Adevărul despre SOMN | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu prof. Florin Amzică

Dr. Mihail: Omule, te salut. Doctor Mihail aici. Bine ai venit la un nou episod Boabe de Cunoaștere. După cum ai văzut, vorbim despre somn, despre ce se întâmplă cu mintea noastră când dormim, dar și despre alte stări mai extreme, despre ce se întâmplă cu creierul când suntem în starea de anestezie generală sau în starea de comă. Și avem onoarea să vorbim astăzi cu probabil unul dintre cei mai tari cercetători din lume care a studiat creierul, studiază în continuare, în profunzime, creierul și aceste stări extreme, somnul, anestezia și coma și care a descoperit lucruri până atunci misterioase din știință. Avem super onoarea să-l avem alături de noi pe profesorul universitar doctor Florin Amzică, profesor de neurofiziologie la Universitatea din Montreal. Înainte de a începe, vreau să mulțumesc UniCredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și iată, ne dă ocazia să întâlnim oameni atât de tari. Domn profesor, bine ați venit la Boabe de Cunoaștere.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bine v-am găsit. Ce faceți?
Dr. Mihail: Bine, mulțumesc. Ați venit din Brașov. Stați în Brașov, nu? Câteva luni pe an și în rest în Canada.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, sunt brașovean la origine și vacanțele le petrecem în Brașov.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și acesta e momentul în care mă aflu în vacanță la Brașov.
Dr. Mihail: Vreau să-i mulțumesc pe calea asta și lui Bogdan Florea care ne-a pus în legătură și iată că atât de rapid de când am vorbit cu Bogdan am și reușit să vă prindem aici și să facem acest podcast. Și am început cu mare curiozitate să cercetez povestea dumneavoastră și am găsit despre dumneavoastră lucruri de genul „Florin Amzică, canadianul de origine română”, ați învățat sau ați… unul din mentorii dumneavoastră este Mircea Steriade și sunt foarte curios să aud de la dumneavoastră personal povestea dumneavoastră, de unde ați plecat și cum ați ajuns să fiți profesor de neurofiziologie în Canada.
Prof. Dr. Florin Amzică: Totul s-a întâmplat în 1990, când profesorul Mircea Steriade, la vremea respectivă în vârstă de 66 de ani, s-a reîntors pentru prima oară după 1968 în România, deci după alți 22 de ani, [oftat] și a venit în vizită. A dat o conferință la Spitalul 9, cum se numea la vremea respectivă, și cu care eu lucram în colaborare. La vremea respectivă eram inginer, absolvisem Facultatea de Automatică la Institutul Politehnic din București și lucram la Institutul de Cercetări Electronice, într-un laborator de electronică medicală, și aveam colaborări cu Spitalul 9, lucram pe aparatura de neurologie, neurochirurgie…
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și am fost și eu invitat la conferința respectivă. Și dintr-o, dintr-o serie de întâmplări l-am cunoscut pe profesorul Steriade, care a mărturisit după aceea că a văzut ceva… ă, [oftat] greu de explicat. Probabil pentru asta o să fie o altă Boabă de cunoaștere. Și m-a întrebat dacă nu vreau să studiez cu dânsul…
Dr. Mihail: În Canada.
Prof. Dr. Florin Amzică: În Canada. Și ideile mele erau altele în momentul acela, în 1990, dar în câteva luni am ajuns la concluzia că este o opțiune foarte interesantă. [oftat] Și deci am acceptat până la urmă bursa pe care dânsul mi-a oferit-o și m-am dus în Canada și am studiat, am reluat studiile practic de la aproape zero, [oftat] și după cinci ani mi-am dat și doctoratul în neurofiziologie. Și după care am mai urmat o perioadă, un stagiu de specializare și în alți doi, trei ani am ajuns profesor… s-a oferit poziția de profesor alături de profesorul Steriade în aceeași universitate în orașul Quebec din Canada, unde dânsul fondase acel mitic și binecunoscut laborator de neurofiziologie. Mi-a făcut loc și mie după aceea cu condiția să mă demarc și să ies din urmele lui și să găsesc un domeniu propriu. Restul e istorie.
Dr. Mihail: Măi, Steriade a fost unul dintre cei mai mari, să zic, oameni de știință români, probabil, dar mulți oameni nu-l cunosc. Dacă puteți să ne spuneți foarte pe scurt așa ce a făcut el, prin ce s-a remarcat și cum ă… cum a fost pentru dumneavoastră să fiți… să, să vă fie mentor?
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci, în primul rând o mică rectificare. Mircea Steriade este unul dintre cei mai mari oameni de știință din lume pe domeniul neurofiziologiei. Era deja, la vremea respectivă, era extrem de cunoscut peste tot în lume, mai puțin în România. Când m-am dus la acea conferință, nici eu nu știam absolut nimic despre dânsul, pentru că traversase acea perioadă de interdicție comunistă de a face publicitate românilor plecați definitiv din țară. Deci el era practic necunoscut. Mai avea câțiva colegi cu care lucrase pe vremuri la Institutul de Neurologie care mai știau de dânsul, dar în general era necunoscut. Și după ce ne-am întâlnit, mi-am dat seama de anvergura și de renumele său. De altminteri, în momentul în care mi s-a oferit acea bursă de către profesorul Steriade, am devenit destul de rapid invidia multora care ar fi dorit să studieze cu dânsul, și când vorbesc de multora, nu din România, ci din lumea largă…
Dr. Mihail: Care postulau în fiecare an.
Prof. Dr. Florin Amzică: …care postulau în fiecare an și care, evident, nu puteau să primească un loc. Asta într-un fel m-a și obligat, și profesorul Steriade era [oftat] o personalitate extrem de complexă și bogată. În general, complexitatea și bogăția merg mână în mână. Ă, era un om extrem de riguros și un muncitor cum nu mai văzusem până la momentul respectiv. Și a fost o școală. Nu puteai să rămâi în preajma dânsului fără să imiți sau să emulezi ceea ce el radia. Și în același timp era o, o capacitate intelectuală deosebită. Era un om cu care nu numai că se putea, dar se discutau absolut orice fel de subiecte. Plecând de la muzică, studiase pianul, și pe coordonatele acestea ne-am regăsit în, în mod foarte plăcut. Era un cititor avid de literatură, de literatură politică, de beletristică. Tot ce era uman îl interesa. Era, evident, în domeniul lui era absolut de ne-… ă, de ne-… de neîncurcat. Nu puteai să-l prinzi cu cioara vopsită pentru nicio frântură de frază. Totul se justifica, totul se ținea, totul avea un raționament. În general plecat de la o cunoaștere exhaustivă a literaturii de specialitate.
Dr. Mihail: Și pe această muncă extrem, extrem de asiduă…
Prof. Dr. Florin Amzică: Da.
Dr. Mihail: Care au fost să zic descoperirile principale ale profesorului Mircea Steriade și după aceea o să vreau să vă întreb cu ce v-ați desprins dumneavoastră de sub tutela lui și cu ce… care, care au fost acele descoperiri pe care dumneavoastră le-ați adus în lumea științifică. El a fost cel care, de exemplu, s-a ocupat foarte mult de somn. Și de fapt asta a devenit marca…
Prof. Dr. Florin Amzică: Principală de interes a dânsului. Și cine se ocupă de somn, în general, mai devreme sau mai târziu, cade și peste domeniul epilepsiei.
Dr. Mihail: Și, și aici avea contribuții deosebite.
Prof. Dr. Florin Amzică: Somnul… a fost cel care a evidențiat și a adus în fața lumii importanța oscilațiilor ă… electrofiziologice, deci a variațiilor periodice pe diferite frecvențe, deci la diferite ritmuri, ale activității cerebrale în timpul somnului.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și ăsta a fost domeniul în care am fost invitat în momentul în care am ajuns la dânsul în laborator. În afară de asta, a avut niște contribuții deosebite în domeniul epilepsiei, unde a subliniat și a luptat pentru recunoașterea dominanței corticale, deci a rolului cortexului cerebral în generarea și în declanșarea crizelor epileptice. La vremea respectivă erau două teorii care se cam băteau cap în cap.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și dânsul a indicat în mod corect, după câte știu eu încă astăzi, importanța cortexului. Deci somn, epilepsie, ăștia au fost caii de bătălie ale… ai profesorului Steriade. În care m-am format și eu, și în momentul în care a trebuit să îmi caut un drum…
Dr. Mihail: Bine, drumul era prevăzut…
Prof. Dr. Florin Amzică: …nu neapărat să se depărteze de aceste subiecte, dar să marcheze o contribuție nouă. Ă, până la momentul respectiv lumea se ocupa doar de rolul celulelor neuronale. Neuronii erau singurul element, singura celulă care merita să fie studiată în creier.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și cu ei se explicau absolut toate fenomenele. Se explicau… când zic se explicau bine sau rău, că explicațiile pot fi bune sau rele. Și dintr-un joc al hazardului… ă, în momentul în care eram la răscrucea acestor drumuri și a căutării propriei căi, am observat că celulele gliale, care sunt partenerul de existență a neuronilor în creier, ă, au și ele o componentă și o activitate interesantă.
Dr. Mihail: [oftat]
Prof. Dr. Florin Amzică: Am fost ajutat de faptul că în timpul stagiului la profesorul Steriade dobândisem niște tehnici de analiză puțin mai avansate și care mi-au permis să aduc în atenția literaturii rolul posibil al celulelor gliale. Pot să spun și ca un amuzament că la vremea respectivă profesorul Steriade a fost extrem de sceptic, puțin nemulțumit că îmi iau această cale. Nemulțumit în sensul că mi-a spus că o să-mi rup gâtul…
Dr. Mihail: Și că este o cale care a fost abandonată de mult.
Prof. Dr. Florin Amzică: Că s-a stabilit de mult că celulele gliale nu sunt importante. Existau motive pentru asta, dar pentru că tehnica și tehnologia avansase, am putut să demonstrez… bine, n-am fost nici primul, nici singurul care ă… în vremea respectivă erau mai mulți care începuseră să se ocupe de celule gliale și până la urmă s-a dovedit că ele au o activitate extrem de importantă, distinctă, ă… că lucrează în colaborare cu celulele neuronale și de atunci se vorbește despre dialogul neuron-glie, și deci asta a fost calea pe care m-am angajat eu. Pe urmă nu mi-a prea ajuns nici această plapumă și am început să integrez în acest binom ă, un alt element, care este cel al circulației sangvine în creier. Și acuma se vorbește despre triada neuron, glie și sânge.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: În activitatea electrofiziologică a creierului.
Dr. Mihail: L-ați mulțumit în final pe profesorul Steriade după ce ați, să zic, ați bifat anumite descoperiri în…
Prof. Dr. Florin Amzică: Pot să știu eu ce a fost în sufletul dânsului? Ă, eu aș spune că da, pentru că la un moment dat, deși cum vă spuneam, inițial era extrem de sceptic, după câteva articole publicate și-a dorit să publicăm împreună pe noul subiect.
Dr. Mihail: Ceea ce s-a și întâmplat.
Prof. Dr. Florin Amzică: O dată. Și de aice trag concluzia că ă… s-a apropiat și a fost de acord cu noua cale. De altminteri asta este o, un comportament și sunt evenimente care s-au întâmplat de multe ori în cercetare în general, dar în cercetarea medicală este foarte cunoscut că oameni cum a fost John Eccles, Sir John Eccles, care a luat și premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, și care a împins electrofiziologia și cunoașterea creierului foarte departe… la un moment dat, cu mulți ani în urmă, a negat existența inhibiției în creier.
Dr. Mihail: Și a luptat împotrivă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci a devenit un element, să zicem, conservator sau conservativ.
Dr. Mihail: Știți ce mă bucură pe mine foarte tare și vreau să fac o paranteză, este că, de exemplu, unele dintre cele mai populare materiale pe care le avem noi, și în format scurt și în format lung, sunt materialele despre somn. Și cred că cel mai popular material pe care îl avem postat vreodată, care a strâns peste 10 milioane de vizualizări, e un material în care vorbesc despre cum noaptea creierul se curăță prin acest lichid, lichid glimfatic, și cât de important este să-i dai timp să se curețe. Și acum am ocazia să stau la masă cu unul dintre, să zic, cercetătorii principali care a descoperit această glie și rolul ei și a pavat acest drum înspre înțelegerea acestui mecanism prin care creierul se curăță.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Deci întrebarea pe care dumneavoastră probabil vreți s-o puneți este la ce ne servește somnul?
Dr. Mihail: Exact. Aici, aici, aici ajungem cu acest podcast.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Și aice se pot da tot felul de răspunsuri. Cel mai simplu, la care sper să nu ne oprim, este acela că din moment ce există înseamnă că servește la ceva. Deci tipul de răspuns teleologic: dacă există, înseamnă că are un scop. Dar asta nu este suficient.
