Interlocutor: E dulce, frate.
Dr. Mihail: Dar cum e posibil să fie dulce de acolo? Ăsta este locul în care Dunărea se varsă în mare. De acolo vine Dunărea. Acolo este satul Sfântul Gheorghe. Ăsta e brațul Sfântul Gheorghe al Dunării și uite cum marea vine încoace și îi lasă loc Dunării să treacă. Dunărea străbate 10 țări și unele dintre cele mai mari orașe ale Europei și ajunge în final aici, în Sfântul Gheorghe, unde poți ajunge doar cu barca. Aici nu vei găsi mașini și nici medici permanenți, iar cel mai apropiat spital este de cele mai multe ori prea departe. Este 7. Sper să ieșim din oraș până să se aglomereze. Trebuie să ajungem până în ora 12:00 la Murighiol. De acolo o să luăm o barcă și ajungem la capătul pământului în România, în satul Sfântul Gheorghe.
Dr. Mihail: M-am echipat, mi-am luat toate camerele posibile, toate microfoanele și mergem să documentăm caravana cu medici care ajunge la capătul pământului, dar în România, un sat izolat la care ajungi doar cu barca, unde, atenție, tehnologia ajunge pentru că am înțeles că la Sfântul Gheorghe există inclusiv 5G. Ce nu ajunge acolo des este un medic.
Dr. Mihail: Asta e Dunărea. Asta e prima întâlnire cu Dunărea în această în această călătorie. După patru ore de condus de la București, am ajuns la Murighiol. Aici se termină drumul asfaltat și dacă vrei să-ți continui drumul, poți s-o faci doar cu barca. Ok. Nu m-a lăsat să merg cu barca cu barca băieților, dar mi-a venit o altă barcă. Let’s go! Până la Sfântul Gheorghe am mers cu șalupa aproape o oră pe canale. Pe aici ajung pâinea, poșta și medicamentele și tot pe aici se deplasează oamenii și dacă au o problemă de sănătate. Iar când ai o urgență, certitudinea acestui drum până la Tulcea este aproape ca o loterie.
Interlocutor: Drăguț. O să iau de la el.
Interlocutor: Da, da, da. Păi o să o să și zic. E un tip aici.
Dr. Mihail: Nu era aice cabinetul?
Interlocutor: Da, este. Sau ceva de
Dr. Mihail: A, era cabinetul?
Interlocutor: Era Băi, nu mai vine. Nu mai vine. Vine. Și altă foarte
Dr. Mihail: Asta i stație de tuc-tuc. Aice
Interlocutor: dacă e cuiva rău aici vine ambulanța navală, nu
Interlocutor: navală. care dacă e ceva direct la Tulcea se duce.
Dr. Mihail: A, dacă e ceva, te ia de aice și pleacă la Tulcea cu tine.
Interlocutor: Da. Dacă e ceva urgent, urgent vine și elicopterul [neclar] aterizează.
Dr. Mihail: A, deci vine repede.
Interlocutor: Da. Distracție [neclar]. La revedere. Numai bine să vă Dumnezeu sănătate.
Dr. Mihail: Uite cum se văd valurile care se întorc aice. Deci, practic, valurile vin dinspre mare și se sparg încoace. Vin încoace că Dunărea e mai puternică și împinge toate valurile astea înapoi. E un loc superb și când ajungi aici primești răspunsul la întrebarea de ce au venit oamenii aici pe această fâșie de pământ care este izolată. O fâșie de pământ pe care ajungi doar cu barca, pe care barca nu circulă noaptea. De abia când ajungi aici îți dai seama că nu prea îți dorești să mai pleci de aici.
Interlocutor: Caravana cu medici are oarecum un sezon și anume mergem undeva începând cu luna februarie până în octombrie, noiembrie, pentru că pe perioada iernii cumva este mai dificil să să ajungem în satele defavorizate și nici oamenii nu-s atât de receptivi să vină pe frig și pe zăpezi când sunt zăpezile alea mari iarna. La început de fiecare an deschidem harta, vedem zonele defavorizate din jurul Brașovului și noi scriem de exemplu și punem mâna pe telefon și sunăm efectiv la primării.
Dr. Mihail: Deci dumneavoastră i-ați programat deja pentru mâine și sunt din 10 persoane din din oră în oră în oră
Interlocutor: care e traseul. Deci vin, iau analize, triaj.
Interlocutor: Vin aici sunt înregistrați.
Interlocutor: Apoi intră în camera de triaj.
