Ce analize să faci după 35 de ani

La 35 de ani poți să te simți exact ca la 25. Ai energie, mergi la sală, muncești, călătorești și, pentru că te simți în formă și nu te doare nimic, probabil nu te gândești prea mult la analize. Dar tocmai aici este problema cu multe dintre afecțiunile care se instalează în timp și apar mult mai târziu: ele nu încep niciodată în ziua în care apar simptomele.

Hipertensiunea, colesterolul crescut, prediabetul sau boala renală pot evolua mult timp fără să doară. Iar după 35 de ani începe să aibă tot mai mult sens să nu mai faci analize doar atunci când te simți rău, ci să începi să te monitorizezi frecvent și să evaluezi riscul pe termen lung.

De exemplu, American Diabetes Association recomandă ca screeningul pentru prediabet și diabet de tip 2 să înceapă cel târziu la 35 de ani, chiar și în cazul adulților fără simptome. Sigur, la americani stilul de viață e diferit, iar obezitatea și problemele metabolice sunt mult mai frecvente decât la noi, însă asta nu înseamnă că trebuie să te culci pe o ureche.

Dar nici să exagerezi și în dimineața în care ai împlinit 35 de ani, să mergi la laborator și să bifezi 25 de markeri. E important să înțelegi informația în context: unele analize sunt utile aproape tuturor, în timp ce altele au sens doar dacă există simptome, antecedente familiale sau factori de risc. Iar astea le poți discuta cu medicul tău de familie.

Glicemia à jeun și Hemoglobina glicozilată (HbA1c)

Glicemia à jeun măsoară nivelul de zahăr din sânge după o perioadă fără aport caloric (de obicei 8-12 ore) și reflectă controlul glicemic la un momentul recoltării.

Conform criteriilor ADA, o glicemie à jeun sub 100 mg/dl este considerată normală, între 100 și 125 mg/dl intră în intervalul de prediabet, iar o valoare de cel puțin 126 mg/dl poate indica diabet. În absența simptomelor clasice, trebuie confirmată prin repetarea testării.

Hemoglobina glicozilată (HbA1c) oferă o imagine a mediei glicemiei pe ultimele 3 luni, indicând procentul de hemoglobină din globulele roșii care s-a legat de glucoză.

Pentru HbA1c, intervalul normal este sub 5,7%. O valoare între 5,7 și 6,4% indică prediabet, iar de la 6,5% în sus intrăm în criteriul diagnostic pentru diabet, din nou cu necesitatea confirmării atunci când nu există simptome clare.
Dacă rezultatele sunt normale și nu există factori suplimentari de risc, ADA consideră rezonabilă repetarea screeningului la cel puțin trei ani. Dacă ai prediabet, ai luat în greutate sau riscul tău s-a modificat, atunci verificarea se face mai des.

Colesterolul

Următorul capitol important este riscul cardiovascular. Analizele clasice includ colesterolul total, LDL-colesterolul, HDL-colesterolul și trigliceridele.

LDL este important pentru că expunerea îndelungată la particulele aterogene contribuie la formarea plăcilor de aterom din artere. Dar există o analiză despre care probabil vei auzi din ce în ce mai mult: ApoB

Apolipoproteina B (ApoB) este o analiză mult mai precisă decât testele standard de colesterol (LDL, HDL) pentru a evalua riscul de boli cardiovasculare. Fiecare particulă de LDL (colesterolul rău) conține o singură moleculă de ApoB.

ApoB măsoară numărul exact de lipoproteine aterogene (particule de LDL care pot provoca depuneri pe artere. Un nivel crescut de ApoB indică un risc mai mare de ateroscleroză și complicații cardiovasculare, indiferent de valoarea totală a LDL-colesterolului. Poți avea un LDL care nu pare neapărat mare, dar un număr mai mare de particule aterogene decât ai presupune doar din LDL.

Tocmai de aceea, noul ghid ACC/AHA pentru dislipidemie publicat în 2026 acordă ApoB un rol mai important. Nu recomandă însă măsurarea lui obligatorie la toată populația. ApoB poate aduce informații suplimentare mai ales la persoanele cu trigliceride crescute, diabet sau atunci când riscul pare subestimat de profilul lipidic obișnuit.

Cu alte cuvinte: profilul lipidic rămâne baza, dar ApoB poate rafina imaginea.

Lipoproteina(a)

Lipoproteina(a), prescurtat Lp(a), este un factor de risc genetic pentru bolile cardiovasculare, independent de colesterolul LDL. Nivelul Lp(a) este determinat în mare parte genetic și rămâne relativ stabil de-a lungul vieții. Un nivel crescut este asociat cu un risc mai mare de boală cardiovasculară aterosclerotică.

Din acest motiv, ghidul ACC/AHA din 2026 recomandă măsurarea Lp(a) cel puțin o dată pentru identificarea persoanelor cu risc cardiovascular mai mare.

Un nivel de cel puțin 125 nmol/L sau 50 mg/dl este considerat un factor care crește riscul cardiovascular. La valori de cel puțin 250 nmol/L sau 100 mg/dl, ghidul estimează aproximativ o dublare a riscului de boală cardiovasculară aterosclerotică.
Și mai e ceva important: dacă Lp(a) este mare, nu înseamnă că vei face automat infarct. Înseamnă că ai un motiv în plus să fii atent la factorii modificabili: LDL, tensiune arterială, fumat, diabet, greutate și stil de viață.

