. Deci sunt manifestări digestive, adeseori combinate cu dermatită, dar care nu au la bază un mecanism alergic la care participă anticorpii. Deci poți să faci panel, poți să faci determinări de IgE pe proteina în sine, poți să faci teste cutanate prin înțepătură, teste prick. Ele sunt negative. Dar este tot o alergie, dar nu este o intoleranță. Este o alergie la care participă alte celule ale sistemului imunitar și care are un timp de latență mai mare. Adică nu reacționezi la contactul cu alergenul în câteva minute până la două, maxim patru ore, ci reacționezi a doua zi, a treia zi, poate uneori la o săptămână. Ori, de aici a pornit această discuție. Și apoi, dorința părinților, cu precădere a mamelor, care la un moment dat au indicație să scoată din dieta lor, atunci când alăptează, anumite alimente, tocmai pentru a îmbunătăți starea copilului și ca test diagnostic. Deci mama care alăptează și are un copil care are manifestările astea și la care se bănuiește a fi o alergie cu mecanism întârziat sau non-IgE mediată, scoate din dieta ei alimentul respectiv și așteaptă câteva săptămâni – trei săptămâni, șase săptămâni – ca lucrurile să se amelioreze. De cele mai multe ori, mamele – nu numai la noi, dar mai ales mamele românce – nu au răbdare. Pentru că ele, în momentul ăla, intră pe trei, patru, cinci grupuri în care apar tot felul de zeci, sute de păreri care pot fi contradictorii. Și își doresc niște analize, niște investigații care să le spună clar: ele pot consuma broccoli și nu fac rău copilului, pot consuma nu știu ce carne de struț și nu fac rău copilului, sau trebuie să mănânce doar carne de struț și să nu mai mănânce nicio altfel de carne. Și atunci, ele își doresc niște analize. Și iacătă, pe piață au apărut aceste paneluri de intoleranțe alimentare care măsoară – iacătă și aici paradoxul – măsoară niște anticorpi. Ori, după cum spuneam, intoleranțele n-au nicio legătură cu sistemul imunitar.

Dr. Mihail: Mm.

Dr. Claudia Nicolae: Deci măsoară niște anticorpi, de cele mai multe ori sunt IgG, pardon, IgG. În mod normal, deci aceste teste nu au relevanță. Și nu spun eu, spun foarte mulți specialiști. S-a ajuns la un consens internațional, aș zice, în care ele sunt, nu interzise, dar nu au valoare. Deci nu sunt valide, nu sunt recomandate.

Dr. Mihail: Credeți că ar trebui să fie interzise, totuși? Pentru că…

Dr. Claudia Nicolae: Nu știu dacă ar trebui să fie interzise, că în momentul ăla s-ar putea să riscăm, da, să vină cei care realmente au o suferință la care aceste teste, nu atât de largi, nu atâtea paneluri, ar fi utile.

Dr. Mihail: Dar cum e posibil că sunt… Adică testele astea eu știu că sunt recomandate de anumite clinici, recomandate de anumiți nutriționiști și sunt inclusiv interpretate de unii medici.

Dr. Claudia Nicolae: Corect.

Dr. Mihail: Și… Ce… Ca să înțeleagă oamenii care nu au intrat în legătură cu aceste teste și nu le-au făcut, pot să… Pot să descriu un tablou clasic de… de cum… de cum se vinde un astfel de test. Vine un pacient: brain fog, ceață mentală, este obosit, parcă ceva e în neregulă, e balonat, are dureri de articulații, are niște erupții, poate strănută. Și fac niște analize.

Dr. Claudia Nicolae: Corect.

Dr. Mihail: Se fac niște analize, niște investigații și nu se găsește nimic. Și vine clinica respectivă sau nutriționistul sau medicul – asta mă miră – și spune: „Măi, poate ai o intoleranță la ceva, dar nu-ți dai seama la ce ai intoleranță. Hai să facem acest test.” Se face test din sânge și-ți vine un raport cu o listă de 200 de alimente.

Dr. Claudia Nicolae: Exact.

Dr. Mihail: Unde ai fie gri, fie nu… adică nu e colorat, fie colorat cu roșu. Și cu roșu sunt colorate IgG-urile astea care sunt crescute. Deci testul pare foarte medical. Și dacă ai, de exemplu, îți apare la lapte, la brânză, la ouă, la carne…

Dr. Claudia Nicolae: Da. În egală măsură, îți apare și, de exemplu, la Romanesco, care este un fel de conopidă. Tu n-ai mâncat în viața ta Romanesco. Sau nu știu ce condiment sau mai știu eu ce iarbă.

Dr. Mihail: Lapte de iapă, de exemplu.