Dr. Mihail: Putem să intrăm?
Interlocutor: Sigur
Dr. Mihail: puteți să-mi arătați?
Interlocutor: Sigur că
Interlocutor: Deci aici va fi primul contact. Aici se înregistrează pacienții.
Interlocutor: Intră la triaj. Deci de la triaj vor fi repartizați în funcție de problema pe care o au către cardiolog sau către medicină internă. Către
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: A, și aici sunt cabinetele.
Dr. Mihail: Da.
Interlocutor: Aici sunt, da, amenajate cabinet.
Dr. Mihail: Aici a fost absolut fascinant să văd cum medicii de la caravana cu medici transformă o școală de 40 de copii într-o adevărată policlinică cu cabinete, cu aparatură de spital, cu paturi și cu paravane și cum pentru două zile o policlinică întreagă se stabilește aici în sat pentru oamenii de aici. Cât timp dedici pentru fiecare?
Interlocutor: Băi, nu, nu, nu. Cam depinde. Depinde de caz. Adică dacă ai un caz mai greuț poate să dureze până îți dai seama de caz, adică poate să dureze și până la o oră.
Dr. Mihail: Ok.
Interlocutor: Dacă ai un caz mai ușor, care totul e clar, undeva la vreo 20 de minute,
Dr. Mihail: căutând să vorbesc cu oameni și să-i întreb cum se simt ei aflându-se la ore distanță de primul spital, mi-am dat seama că fără să vreau am ajuns eu să trăiesc acest lucru. Am făcut o enteroviroză, probabil un virus luat undeva de pe drum. În prima noapte n-am reușit aproape deloc să dorm și toată ziua după aceea am stat în pat și am bolit. A doua noapte a fost destul de grea și ea. Totuși, am apucat să dorm și astăzi m-am pus pe picioare, am băut niște ceaiuri și m-am dus să vizitez aceste locuri. Ok, am ieșit la plimbare prin sat. Este 6:00 seara. Am de gând să mă duc până la o cafenea locală de aici, după care până la Brutăria Sfântul Gheorghe. Atmosfera e una foarte liniștită, așa de pace. Toată lumea își vede de treabă într-un mod destul de relaxat.
Interlocutor: Da, că te-am văzut ieri în tricouri cu cu medicii. Medicii cu caravana.
Dr. Mihail: Da. Ați fost la caravană cu medici?
Interlocutor: N-am fost la
Dr. Mihail: Bine. Vă așteptăm mâine dacă vreți, că mâine mai avem o zi.
Interlocutor: Da, da, da. Știu eu. Că am fost acum doi ani, am fost.
Dr. Mihail: Ați fost acum doi ani? În timp ce mă plimbam pe canal, am văzut o ambulanță și pentru o clipă am crezut că e ambulanța satului. Din păcate, Sfântul Gheorghe nu are o ambulanță proprie. Aici, practic, când cineva are o problemă și sună la 112, așteaptă ambulanța de la Tulcea sau un elicopter SMURD. Bun, e 8:00 dimineața. Plecăm la școală. Colegii care pregătesc canalizele și triajul deja au ajuns acolo. Hai să mergem să vedem ce se întâmplă. O parte mișto este că în satul ăsta n-o să vezi mașini luxoase pentru că n-au cum să ajungă aici. O să vezi doar tuc-tucuri și un singur Logan. Am văzut, este un sat complet lipsit de mașini. N-au venit încă oamenii.
Interlocutor: Au venit. Au venit.
Dr. Mihail: Au venit. Ok. A, și așteaptă să vină medicii. Ce faci? Ați venit?
Interlocutor: Am venit.
Interlocutor: M-am și înscris.
Dr. Mihail: Bravo.
Interlocutor: Cu doamna m-am întâlnit ieri la cazare
Interlocutor: la biserică. Bis la caz la biserică.
Dr. Mihail: Unde? Așa.
Interlocutor: Avem partea de analize medicale point of care-uri cu ajutorul cărora recoltăm analize de sânge în timp real și primim rezultatele de sânge înți
Dr. Mihail: 15 minute.
Interlocutor: Exact. Rezultatul de aici este 5:44, adică este un rezultat ok.
Interlocutor: Până la 5,7% este.
Interlocutor: Dar ieri era un pacient care avea 10, nu? Sau cât avea?
Interlocutor: Era cu 10. Da, era cu diabet confirmat.
Dr. Mihail: A, ok. Îți lipsește ceva? Ți-ar plăcea să mai ai altceva aice? Ca specialitate?
