Ceaiul de măceșe: ce beneficii are de fapt și cum îl prepari ca să nu pierzi vitamina C

Spre sfârșitul lui septembrie și în octombrie, tufele de măceș de la marginea pădurilor și a drumurilor de țară se umplu de fructe roșii, iar în multe case din România începe sezonul ceaiului de măceșe, băut fierbinte seara, cu gândul că ne ferește de răceli. Mie mi se pare un obicei frumos, așa că am vrut să văd cât din vitamina C a fructului ajunge efectiv în cană și la ce ajută măceșele în forma în care au fost testate pe oameni.

Pe scurt

• Măceșele culese la timp au foarte multă vitamina C, dar o cană de ceai preparat în condiții optime conține doar în jur de 8 mg, mult sub ce îți trebuie într-o zi.
• Cel mai bine studiat efect e o scădere moderată a durerii în artroza de genunchi și de șold, obținută cu pulbere standardizată din măceșe, adică fructul întreg măcinat și înghițit zilnic, timp de câteva luni.
• Pentru răceli, ceaiul de măceșe nu are studii proprii, iar vitamina C în doze mult mai mari decât cea din ceai nu scade numărul de răceli la majoritatea oamenilor.
• Ceaiul e sigur pentru aproape toată lumea, iar precauțiile privesc mai ales suplimentele concentrate de vitamina C, la cei cu pietre la rinichi sau cu fier în exces.
• Pentru un ceai bun, sparge măceșele, lasă-le la infuzat sub punctul de fierbere și strecoară ceaiul printr-o sită deasă, ca să scapi de perișori.

Ce conțin măceșele

Măceșul (Rosa canina) e un trandafir sălbatic, iar măceașa e fructul lui. O recenzie din 2018 numără aproximativ 129 de compuși identificați în măceșe, printre care flavonoide, taninuri și alți polifenoli, acizi organici și un ulei gras din semințe. Măceșele mai au carotenoizi, pigmenții care le dau culoarea, mai ales beta-caroten și licopen, și un galactolipid, o grăsime izolată în 2003 de cercetători danezi, care în laborator a frânat deplasarea neutrofilelor, celulele albe care ajung primele la locul unei inflamații.

Cel mai cunoscut rămâne însă conținutul de vitamina C. Într-un studiu din Slovenia, cercetătorii au cules măceșe de 6 ori, din septembrie până în decembrie, iar înainte de primul îngheț fructele aveau 716,8 mg de vitamina C la 100 g de măceșe uscate.

Când să le culegi: înainte sau după brumă

Circulă sfatul să culegi măceșele abia după prima brumă. În studiul sloven, după îngheț vitamina C a scăzut de la 716,8 mg la 176 mg, adică cu aproximativ 75%, iar zaharurile și capacitatea antioxidantă au scăzut și ele, în timp ce beta-carotenul și licopenul au crescut.

Deci dacă vrei măceșele pentru vitamina C, eu le-aș culege când sunt complet roșii și încă tari, înainte de primele nopți cu îngheț.

Câtă Vitamina C ajunge în cană

Vitamina C se dizolvă ușor în apă, doar că e sensibilă la căldură și la oxigen, iar asta se vede în ceai. Un studiu făcut în Turcia a testat cum se schimbă ceaiul de măceșe în funcție de temperatura apei și de durata infuzării, iar cel mai bun rezultat, pentru vitamina C, polifenoli și capacitatea antioxidantă luate împreună, a ieșit la 84-86 °C și 6-8 minute de infuzare. Chiar și în aceste condiții optime, ceaiul a avut 3,15 mg de vitamina C la 100 ml.

Calculat pentru o cană de 250 ml, asta înseamnă aproximativ 8 mg, mult mai puțin decât îți dă o portocală. Din același motiv, eu nu aș fierbe măceșele minute în șir pe aragaz și nici nu aș ține ceaiul ore întregi la cald.

Artroza: efectul studiat cel mai serios

Într-un studiu danez dublu-orb din 2005, 94 de pacienți cu artroză de genunchi sau de șold au luat 5 g pe zi de pulbere făcută din coaja și semințele unei subspecii de Rosa canina sau placebo, câte 3 luni, după care grupurile au schimbat tratamentul între ele. Durerea a scăzut mai mult decât cu placebo încă de la 3 săptămâni, pacienții au avut nevoie de mai puține calmante, iar rigiditatea și dizabilitatea s-au îmbunătățit după 3 luni.

O meta-analiză publicată în 2008 în Osteoarthritis and Cartilage a pus la un loc 3 studii cu 287 de pacienți, care au durat în jur de 3 luni. Pulberea a scăzut durerea mai mult decât placebo, cu un efect mic spre moderat (mărimea efectului 0,37), iar pacienții care o luau aveau de două ori mai multe șanse să răspundă la tratament. Autorii notează că toate cele 3 studii au fost susținute de producătorul pulberii și că datele sunt puține, așa că cer un studiu mare și independent.

