Vorbim astăzi într-un vlog un pic mai aparte despre un medicament și atenție, o să tot fac disclaimere pe parcursul acestui vlog și anume că acesta nu e un vlog de promovare al unui medicament, da? E pur și simplu un medicament unul dintre cele mai des folosite, unul dintre cele mai folosite, să zicem, medicamente de pe acest mapamond și este unul dintre cele mai vechi medicamente pe care le avem. Este un medicament care e declarat esențial de Organizația Mondială a Sănătății și pe care foarte mulți oameni îl iau. Posibil ca bunicul tău să-l ia, posibil ca tu când te duci la medic să ți-l prescrie la un moment dat. Și atenție, ăsta este un medicament și este medicament care se dă cu prescripție.
Acuma, ca să enunțăm și subiectul ăla, vorbim despre propranolol. Și el nu se dă degeaba pe rețetă, se dă pe rețetă pentru că are și efecte adverse. Da, ca orice lucru pe acest pământ. Uite, de exemplu, faptul că eu filmez acum acest vlog are și anumite consecințe adverse. Nu sunt afară, mi-ar plăcea să mă plimb afară acum, dar eu nu pot să mă plimb afară dacă filmez acest vlog. Da, e logic. Doar că eu cunosc această consecință și eu îmi dau seama că nu sunt afară acum. La medicamente există la fel sute, poate mii de consecințe pe care un medicament le poate avea pe lângă efectul pe care tu îl aștepți de la el, doar că tu e posibil să nu le observi. De aceea multe medicamente se dau pe prescripție medicală pentru că doctorul stabilește dacă, puse în balanță efectele adverse și efectele pe care le aștepți, merită dacă balanța înclină spre efectele pe care le vrei și doctorul poate observa acele efecte adverse. Da, poate nu ți le explică pe toate, dar zice, vezi că dacă începi să te sufoci un pic, te rog frumos, sună-mă, sună-mă urgent. Ok? Și tu știi la ce să te aștepți și doctorul știe să lege lucrurile între ele.
Deci, dacă vă place ce vă povestesc în acest vlog și vă îndrăgostiți de acest propranolol cum aproape că m-am îndrăgostit eu de el, nu îl luați. Nu-l luați. Mergeți la medic, vorbiți cu medicul și trebuie să înțelegeți că el se ia doar cu indicație clară. Dar dacă ești un pacient care ia deja acest medicament, pentru că medicul ți l-a prescris, cred că este foarte șmecher să știi ce efecte poate să aibă acest medicament, pentru că e atât de pluripotent prin mecanismul în care se fixează de diverși receptori în corp și e mișto, cred că să te bucuri de aceste efecte dacă ele sunt benefice pentru tine. Pe de altă parte, dacă nu-l iei și ajunge medicul să ți-l prescrie, din nou, o să fii puțin mai educat în cunoștințe în privința propranololului și o să știi despre ce este vorba. Totuși, dacă nu iei propranolol și medicul nu ți-l va prescrie, acest material cred că te va învăța puțin despre cum funcționează corpul tău și poate o să reușești un pic să simulezi tu prin propria ta voință din șmecheria acestui medicament.
So, nu e un vlog de promovare. N-am nicio treabă cu absolut nicio firmă care fabrică propranolol. N-am nici pe departe absolut niciun interes pe care îl poți vedea prin acest material. Acesta este un material strict informativ. Majoritatea informațiilor sunt din acest studiu pe care îl vedeți acum pe ecran. Acesta pe care îl subliniez acum. O să lăsăm în descrierea acestui material și alte informații din acest material. Și aici propranololul care este comparat cu alte medicamente pentru tratamente, tratamentul unor stări de anxietate și altor lucruri super interesante. Bun, deci ne-am lămurit, vorbim din studii. Este o traducere a literaturii și un rezumat al literaturii pe care îl poți studia și singur.
So, propranololul descoperit acum 50 de ani este sintetizat de Sir James Black în 1964. Sir James Black este acest domn. Faptul… îl cheamă Sir James Black White și pare așa un nume predestinat pentru că unul din lucrurile pe care propranololul le face într-un studiu foarte interesant și ușor controversat este că te face mai puțin rasist. O să explicăm cum. Trebuie să rămâi un pic până la capăt ca să înțelegi cum funcționează mintea ta, inclusiv în comportamente rasiste, unele dintre ele. Deci, Sir James Black a inventat acest propranolol în 1964, dar cum l-a inventat a fost foarte șmecher.