Interlocutor: Da. Ne-ar plăcea să avem mai multe aparate pe care le avem. Aparatele care sunt în spital și mă refer aici poate la nu știu un aparat portabil de un ecograf mai competent sau un aparat portabil de
Dr. Mihail: Astea vi le cumpărați voi prin fondurile pe care le primiți.
Interlocutor: Prin fondurile pe care le primim. Exact. Și dar în principiu este un spital mobil. Cumva încercăm să ducem spitalul la oameni, acolo unde oamenii n-au cum să ajungă la spital.
Dr. Mihail: Corect.
Interlocutor: Asta e. Asta e. Ăsta e motoul nostru.
Dr. Mihail: Ieri ai avut vreun vreun caz interesant pe care poți să ni-l povestești?
Interlocutor: Da, a fost un domn care a fost operat în urmă cu aproape 10 ani din ce ne-a povestit el
Interlocutor: și încă avea fire de firele de sutură.
Interlocutor: Era o doamnă care zicea că are tensiune mare.
Dr. Mihail: Ok.
Interlocutor: Și când vine în deltă nu-și mai ia medicația pentru că se simte mult mai bine
Interlocutor: și e discutabil acela mult mai bine.
Interlocutor: La analize,
Interlocutor: cineva aveți o hemoglobină glicată cam mare. Vă știți cu diabet?
Interlocutor: Nu, cam am mâncat dulciuri. Cam așa am ciugurit.
Interlocutor: Deci se cam vede, dar aice hemoglobina este media pe ultimele trei luni. Și asta ne arată că avem că avem o glicată cam mare.
Interlocutor: Regim sever.
Interlocutor: Sever. Da.
Interlocutor: Stați să mă uit și la celelalte analize. Aici aveți tensiunea arterială 13 cu 9, un pic cam mare. În rest analizele sunt în regulă, să știți. Când Când au fost ultimele analize de acest tip?
Interlocutor: Ce are nevoie de den?
Interlocutor: Acum doi ani de zile, dom
Interlocutor: acum doi ani de zile nu aveați diabet, nu v-ați zis nimic.
Interlocutor: Deci, dacă este la început cu regim slăbit, burtica dat jos mersă în fiecare zi. Dar știți cum trebuie să faceți sport? Cu intenție. Ați ieșit dimineața, vă duceți și dați ture în sat mult, cu viteză. O, e problemă mare.
Interlocutor: De ce?
Interlocutor: Păi eu cu picioarele, domnul, unde să facă legătură?
Interlocutor: Nu legătură să mergeți repede.
Interlocutor: Dar în și din dietă o să puteți reduce mult dacă dacă renunțați la ce înseamnă pâine, covrigei, făinoase.
Interlocutor: O asta cam era în exces.
Interlocutor: Da, da.
Interlocutor: Asta trebuie tăiat.
Interlocutor: Atunci măcar tăiat ca să ducem valorile alea un pic mai jos.
Interlocutor: Deci domnul a spus că ultima oară a fost la dentist acuma 15 ani.
Interlocutor: Căutam ginecologia.
Interlocutor: Ce căutați la ginecologie?
Interlocutor: Am zis și eu ceva. Se termină cu e, cu ăsta mi-a trecut prin cap lanternă.
Interlocutor: Așa, dar va trebui la un moment dat să vă vadă și un medic diabetolog. Da. Vă luați un bilețel de trimitere de la medicul de familie și cu acel bilețel mergeți la un diabetolog. Da.
Interlocutor: Acolo aveți lista cu cine a venit.
Interlocutor: Ă, aici e lista la mine.
Interlocutor: A, lista cu cine urmează să vină.
Interlocutor: Și de fapt trebuie să fie 100.
Dr. Mihail: Da. În cele două zile, aproape jumătate din sat a venit la medic și unii au venit cu diverse probleme pe care le știau, alții au descoperit probleme, alții au venit doar să ne salute. Practic, pentru oamenii de aici, medicii ajung atât de rar încât fiecare vizită în sat devine o zi pe care ajungi s-o ții minte.
Interlocutor: În principiu, copiii sunt bine îngrijiți. Încă nu a început sezonul rece ca să începem cu virozele respiratorii. Am diagnosticat pneumonii, sindrome metabolice, nu neapărat de partea de greutate care începe să se vadă și la copii din cauza alimentației,
Interlocutor: ci strict pe parte m inclusiv pe parte genetică, pentru că avem și genetician.