Dr. Mihail: De acord.
Prof. Dr. Florin Amzică: Pe urmă s-a spus multă vreme că în timpul activității, să-i spunem diurne, adică în timpul zilei, creierul acumulează oboseală și ca orice om, nu-i așa, și creierul este poate un om, ar avea și el nevoie de puțină odihnă. Și asta a dus la o teorie care făcea lumea să creadă că în timpul zilei creierul lucrează, iar în timpul nopții creierul doarme, se odihnește.
Dr. Mihail: Da. [oftat]
Prof. Dr. Florin Amzică: Ei bine, teoria asta a fost până la urmă demistificată și combătută chiar de noi și chiar cu una din descoperirile noastre.
Dr. Mihail: [icnet]
Prof. Dr. Florin Amzică: Și până la urmă s-a demonstrat, și noi am demonstrat asta în mod foarte clar, că în timpul somnului creierul este foarte activ.
Dr. Mihail: Deci nu e o pauză, nu se schim-…
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu este o pauză. Singura pauză definitivă este moartea, și singura anticameră a acestei pauze este coma, în anumite forme ale ei. Dar până să ajungem acolo, odihnă nu există. Și până la urmă ceea ce am demonstrat noi, și ne bucurăm de… și susținem această descoperire, este că somnul este un proces activ, cu reguli diferite față de cele ale stării de veghe, deci a celei în care suntem treji, dar este un sistem în care el își găsește o modalitate de a fura în mod echilibrat odihnă.
Dr. Mihail: Dar niciodată nu rămâne într-o stare din aceasta de inactivitate.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și dacă ne întoarcem la acel scop al existenței somnului, putem spune că și această stare activă a creierului în timpul somnului își are rolul ei. Se știe foarte bine, dintr-o comă profundă și prelungită, trezirea este complicată și durează. Și când zic durează, poate să dureze zile, poate să dureze ore și revenirea este graduală și nu…
Dr. Mihail: Răspunde la un semnal. Nu e ca în filme, cu alte cuvinte.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și de aceea, în timpul somnului, în care se presupune că persoana noastră trebuie să supraviețuiască la tot felul de situații, inclusiv, povestesc eu în cursurile mele, dacă intră un leu în încăpere…
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Trebuie să ne trezim repede și să reacționăm repede, să ne luăm picioarele la spinare cât se poate de repede, pentru că dacă nu, specia dispare. Deci somnul ne asigură de această… acest mod de standby.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dacă pot să folosesc termene englezești, în care creierul e pregătit la un stimul serios să reacționeze și să intre în stare de veghe foarte rapid. Dacă s-ar odihni așa cum s-a presupus multă vreme, într-o stare din asta complet inactivă, pericolul n-ar putea fi evitat repede și specia ar fi în pericol. Și noi trebuie să ne gândim că noi provenim din niște specii care nu au trăit totdeauna la bloc, într-un dormitor confortabil. Strămoșii și predecesorii noștri animali au trăit în condiții mult mai grele de supraviețuire, iar somnul noi l-am moștenit de la aceste specii. Deci moștenim toată comportarea care se asociază.
Dr. Mihail: Momentul acela când noaptea… mi se întâmplă rar, dar mi se întâmplă să intre fiica mea în dormitor pentru că a avut un coșmar la 2:00 noaptea și vine și zice: „Tati, iar am visat urât.” Eu sunt în picioare într-o secundă, dintr-un somn profund. Eu sunt în picioare într-o secundă. Ă, nu pentru că am eu abilități speciale, ci pentru că creierul meu așa e construit din, să zic, moștenirea pe care o avem de-a lungul să zicem sutelor de mii de ani.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Este unul din exemple, deci nu este leul, este fiica pe care o iubiți, bănuiesc, și pentru care trebuie să fiți gata în fracțiunea de secundă. Nu v-ar reproșa nimeni dacă v-ați trezi într-o secundă.
Dr. Mihail: Dar nici două ore nu e acceptabil.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ok.
Dr. Mihail: Deci avem acest… creierul stă pregătit să se trezească în caz de alertă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și această stare de pregătire este… ă, se bazează pe starea asta pe care noi am descoperit-o, de oscilație lentă.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Care domină somnul, da? Care este o oscilație care revine. Fiind o oscilație înseamnă că este o trecere între două faze și ea se întâmplă cu o anumită frecvență. Frecvența asta este în jur de un ciclu pe secundă.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și ea constă de fapt din două faze. Această oscilație, o fază în care creierul este puțin reactiv, deci răspunde doar la stimuli foarte intenși, dar în general este faza de odihnă, și ea durează în jur de jumătate de secundă.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: După care urmează noua fază în care creierul devine activ și este mult mai pregătit să răspundă la stimuli.
Dr. Mihail: Dar asta se întâmplă în fiecare secundă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și în fiecare secundă noi oscilăm între o stare, să spunem, de odihnă și o stare de activitate.
Dr. Mihail: În fiecare secundă în care dormim suntem pe jumătate, jumate de secundă în odihnă, jumate secundă activi.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact.
Dr. Mihail: Ăsta e mecanismul creierului de a se apăra de pericole.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Dovadă este că în momentul în care suntem într-o comă profundă, asumăm doar starea de… jos se numește, starea care este departe de pragul de excitabilitate și în care răspunsul este imposibil sau extrem de greu de obținut și chiar dacă se obține, el nu se poate perpetua, nu se poate susține. Și atunci asta este starea de comă. În care mecanismele, celelalte mecanisme fiziologice ale creierului sunt… intră în pauză. Sunt multe lucruri care încep să diminueze, care își diminuează disponibilitatea și degeaba vine un stimul și încearcă să le activeze, creierul nu va răspunde la ele. Ori în timpul somnului această alternanță între, să-i spunem inactivitate și activitate, producându-se în mod spontan… Deci este o oscilație care se produce printr-un mecanism de autoținere.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Care este propriul… propriul zonei corticale. Cortexul este, ca să spunem așa, stăpânul creierului și acest cortex trece din această stare alternativă și de asta el este tot timpul… mașinăria este pregătită, ea e încălzită.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Pe vremuri era o glumiță cu cei care voiau să facă economie de electricitate și spuneau, la sonerie scriau: „sunați, ies eu din cinci în cinci minute”. Exact asta se întâmplă și aici. Spune: „nu sunați… din secundă în secundă verific”. Verific! Și ăsta este procesul care se întâmplă. Și această oscilație a fost descrisă pentru prima oară la noi în laborator.
Dr. Mihail: Cât de tare! Cum puteți să-mi descrieți momentul acela? A fost un moment de „Aha!” când ați descoperit această oscilație sau a fost o descoperire graduală?
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu, a fost un moment „Aha!”. A fost un moment de… s-a datorat unei schimbări a paradigmei, dacă pot să explic cuvântul paradigmă, a modului de a lucra.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și care poate a venit din firea mea diferită. Sunt probabil o fire mai contemplativă, spre deosebire de ce fusesem învățat la vremea respectivă, că toate lucrurile sunt… se provoacă. Deci trebuie să lucrezi în, la fel, în așa fel încât să provoci mașinăria. Eram mai degrabă cel care ziceam: „Stai s-o urmărim puțin, să vedem ce face.”
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Provocând-o, n-o lași să facă ceea ce ea ar face în mod spontan.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Urmărind-o, am lăsat-o să facă și… e bizar de spus, dar la vremea respectivă se lucra într-un mod atât de intensiv încât practic în două secunde trebuia să faci ceva, și în două secunde această oscilație produce doi cicli. Dacă vezi doar un ciclu, nu-ți dai seama că e vorba de oscilație. E, când vezi doi cicli, deja îți pui niște întrebări.
Dr. Mihail: Și deci a fost întâmplarea acestei schimbări de paradigme în care într-o zi noi lucram de o vreme în cortex și în timpul somnului… și în timpul somnului subiectului, nu al nostru. Da. Și lucram și eram foarte interesați de alte fenomene și la un moment dat mi s-a părut mie că ar fi mai bine să-l lăsăm puțin să se odihnească. Și lăsându-l să se odihnească, el și-a dat drumul și a făcut ceea ce ar face el în… ce face el în mod spontan.
Dr. Mihail: Și în momentul respectiv am văzut această oscilație… evident, am crezut că este un artefact, de am consultat, ne-am uitat la ele. A fost, a fost extrem de plăcut momentul și angoasant. Evident, ne-a fost frică să nu fie probleme de aparatură care generează artefacte, oscilația fiind extrem de stereotipată. Și pe urmă, evident, am trecut prin acel moment în care ne-am întrebat: „Bun, am văzut noi chestia, dar cum se face că în 50 de ani de când se face electrofiziologie n-a observat-o nimeni?”
Dr. Mihail: Hm. Păi și de ce n-a observat-o nimeni?
Prof. Dr. Florin Amzică: Asta trebuie întrebați cei care n-au observat-o. Adică nu se poate. Dar pe urmă ne-am întors și ne-am uitat la [sforăit] manuale, la cărțile de referință și unde erau descrise activitățile din timpul somnului și într-adevăr oscilația se vedea. Ok.
Dr. Mihail: Doar că se vedea, fusese studiată sau nu fusese studiată?
Prof. Dr. Florin Amzică: Electrofiziologia până la vremea respectivă se reducea la activitatea de electroencefalogramă.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Care este o expresie foarte globală a activității cerebrale și amestecă activitatea corticală cu alte structuri, plus în filtrele, plus în problemele tehnologice legate de ea, și… a, se vedea, dar nu suficient ca cineva să bănuiască că e ceva serios.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Noi lucram la nivel intracelular. Deci, cu alte cuvinte, noi măsuram, înregistram câte un neuron. Intram cu un electrod în neuron. Ca să se înțeleagă dificultatea tehnicii: un neuron are un diametru de 10 microni.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: 10 microni este a suta parte dintr-un milimetru.
Dr. Mihail: Deci a suta parte dintr-un milimetru…
Prof. Dr. Florin Amzică: În diametru. Imaginați-vă o mică sferă, o biluță.
Dr. Mihail: Și cu ce intrați? Adică cum intrați?
Prof. Dr. Florin Amzică: Intram cu un electrod special construit din sticlă, ă, fabricat, să zicem, cu o tehnologie nu complicată pentru că le fabricam în laborator, dar trebuia să știi să-l fabrici. Trebuia să ai aparatura electronică necesară, să fie suficient de sensibilă. E o tehnologie cu totul deosebită care a fost folosită extensiv pentru prima oară și la mare calitate în laboratorul doctorului Steriade și la vremea respectivă erau două-trei laboratoare în lume care foloseau această tehnică în preparațiile in vivo.
Dr. Mihail: Adică într-un creier…
Prof. Dr. Florin Amzică: Viu în integritatea lui. Pe alături erau cei care lucrau in vitro, în felii. E, acolo tehnica intracelulară era mult mai simplă de făcut, dar și rezultatele erau mult mai slăbuțe pentru că acea tranșă de fapt este o preparație extrem de comatoasă, între viață și moarte.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Deci ăsta ne-a permis, de exemplu, să vedem exact un neuron ce făcea. Și acest neuron oscila. Era o oscilație care crăpa ochii, urla.
Dr. Mihail: M-hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: A fost un strigăt de eliberare a acestei oscilații: „În sfârșit am fost văzută!”. Dar, cum v-am spus, am avut toate îndoielile și care au fost bune, productive, pentru că au pus întrebări, am răspuns la întrebări și așa oscilația a devenit un fenomen interesant care este extrem de apreciat în ziua de astăzi.
Dr. Mihail: Ce… ce altceva se mai întâmplă în creier când dormim? Care, care sunt procesele acelea active și indispensabile pe care creierul le execută noaptea?
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci, în primul rând trebuie spus, somnul normal, somnul fiziologic din cel, să zicem de noapte, dar și ziua se poate dormi evident, conține două faze importante. O fază este cea a somnului cu unde lente, care este faza de somn majoritară într-o noapte de somn. Deci ne petrecem cam, din opt ore de somn, cam 6 ore în somn cu unde lente, și care unde lente sunt dominate și organizate, controlate de această oscilație lentă pe care am descris-o. Și mai sunt în total vreo o oră jumate, două ore în somn, pe care o petrecem cu somn numit somn paradoxal. Se mai numește și somn REM sau cu mișcări oculare rapide. Și care de ce se numește paradoxal? Pentru că ăsta este termenul bun… este pentru că din punct de vedere electrofiziologic, deci când se măsoară electroencefalograma, ea arată exact ca electroencefalograma din starea de veghe, deci când suntem activi, când procesăm informație, când ne comportăm cum sper noi în acest moment și cei care ne urmăresc de asemenea. Și deci EEG-ul este de ne-… ă, de nediscernat între veghe și somnul paradoxal.