TSH (hormonul de stimulare tiroidiană)

Oboseală, constipație, senzație de frig, modificări ale greutății, căderea părului, palpitații, toate sunt simptome în bolile tiroidei.
TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) este un hormon produs de glanda pituitară din creier, care reglează funcția tiroidei. Acesta stimulează tiroida să producă hormoni tiroidieni (T3 și T4), esențiali pentru metabolism, energie și funcționarea optimă a multor organe.

TSH este analiza de bază folosită pentru evaluarea funcției tiroidei, iar dacă rezultatul este persistent anormal, FT4 ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă. Totuși, aici trebuie să facem diferența între investigația unui simptom și screeningul unei persoane perfect sănătoase. De-asta discuția cu medicul e esențială.
Dacă ai simptome sugestive, antecedente familiale, anumite boli autoimune sau alți factori de risc, medicul poate avea motive foarte bune să îți recomande analize amănunțite.

Hormonii

Analizele hormonale sunt esențiale pentru evaluarea sănătății endocrine.

Pentru bărbați:
Testosteronul influențează masa musculară, densitatea osoasă, libidoul și energia. Testosteronul total se recoltează dimineața, à jeun, iar o valoare scăzută trebuie confirmată printr-o a doua recoltare. În funcție de situație, medicul poate adăuga SHBG, testosteron liber sau alte investigații pentru a afla cauza.

Pentru femei:
FSH (Hormonul Foliculostimulant): stimulează dezvoltarea foliculilor ovarieni și producția de estrogen. La bărbați, este implicat în spermatogeneză. La femei, un FSH crescut, chiar cu estrogen normal, poate semnala perimenopauza.

Estradiol: este principalul estrogen la femei, reglează ciclul menstrual și menține sănătatea osoasă. Dezechilibrul estrogen-progesteron poate cauza simptome în perimenopauză.

Prolactina: este implicată în lactație. Nivelurile crescute pot indica o tumoră hipofizară.

Homocisteina

Homocisteina este un aminoacid care, atunci când este prezent în exces, este un marker subtil de sănătate vasculară și cerebrală. Nivelurile ridicate de homocisteină sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare și pot predispune la depresie.
Cauze ale nivelului crescut:

• Deficiențe de vitamine B: Metabolismul homocisteinei depinde de vitaminele B, în special folatul (vitamina B9), B12 și B6.
• Variații genetice: O mutație în gena MTHFR (întâlnită la 20-30% din populație) poate afecta metabolizarea acidului folic, ducând la creșterea homocisteinei.

Proteina C reactivă (hs-CRP)

Proteina C reactivă de înaltă sensibilitate (hs-CRP) este un marker esențial pentru detectarea inflamației cronice de grad mic în corp, un factor cheie în dezvoltarea bolilor cardiovasculare și a altor afecțiuni cronice.
Ce indică o valoare crescută:

• inflamație cronică: poate semnala o inflamație persistentă, chiar și fără simptome clinice evidente. Aceasta poate fi cauzată destilul de viață (somn insuficient, stres, alimentație necorespunzătoare, lipsa activității fizice).
• risc cardiovascular: este un predictor independent al riscului de boli de inimă.
• alte condiții: poate fi un semnal de alarmă pentru boli autoimune sau infecții.

Analize pentru Rinichi:

• Creatinina serică și RFG (Rata de Filtrare Glomerulară): Creatinina este un produs rezidual, iar nivelul său, împreună cu RFG, indică eficiența rinichilor în filtrarea sângelui. O valoare RFG sub 90 ml/min poate semnala probleme.
• Ureea serică: Un alt produs rezidual, a cărui creștere poate indica o funcție renală afectată.
• Sumarul de urină: Un test simplu și ieftin care poate detecta proteine, sânge sau alte anomalii în urină, semne timpurii ale unei afecțiuni renale.
• Raportul albumină/creatinină urinară: Măsoară prezența albuminei în urină, un indicator sensibil al afectării renale

Analize pentru Ficat:

• ALT (TGP) și AST (TGO): Aceste enzime hepatice cresc atunci când celulele ficatului sunt deteriorate.
• GGT (Gamma-glutamil transpeptidaza): Foarte sensibilă la consumul de alcool și la problemele de circulație a bilei.
• Bilirubina: Un pigment care, în exces, poate indica probleme hepatice sau biliare (icter).
• Albumina și INR: Indică capacitatea ficatului de a produce proteine esențiale și de a coagula sângele, reflectând funcția hepatică sintetică.
• Ecografia abdominală: Poate vizualiza grăsimea din ficat (steatoza hepatică).

Concluzie

După 35 de ani, nu se întâmplă nimic extrem cu organismul, dar este o fereastră foarte bună în care să începi să privești sănătatea puțin diferit.
Nu mai aștepta neapărat să te doară ceva. Află cum stai cu glicemia, colesterolul și tensiunea arterială. Discută despre riscul tău cardiovascular și fă măcar o dată Lp(a). Dacă ai factori de risc, simptome sau antecedente familiale, medicul poate adăuga investigațiile care au sens pentru tine.
Și nu te speria dacă o valoare apare cu roșu pe buletin. O analiză nu este un diagnostic, ci doar o piesă dintr-un puzzle pe care poți să-l rezolvi împreună cu medicul.