Interlocutor: acolo se descurcau, dar n-au avut partea aceasta de prim ajutor și pentru ei e ceva e ceva nou, e ceva interactiv, e interesant și
Interlocutor: chiar ne-a plăcut tuturor să-i vedem bucuroși și au
Interlocutor: au încrederea aceasta că totuși vine cineva, pasă cuiva și de îi pasă cuiva și de noi și chiar e frumos să vezi mulțumirea asta în
Interlocutor: fața lor. Practic, aici e un domn care n-a fost niciodată la un control medical.
Interlocutor: I-am făcut acuma o ecografie. El cu tensiuni mare acasă
Interlocutor: și ce e așa particular este conducta principală, practic aorta, care duce tot sângele de la inimă spre corp. E foarte dilatată. Adică valoarea ei acuma este undeva la între cam 50 de 50 de mm. Ea în mod normal trebuie să fie 32, 34, 35 maxim. Asta e asta e foarte periculoasă. Mai ales la valori de tensiune mari se poate rupe practic și poate este o cu risc de moarte subită se poate muri pe loc.
Dr. Mihail: Are tensiune mare?
Interlocutor: Da, are tensiune mare. A venit la cu tensiune de 17. Deci de aia cred că mai degrabă e de la o tensiune care e netratată de mult mult timp. Da.
Interlocutor: Cam așa e. N-ați simțit nimic până acuma?
Interlocutor: Nu.
Interlocutor: Durere în piept iarăși. Strângere apăsare.
Interlocutor: Nimic.
Interlocutor: Acuma mai departe o să-i dăm tratament de tensiune domnului. Cum am zis, o să-i facem un computer tomograf să vedem exact dimensiunea.
Dr. Mihail: Dacă stai în oraș și știi că ai medicul la dispoziția ta oricând, parcă nu-ți vine să te duci la un consult. Când n-ai niciun medic în oraș, dar ai o caravană cu medici care vine și consultă gratuit într-o policlinică improvizată, într-o școală. Oamenii vin la consult, îi întrebi de ce au venit și ei îți răspund că nu se simt rău, nu se simt, n-au nicio problemă, au venit pur și simplu. Și cred că asta e cel mai important lucru pe care îl învățăm aici, faptul că e bine să mergi la medic și atunci când nu te deranjează nimic, pentru că e posibil să descoperi ceva și nu trebuie să-ți fie frică de ceea ce descoperi. Pentru că odată descoperit acel lucru, el nu-ți mai poate face atât de mult rău cum ți-ar putea face dacă îl lași acolo dormant și tu nu știi de el.
Interlocutor: Este o boală genetică în pereții inimii.
Interlocutor: S-au îngroșat
Interlocutor: și o s-o testăm astăzi genetic. Pacientul 40 și ceva de ani.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Care obosea la eforturi moderate.
Dr. Mihail: Ok.
Interlocutor: Și am făcut ecografie. Prima ecograf la vâr
Dr. Mihail: Dar e mișto, nu? Că l-ați descoperit pentru că altfel pacientul acesta ar fi obosit în continuare fără să știe de ce.
Interlocutor: Da.
Interlocutor: Astăzi am avem o pacientă care în urma consultului ecografic am descoperit o ureterohidronefroză la nivelul rinichiului stâng.
Dr. Mihail: Păi și e de spital. E nu așa a înțeles.
Interlocutor: E de spital. E de urgență. I-am scris consult urologic în regim de urgență cât mai repede.
Dr. Mihail: Unde stă doamna bibliotecară?
Interlocutor: Pe a doua încolo. La vreo știe Gabi 50 de m ceva de genul.
Dr. Mihail: Aha. Aici e totul aproape, nu?
Interlocutor: Totul e aproape. Da. Păi 2 km tot satul. Da,
Dr. Mihail: dar satul e făcut pe nisip, nu?
Interlocutor: Da. E de fapt pe un placi un pic la Ai cal în
Interlocutor: Da, da. Sărut mâna. Bine ați venit.
Dr. Mihail: Ce faceți
Interlocutor: aici cu soțul? Cu
Dr. Mihail: Da,
Interlocutor: cățelul, cu
Dr. Mihail: Eu sunt Mihail.
Interlocutor: Sofia.
Dr. Mihail: Îmi pare bine.
Interlocutor: Poftiți.
Dr. Mihail: Ce drăguț e la dumneavoastră aice.
Interlocutor: Bună ziua.
Dr. Mihail: Ce bine miroase.
Interlocutor: Ce curat e.