Un studiu mai nou, pe 120 de pacienți, a ieșit mai puțin convingător, pentru că ambele grupuri s-au ameliorat cu peste 50%, fără o diferență semnificativă statistic între pulbere și placebo. O reanaliză din 2026, semnată și de un cercetător implicat de mult în studiile cu această pulbere, a găsit că ameliorarea creștea odată cu doza raportată la kilogramul de corp, doar în grupul cu pulbere. Mi se pare un semnal interesant, dar o analiză secundară nu ține locul unui studiu care să arate clar efectul.

Mai e un detaliu important: în toate aceste studii, oamenii au înghițit zilnic câteva grame de pulbere din fructul întreg, cu semințe cu tot, timp de luni de zile. Când faci ceai, arunci fructul, iar galactolipidul, fiind o grăsime, trece greu în apă, așa că eu nu m-aș aștepta ca ceaiul să aibă același efect pe articulații. Studii care să fi testat ceaiul de măceșe în artroză nu am găsit.

Răcelile și imunitatea

Pentru răceli, ceaiul de măceșe are cea mai mare reputație și cele mai slabe dovezi. Nu am găsit studii randomizate pe ceaiul de măceșe și răceli, așa că putem judeca doar după vitamina C.

Analiza Cochrane din 2013 a adunat 29 de comparații cu 11.306 participanți care au luat zilnic cel puțin 200 mg de vitamina C. La populația generală, numărul de răceli practic nu a scăzut (RR 0,97), iar durata lor a fost mai scurtă cu 8% la adulți și cu 14% la copii. Riscul de răceală s-a redus cu aproximativ 50% doar la cei expuși unui efort fizic intens, cum au fost maratoniștii, schiorii și soldații în exerciții în zone subarctice, iar vitamina C luată abia după apariția simptomelor nu a avut un efect constant.

Dacă pui lângă asta cana de ceai de măceșe, la aproximativ 8 mg pe cană ți-ar trebui în jur de 25 de căni pe zi ca să ajungi la cea mai mică doză testată, iar nici aceea nu a scăzut numărul de răceli. Ceaiul cald te hidratează și îți face bine când ești răcit, lucru care contează pentru confort, dar nu m-aș baza pe el ca să previn răcelile.

Ce nu face ceaiul de măceșe

Nu am găsit dovezi că ceaiul de măceșe vindecă răceala, detoxifică organismul, tratează artroza sau poate înlocui vreun medicament.

Chiar și pulberea, luată în doză mare, are limite, iar într-un studiu danez 20 de femei cu poliartrită reumatoidă și 10 femei sănătoase au luat 10,5 g de pulbere de măceșe pe zi, timp de 28 de zile, fără nicio schimbare a proteinei C reactive, markerul de inflamație din sânge, a enzimelor antioxidante sau a simptomelor. O analiză sistematică din 2009, cu 35 de studii despre plante folosite în artroză, a notat rezultate favorabile pentru pulberea de măceșe, dar a concluzionat că pentru niciuna dintre plantele analizate eficacitatea nu e dovedită dincolo de orice îndoială.

Cine poate comsuma ceai de măceșe

Pentru majoritatea oamenilor, ceaiul de măceșe e o băutură sigură, iar în studiile pe plante pentru artroză, inclusiv cele cu pulbere de măceșe, nu au fost raportate efecte adverse grave. Precauțiile țin mai ales de suplimentele de vitamina C în doze mari.

Dacă ai avut pietre la rinichi, uită-te atent la suplimente. Un studiu care a urmărit în jur de 11 ani 156.735 de femei și 40.536 de bărbați a găsit că vitamina C din alimente nu era legată de pietrele la rinichi, în schimb la bărbații care luau suplimente de cel puțin 1.000 mg pe zi riscul era cu 19% mai mare, iar la femei această asociere nu a apărut. Cele câteva miligrame dintr-o cană de ceai sunt departe de astfel de doze, doar că unele produse cu măceșe au vitamina C adăugată, așa că merită să citești eticheta.

Dacă ai hemocromatoză sau știi că ai prea mult fier în corp, discută cu medicul înainte să iei suplimente de vitamina C sau pulberi concentrate de măceșe, pentru că vitamina C crește absorbția fierului din alimentele vegetale.

Pentru ceaiul de măceșe nu am găsit interacțiuni bine documentate cu medicamentele, dar dacă iei anticoagulante sau alt tratament cronic și vrei să iei pulberi ori extracte concentrate, spune-i medicului.