Dr. Mihail: E ca și cum ai fi treaz, dar în somn.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dacă te uiți la EEG, nu știi dacă persoana respectivă e trează sau doarme.
Dr. Mihail: Adică atât de… atât de identice sunt.
Prof. Dr. Florin Amzică: Identic. Exact. Dar din fericire, în somnul paradoxal sunt alți parametri care ne ajută să îl identificăm. Și acești parametri sunt activitatea musculară.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: În timpul somnului paradoxal suntem paralizați, deci se înregistrează ceea ce medical se numește o atonie, lipsa tonusului muscular. Și tot în somnul paradoxal apar acele mișcări oculare rapide, se numesc și sacade, care definesc somnul paradoxal.
Dr. Mihail: Există…
Prof. Dr. Florin Amzică: Care nu există în timpul stării de veghe.
Dr. Mihail: Da. Există vreo explicație pentru aceste mișcări oculare din…
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, bineînțeles. Din echilibrul structurilor ă… care interacționează în creier în timpul somnului. Există o eliberare a ă… anumitor mușchi.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Aice probabil că n-am fost suficient de precis când am vorbit despre atonie. Atonia se manifestă doar la nivelul mușchilor axiali.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar există anumiți mușchi, printre alții cei oculari, care nu sunt în stare de atonie și care permit mișcările oculare. Acuma știu că vom ajunge la acest subiect și în mod tradițional, și adevărat încă, starea de somn paradoxal este asociată cu prezența viselor.
Dr. Mihail: Atunci visăm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Atunci visăm. Și asta este, cred, bine și solid demonstrat. Și aceste vise în general sunt niște vise cumva paradoxale sau bizare. Hai să le spunem bizare.
Dr. Mihail: Sunt visele în care începi prin a visa că te trezești, te dai jos din pat, deschizi ușa dormitorului și în fața ta se află o scară inexistentă în casa ta. Urci trei trepte și pășești pe lună.
Dr. Mihail: Deci este complet bizar, complet rupt de realitate. Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Acesta este somnul. Este visul care se întâmplă în somnul paradoxal.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și… dar asta e conținutul ideatic.
Dr. Mihail: Aur… acest conținut are vreo semnificație măcar bănuită, dacă nu încă demonstrată?
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. În general visele se spune că… acuma depinde și pe cine întrebați, că sunt diverși… diverse persoane și diferite specialități care s-au ocupat de vise. Oamenii puțin mai serioși sunt psihologii, și ei în general prin experiențe au dovedit că absența viselor produce anumite stări de conflict sau de tensiune psihologică și au concluzionat deci că visurile… visele sunt necesare tocmai pentru dezamorsarea acestor tensiuni psihologice. Asta dacă întrebați un psiholog, da. Ă… dacă întrebați persoane care sunt certate cu știința, o să vă spună că aceste vise vă prezic viitorul.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Este fals. Niciun vis nu prezice viitorul. După cum știți, în viață există hazardul și, bineînțeles, că prin hazard, din când în când ce visăm se poate și întâmpla.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Majoritatea timpului nu se întâmplă, dar pentru că nu se întâmplă, nu reținem.
Dr. Mihail: Când însă se întâmplă, imediat ne aducem aminte și atunci venim cu aceste idei crețe și complet greșite că visele ar prezice ceva. La fel de adevărat, și ne înscriem din nou în problema tensiunilor și care se dezleagă sau care se liniștesc în timpul visului. Ă, de multe ori o tensiune este datorată unei aprehensiuni… nu știu dacă pot să spun termenul ăsta, unei frici, a unei temeri de ceva care s-ar putea întâmpla și această temere va apărea posibil în somn. Da, dar dacă avem o temere, știți cum e vorba, de ce ți-e frică, nu scapi. Deci probabil că ți-e frică pentru că fenomenul respectiv are probabilitate mare să se întâmple cândva în viitor.
Dr. Mihail: Hm. [râsete]
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Și dacă până la urmă chiar se întâmplă, e, iată visul care a prezis. Nu, este tensiunea internă, posibilitatea noastră de a prezice sau de a fi preocupați de un subiect care până la urmă aduce subiectul. Nu ți-e frică de ceea ce nu cunoști.
Dr. Mihail: Da. Există această noțiune de „terapeut biologic nocturn” și e așa, e o teorie care e simplificată. Ne spune că noaptea noi de fapt ne rezolvăm aceste probleme. Dacă avem aceste tensiuni, probleme, lucruri nerezolvate, ele în timpul acestui somn paradoxal se rezolvă și noi ne trezim mai odihniți. Cum e și vorba aceasta, „sleep on it”, cum zice, să zic, americanul, sau noi cum îi spunem, „noaptea e un sfetnic bun”. Adică mai bine ai o decizie greu de luat, n-o lua acuma, dormi peste ea și o să fie mai clare lucrurile noaptea. Chiar se rezolvă aceste probleme noaptea?
Prof. Dr. Florin Amzică: Se poate întâmpla să se rezolve, pentru că o problemă care te preocupă, da, la o problemă care te preocupă te gândești și te gândești, când ai un moment liber, te gândești cu repetiție. E posibil ca de multe ori să nu găsești nicio soluție.
Dr. Mihail: Uneori nu există soluție.
Prof. Dr. Florin Amzică: Eu dacă vreau, de exemplu, în următoarea oră să zbor la lună, puteți să mă lăsați să mă culc oricât ați dori, nu se va întâmpla. Deci sunt probleme fără soluții și sunt probleme cu soluții, care prin abordare repetată și prin privire sub diferite unghiuri, până la urmă soluțiile apar. Hm. Starea de somn fiind o stare care produce odihna, care, cum spuneam, dezamorsează tensiuni, creează o situație favorabilă pentru găsirea unei soluții și se întâmplă, dar nu e obligatoriu. O să vă spun chiar că mai nou există teorii… plecasem de la întrebarea „De ce dormim?”
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Am răspuns cu niște aspecte. Mai nou, sunt tot felul de teorii. Ă… se spune, se vorbește foarte mult de întărirea memoriei în timpul somnului.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și există niște elemente experimentale care pot susține asta. Suntem departe de demonstrație, dar să, să presupunem că acest lucru ar fi adevărat. Ei, în momentul în care cineva doarme și memoria s-ar întări, eu propun studenților mei să nu mai învețe pentru examen ziua, adică să citească, să-și facă notițe, să repete și așa mai departe, doar să se ducă la culcare. Deci au ascultat cursul, după care să se culce, cât să doarmă până la examen și la examen să vină să vadă dacă memoria a fost atât de bine întărită și fixată încât sunt capabili să opereze.
Dr. Mihail: A încercat vreunul dintre studenții dumneavoastră să facă asta?
Prof. Dr. Florin Amzică: Mă îndoiesc, pentru că în general trec la examen. Nu, evident că nu, este o glumă pe care o fac cu studenții, dar e o glumă care are un sâmbure de adevăr și prin raționament îți dai seama că asta nu funcționează. Sunt totuși, într-adevăr, aceste studii experimentale în care studenți împărțiți în două… două grupe randomizate au un timp de a învăța un text, după care unii sunt privați de somn, alții dorm și cei care dorm au rezultate mai bune. De aici probabil că vine și această teorie că noaptea se consolidează memoria.
Dr. Mihail: Exact.
Prof. Dr. Florin Amzică: Teoria de fapt vine din altceva. Ea vine din înregistrările electrofiziologice profunde și în aceste activități… De exemplu, în momentul în care noi am descris oscilația aceea lentă, imediat s-a speculat că de fapt stările de activitate, acele jumătăți de secundă în care creierul este activ, servește tocmai la recitirea… e ca un fel de server din ăsta care periodic își citește toate discurile dure ca să nu rămână…
Dr. Mihail: Bun. Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Asta e analogia.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Uităm, calculatorul a fost făcut după creier. Da, asta este realitatea. Oamenii de știință au început să zică acuma: „da, dacă avem calculator, înseamnă că creierul funcționează precum calculatorul.” Deci gândirea inversă și nu… nu este așa. Da. Calculatorul imită creierul și faptul că un calculator face niște lucruri este pentru că așa s-a găsit soluția tehnologică. Nu înseamnă că și creierul folosește acea soluție tehnologică.
Dr. Mihail: Dar în momentul de față, și probabil că nu știm încă cu precizie dacă într-adevăr în timpul somnului ne recitim gândurile sau le consolidăm sau…
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact, nu se știe. De altminteri a apărut și teoria contrară, care spune că în timpul somnului aceeași activitate ciclică pe care am descris-o este cea care selectează și distruge sinapsele care nu sunt utile. Cu alte cuvinte, în timpul zilei, să spunem, cineva care e puțin mai obsesiv merge, se plimbă pe stradă și înregistrează toate plăcile de înmatriculare care trec pe lângă… [oftat] și ce ar însemna ca acele plăci, toate, să fie înmagazinate în memoria noastră? Probabil că am înnebuni pentru că a doua zi am lua-o de la capăt și am adăuga altele. Se știe clar că acest fenomen nu se poate întâmpla. Nu putem să le reținem.
Dr. Mihail: Și există această prioritate ca noaptea acea memorie să se distrugă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Deci asta e teoria care spune acest lucru. Problema este că ar trebui să ni se explice și cine este cel care decide că un lucru este semnificativ și trebuie să rămână și alt lucru nu e semnificativ și trebuie șters.
Dr. Mihail: Păi, probabil că creierul.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar pe ce criterii, nu? Adică pe ce criterii? Exact. Exact. Exact. Ori în general avem o viață destul de cu sens noi, și în general cam reținem ce ne trebuie și cam uităm ce nu ne trebuie. Da. Din ce știu eu, există două lumi diferite. Este lumea experimentală care merge la nivel de chițibuș și găsește tot felul de mecanisme care ar putea explica, și este lumea clinică, unde de fapt se verifică toate aceste teorii.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și deocamdată lumea clinică n-a putut să confirme niciuna din aceste teorii și eu cred că încă nu știm cum funcționează memoria și, fac și eu pe conservatorul ajuns la o anumită vârstă, probabil că nu vom ști niciodată, dar poate că se va afla. Ținem această variantă deschisă. Ceea ce este cert, pentru că ați evocat acel experiment cu cele două grupe de studenți, somnul este un fenomen de odihnă.

Prof. Dr. Florin Amzică: …Eu când folosesc termenul de odihnă în contextul unei astfel de discuții, mă refer la niște procese fiziologice. Putem să mergem la detaliu și la nivel de ciclu Krebs în creier. Modul în care anumite substanțe sunt consumate, sunt metabolizate, sunt refăcute, se recreează rezervele de glicogen în celule, mitocondriile își refac rezervele de energie și așa mai departe. Deci până la acel nivel se poate merge. Și astea sunt procese care se întâmplă în timpul somnului.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Probabil datorită acelei perioade de liniște, de inactivitate în care neuronii lucrează mai puțin acea jumătate de secundă la fiecare secundă.
Dr. Mihail: Deci se, se odihnește creierul, nu atât de mult pe cât credem, nu alea opt ore, mai puțin, dar tot are momente de odihnă. Totuși, revenind la somnul paradoxal, care ar putea fi… care e supoziția rolului său? Adică, dacă m-am pus să dorm, eu am… mă aștept ca alea opt ore creierul meu să stea în liniște, nu să-și facă de cap ca și cum aș fi treaz. Adică mai bine sunt treaz decât să fiu în acel somn REM sau somn paradoxal. Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci răspunsul, cum vă spuneam, îl pot da mai multe specialități. Una este acea necesară dezamorsare a tensiunilor psihologice și asta rămâne un lucru care e greu de combătut. Ă… în mod bizar o să vă dau un răspuns care mie mi-a plăcut foarte mult în momentul în care l-am citit. Este un alt om de știință major în neurofiziologie, întâmplător, un prieten al fostului profesor Steriade. Se numește Rodolfo Llinás. Acuma a ajuns și el la o vârstă respectabilă, a trecut de 90 de ani, dar este în continuare profesor la New York. Și el a avut o idee. Este un om de idei…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Mai puțin de date, deși are și date din când în când, dar are idei deosebite. Și el a spus următorul lucru: diferența între somn cu unde lente și, dar mai ales între somn paradoxal și starea de veghe… în timpul stării de veghe, deci când suntem treji…
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ceea ce noi gândim, ceea ce noi percepem, ceea ce noi procesăm ca informație este nemijlocit ceea ce ne… ă… produce, ceea ce ne stimulează din mediul înconjurător.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ceea ce e o banalitate, asta știe toată lumea.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ă… dar noi știm foarte bine, creierul are o capacitate a lui intrinsecă, și asta pare să fie atributul ființei umane, de a produce gânduri.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Noi suntem cei care putem să ne imaginăm inimaginabilul. Noi putem să ne imaginăm foarte bine cum este viața pe planeta Jupiter.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deși nimeni n-a fost acolo, nimeni probabil nu va ajunge într-un viitor previzibil, dar creierul nostru poate să ne spună că la prima intersecție pe Jupiter se găsește o alimentare Lidl. Da? Creierul nostru poate chiar să creadă chestia asta.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu mai vorbesc de idei religioase, ce poate creierul nostru să-și imagineze și să creadă cu tărie.