Dr. Mihail: A, cărți.
Interlocutor: Da.
Dr. Mihail: Și cărțile de ce frumoase și ce organizate sunt.
Interlocutor: Da. Am fost [neclar] o viață.
Dr. Mihail: Cum vă numiți?
Interlocutor: Rugină Sofia. Sunt născută, crescută aici.
Dr. Mihail: V-ați născut aici?
Interlocutor: Da.
Dr. Mihail: Deci puteți să
Interlocutor: Acum 64 de ani.
Dr. Mihail: Ați lucrat la bibliotecă?
Interlocutor: Nu numai. Da. Am
Dr. Mihail: Ce ați mai lucrat?
Interlocutor: Am fost contabil la întreprinderea pe [neclar] până în ’89. S-a îmbolnăvit tatăl meu. A făcut un cancer la plămâni și a trebuit să stau cu ei aici, să am grijă de el. Și apoi în ’92 m-am încadrat la bibliotecă până în 2010 când primarul la acea vreme a zis că nu l-am susținut și a închis biblioteca pur și simplu când am preluat biblioteca ne-a trebuit trei, patru săptămâni să preiau biblioteca iar când am predat-o am încuiat-o și i-am dat cheia primarului. Erau 8000 de volume care au fost băgați în saci, duși, nu știu unde, că s-a reparat căminul și de atunci biblioteca nu s-a mai deschis. Știam
Dr. Mihail: 2010, deci s-a închis biblioteca.
Interlocutor: Da.
Dr. Mihail: Și de atunci nu s-a mai deschis deloc.
Interlocutor: Nu s-a mai Se știa că n-o să se mai deschidă. Ca să te răzbuni pe un om în felul acesta s-a răzbunat de fapt pe tot satul. Eu eram nu eram de neînlocuit. Dar biblioteca trebuia să rămână. Oamenii în vârstă, poșta era alături, nu știau să scrie un mandat, veneau la mine sau se rupea un ban și voiau să-l recupereze. Știau că la mine găsesc o bucățică de scotch. Adică erau niște chestii mărunte, dar sau na, veneau mame care voiau să-și trimată copiii la școală și încercau să întrebe ce să facă. Adică cumva îmi cereau sfaturi.
Dr. Mihail: Cum sunt serile de iarnă aici?
Interlocutor: Ne luăm cina și apoi fiecare. El e cu televizorul, eu citesc, împletesc, cos la mașină, fac chestii, vorbesc cu fetele câteodată când au ele timp și ne vedem pe cameră și timpul trece. Trece mă uit. Da.
Dr. Mihail: Cit și soțul, am văzut că citește.
Interlocutor: Da.
Dr. Mihail: Ne-a povestit mai devreme, mie mi-a povestit că în tinerețe prefera să renunțe la banii de o bere ca să-și cumpere o carte.
Interlocutor: Așa este. Și în copilărie când era tata. Tata era la biserică așa cantor acolo și ne povestea de fiecare dată duminică era o masă foarte specială. Ne așezam la masă, iar el ne povestea evanghelia zilei respective, duminicii respective. Noi stăteam cuminți și ascultam și el citea foarte mult.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Deși era pescar, a citit foarte mult. Da. Și așa eu îmi amintesc că am terminat clasa întâi, a trecut o săptămână, m-a luat de mână și m-a dus la bibliotecă, m-a înscris.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Deci de atunci citesc, citeam și în clasa întâi.
Dr. Mihail: Ce vârstă aveți?
Interlocutor: Opt ani.
Dr. Mihail: Opt ani. Și v-am scris la bibliotecă.
Interlocutor: Da, am terminat clasa întâi.
Dr. Mihail: Cât de frumos.
Interlocutor: Da. Se citea în casă. Aveam frați mei. Eu sunt cea mai mică din familie. Am soră și mai mare cu 12 ani, frate cu 10 ani, lampa în camera aceea lampa partea nu lamp aceea de porțelan, cum erau înainte, lampă cu gaz. Sora mea la Eu eram micuță, dar îmi văd imaginea în ochi. Îmi amintesc. Ea citea cu glas tare ca să auzim toți.
Dr. Mihail: Hm. Da,
Interlocutor: asta era regula serii. Nu era de televizor, nu era lumină, nu era radio. Ce puteai să faci decât să citești?
Dr. Mihail: Da.
Interlocutor: Bine.
Dr. Mihail: Și ați continuat cu obiceiul ăsta până acum? Adică și acum citiți?
Interlocutor: Da, da, da.