Ce să faci concret

• Culege măceșele în septembrie și în octombrie, când sunt complet roșii și încă tari, departe de drumurile cu trafic intens, fără să aștepți brumele dacă ții la vitamina C.
• Usucă-le întinse într-un singur strat, într-un loc umbrit și aerisit, apoi păstrează-le într-un borcan închis, ferit de lumină.
• Înainte de preparare, sparge-le sau taie-le în jumătate. Perișorii din interior irită gâtul și pielea, așa că scoate semințele cu perișori cu tot sau strecoară ceaiul printr-o sită foarte deasă ori printr-un filtru de hârtie.
• Pune o lingură bună de măceșe sparte la o cană, fierbe apa și las-o să se răcească câteva minute, până ajunge în jur de 85 °C, apoi lasă măceșele la infuzat 6-8 minute, acoperite. Bea ceaiul proaspăt și nu-l readuce la fiert.
• Dacă vrei pulbere de măceșe pentru durerea din artroză, discută întâi cu medicul, alege un produs standardizat, asemănător celor testate, și dă-i în jur de 3 luni înainte să judeci dacă te ajută.
• Pentru vitamina C, bazează-te pe fructele și legumele crude, iar ceaiul bea-l pentru gust, pentru confort și ca ritual.

Concluzie

Ceaiul de măceșe rămâne o băutură plăcută de toamnă, sigură pentru aproape toată lumea, doar că în cană ajunge puțin din vitamina C a fructului, iar pentru răceli nu are dovezi solide. Efectul cel mai bine documentat, o scădere moderată a durerii din artroză, vine din pulberea standardizată luată luni la rând, iar chiar și acolo datele sunt puține și în mare parte susținute de producător. Eu l-aș bea în serile de toamnă, preparat sub punctul de fierbere și strecurat bine, iar pentru vitamina C m-aș baza pe fructele și legumele crude.

Surse

• Ayati Z et al. Phytochemistry, Traditional Uses and Pharmacological Profile of Rose Hip: A Review. Current Pharmaceutical Design, 2018. Recenzie a literaturii (aproximativ 129 de compuși identificați). DOI: 10.2174/1381612824666181010151849
• Larsen E et al. An antiinflammatory galactolipid from rose hip (Rosa canina) that inhibits chemotaxis of human peripheral blood neutrophils in vitro. Journal of Natural Products, 2003. Studiu de laborator (in vitro). DOI: 10.1021/np0300636
• Cunja V et al. Frost decreases content of sugars, ascorbic acid and some quercetin glycosides but stimulates selected carotenes in Rosa canina hips. Journal of Plant Physiology, 2015. Analiză de laborator pe măceșe culese de 6 ori, din septembrie până în decembrie. DOI: 10.1016/j.jplph.2015.01.014
• İlyasoğlu H, Arpa TE. Effect of brewing conditions on antioxidant properties of rosehip tea beverage: study by response surface methodology. Journal of Food Science and Technology, 2017. Studiu de laborator pe infuzie. DOI: 10.1007/s13197-017-2794-2
• Winther K et al. A powder made from seeds and shells of a rose-hip subspecies (Rosa canina) reduces symptoms of knee and hip osteoarthritis: a randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. Scandinavian Journal of Rheumatology, 2005. N=94. DOI: 10.1080/03009740510018624
• Christensen R et al. Does the hip powder of Rosa canina (rosehip) reduce pain in osteoarthritis patients? A meta-analysis of randomized controlled trials. Osteoarthritis and Cartilage, 2008. N=3 RCT, 287 de pacienți. DOI: 10.1016/j.joca.2008.03.001
• Motawei AM et al. Using Dose-Response Correlation Re-Analyzing to Distinguish Placebo from Standardized Rose-Hip Powder (Lito) in a Clinical Trial on Osteoarthritis Where Data Initially Looked Identical. Nutrients, 2026. N=120. DOI: 10.3390/nu18020331
• Cameron M et al. Evidence of effectiveness of herbal medicinal products in the treatment of arthritis. Part I: Osteoarthritis. Phytotherapy Research, 2009. N=35 de studii randomizate. DOI: 10.1002/ptr.3007
• Kirkeskov B et al. The effects of rose hip (Rosa canina) on plasma antioxidative activity and C-reactive protein in patients with rheumatoid arthritis and normal controls: a prospective cohort study. Phytomedicine, 2011. N=30. DOI: 10.1016/j.phymed.2011.02.008
• Hemilä H, Chalker E. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2013. N=29 de comparații, 11.306 participanți (analiza incidenței). DOI: 10.1002/14651858.CD000980.pub4
• Ferraro PM et al. Total, Dietary, and Supplemental Vitamin C Intake and Risk of Incident Kidney Stones. American Journal of Kidney Diseases, 2016. N=197.271 (156.735 de femei și 40.536 de bărbați). DOI: 10.1053/j.ajkd.2015.09.005