Dr. Mihail: De acord.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Dar toate astea sunt lucruri care sunt modulate până la urmă de mediul nostru înconjurător. Da. Și mediul din când în când îți spune: „Stai mai puțin, Jupiter e la atâtea milioane de kilometri, atâția ani lumină”. Deci nu putem să spunem. Bun. Și acuma ajungem la somnul paradoxal, care, eu v-am dat niște caracteristici electrofiziologice, dar care mai are o caracteristică funcțională. Creierul în somnul paradoxal este deconectat de realitatea externă și asta se întâmplă la nivelul unei structuri care se numește talamus.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Talamus pe grecește înseamnă poartă.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și ea este deschisă în timpul… în timpul stării de veghe. Adică permite trecerea informațiilor spre cortex, care este uzina de gânduri și de interpretări și de cogniție.
Dr. Mihail: Acum, de exemplu, toți avem talamusul deschis, foarte deschis. Și noaptea ea se închide.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Și în timpul somnului talamusul se închide. El se închide chiar și în timpul somnului cu unde lente, dar clar în timpul REM-ului, în timpul somnului paradoxal, el este închis și atunci ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător nu are acces la creier.
Dr. Mihail: Și asta, asta e ideea pe care a anunțat-o profesorul acesta din New York, nu? Pe care… de care ați pomenit mai devreme, că ziua sau în starea de veghe creierul este deschis la exterior.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Și, nu, nu… bine. Starea cu talamusul este cunoscută de ceva vreme. El ce-a spus? A spus următorul… El a făcut această diferențiere și a spus: „în timpul… de fapt totul este un vis, și când suntem treji și când… și când suntem adormiți, în timpul somnului paradoxal. Doar că visul de zi este cel care este modulat de mediul înconjurător prin accesul, pe ușa talamusului, la cortex. În timp ce, în timpul somnului paradoxal, ușa fiind închisă, nimic din realitate nu ne poate influența și atunci cortexul se învârte în lumea lui. Deci își poate imagina orice. Visul pe care l-am descris…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Scara din fața ușii care nu există în realitate. El poate să pună o scară acolo în mai puțin de o secundă.
Dr. Mihail: Ideea asta e pe atât… cu atât de… e atât de puternică pentru că ă… nu e nici măcar o metaforă. Într-adevăr, totul este un vis. Adică ce aud eu, cum văd lucrurile, cum le interpretez, e într-un fel un vis. E felul creierului meu de a expune această realitate care e…
Prof. Dr. Florin Amzică: …de a înțelege realitatea și de asta avem visuri diferite. Percepem realitatea în mod diferit. E ca și… am putea spune, dacă îmi permiteți, că starea de veghe și discutăm este ca o, o petrecere în piața centrală a orașului și somnul paradoxal e ca o petrecere privată în care am intrat în casă, am închis ușile și suntem doar noi cu noi, nu mai suntem cu exteriorul.
Dr. Mihail: Exact. Exact. Și avem nevoie de petrecerea asta privată. Avem nevoie de aceste gânduri ale noastre care să fie procesate doar cu noi să fim…
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci este o… pacea cu sine însuși. E o stare de veghe cu porțile închise.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și această idee este susținută de ceea ce se poate măsura. Deci electrofiziologic ea este perfect coerentă și de asta îndrăznesc să spun că-mi place această idee. Nu știu de ce n-a făcut pași mulți, dar… a rămas cumva… poate că geloziile științifice.
Dr. Mihail: Ce se, ce se mai întâmplă în somn? De exemplu, această curățare, acest lichid glimfatic, această glie care face un fel de salubrizare a… a creierului, în ce momente din noapte se întâmplă asta și e vreun mod în care putem să favorizăm această curățare a creierului?
Prof. Dr. Florin Amzică: Termenul de salubrizare e potrivit din punct de vedere al vulgarizării.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: E puțin periculos pentru cine își închipuie, se gândește la murdării. De fapt, se numește proces metabolic.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: În care anumite substanțe uzate, și când zic substanțe, pot fi inclusiv proteine, deci particule. Ele trebuiesc îndepărtate să facă loc noilor substanțe și noilor particule care sunt produse în uzina biologică a creierului. Și, deci salubrizarea asta, să știți, ea are loc tot timpul, și în timpul stării de veghe, doar că în timpul somnului solicitările din mediul extern sunt diminuate, ca să nu spunem de-a dreptul anulate.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Iarăși, talamusul care se ocupă de pacea noastră internă. Deci este ceea ce se numește metabolism, procesul de eliminare a ceea ce nu este util și de creat loc pentru ceea ce este util, pentru hrană și așa mai departe.
Dr. Mihail: Bun. Dar totuși curățarea asta se întâmplă și în timpul zilei, dar mai puțin.
Prof. Dr. Florin Amzică: Mai puțin. Exact. Acolo cantitatea de consum crește. Și de exemplu una din substanțele care e foarte cunoscută, de care avem nevoie, adenozintrifosfatul, ATP-ul… el produce deșeuri metabolice și în mod interesant una din teorii care întreabă, care încearcă să răspundă la întrebarea când sosește somnul sau de ce adormim într-un moment și nu într-altul, sau de ce nu dormim tot timpul sau de ce nu sărim peste somn, este tocmai această… acest echilibru. Și adenozina, ca deșeu metabolic al activității intense, este cea care produce până la urmă, prin ocuparea anumitor receptori în somn, produce diminuarea tonusului activ…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: …și induce starea de somn.
Dr. Mihail: Legat de somn, există… există o oră ideală la care e bine să ne culcăm?
Prof. Dr. Florin Amzică: Foarte bună întrebarea asta. Din experiența mea, nu. Ă… somnul e bine să asculte de ceva care se numește igiena somnului.
Dr. Mihail: Care este un set de reguli care ne ajută să avem o viață echilibrată și plăcută.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și eventual o viață sănătoasă, dar termenul sănătos, evident… haină… haină largă. Și deci igiena somnului, ceea ce ne cere în general, și asta cu excepții, ne cere în general să ne culcăm la aceeași oră și să dormim un număr de ore suficient. M-ați întrebat dacă este o oră potrivită. Dacă pot să-mi permit și o glumiță mai decoltată. În general, copiii sunt trimiși la culcare la ora 8:00 pentru că a te culca devreme e sănătos.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Există o altă cauză mai subversivă. Părinții care vor să aibă și ei puțin timp al lor.
Dr. Mihail: De acord.
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu este un fapt de igienă a somnului. Este mai mult o necesitate, să zicem, socială. Dar lăsând la o parte copiii și îi punem în aceeași oală cu adulții, o persoană care se culcă în fiecare zi la ora 12:00 noaptea…
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: …și se trezește la ora 8:00 dimineața este la fel de valabilă ca o persoană care se culcă la ora 10:00 și se scoală la ora 6:00. Important e însă ca cele două persoane să facă asta în același interval, adică să nu ne culcăm într-o zi la 10:00, altă zi la 12:00.
Dr. Mihail: Asta spuneam, mereu aceeași oră. Aceeași oră cât de strictă e? Adică există un interval de…
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles că există un interval, dar intervalul n-o să vi-l dezvălui pentru că nu există un interval la minut sau la secundă.
Dr. Mihail: Dacă vi-l spun la minut, o să-mi cereți dat la secundă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu, există un interval care este rezonabil, dar în general viața este minutată sau este reglată de necesități sociale. Plecatul la serviciu, care este reglat de necesitatea de a câștiga, care e reglat de necesitatea de a mânca, de a oferi, și așa mai departe. Deci vrei să-ți ții un serviciu. Serviciul tău spune că la ora 8:00 trebuie să intri la serviciu, la ora 6:00 te scoli.
Dr. Mihail: Da. Deci te culci la ora 10:00.
Prof. Dr. Florin Amzică: E cam… cum să spun, inversă gândirea. Pleci de la ce ai nevoie și vezi pe urmă la ce oră să te culci. Ești pensionar, te poți culca în fiecare zi la ora 12:00 și să te scoli la ora 8:00 sau te culci la 2:00 și te scoli la 10:00, de exemplu.
Dr. Mihail: Există acest… această idee de cronotip, care se spune că e inclusiv transmisă genetic, că există persoane care sunt predispuse să se culce mai devreme? Și există aceste persoane care sunt numite night owls sau bufnițe de noapte care sunt, tocmai, devin mai creative seara sau noaptea și se culcă târziu.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles că există tipurile, dar n-aș merge până la genetică. Tipurile se creează.
Dr. Mihail: Înseamnă că le putem reseta.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles, le putem reseta. Ă, sunt oameni care într-adevăr sunt creativi noaptea sau seara mai târziu. Ă, eu am făcut parte multă vreme din aceste persoane. Probabil datorită faptului că după o oră ai liniște. Și dacă ai nevoie de liniște ca să-ți faci plăcerile și de exemplu, lectură sau să scrii ceva și ai nevoie de liniște și n-ai nevoie de zumzetul bulevardului, al televizorului sau mai știu eu ce se mai întâmplă prin casă, atunci devii o persoană din asta… nocturnă, nu? Să nu zicem noctambulă. Și, dar în momentul în care, să spunem, această activitate dispare, atunci poți să devii foarte bine… durează câteva zile și poți să-ți decalezi ciclul respectiv.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Singurul lucru de evitat este să te culci o zi la 8:00, o zi la 12:00, o zi la 4:00, o zi să sari o noapte. Pe urmă iar te culci la 5:00 după masa și nu te mai trezești două zile.
Dr. Mihail: Ce se întâmplă dacă faci asta?
Prof. Dr. Florin Amzică: Organismul înnebunește. Fabricile de proteine, de substanțe, toate procesele de schimb, de hrănire și așa mai departe, își pierd busola. Și te trezești într-o situație de disfuncționalitate, în care ești obosit când ar trebui să fii odihnit și ești odihnit într-un moment în care n-ai nevoie de odihnă.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar în general duc la un stres oxidativ care își are prețul lui. Moarte neuronală, mor mai mulți neuroni, gândești rău, tensiunile nu se rezolvă. Hî, ce nu v-am spus despre vis… că văd că tot revenim la ele. Acest, această durată, să spunem, de opt ore de somn pe noapte, ea este însoțită de o altă ciclicitate, care este o ciclicitate așa-zisă nocturnă, în care în timpul unei nopți creierul trece prin acest… niște oscilații. Da, sunt în opt ore, în general sunt patru cicli. Și acești patru cicli sunt făcuți din: somn cu unde lente, somn paradoxal, somn cu unde lente, somn paradoxal, somn cu unde lente… de patru ori se întâmplă acest ciclu. Deci, cu alte cuvinte, visăm de patru ori pe noapte.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Și visăm. Asta nu-i o discuție, „că n-am visat”. Asta nu există. Cineva care spune: „Eu nu visez.” Asta nu există.
Dr. Mihail: Păi sunt oameni care zic că nu visează, că n-au…
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu, ăștia nu-și aduc aminte, nu?
Dr. Mihail: Sau…
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Problema este că visul este reținut sau este reamintit doar dacă te trezești în timpul visului sau imediat după ce s-a terminat visul. Cu cât dormi mai mult după oprirea visului, cu atât îl uiți mai mult. Hî. Deci de asta, în general, dimineața ne aducem aminte de ultimul vis, cel de dimineață.
Dr. Mihail: Ok.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar dacă cineva te trezește noaptea, îți măsoară EEG-ul, oculograma și miograma și are cele trei semne: EEG activ, mișcări oculare sacadate și atonie, deci știe că ești în somn paradoxal, te trezește atunci, îi povestești imediat, te întreabă ce ai visat și tu îi spui: „Se făcea că eram acolo, făceam cutare lucru”. Asta indiferent că te trezește în primul ciclu, la primul somn paradoxal, la al doilea, la al treilea sau la al patrulea, dacă ești trezut… trezit în timpul lui sau imediat la încheierea lui. Încă îți aduci aminte de vis. Dacă nu te-ai trezit, urmează un nou ciclu cu somn cu unde lente. În timpul ăla ce-ai visat se pierde din memorie. Și dacă te trezești în momentul ăla, nu… n-am visat. [oftat]
Dr. Mihail: Corect. Deci asta înseamnă că nu există oameni care nu visează. Doar că nu…
Prof. Dr. Florin Amzică: Nu există oameni care să nu viseze.