Dr. Mihail: Care este experiența cu medicina aici în sat?
Interlocutor: A fost greu și este greu. Întotdeauna a fost greu și asta ne-a făcut să învățăm multe lucruri noi, să ne auto protejăm. N-aveam altă Eu am învățat să fac injecție când tata a făcut cancer.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: pentru că făcea acea morfină și trebuiau făcute și nu puteai
Dr. Mihail: îi făceați dumneavoastră
Interlocutor: îi făceam eu m-a învățat asistenta care era la vremea aia cum se face și așa. Apoi am continuat am mai făcut un fa la copii se făcea polidinul, se făcea știu eu ce se făcea n-am avut perioade când n-am avut nici medic nici asistent chiar perioade de ani.
Dr. Mihail: Acum ce aveți
Interlocutor: acum? N-avem nimic. Avem Avem și doctor, avem și asistent, avem și farmacistă. Doctorul e la Sulina. Trebuie să vină o zi pe săptămână dacă vine și atunci vine două ore.
Interlocutor: Se stă la rând acolo să-și ia rețete fiecare cu boala lui.
Interlocutor: Asistenta a născut. N-avem ce să-i facem.
Dr. Mihail: Asistenta a născut și nu mai Deci este în concediu.
Interlocutor: Este da mai vine, bănuiesc, să facă rețetele, că na, n-are ce să facă. cuvinte din timpul ei. Farmacista a născut și ea în martie la fel. Vine săraca o oră pe zi. Adică așa ne descurcăm. La ceva mai greu. Sunăm imediat la 112. Și
Dr. Mihail: când s-a întâmplat ultima dată să aveți nevoie de medic și ce ați făcut pas cu pas?
Interlocutor: Mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori. Ți-am în cazul lui. Sunt la 112. Ne-au luat la au venit la 2:00 noaptea.
Dr. Mihail: Cum se întâmplă? Puteți să-mi descrieți ce s-a întâmplat atunci, pas cu pas?
Interlocutor: Da. Soțul meu a făcut o criză de epilepsie.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Că după accidentul vascular, după un an de zile făcut și eu n-am știut ce e ea. Am crezut că iar e un accident vascular, habar n-aveam. Și a făcut una după alta trei crize noaptea. Am sunat la salvare, au venit, erau sloiuri pe gheață, pe Dunăre.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Am mers din Sfântul cam ce să zic ore pentru că ne opream la jumate de oră să ocolim sloiurile. Ier
Dr. Mihail: era iarnă?
Interlocutor: Da, era în martie, dar așa așa s-a întâmplat
Dr. Mihail: și era gheață practic
Interlocutor: era erau sloiuri și șalupița aceea nu putea să treacă pe sloiuri. Se oprea ce făcea? Se oprea și se oprea și împingea șoferul, că comandantul navei, împingea cu rangă deoparte și porneam și iar și eram eu cu soțul în
Dr. Mihail: Da.
Interlocutor: El imobilizat la parc. Asistenta era
Dr. Mihail: E o barcă specială a ambulanței.
Interlocutor: Da, este o ambulanță specială care
Dr. Mihail: este aici parcată sau cum face? Vine,
Interlocutor: nu, nu. Sunăm și vine. Sunăm și
Dr. Mihail: De unde vine de regulă?
Interlocutor: De la Tulcea.
Dr. Mihail: Deci vine de la Tulcea o barcă.
Interlocutor: E da, da. vine efectiv nea de aici. Aveam o oră jumate. Face, nu facem mult, dar dacă s-a întâmplat să fie sloiurile acelea, am ajuns la
Dr. Mihail: Deci 2:00 noaptea soțul face o criză de epilepsie. Să la
Interlocutor: făcute cu seară, dar până a venit
Dr. Mihail: Cât a durat? Cât a durat să vină?
Interlocutor: A, două am plecat. A durat, vă dați seama, o oră jumate până a venit, până s-a găsit salvare, că nu suntem singurii care și nu sunt 1000 de salvare în Tulcea care să vină în deltă.
Dr. Mihail: Deci, cât timp a trecut?
Interlocutor: Păi, am plecat la 2:00 și am ajuns la 6:00 dimineață.
Dr. Mihail: A, deci 4 ore dus și până să
Interlocutor: De când a sunat tot p ore am sunat de pe la 11:00 seara.
Dr. Mihail: Ok. Și au venit la 2:00, deci trei, deci ște ore până ajung.