Până la sfârșitul anilor ’50, opțiunile medicilor pentru tratamentul ischemiei cardiace, adică când te doare în piept că inima nu mai are oxigen, opțiunile erau rudimentare. Oamenii foloseau nitrați și logica era că dacă inima ta nu are oxigen, hai să aducem mai mult sânge. Și nitrații dilatau vasele de sânge. Problema era că acei cardiaci aveau vasele de sânge cu ateroscleroză. Aveau zgârci. Da. Deci un om care are ateroscleroză are zgârci în vas. Sună… Ar trebui să redefinim această ateroscleroză pentru că sună așa destul de științific elevat ateroscleroză. Ateroscleroza este efectiv zgârci în vase de sânge pe care îl faci din fumat, poluare, mâncare foarte grasă, mâncare procesată, sedentarism și așa mai departe. Ei, acești pacienți care au zgârci în vasele de sânge nu reacționau la nitrați. Adică degeaba le dădeai nitrați că inima tot rămânea în… în această ischemie cardiacă. Așa că în anul 1958 acest om de știință, Sir James White Black, a inițiat o serie de cercetări care aveau să schimbe definitiv istoria medicinei cardiovasculare. Practic, prin invenția asta a salvat zeci de milioane de oameni de la deces.
So ce a făcut Black este că în loc să dea mai mult sânge la inimă, s-a gândit dacă aportul de oxigen, deci dacă el nu poate fi crescut, soluția trebuia să fie reducerea cererii de oxigen de către inimă. Deci dacă tu dilați vasele de sânge, dai mai mult sânge, mai mult oxigen, nu funcționează. Atunci hai să vedem cum consumă inima acel oxigen și cum ai putea să reduci consumul de oxigen. Și ceea ce s-a observat este că inima consumă mai mult oxigen sub efectul adrenalinei, care crește în situații de stres. Dacă omul nostru se stresează un pic, are o supărare, merge un pic mai mult, se agită un pic mai mult, inima lui începe să-l doară pentru că el secretă catecolamine, adrenalină, noradrenalină și aceste substanțe fac ca tensiunea arterială să crească și inima să bată mai rapid, să ai nevoie de mai mult oxigen astfel de care nu dispui. Dar această adrenalină nu vine pur și simplu în inimă și face ca inima să facă tensiune mai mare și să bată mai rapid. Adrenalina asta sau catecolaminele vin și se fixează de niște receptori care sunt aflați în țesutul cardiac.
Și astfel acest James Black a zis: „Păi, dacă avem receptor și avem adrenalina care se fixează de receptor, soluția ar fi să punem ceva între cele două. Să punem ceva care se agață de receptor, nu-l stimulează ca adrenalină, deci nu-l stimulează pe receptor, dar nici nu lasă adrenalina să se fixeze.” Și în felul ăsta el a început să desfacă acei receptori, să-i studieze în laborator, să facă tot felul de substanțe până când a nimerit această substanță, propranololul, care are efectele pe care o să le descriem imediat. Deci în anii 1960 această muncă titanică a lui a culminat cu descoperirea propranololului, primul antagonist beta adrenergic competitiv viabil clinic. Validarea geniului său științific a venit și ea în 1988 când Sir James Black a fost distins cu premiul Nobel pentru medicină. Și atenție, metodologia sa de design rațional al medicamentelor, adică nu e o descoperire accidentală cum se întâmplă des în medicină. De exemplu, penicilina, am mai povestit pe acest canal, a fost descoperită din greșeală, dar greșeala aia tot a fost cumva furnizată de cercetare. Da, ea a fost încurajată de cercetarea care se făcea într-un laborator. Șeful de laborator a plecat în vacanță. Niște ucenici nedisciplinați n-au făcut curat și au plecat și ei din laborator. Ei, laboratorul a stat câteva săptămâni închis. Bacteriile au crescut pe acolo prin laborator, prin tot felul de plăcuțe, dar și o anumită ciupercă a crescut în acel laborator și pe acolo pe unde a trecut ciuperca bacteriile au murit. Așa, omul de știință s-a întors și și-a dat seama că ciuperca aia face o substanță care omoară bacteriile, adică antibioticul penicilină. Așa a fost descoperită tot într-un laborator de cercetare, pentru că dacă se întâmpla undeva într-o curte, n-ar fi observat nimeni că ciuperca omoară bacteriile. Dar designul pe care Sir James Black l-a propus e designul care practic a revoluționat farmacologia și în ziua de astăzi așa se fac medicamentele. Se înțelege procesul din spate și se practică dezvoltarea de compuși bazată pe înțelegerea arhitecturii specifice a receptorilor celulari. Adică tu înțelegi receptorul care stă pe celulă ce face și faci substanțe care blochează acei receptori. Deci foarte tare descoperirea asta.