Dr. Mihail: Pentru că acest… adică să nu visezi ar însemna să nu ai acest somn REM sau să nu ai somn paradoxal. Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și nu există situația.
Dr. Mihail: Deci în momentul în care ai somn paradoxal, tu visezi.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ai visat. Sunt experimente foarte interesante în care se face privare, că privarea de somn e un domeniu. Se pot face diferite privări de somn, dar există o privare de somn în care ești trezit în momentul în care te pregătești să intri în somnul paradoxal și în momentul respectiv ești trezit, nu ești lăsat să intri.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și atunci persoana se trezește, nu visează. Este lăsată să readoarmă, în momentul în care readoarme, începe iarăși cu somnul cu unde lente, deci nu visează. Și în momentul în care iarăși încearcă să intre în somn paradoxal, iarăși este trezită. Și dacă faci asta cu o persoană o noapte, două nopți, trei nopți, obții un nevropat. Persoana respectivă înnebunește. Atât de important este acest somn de veghe.
Dr. Mihail: Atât de important… adică acest somn… somn paradoxal. I-am zis somn de veghe pentru că, da, e ca o stare de veghe care e, e în somn. Acea petrecere privată de care…
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Pentru că el nu rezolvă. Asta e una din rațiunile pentru care tensiunile sunt rezolvate în somnul paradoxal. Nu-i rezolvi problemele și problemele respective se acumulează, devin dureroase, devin nocive și afectează personalitatea. Și o altă dovadă a acestui fapt este următorul lucru. Primul ciclu din noapte, somnul cu unde lente este lung și somnul paradoxal este scurt… devine din ce în ce mai lung și pe, pe timp ce trece noaptea, ciclul cu somn de unde lente devine mai scurt, iar cel cu REM, cu somn paradoxal, se lungește.
Dr. Mihail: Care e explicația?
Prof. Dr. Florin Amzică: Imediat. Dar ca să ajung… ca să dau niște cifre, primul somn paradoxal poate să dureze câteva minute.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Al doilea 10 minute, al treilea poate jumătate de oră și cel de dimineață poate să dureze două ore. Deci putem să visăm timp de două ore. Și invers pentru somnul cu unde lente. La început e lung, mai scurt, mai scurt și tot mai scurt. Ă… care este explicația? Aici se vorbește de ceea ce se numește un… e un proces homeostatic. Termenul e suficient de clar. Homeostazie, deci reglarea… un somn este un proces de reglare în care necesitatea creează de fapt durata fenomenului. Și aice sunt două procese homeostatice. Unul este cel al undelor lente și celălalt este cel al somnului paradoxal. Amândouă sunt importante și amândouă au nevoie de rezolvare, adică au nevoie de desfășurare.
Dr. Mihail: Și negociază… între ei negociază timpul.
Prof. Dr. Florin Amzică: Negociază timpul. Somnul cu unde lente este mai important, deci el vine în primul rând și presiunea acestui… acestei necesități e mai mare pentru unde lente. De asta, mai întâi ne asigurăm că rezolvăm somnul cu unde lente. Și după ce îl… pe măsură ce-l rezolvăm, el devine tot mai puțin necesar, deci se scurtează. Și în momentul în care el se scurtează, revine presiunea pentru somnul paradoxal, care se rezolvă. Pe măsură ce ălălalt are mai puțină nevoie, îi dă spațiu somnului paradoxal să se rezolve și se rezolvă tensiunile din timpul viselor.
Dr. Mihail: Asta înseamnă că dacă mă culc și în loc de opt ore dorm 6 ore, eu renunț la cel mai lung somn paradoxal pe care îl am. Nu?
Prof. Dr. Florin Amzică: Ă… depinde. Dacă este o noapte, se întâmplă într-o noapte că dintr-un motiv trebuie să prinzi un avion sau un tren și te scoli cu două ore mai devreme, somnul paradoxal respectiv dispare. Bun. Deci te-ai privat de somnul respectiv. Ceea ce se observă este că în ziua următoare probabil numărul de acte ratate va crește.
Dr. Mihail: Ce este un act ratat?
Prof. Dr. Florin Amzică: Pe vremuri când se scria de mână…
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ă… caligrafic, nu-i așa? Din când în când vrei să scrii un F și în loc de F scrii un S. Sau cumva scrii peste și ăla e un F. E un act ratat. Cu cât ai mai puțin somn paradoxal, cu atât ziua următoare numărul de astfel de greșeli apar. Este ziua ușilor înguste, când te tot lovești ba cu un umăr, ba cu capul, ba cu ceva, pentru că nu ești atent. Tot omul știe că dacă a dormit o noapte bună, lungă și odihnitoare și s-a sculat binedispus, ziua aia o să meargă în general bine. Deci asta este dacă ai un eveniment rar, izolat. Dacă însă îți faci obiceiul în fiecare noapte să te culci la 12:00 și să sune ceasul la ora 6:00, după o vreme creierul se organizează și-ți înghesuie cele patru cicluri în șase ore. Fiecare din cicluri va fi mai scurt.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și ajungi poate nu la cele două ore de REM, de somn paradoxal la sfârșit, poate o să fie o oră jumătate, adică tuns puțin și din somnul paradoxal și din somnul cu unde lente. Și sunt oameni care își ăă… ritmează, să spunem, ritmurile metabolice la acest tip de somn.
Dr. Mihail: E oare valabil și ar putea fi asta o veste bună pentru oamenii care lucrează în ture de noapte? Pentru că asta e una dintre cele mai dese întrebări pe care le primesc la materiale despre somn și e o problemă la care nu pare să găsim o soluție. Nu. Oamenii care lucrează în ture de noapte au două ture noaptea, după aia dorm o noapte, după aia iar două ture noaptea.
Prof. Dr. Florin Amzică: Aceste persoane sunt niște persoane etern lovite. Singura lor șansă de viață, să spunem convenabilă, este să-și facă somnul în condiții bune, la ore diferite, dar asta este cel mai bun dintr-o lume mizerabilă. Dar este cert, de exemplu, dacă ei lucrează o săptămână în tura întâi, o săptămână în tura a doua, când ajung în tura a doua durează… mă rog, tura un’ și tura doi e compatibilă cu somnul de noapte. Numai că într-una mai întâi lucrezi și pe urmă te distrezi, în aialaltă mai întâi te distrezi și pe urmă dormi. Problema e când apare tura de noapte.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și când trebuie să-ți muți somnul într-o zonă de zi, acolo este tragedia și acolo se întâmplă lucrurile neplăcute pentru ei și nu au cum. Cel mai bun lucru pe care pot să-l facă e să tragă perdele și să-și pună perdele negre, să-și facă un întuneric beznă, dar și așa somnul nu va fi de cea mai bună calitate și nu va… nu se va întâmpla din prima noapte.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Va fi totdeauna o perioadă de ajustare și în care tensiuni se adaugă și sănătatea e pusă în pericol pe termen lung.
Dr. Mihail: Înseamnă că soluția este să se gândească mereu la ce vor face în viitor și chiar dacă, adică sunt aceste meserii care necesită ture de noapte. Vorbim despre pompieri, poliție, medici.
Prof. Dr. Florin Amzică: La medici e cel mai rău pentru că e garda care vine din când în când. Vine o zi pe săptămână sau două zile pe săptămână. Acolo e cel mai greu. O săptămână, într-o săptămână cumva cazi la pace cu creierul tău.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar o noapte care te șochează, o dată-i sâmbăta, o dată-i miercurea, o dată-i joia. Astea sunt lucrurile cele mai grele.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Plus că n-au posibilitatea dimineața să se ducă acasă și să se culce după o noapte lucrată.
Dr. Mihail: De cele mai multe ori, da? Trebuie să rămâi.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci rămâi activ. După care te duci după masă… și cine te lasă? Și atunci tragi de tine.

Dr. Mihail: Da. Mi-aduc aminte că eu când făceam gărzi, cel mai greu lucru îmi era când mă trezea telefonul din camera de gardă noaptea și adormeam. Ațipeam puțin și apucam să dorm 30-40 de minute și suna telefonul că a venit o urgență. Trebuia… noroc cu aceste unde oscilante, da, care mă trezeau imediat. Eram în picioare, coboram, dar îmi era… îmi era rușine de faptul că eram încă ușor adormit și făceam tot posibilul să pară că n-am dormit deloc, că am fost toată noaptea treaz și că sunt pe poziție. Era într-adevăr extenuant.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, de fapt vorbeam de privare de somn. Fie că vă trezeau în timpul REM-ului…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: …și riscați să fiți puțin nervos…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: …dezagreabil cu personalul, sau vă trezea în timpul undelor lente și atunci era cealaltă problemă, problema presiunii de unde lente…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: …și atunce iarăși te duci și încerci… creierul încearcă să ajungă la unde lente. Persoana își spune: „Nu, nu pot că e un pacient în stare gravă.” Iar creierul spune: „Nu, eu… mie îmi trebuie unde lente.” Și e această contradicție care te face să fii adormit.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Până la urmă adrenalina aicea… care câștigă bătălia, dacă există adrenalină în sistem și…
Dr. Mihail: Îți faci treaba.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles.

Dr. Mihail: Am o curiozitate legat de modul ăsta de a te trezi dintr-un vis și dacă există o explicație sau dacă creierul completează ceva ce nu înțelege. Ce vreau să descriu e… probabil e ceva ce fiecare din noi experimentăm din când în când. Când visezi și visezi o poveste complexă care pare că durează mult timp. Te duci, te plimbi într-un oraș, se întâmplă tot felul de lucruri și deodată te întâlnești cu cineva care, nu știu, poate ridică pistolul spre tine sau ridică pistolul în aer. Lucrurile… durează mult timp. Tu îi spui: „Nu, te rog, nu faci asta. Lasă pistolul jos” și el ține pistolul în aer și zice: „Ba nu, acuma o să trag.” Și tu zici: „Te rog, nu trage”. Și el trage și tu în momentul ăla te trezești pentru că odată cu declanșarea acelui trăgaci și când trage cu pistolul s-a trântit geamul de la curent.
Prof. Dr. Florin Amzică: Geamul din cameră sau…
Dr. Mihail: Geamul din cameră. Geamul real din cameră. Și geamul din cameră care s-a trântit, da, el corespunde cu momentul în care glonțul pleacă din pistol, dar totul s-a întâmplat foarte mult timp și asta te face să te gândești că toată povestea aceea s-a desfășurat în acea fracțiune de secundă când s-a trântit geamul și îți dă o explicație pentru acest lucru.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, aice nu pot decât să speculez, dar în general trebuie mare întâmplare ca geamul să se trântească în momentul în care în vis cineva trage cu pistolul.
Dr. Mihail: Bun, poate că lucrurile nu durează atât de mult, dar e o, această, această intersecție între lumea reală și ce își închipuie creierul în vis.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla în mod, hai să spunem, nu neapărat patologic, dar nefiresc în timpul somnului. Și [voce dreasă] astea sunt asociate, patologic sau nu, cu, de exemplu, treziri incomplete. Treziri parțiale. E un fenomen care se întâmplă.
Dr. Mihail: Are legătură cu visul lucid sau sunt lucruri diferite?
Prof. Dr. Florin Amzică: Poate să fie în timpul visului lucid sau adică în timpul somnului paradoxal, cum poate să fie în timpul somnului de unde lente. Ă… creierul la trezire, că despre asta nici n-am vorbit, creierul la trezire nu se trezește în fracțiunea de secundă în care stimulul s-a produs. Aha. Eu, eu vorbesc aici de trezirea naturală de dimineață.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Mă refer la un geam care se trântește și care ne trezește. Și în momentul în care acel lucru se întâmplă, tot… nu tot creierul se trezește în aceeași fracțiune de secundă. După cum dumneavoastră știți și menționez acuma, pe starea… pe zona corticală există mai multe sectoare, mai multe arii, și ele se împart în funcție de funcționalitate în arii primare și în arii asociative.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și sunt asociativ primare și asociativ asociative. Cu cât sunt mai asociative, cu atât funcțiile care au loc în acea zonă corticală sunt mai complexe.
Dr. Mihail: Da. Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Iar zonele primare sunt cele care răspund la stimuli, cele care produc potențiale evocate și așa mai departe. Ei, în momentul în care se produce o trezire bruscă, un stimul care produce trezirea, primele se trezesc ariile primare. Și cu timpul…
Dr. Mihail: Se trezesc și celelalte.