Interlocutor: Au venit ei pe la 1:00, dar până am găsit oameni că n-avea cine să-l ia. Nu era salvarea cu să vină să-l ia cu targa de acasă. Erau paznicii din sat, a trebuit să-l ia. Deci chiar na.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Dar o experiență foarte frumoasă o am eu pe în ani, în 1982. Era un alt gen de salvare. Noi îi spuneam Morga,
Interlocutor: așa am numit-o.
Interlocutor: Așa, deși nu s-a întâmplat să moară nimeni în ea. Care făcea șase ore din Sfântul Gheorghe până la Murighiol.
Dr. Mihail: Cât făcea?
Interlocutor: Ee ore.
Dr. Mihail: Ore de aici până la Murighiol.
Dr. Mihail: Unde acuma face șalupa asta de transport.
Interlocutor: 40 de minute. 50 de minute. Da. Așa. Și am plecat gravidă să nasc la Tulcea și la km 42 pe Dunăre a tras în mal și am născut acolo.
Dr. Mihail: Dumneavoastră ați născut acolo?
Interlocutor: Eu am născut pe fata cea mare care are 44 de ani acum acolo pe Dunăre. Era moașa cu mine. Era moașa cu mine și m-a îmbărbătat și era soțul meu cu mine.
Dr. Mihail: Asta a fost. Ați născut cu moașa și cu soțul pe această barcă de salvare?
Interlocutor: Da, era o barcă cu niște băncuțe așa joase. Deci nu era nimic care să arăteau. Dar te descurci femeile înainte cum nășteau acasă. Asta era.
Dr. Mihail: Uau! Și ați născut în barcă și ați continuat după aia pe a transfer.
Interlocutor: Da, da, da. Eram obligați. Am ajuns la 12. De și la 8:30 am născut la km 44 și la Murighiol am ajuns la 12:00 noaptea cu copilul înfășat deja, dar nu aveam voie să mă întorc pentru că pe mine la Murighiol mă aștepta salvarea terestră și dacă mă întorceam o plăteam pe aceea care a venit după mine.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Și atunci am plecat. Mi-a mi-a părut bine și mie pentru că acolo au luat copilul totuși, l-au să vadă. are tot ce trebuie, e sănătos, e Am stat vreo patru zile acolo în
Dr. Mihail: În sat. Cum se nasc femeile când sunt însărcinate?
Interlocutor: Ia salvarea și pleacă.
Dr. Mihail: Aha. Deci încep contracțiile și le ia salvare.
Interlocutor: Da, da, da, da, da, da. Au fost cazuri și cu elicopterul. Au venit iarna și le-au luat pe
Dr. Mihail: Hm. Elicopterul vine la urgențe majore sau cum se cum se întâmplă?
Interlocutor: pe timp de iarnă mai mult și Da, SMURD-ul vine acum și la ceva puternic, rapid și care are nevoie să ducă, de exemplu, la Constanța în când Tulcea nu au cum să intervină și atunce direct de aici de la Sfântul Gheorghe elicopterul se duce la Constanța.
Dr. Mihail: Cum vedeți inițiativa asta a caravanei cu medici?
Interlocutor: Benefică și le îi mulțumim. Le mulțumim că eu, de exemplu, nu pot să plec. N-am cum, n-am cu cine să-l las.
Dr. Mihail: Hm.
Interlocutor: Doar dacă știu eu am nevoie de un dentist care așa pot să-l las câteva dimineață să plec cu o barcă din aceasta rapidă și să mă întorc cu vaporul, dar așa n-am cum să plec să mă duc să-mi fac Am nevoie să-mi fac eco de merg la endocrinolog. Toate cabinetele sunt program după masă.
Dr. Mihail: Da.
Interlocutor: Și eu n-am cum să mă încadrez. Dacă mă duc cu el, de exemplu, la spital, îl internez, atunci mă internez cu el și încerc să-mi fac investigații în alte părți.
Dr. Mihail: Când mergeți cu el. Ok.
Interlocutor: Da, da, da.
Dr. Mihail: Ați fost și ieri, nu? Ați fost la la școală la?
Interlocutor: Da, da, da, da. Am fost și eu acum doi ani.
Dr. Mihail: Cum a fost?