Dr. Claudia Nicolae: Lapte de iapă. Ei, când vorbim despre alergie, că tot ai adus vorba despre lapte de iapă, există proteine comune tuturor, prezente în toate tipurile de lapte de la toate mamiferele. Se pot încrucișa ca…

Dr. Mihail: Ideea este, aș vrea să… să termin procesul ăsta. Deci faci acest panel și aici firul meu se rupe. Pentru că înțeleg ca un coach care, din nou, n-a fost într-o facultate de medicină niciodată, să-ți dea niște recomandări. Aici e riscul tău, că tu asculți acele recomandări.

Dr. Claudia Nicolae: Ok, categoric.

Dr. Mihail: Dar nu înțeleg de ce sunt, totuși, unii medici care se uită pe această listă și zic: „A, poftim, ești intolerant la 10 alimente care, de fapt, sunt alimentele tale de bază, sunt alimentele pe care tu le mănânci în fiecare zi. Deci trebuie să renunți la aceste alimente ca să nu mai ai problemele pe cu care ai venit.” Cu toate că nu există nicio corelare între ele, nu există niciun studiu care să le lege și, mai mult decât atât, nu sunt… adică astea sunt, nu sunt păreri doar de experți, sunt ghiduri ale asociațiilor mari de alergologie și imunologie, ale academiilor, unde scrie clar: „Aceste teste nu sunt relevante.” Și de aceea mă întreb dacă nu cumva ar trebui aceste teste…

Dr. Claudia Nicolae: Poziție oficială. Nu, nu știu dacă ne ajută o poziție oficială, pentru că acei doctori sau acei nutriționiști o să continue să recomande acele teste. Pentru că există interese financiare, există cumva presiunea pacientului, care își dorește foarte tare să-i spui concret ce anume din alimentația lui îi dă acel disconfort. Și nu, nu mai vorbim de faptul că sunt foarte mulți…

Dr. Mihail: Testul costă mult, în primul rând.

Dr. Claudia Nicolae: Există mulți părinți cu copii care se duc și fac acest test copiilor. Și, practic, ce se întâmplă acolo? Că de ce faci testul și-ți ies aceste IgG-uri pozitive fix la alimentele pe care le mănânci? Pentru că ai o toleranță cu… Adică e o dovadă că tu mănânci acel aliment.

Dr. Mihail: De fapt, acel test este o dovadă că mănânci.

Dr. Claudia Nicolae: Dacă sunt într-o cantitate foarte mare, într-adevăr, este o dovadă a blocării, probabil, a unei reacții de respingere. Deci tu, inițial, ai avut cumva o tendință către a produce IgE-uri, poate chiar îți ies pozitive la un moment dat în niște paneluri, și tu ai consumat acel aliment și apar și anticorpii blocanți. Există, după cum ți-am spus, situații în anumite afecțiuni serioase, foarte serioase – afecțiuni endocrinologice, afecțiuni tot cu implicarea sistemului imunitar – în care ele au o semnificație. Dar sunt atât de puține, încât nu ai cum să le indici când ai în față un tablou care este sugestiv pentru cu totul altceva.

Dr. Mihail: Ajungi, practic, da, să… Dacă renunți la acele alimente, cu ce-l hrănești pe acel copil sau cu ce-l hrănești pe acel om?

Dr. Claudia Nicolae: De foarte multe ori se ajunge la diete ultra-restrictive. Și aici ți-am spus, și dacă mama își dorește binele sugarului și să nu mai aibă simptome și să crească, eventual, sau să nu mai aibă atâtea scaune sau să nu mai regurgiteze, și ea, la rândul ei, are această dorință să scoată cât mai multe alimente, cu rost sau fără rost, la indicația unui specialist sau nu, ca să nu-i facă rău micuțului. Și atunci e o frustrare foarte mare.

Dr. Mihail: E încă un motiv în plus: când faci schimbări din astea majore în viața ta și, în general, când vrei să renunți la o grupă alimentară sau la mai multe alimente, e bine să mergi la un om care a făcut școala de medicină, a făcut facultatea de medicină, a terminat un rezidențiat, care vede pacienți și care te poate sfătui mult mai rațional și bazându-se pe o experiență academică. Zice: „Domnule, ok, e ok să faci asta sau nu, nu e ok să faci asta, să faci asta. Aici mă pricep eu să te ajut. De aici încolo, te rog să te duci la un coleg de-al meu, a cărui specialitate este mai valoroasă în a-ți stabili o strategie.” De exemplu, dieteticianul sau nutriționistul, care ar trebui să intre în echipă.

Dr. Claudia Nicolae: Și revenind la alergiile alimentare, aici chiar că este important să lucrăm în echipă. Din păcate, nu avem foarte mulți dieteticieni, aproape deloc, care ar trebui să vină alături de alergolog și de pediatru atunci când discutăm despre niște restricții alimentare la un copil în creștere. Pentru că aici este foarte periculos să scoți cu rost o categorie de alimente și va trebui înlocuită cu ceva, în așa fel încât să nu se producă dezechilibre majore.