Prof. Dr. Florin Amzică: Se trezesc eventual, uneori nu. Ceea ce descriați dumneavoastră în gardă când te trezești și ai plecat de pe pat și te duci spre secție și așa și încă îți vine să dormi… se cheamă că ariile primare sunt trezite. Mergeți. Anumite reflexe… vă țineți de o balustradă, vă luați stetoscopul, lucruri primare, programe se întâmplă, dar judecata, judecata complexă, aia încă nu s-a trezit și dacă e nevoie se va trezi, dacă nu e nevoie probabil că se face drumul invers. De altminteri, la adormire este exact invers. Adormim mai întâi cu zonele asociative, deci ne pierdem discernământul și suntem în acea fază de reverie, da? În care încă putem să ne mai gândim la niște lucruri, dar devin foarte vagi și la sfârșit adorm cele primare. Asta are un sens iarăși de supraviețuire. Când intră leul în cameră, de exemplu, de la început…
Dr. Mihail: Cele primare rămân încă…
Prof. Dr. Florin Amzică: Cele primare sunt necesare. Mai întâi fugi și pe urmă vezi tu dacă leul are 10 ani sau are 20 de ani, dacă e flămând, dacă nu e. Deci totdeauna primul răspunzător este primarul și celălalt este cel asociativ. Deci trezirile incomplete, de multe ori sunt niște treziri care produc niște senzații în zonele primare, dar nu duc până la trezirea completă. Din punct de vedere patologic, astea se pot întâmpla. De exemplu, sunt copiii care fac lucruri, sunt anumite perioade în viața lor sau anumite zone în timpul lor în care ei se trezesc incomplet și fac lucruri bizare. De exemplu, ar vrea să se ducă la baie, dar nu, n-ajung la baie.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și fac perfect într-un colț din cameră.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ei nu sunt deranjați, după care se duc înapoi, se culcă. A doua zi n-au nicio amintire. S-au trezit incomplet, dar programul a funcționat. Programul de, să zicem, supraviețuire a funcționat, dar nu s-a produs trezirea completă. Sunt alții care se trezesc, de exemplu, mai ales din REM, din somnul paradoxal și… și nu-și… li se prelungește starea de atonie, de paralizie.
Dr. Mihail: Aha. Un fel de… E acea… din… e denumită paralizie în somn, când te trezești… că ești paralizat.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Și care dă o senzație de angoasă teribilă, de anxietate, pentru că îți dai seama că ești treaz, înregistrezi tot ce se întâmplă în jurul tău, dar îți dai seama că nu ești capabil să te miști, să faci ceva, să… că nu ai controlul mușchilor, și este o stare extrem de angoasantă. Și stările astea când se produc, în general au tendința să se întâmple cu repetiție în nopți consecutive sau într-o… deci într-o anumită perioadă de timp, de mai multe zile, de mai multe nopți. E un proces din ăsta care se autoîntărește.
Dr. Mihail: Sunt… se numesc parasomnii sau cum se…
Prof. Dr. Florin Amzică: Sunt în categoria parasomniilor.
Dr. Mihail: Și sunt de regulă patologice sau poate să fie pur și simplu tranzitorii?
Prof. Dr. Florin Amzică: În marea majoritate a cazurilor sunt tranzitorii. Devin patologice în momentul în care se poate identifica o cauză. Deci o problemă de eliberare de neurotransmițători, de serotonină în general și uneori sunt greu de tratat.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar în general e bine să se încerce varianta psihologică dulce, soft, în care nu se dramatizează fenomenul. Va trece, va trece și dacă nu trece, atunci evident trebuie luate măsuri. Dar liniștirea este lucrul cel mai bun pentru că cu cât ești mai angoasat, cu atât îți blochezi și mai mult și îți prelungești starea, că până la urmă starea dispare, evident. Da, dar este o trezire incompletă.
Dr. Mihail: Bun, am înțeles. E interesant că avem zone primare și zone asociative, ați spus, și că astea primare sunt primele care se trezesc, urmează cele asociative și există situații în care poate se trezesc doar cele primare, cele asociative nu se trezesc și atunci sunt acei copii care se trezesc noaptea, nu înțeleg ce se întâmplă, vorbesc lucruri care nu există în realitate, pentru că sunt pe jumătate treji, dar pe jumătate sunt încă în vis.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Exact.
Dr. Mihail: Asta e foarte interesant. Adică e interesant pentru că în felul ăsta înțelegem cât de complex e de fapt creierul și cât de multe zone există care lucrează în…
Prof. Dr. Florin Amzică: Astea sunt funcționări la limită. La granița normalului și atunci îți explorezi, să spunem, limita când te apropii de graniță.
Dr. Mihail: Da. Eu am un ceas care îmi arată… îmi dă un scor al somnului. Îmi arată cam câte ore am dormit, îmi arată acele cicluri de care ați povestit, îmi arată inclusiv cât somn profund am, cât somn REM am… Cât de mult pot să am încredere în, în aceste gadgeturi?
Prof. Dr. Florin Amzică: Cât doriți dumneavoastră.
Dr. Mihail: Cât e rezonabil atunci să mă încred în ele?
Prof. Dr. Florin Amzică: Dacă viața dumneavoastră devine dependentă de ce vă spune ceasul, atunci nu este rezonabil. Cu alte cuvinte, dacă sunteți dispuși să faceți o paranoie sau să vă… eu știu ce, să… să luați medicamente, să luați un pumn de medicamente ca să vă rezolvați treaba asta pentru că v-a spus-o ceasul, e nerezonabil din punctul meu de vedere. Dacă vă distrați așa și vă uitați cam cum vă uitați și la cel care vă măsoară pulsul, la aplicația care vă măsoară pulsul și e o jucărică de care cu siguranță vă plictisiți la un moment dat și o uitați și s-a dus în drumul ei, atunci e în regulă.
Dr. Mihail: Știți ce m-a… m-a învățat ceasul ăsta? Deci ceasul ăsta m-a învățat că somnul meu e intens perturbat și la unul sau două sau trei pahare de vin, somnul devine foarte slab calitativ și e un motiv pentru mine… un motiv serios să nu consum alcool seara. E, e adevărat impactul ăsta al alcoolului? Adică ce vede ceasul, de exemplu, este o alură ventriculară mult crescută, de la 55 de bătăi pe minut la 70 de bătăi pe minut pe parcursul nopții. Vede un HRV mult mai mic, adică un nivel de stres mai mare și vede fragmentarea somnului, multe mișcări în somn și aproape, aproape complet șterge somnul acesta paradoxal. Nu-mi dau seama de…
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Deci sunt mai multe lucruri. Acuma, eu în general mă feresc de aceste gadgeturi care sunt niște gadgeturi superficiale.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Sunt obișnuit sau sunt prea încrezător sau prea dependent de procedurile adevărate de caracterizare a somnului. Deci, ca să ai o evaluare corectă a somnului, asta trebuie făcută cu înregistrarea electroencefalogramei, a electrooculogramei, deci a activității ochilor, a mișcărilor oculare și a electromiogramei. Deci fără aceste trei, să spunem, tipuri de înregistrare nu poți să fii sigur de stările de somn și de duratele respective. Ceea ce face un ceas, el poate să măsoare pulsul. De acord, dar o să vă spun și ce-i cu pulsul. Și poate să măsoare de câte ori vă mișcați, cu alte cuvinte, cum vă învârtiți în așternut. Învârteala în așternut e o treabă care n-are legătură cu EEG-ul înregistrat, cu unde lente, cu și așa mai departe. El nu măsoară. Nu cred, pentru că electrozii totuși de electromiografie sunt puțin mai complicați și nu văd această funcție în telefon. Deci cred că nici atonia nu v-o, vă măsoară. El interferează…
Dr. Mihail: Sau speculează din perioadele de mare liniște.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, exact. Exact asta face. Bun. Dar sunt oameni care dorm foarte liniștiți și în general în timpul somnului cu unde lente dormim liniștiți. Deci asta nu poate să vă spună că REM-ul, deci somnul paradoxal, e diminuat la dumneavoastră. La dumneavoastră ce e diminuată este starea asta de liniște.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar nu paradoxal față de somn cu unde lente.
Dr. Mihail: Ok.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci de aice încep eu să mă supăr cu aplicațiile și nu văd mari speranțe cu ele. Dacă vă spune că ați dormit puțin mai agitat sau că v-ați mișcat mai mult decât de obicei sau mai mult decât alții, că asta poate să înmagazineze în memoria lui, da, aveți un somn mai agitat. Observați că alcoolul vă agită. Perfect. Perfect. Dar asta…
Dr. Mihail: Asta a fost… cred că nu, nu vi s-a spus la vreun curs de medicină în facultate, că a fost o diferență între a o ști și a o vedea pe propriul corp și a avea și această confirmare de dimineață.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da, da, da, înțeleg. Dar pentru cei care nici nu știu, da, poate să fie un element de utilitate, dar trebuie să ai o gândire totuși puțin critică, zic, puțin științifică, să ajungi la concluzia că alcoolul este cel care te-a predispus și poate că nu este alcoolul, ci starea indusă de alcool. Aici trebuie văzut. Alcoolul are urmări directe pe receptori. Deci, în mod cert va afecta forma undelor și a activităților în timpul somnului. De altminteri el poate să aibă și influențe psihologice și să te facă… acuma asta e totul funcție de toleranța pe care o are o persoană față de alcool, dar poate să creeze tot felul de stări. Cum induce de altminteri obnubilarea conștienței, stările în care îți imaginezi lucruri în alcool. Sunt unii care-s veseli la băut, alții-s triști, alții sunt agresivi. Deci, da, cunoaște-te pe tine însuți.
Dr. Mihail: De acord. Da, dacă te ajută un device, de ce nu? Totuși să nu ajungă să te încurce. Mulți oameni își pierd capacitatea de a genera somn cu timpul, de a… de a adormi și au nevoie de ajutor. Încep cu somnifere naturiste, după aia încep să se ducă în zona de, de somnifere de care devin… devin dependenți. Cum, cum vedeți asta? E somniferul o problemă pentru somn, pentru calitatea somnului? E mai bine să încerci să dormi fără somnifere, riscând să nu poți să dormi, sau e mai bine să totuși să dormi cu somnifere?
Prof. Dr. Florin Amzică: E o întrebare foarte frumoasă și foarte interesantă, pertinentă. [voce dreasă] Deci, în primul rând, există, hai să spunem, două mari categorii de somnifere. Sunt cele care creează dependență și sunt cele care nu creează dependență. Și aice, ca să fiu și mai precis, sunt unele care creează dependența mai devreme și altele care creează dependența mai târziu sau mai deloc. Și acuma depinde care este relația care se dezvoltă între persoana și somniferul respectiv, dar sunt unele care clar și repede, rapid dezvoltă dependența.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Astea sunt cele mai eficiente pentru inducerea somnului. Deci, cu alte cuvinte, sunt cele care ne mulțumesc cel mai mult pentru somn. Celelalte sunt poate cele care sunt mai puțin eficiente, dar sunt și mai puțin nocive. Am să mă întorc puțin la întrebarea dumneavoastră, că a fost un lucru care nu mi-a plăcut în formulare, era că sunt oameni care își pierd capacitatea de a adormi.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Asta nu există. Există o singură patologie cunoscută care este insomnia fatală familială și care pare să aibă origine genetică. Când zic genetică nu înseamnă că o moștenești de la părinți, dar că la un moment dat modificările genetice duc la o pierdere a capacității de a dormi. Aceste persoane mor în interval de câteva zile sau să zicem săptămâni, una, două. Da. Deci este… de asta se numește și fatală. Este insomnie fatală familială. Familială vrând să spunem genetic.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Deci, în general, nu, nimeni nu-și poate pierde capacitatea de a dormi. Asta nu există.
Dr. Mihail: Atunci viteza de a genera această… acest somn.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Deci ceea ce putem probabil toți avea este o anumită supărare cu somnul. La un moment dat în viață ne supărăm cu somnul și atunce întrebarea este cum reacționăm la asta. Dacă la prima noapte nedormită facem o problemă și mergem să consultăm sau ne automedicăm sau ne lăsăm pe mâna vecinilor și așa mai departe, ăsta este lucrul cel mai greșit care se poate face, pentru că se dezvoltă un tipar comportamental și ăsta este greu de combătut în timp. Din punctul meu de vedere este perfect normal să ne pierdem somnul din când în când. Toată lumea are dificultăți, toată lumea are greutăți, toată lumea are constrângeri sociale și atunci e normal să îți scadă calitatea somnului. Uneori poate să fie o noapte și se rezolvă, alteori poate să fie o săptămână. Totul contează cum abordezi problema. Sfatul meu și tendința mea este să las lucrurile se… să las lucrurile să se rezolve de la sine, deci fără farmacopee, și prin discuții cu mine însumi și prin dedramatizarea situației.
Dr. Mihail: Oamenii de regulă se sperie, nu? Când au o săptămână de insomnie…
Prof. Dr. Florin Amzică: O dramatizează. Încep să vorbească, află de alte situații de la alte persoane, intră într-o buclă din asta pozitivă de autosugestionare și de autolimitare și eu încerc să fac exact opusul. De exemplu, ceea ce-mi spun eu când mă trezesc noaptea, zic: „Ce bucurie că m-am putut trezi noaptea și să câștig o oră de lectură sau o jumate de oră de lectură.”