Interlocutor: Fain. Adică
Interlocutor: Da. E foarte bine. Copiii sunt organizați. Chiar da. Da. Și e foarte mulțumită la un medic să
Dr. Mihail: oameni oamenii din sat cum
Interlocutor: răbdători pentru că știm că nu avem altă variantă și chiar mulțumiți de faptul că vin că vine caravana. Se depistează foarte multe boli pe care, na, habar n-aveam că le avem, analizele făcute, oameni care n-au fost consultați poate jumate de viață. Îi aduce doamna Mira că e voluntară și încearcă să-i convingă să vină. Unii sunt sceptici, dar totuși îi aduce și atunci sunt mulțumit. Asta vreau să zic că mi-a plăcut și mie, că sunt mulți oameni care vin, cu toate că nu au neapărat o problemă pe care s-o simtă, dar știu că trebuie să vină la control și descoperă lucruri pe care le pot rata din timp.
Dr. Mihail: Da, asta este ideal pentru că nu știi ce, mai ales cu vârsta vin toate bolile și la pachet cu anii
Interlocutor: și atunce dacă nici nu te duci nicăieri și e mai greu, v-am spus, e foarte complicat, trebuie să pierzi două zile să te duci la Tulcea la un consult.
Dr. Mihail: Medicii din caravană fiind mobili, vin inclusiv în casele oamenilor cum o să fie astăzi când o să vină la la soțul.
Interlocutor: Da. Au fost și au luat și analizele.
Dr. Mihail: Hm. Aha. I-au luat analize deja
Interlocutor: și urmează să vină să consulte aici.
Interlocutor: Da. C
Dr. Mihail: Când a mai fost ultima dată un medic aici în casă?
Interlocutor: În casă, cred, când s-au făcut vaccinările pentru Covid.
Dr. Mihail: Aha. De mult înseamnă
Interlocutor: 2020.
Dr. Mihail: Da.
Interlocutor: 2021 s-a
Dr. Mihail: I-ați putea recomanda unui copil să rămână aici și dacă da, de ce?
Interlocutor: Eu copiilor mei nu le-am recomandat, așa că n-aș putea să recomand nimănui.
Dr. Mihail: Da,
Interlocutor: nu poți să dai sfaturi din acestea. Fiecare face ce vrea.
Dr. Mihail: Ce credeți că sau ce v-ar plăcea dumneavoastră să știe cineva din București sau din țară despre satul Sfântu Gheorghe?
Interlocutor: Este un loc foarte frumos, foarte liniștit. E un sat foarte plăcut pentru o vacanță, pentru mâncărurile de aici care sunt excelente dacă merg la localnici, nu știu la Am mâncat chiar și am mâncat și la restaurante. Am văzut că mâncarea e foarte bună, dar ideea e că da, oamenii sunt foarte primitori. Viața e frumoasă în Sfântul Gheorghe. Eu spun clar și fără și orice rău care vine să învățăm din răul acela și să găsim și un lucru bun în acel rău. Pentru că
Interlocutor: toate care vin nu trebuie să-l trecem așa și pe fiecare om pe care îl întâlnim să luăm de la fiecare câte ceva.
Interlocutor: Pentru că fiecare rău sau bun omul noi nu putem să-l judecăm, e om.
Interlocutor: Dar poți să înveți și de la acel rău ca să nu faci ca el. Și de la cel bun poți să înveți lucruri bune. Adică și să continuăm viața noastră aici în liniște, în pace, să ne înțelegem unii cu alții.
Dr. Mihail: Am găsit un Sfântul Gheorghe însorit, uscat. Plecăm de aici, dintr-un Sfântul Gheorghe ploios. Se termină sezonul. S-a terminat de fapt sezonul și satul rămâne liniștit, dar optimist. Acești oameni poate n-ar fi aflat despre aceste despre aceste boli pe care le au dacă caravana n-ar fi fost aici și poate că ar fi aflat despre aceste boli doar când era prea târziu. Acum însă nu este prea târziu. Descoperite la timp, așa cum au fost descoperite cu inițierea tratamentului corect și cu urmărire, acești oameni câștigă ani de viață. În cele două zile petrecute în Sfântul Gheorghe, am văzut cum o școală a devenit policlinică și aproape jumătate din sat a trecut pe la medici și am lăsat ceva aici. Am lăsat aici consultații, diagnostice și tratamente pentru oameni până la care nu duce niciun drum. Dar am și luat ceva cu noi pentru că ca orice experiență și aceasta a fost un schimb, iar eu simt că plec cu o părticică din liniștea de aici și cu o bucățică din puterea lor. Puterea de a duce greul și a te descurca singur atunci când nu e nimeni lângă tine. Noi ne-am obișnuit atât de mult cu confortul încât am uitat că și asta se învață, iar eu am învățat asta aici.