Dr. Mihail: Vi se întâmplă, de asta vă treziți noaptea sau…?
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles.
Dr. Mihail: Sunt oameni care se plâng de asta și am întâlnit oameni care zic că efectiv în fiecare noapte la 2:30 se trezesc și nu pot să mai doarmă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Pentru că și-au făcut reflexul să se trezească și este un reflex care se iarăși se autoține. Deci te trezești și primul gând este: „Aoleu, iarăși… iar a venit insomnia. A dat insomnia peste mine”.
Dr. Mihail: Și dumneavoastră în schimb ziceți: „Ok, am o oră de citit.”
Prof. Dr. Florin Amzică: Am o oră de citit. Ceea ce trebuie făcut… deci prima atitudine la insomnie este să… bun, e normal să încerci să adormi. Deci te întorci pe partea cealaltă, te gândești la ceva, încerci să adormi. Bun, de multe ori adormi și cu asta problema a plecat de la sine. Dar de multe ori ce te-a trezit, o problemă, un gând, o durere sau știu eu ce, e mult mai obiectivă și te trezește. În momentul în care îți dai seama că nu adormi imediat, lucrul de făcut este să te dai jos din pat sau, mă rog, dacă îți poți permite, aprinzi lumina și citești, dar dat jos din pat și făcut ceva, disipată tensiunea, și pe urmă te întorci în pat și readoarmi.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Evident, este o muncă cu sine însuși. E clar un mic psiholog personal care stă de vorbă cu tine însuți și îți disipă tensiunea. Bun. Deci asta este… ăsta este primul nivel de lucru. În momentul în care însă nu reușești acest lucru și devine o tensiune… sunt oameni, și mi s-a întâmplat și mie să am o problemă, să zicem cronică de rezolvat, care nu, nu-i vedeam capătul sau soluția și constatam cum în fiecare noapte la aceeași oră mă trezeam. Până la urmă trebuie să rezolv problema. De multe ori o mică… o mică pastilă nu foarte dureroasă, nu foarte dependentofilă, ajută. Și dacă reușești să treci următoarea noapte cu acea pastilă, mai o încerci o noapte, apare noul reflex care este să dormi toată noaptea.
Dr. Mihail: Aha. Și atunci poți să renunți. Dacă cineva care ne ascultă acuma are problema asta de un an de zile și în fiecare noapte se trezește, există… adică o mai poate rezolva singur sau trebuie să ceară ajutor?
Prof. Dr. Florin Amzică: Bineînțeles că trebuie să ceară sau e bine să ceară, că nu toate persoanele au acest mic psiholog în ele.
Dr. Mihail: Și nu toată lumea are cunoștințele ca să… poate nu toată lumea ne ascultă.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Nu, dar… faptul că ceri ajutor, pe urmă trebuie să te pui în mâinile cuiva, te dai pe mâna cuiva. Și să speri că acea persoană nu este comodă. Și spune: „A, nu dormiți de un an, barbiturice, da?” Sau propofol. Michael Jackson a avut o astfel de problemă și a dat peste o persoană binevoitoare care i-a până la urmă cauzat decesul, nu? L-a învățat cu un drog și a devenit dependent și de acolo i s-a tras. Dar poate să spere că dă peste cineva care îi dă o pilulă care nu creează dependență, care… se începe totdeauna cu doza mică.
Dr. Mihail: Acuma aveți niște denumiri sau cum pot oamenii care ascultă acum… și sigur sunt curioși, o să zică: „ok, care sunt acele pilule care nu creează dependență”.
Prof. Dr. Florin Amzică: Melatonina în general. Dar melatonina… eu nu sunt foarte bun la farmacopee pentru că nu trăiesc aici. Dar melatonina ca substanță este o substanță neadictivă și care dă rezultate bune. Ăă, în general, melatonina luată seara îți dă opt ore de somn, dar sunt țări în care melatonina nu este pe piața liberă, deci trebuie să te duci la un medic să ți-o prescrie. Ăă, soția mea care este neurolog crede foarte mult în Gerodorm cu rezultate foarte bune. Gerodorm se cheamă.
Dr. Mihail: În orice caz, nu vrem să-i trimitem pe oameni să se automedicheze. Trebuie doar să țină cont că există și substanțe care pot da mai puțină dependență și e bine să meargă la medic, să ceară sfatul medicului.
Prof. Dr. Florin Amzică: Să ceară sfatul medicului și dacă se poate, cum vă spun, să privească cu rezervă medicii care se aruncă direct cu lopata. La început puțin, doze mici, medicamente nedependentofile, dar întâi să încercăm să vedem care este problema aceea și să înțelegem că, din când în când, să ai câteva nopți nedormite, chiar o săptămână, poate fi ceva normal.
Dr. Mihail: Este acceptabil.
Prof. Dr. Florin Amzică: Este acceptabil și mai ales cum vă spun eu, treabă psihologică. Totdeauna ești… persoana este între așteptări și ceea ce capătă. Și dacă așteptările sunt irealiste, da, și îți spui „insomnia e ceva ce eu nu accept”, în momentul respectiv deja te-ai pus în fața unui zid și nu mai poți să dai înapoi. Dacă o tratezi ca pe o problemă normală și cu durată posibil temporară, atunci ai mai bune șanse să te descurci ușor. Sunt situații, sunt boli care vin cu un lot destul de greu de probleme care se răsfrâng și asupra somnului.
Dr. Mihail: De exemplu… cancerul, de exemplu.
Prof. Dr. Florin Amzică: Sunt anumite medicamente care creează interacțiuni și care creează durerile, că de asta am menționat cancerul, sunt boli neurodegenerative care creează dezechilibre în substanțele din creier, cum e Parkinsonul, de exemplu. Este iarăși un lucru de care trebuie să vorbim. Sunt, putem să-i spunem „pilulă normală”, „pilulă fiziologică”. Este somnul din timpul zilei.
Dr. Mihail: Ajută somnul din timpul zilei? Sau la ce… cum îl… cum să ne raportăm la el?
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci, o persoană care doarme cinci ore în timpul zilei să nu se aștepte să aibă o noapte de 8 ore și normală. Un sfert de oră, o mică siestă este grozavă. Dacă social se poate. Da. Sunt națiuni întregi care trăiesc în cultura siestei pentru că și masa și serviciul, din cauza căldurii în general, și ei se duc mai târziu la culcare pentru că o parte din presiunea de somn și-au satisfăcut-o în timpul zilei. Dar în general somnul prelungit în timpul zilei sau multe perioade de somn, asta în general se vede [voce dreasă] în special la persoanele în vârstă.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Care dorm de multe ori în timpul zilei și care pe urmă se plâng că noaptea nu mai dorm. V-am spus, există o presiune pe care dacă o…
Dr. Mihail: Dacă o satisfaci în timpul zilei, noaptea presiunea e mai mică, deci durata se scurtează pe măsură.
Dr. Mihail: Dumneavoastră cântați și la vioară, sau cântați la vioară și am citit că sunteți… că faceți parte din World Doctors Orchestra.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da.
Dr. Mihail: Cum… povestiți-ne cum, cum ați ajuns să faceți parte dintr-o orchestră internațională de medici și dacă dincolo de pasiune și frumusețea acestei pasiuni există și să zic efecte benefice asupra creierului? Ceva ce poate i-ar putea încuraja pe oamenii care se uită la noi, cine știe, să se apuce să cânte la un instrument, fără astfel de ambiții de a ajunge în orchestrele internaționale.
Prof. Dr. Florin Amzică: Concluziile la care s-a ajuns prin studii serioase este că practicarea unui instrument și în special activitatea, să spunem, muzicală, este o activitate benefică pentru performanța creierului și nu vă pot cita toate studiile și nici n-are niciun sens să facem o discuție prea serioasă despre asta, dar doar ca să înțelegeți, creierul, după cum știți, are două emisfere.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Una se numește cea dominantă, care este responsabilă, de exemplu, de vorbire, și există una nedominantă, la care funcțiile sunt mai puțin studiate pentru că sunt atât de importante celelalte încât astea care nu sunt foarte evidente sunt puțin cenușărese așa în structura creierului. Dar ceea ce se știe este că în zona nedominantă acolo este sediul prozodiei și deci al activității muzicale, să-i spunem. Și, pe cât în partea dominantă poți să înmagazinezi limbi străine, poți să înmagazinezi cunoștințe matematice, cunoștințe literare, cunoștințe de arte plastice și așa mai departe. Da, acolo poți, cerul e limita, cum zice englezul. Cu atât de puțin dedicat sau cu atât de mult dedicat, de fapt, vreau să spun, este emisfera nedominantă. Ea este cea care, printre altele, este responsabilă de prozodie, adică de accent, de muzica unei limbi. În cea dominantă învățăm cuvintele, știm cum se spune, dar când pronunțăm cuvântul respectiv fără emisfera nondominantă, cuvântul este plat și n-are niciun accent.
Dr. Mihail: Ele pot fi stânga sau dreapta.
Prof. Dr. Florin Amzică: În general, dominantele sunt pe partea stângă.
Dr. Mihail: Dominantele sunt pe partea stângă. Asta ne face dreptaci. Sau n-are legătură cu mâna?
Prof. Dr. Florin Amzică: Statistic așa ne spune treaba, pentru că toți dreptacii au emisfera dominantă în partea stângă, deci contralaterală. Pentru că ele se încrucișează… căile sunt încrucișate. Dar o mare parte din cei care au emisfera dominantă în partea dreaptă, deci contralateral, sunt tot dreptaci.
Dr. Mihail: Ok.
Prof. Dr. Florin Amzică: Dar aici e și un aspect cultural. Știți că multora li se dă peste mână. Probabil că nu sunt neapărat cauzale lucrurile. Deci, dar avem o emisferă dominantă care printre altele este responsabilă de limbă, de vorbire, și cea nedominantă care e responsabilă de muzica limbii respective.
Dr. Mihail: Și pe aceea o antrenăm când cântăm.
Prof. Dr. Florin Amzică: La început când ne naștem, cele două funcții, deci vorbire și prozodie sunt în aceeași emisferă, cea dominantă. Pe măsura evoluției și în general, să spunem, nu există o vârstă prag, dar către adolescență prozodia se desparte de zona dominantă și migrează către zona nedominantă. De aceea învățarea limbilor străine și a muzicii este bine să fie făcută în copilărie.
Dr. Mihail: Aha. Sunt mai facile în copilărie când sunt unite cele două.
Prof. Dr. Florin Amzică: Când sunt unite, da, pentru că vin împreună. După aceea, ce se știe este că învățăm… putem să învățăm perfect o limbă, putem s-o scriem, putem să indicăm, să spunem pe litere cuvintele, să cunoaștem limba perfect. Putem s-o citim, doar n-o vorbim nativ. Iar când vorbim, avem un accent de se strepezesc urechile.
Dr. Mihail: Cât de tare! Uite, la asta nu m-am gândit niciodată. De ce un copil poate să învețe o limbă străină și s-o vorbească ca pe limba lui maternă, dar niciodată un adult care pleacă la 20 de ani și învață o limbă străină n-o să… îl auzi că nu e limba lui.
Prof. Dr. Florin Amzică: Și de fapt discuția n-ar trebui făcută pe limbi, deși acolo este aplicația. Ea trebuie făcută de fapt pe sunete, pentru că, de exemplu, nu poți să înveți toate limbile în copilărie. Dar dacă ai învățat o limbă care are foarte multe sunete, de exemplu, a fost cazul meu, am învățat germană ca limbă maternă, da? Sunetele din limba germană, adică limba germană e o limbă completă, are toate sunetele latine plus cele anglo-saxone. Deci acele sunete s-au format în copilărie și eventual au ajuns în prozodie mai târziu. Asta mi-a permis să învăț franceză fără problemă și engleză și, mă rog, un număr de limbi. Sunetele erau acolo. Da. Deci asta este foarte important. De aceea și învățarea muzicii este importantă în copilărie.

Eu nu-mi fac iluzii că vreun ministru al educației se uită la… are timp să se uite serios la o chestie științifică, dar este o adevărată tragedie pentru creier faptul că educația muzicală este evacuată din școli în favoarea unor fantasme ireale. Mă rog, aici am comis un pleonasm. Muzica este extrem de importantă pentru că dezvoltă o parte din creier și studii serioase au arătat că persoanele care fac muzică au mai mare succes la orice alt domeniu pe care și-l aleg. S-a spus multă vreme că matematica este foarte bine servită de muzică și cred că așa este. Dar acuma inteligența nu este doar la cei care știu bine matematică. Există o inteligență literară, există o inteligență plastică, inteligență economică și așa mai departe. Orice ai face, dacă ai și muzica în activități, este un plus, pentru că este un plus de plasticitate în creier.
Dr. Mihail: E vorba de orice vârstă? Adică cineva care are, nu știu, 40 de ani și n-a făcut niciodată muzică ar merita să se apuce de acum?
Prof. Dr. Florin Amzică: Absolut. Dar poate că e puțin târziu sau puțin mai târziu decât pentru un copil pentru, să spunem, dezvoltarea anumitor capacități cerebrale.
Dr. Mihail: Adică n-o să-și facă o trupă și n-o să facă șlagăre. Nu, dar măcar pentru el, pentru dezvoltarea lui.
Prof. Dr. Florin Amzică: Exact. Marele beneficiu. Dar nu e vorba doar de muzică, pentru orice activitate. Poate să se apuce de pictură. Se știe, sunt oameni mai fericiți care dezvoltă o activitate alternativă, spre deosebire de oamenii care sunt încorsetați, limitați, la… știți cum e, să ștampileze o hârtie. Își fac asta. Asta e meseria lor o viață întreagă. Acești oameni ajung uzați pentru că ajung să-și urască rutina cotidiană. În timp ce un om care poate să-și varieze rutina în fiecare zi sau din când în când este un om care câștigă în fericire.
Dr. Mihail: Da, corect.
Prof. Dr. Florin Amzică: Bun. Deci asta a fost partea unu a răspunsului la… la mine. În cazul meu s-a întâmplat că asta a fost educația. Eu sunt nevinovat și n-am niciun merit. Am avut părinți care așa mi-au dictat viața. N-a fost totdeauna pe placul meu, pentru că m-a privat de mult fotbal pe stradă, dar cu timpul am ajuns să le fiu extrem de recunoscător pentru educația pe care mi-au dat-o și asta mi-a deschis practic un univers paralel. Am avut șansa să cânt foarte devreme, practic când am ajuns deja la facultate, deja am intrat în orchestre să zicem serioase în care am putut, de fapt am intrat ca să-mi păstrez abilitățile violonistice. Și am tot cântat, am tot cântat, am avut un univers paralel, am cântat în Orchestra Medicilor din București pentru că, nu-i așa? Eram inginer. Pe urmă am cântat în Orchestra Medicilor deși eram tot inginer, dar la vremea respectivă și, și acuma nu sunt suficienți medici care să cânte la un instrument și atunce ne chemau. Veneau la ingineri și ne chemau și ne duceam cu plăcere. [sforăit] [oftat] Și am mai cântat într-o orchestră cât eram student, n-are importanță. Iar când am plecat, eram atât de agățat de subiect încât primul lucru pe care l-am făcut în Canada în prima săptămână, m-am dus la universitate și am întrebat dacă există o orchestră. Era. Am intrat și n-am mai ieșit de atunci. Și oportunitățile au apărut în fel și chip. La un moment dat a apărut această Orchestră Mondială a Medicilor, care este o idee extraordinară, care este ideea unui medic din Berlin, profesor la Charité acolo, și el a creat această orchestră mondială a medicilor cu scopul de a da concerte cu scop caritativ. Și orchestra se plimbă peste tot în lume, în diferite țări, cu o agendă destul de clară, de tipul „accesul la sănătate este un drept universal”, dar sunt alte aspecte. Sunt… evident, luptăm pentru eradicarea unor boli în țări care sunt mai afectate, altele mai puțin afectate. Și toți banii care se adună din concerte, care nu sunt puțini, poate nu sunt nici câți ar trebui să fie, dar depindem de bunăvoința ascultătorilor. Banii sunt donați unor fundații, unor activități medicale din țările respective. În România am fost de două ori. Am ajutat la crearea și pe urmă la întreținerea acestei rețele de telemedicină în epilepsie.
Dr. Mihail: Hm. Ce, ce e această rețea, adică cum pot apela oamenii la, la ea?
Prof. Dr. Florin Amzică: Există… se numește teleepilepsie.ro, da, un site la care se pot duce.
Dr. Mihail: O s-o punem în descriere.
Prof. Dr. Florin Amzică: O puneți în descriere și acolo au toate informațiile. Este o rețea care de la început a avut ca scop îmbunătățirea, și când zic îmbunătățirea e puțin spus, pentru că nu prea era mare lucru, a accesului pacienților epileptici către un centru de tratare… de diagnosticare în primul rând, evident, și de tratare a condiției respective. Pe urmă, doctorul Bogdan Florea… el a fost promotorul acestei idei, a dezvoltat ideea și acuma se ocupă de demistificarea bolii, epilepsiei.
Dr. Mihail: De acord.
Prof. Dr. Florin Amzică: Este o boală. Nu e nicio binecuvântare pentru cineva să fie bolnav de orice, inclusiv de epilepsie. Dar faptul că se demonizează o anumită boală, asta e o tragedie și mai mare și demistificarea ei este extrem de importantă. E o boală ca oricare alta. În alte țări așa și este privită. Accesul la tratament și înțelegerea față de pacienți este mult mai bună decât probabil aici. Și deci, este una din activitățile foarte valoroase la care orchestra noastră s-a, s-a angajat.
Dr. Mihail: Da, ăsta, ăsta e un lucru de aia extraordinar. Și din nou vreau să-i mulțumesc lui, lui Bogdan Florea. Cu Bogdan Florea avem un podcast despre neurofeedback, așa l-am cunoscut și am demistificat și această, această practică, sau mă rog, felul în care este vândută de multe ori în România, pentru că e o practică… e o tehnică de cercetare valoroasă, din câte am înțeles în podcastul respectiv. Și tot după acel podcast am discutat cu Bogdan Florea și ne-am dat seama că avem nevoie de material în plus despre epilepsie. Noi avem un podcast despre epilepsia la copii, filmat cu doamna doctor Oana Târță. Dar ne trebuie și un podcast despre epilepsie la adulți. Vorbind cu Bogdan, mi-am dat seama, adică el mi-a explicat, că în România sunt peste 300.000 de persoane care suferă de epilepsie. Și vreau să te întreb pe tine, cel care te uiți acum la podcast, câte persoane care suferă de epilepsie cunoști? E posibil să cunoști una dacă este din familie și e foarte apropiată. În rest, n-o să mai cunoști persoane care suferă de epilepsie. Nu pentru că ea nu există, ci pentru că oamenilor le e rușine să spună, că uau… pentru că este o boală foarte stigmatizată în România. De alte boli se vorbește cu mare plăcere pe la colț de stradă și se descriu parametrii și se dau cifre din analize și simptome și… de asta nu se vorbește. Și e foarte important să se vorbească despre ea, pentru că vorbind despre ea conștientizăm câți oameni suferă de ea. Pot să, adică pot fi tratați de ea și na, nu e nicio rușine. Și acelor oameni în primul rând le va fi mai ușor când se va putea vorbi despre epilepsie. La fel cum spui că „am hipertensiune și mă duc să-mi iau propranolol de la farmacie”.
Prof. Dr. Florin Amzică: Accesul la ustensila de diagnostic și la profesionistul care te poate ajuta este esențial și de asta este importantă această rețea, în care la început am dispus, și asta a fost condiția numărul unu, ca aparatele pe care le cumpăram cu fondurile adunate de pe la concerte să fie dispuse în centre, prin definiție, mici.
Dr. Mihail: Da.
Prof. Dr. Florin Amzică: Deci nu în centre universitare, unde deja sunt și unde aglomerația este imensă și unde, mă rog, lumea… nu, în general oamenii necăjiți nu pot ajunge. Ideea era tocmai să ne apropiem de populație cu aparatele și cu centrele respective și asta s-a reușit, cred că într-un mod deosebit. Ăă… și de asta suntem extrem de mândri de realizarea asta.
Dr. Mihail: Felicitări, da, pentru realizarea asta. O să punem site-ul în descriere. Promitem că facem un podcast și cu doctorul Bogdan Florea pe tema asta. Aș vrea să vă întreb spre final, să vă pun o întrebare pe care i-am pus-o și lui Sergiu Pașca, cu care am avut un podcast acum trei luni în Londra. Și întrebarea este următoarea: cunoscând atât de multe lucruri despre creier, ce faceți dumneavoastră concret pentru a vă proteja propriul creier?
Prof. Dr. Florin Amzică: Primul lucru: mă înconjor de oameni buni și plăcuți, pe care să-i pot iubi. Fac lucruri care îmi plac. Cânt la vioară dacă timpul permite. Mă implic în activități care să-mi facă plăcere. Deci sunt un ludic, într-un fel spus, dar e adevărat că sunt și ajuns într-o perioadă a vieții în care lucrurile astea sunt puțin mai accesibile pentru mine.
Dr. Mihail: Deci înțeleg că nu este un sfat universal și ușor de urmat, dar este un vis pe care poate să-l aibă oricine.
Prof. Dr. Florin Amzică: Evident, la el se ajunge prin muncă. Deci la 20 de ani nu poți să pui plăcerea pe primul loc, zic eu. Poate că sunt dintr-o generație cu o mentalitate puțin reacționară, dar nu cred că așa merg lucrurile. Dar la vremea respectivă creierul este mult mai rezilient și mult, mult mai, să spunem, cu resurse sau mai departe de eventuale probleme. Dar eu nu cred că există o modalitate sau o rețetă, un panaceu universal pentru întreținerea creierului… Întreținerea se face prin activitate cerebrală.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Da. Deci doar starea contemplativă sau așa nu cred că duce la aceleași rezultate. Creierul trebuie să rămână activ. Este o încurajare pentru toată lumea. Activitatea trebuie să fie de lungă durată, cât mai lungă. În momentul în care renunțăm la activitate cerebrală, începem [voce dreasă] să… nu să murim, că aia se întâmplă de când ne naștem, începem să murim. Dar vreau să spun că în momentul respectiv încep să observe și alții că suntem pe ducă, cognitiv vorbind. Și deci este o, este un lucru pe care trebuie să-l cultivăm, activitatea intensă cerebrală. Și ca activitatea asta să poată fi făcută, evident trebuie să existe o, o componentă de plăcere.
Dr. Mihail: Hm. Deci trebuie să faci o muncă să-ți facă plăcere.
Prof. Dr. Florin Amzică: Doar muncit mult și cu… cum să-i spun, cu aversiune…
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: …este contra… cred că e contraproductiv, pentru că asta produce în general dezlipirea cât mai rapidă de muncă, gândul tot timpul că nu ești unde trebuie, că… [icnet] Deci… [oftat] Da, trebuie să ne gândim serios, trebuie să avem perspective de carieră la care să ne gândim și pe care să ni le dorim. Astea vin cu o educație. Educația vine de la școală, deci avem nevoie de o școală care să ne servească. Și eu cred, și acuma, nu-i așa, după atâția ani de activitate în învățământ, aș putea spune, văzând greșelile care se fac astăzi în special… educația trebuie făcută de cei care știu cu gândirea la viitor. Nu, viitorul nu înseamnă patru ani electorali. Deci nu pentru… nu, nu ăsta este orizontul educativ. Ă… De asemenea, nu este dorința copilului cea care să dicteze conținutul educativ.
Dr. Mihail: Hm.
Prof. Dr. Florin Amzică: Ăsta este, cred eu, anihilarea viitorului. [sforăit] Copiii nu trebuiesc întrebați, copiii trebuiesc învățați, trebuiesc ajutați, li se dau unelte și la un moment dat vor vedea care unelte li se potrivesc în mână, care… de care au nevoie, care îi satisfac și pe celelalte le lasă deoparte. De acord. Dar ele trebuie să vină din școală, aceste unelte.
Dr. Mihail: E o părere pertinentă și grea cu care mi-ar plăcea să rămânem aici. Și într-adevăr, atât școala, cât și, cât și programele politice care se fac și programele care se fac în sănătate, toate din păcate au o perspectivă foarte scurtă. Sunt gândite… e bine și dacă ar fi gândite pe patru ani, dar din păcate miniștrii nu rezistă patru ani. În patru ani avem în sănătate câte cinci, șase miniștri care nu pot să facă efectiv nimic. Da. Sunt domenii în care gândirea pe termen lung e atât de, atât de importantă. Vă mulțumesc foarte mult pentru prezența la podcastul nostru. E o mare onoare să, să vă avem aici și să putem avea această discuție.
Prof. Dr. Florin Amzică: Să sperăm că a fost utilă.
Dr. Mihail: Da, în mod cert a fost utilă. Le mulțumesc și celor care au rămas cu noi până acum. Dacă aveți întrebări, lăsați-le jos în comentarii. Dacă aveți lucruri de adăugat, lăsați-le jos în comentarii. Le citim pe toate. Vă mulțumesc din nou pentru prezență. Mulțumesc pentru atenție. Mulțumesc UniCredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul Boabe de Cunoaștere și iară, sprijină aceste inițiative educative. Ciao! Pe curând!