Acuma, hai să vedem ce este acest propranolol. Este primul beta blocant din istorie. Și ca și clasificare este beta blocant neselectiv, adică blochează două tipuri de receptori. Există foarte pe scurt receptori care se află la nivelul inimii și există receptori care se află în plămân, în ficat, gastrointestinal și așa mai departe. Există betablocante care blochează receptori selectivi, ori B1, ori B2 și există betablocanți neselectivi care blochează și B1 și B2. Ca idee, acest medicament, am mai zis, este pe lista OMS a medicamentelor esențiale, dar nu este pentru proprietățile sale cardiovasculare, ci pentru profilaxia migrenei. Ajungem imediat la utilizarea acestui medicament care este efectiv wow.
Acuma, cum funcționează el? Corpul tău produce adrenalină și noradrenalină, adică hormonii de fight or flight și e foarte bine să-i ai. Când te întâlnești cu persoana iubită și ai fluturi în stomac, ai acest fight or flight. Ai secreție de adrenalină și de noradrenalină. Când ai un examen și trebuie să te pregătești pentru el, e bine să ai un pic de emoții acolo. Când ai un deadline, când fugi după metrou. Sunt diverse situații în care avem nevoie de acești hormoni, dar nu ca înainte, pentru că înainte aveai nevoie de acești hormoni când fugeai de leu. Te întâlneai cu leul, te speriai imediat și o luai la fugă pentru că secretai acești hormoni. În ziua de astăzi avem tot felul de deadline-uri, tot felul de sarcini care nu implică pericole, dar noi secretăm continuu acești hormoni. Acești hormoni se leagă de receptori beta din inimă, vase de sânge, plămâni, creier și astfel duc la tahicardie, îți zbate inima mai repede, la hipertensiune, crește tensiunea arterială. În creier devii un pic mai atent la anumite lucruri, devii atent la pericol și la cum să scapi de pericol, dar îți taie gândirea creativă și, nu știu, accesarea memoriei care nu este esențială și așa mai departe.
Acuma, propranololul blochează acești receptori. Inima bate mai liniștit, tensiunea scade și o să vedem alte efecte. Dar e ca și cum ai pune un sordinator pe un sistem de alarmă al corpului. Corpul sună sistemul de alarmă și tu pui un clopot peste care acoperă sunetul respectiv. Ca și bonus și de ce are aceste efecte propranololul despre care discutăm imediat este că funcționează ca un antagonist slab al receptorilor serotoninergici, adică receptorii care captează serotonina și de aceea are niște efecte anxiolitice, scapă, trece, reduce ușor anxietatea.
Acuma, e un medicament lipofilic, adică se dizolvă foarte bine în grăsime. Ăsta este motivul pentru care el trece de bariera hematoencefalică în comparație cu alte medicamente betablocante. Deci, propranololul acționează la nivelul corpului, dar el trece și în creier și inundă creierul unde are multe acțiuni despre care o să vorbim. Uite, ca să dau un spoiler, te face să visezi mult și mulți oameni raportează coșmaruri sub propranolol, dar te ajută și în alte situații. Concentrația maximă de propranolol se atinge la 75 de minute după administrare orală.
Și din nou disclaimerul. Am zis că o să tot dau disclaimer. Acesta este un material informativ care te poate face curios în privința a cum funcționează corpul tău. Indiferent că îți place sau nu ce auzi aici, nu trebuie să iei decizii pe proprie răspundere în privința administrării unui medicament care se dă numai pe prescripție medicală. Dacă te duci la farmacie, medicul te întreabă, farmacistul te întreabă dacă ai prescripție medicală pentru că el are efecte adverse. O să ajungem și acolo. Și pentru că propranololul blochează și receptorii B1 și B2. Cei B1 se găsesc în inimă, B2 se găsesc în plămâni, vase periferice, ficat. Propranololul are și mai multe efecte adverse, cum ar fi bronhospasmul. Deci persoanele care suferă de astm sau au astm și încă nu știu și încep să ia propranolol, pot să afle asta într-un mod foarte dureros, uneori chiar fatal. Deci el blochează foarte mulți receptori în corp. Asta e ceva ce trebuie să știm. Ca și timp de înjumătățire este între trei și 6 ore. Adică din momentul în ce ai luat o doză de propranolol, doza ei se va înjumătăți în trei – 6 ore în sânge. După aia iar se înjumătățește până e complet scoasă din organism și doar 25% din doza pe care un pacient o ia ajunge în sânge. Restul este metabolizat în ficat.
Acuma hai să vedem care sunt indicațiile clasice despre care știm de mult timp și pentru care propranololul este folosit și în ziua de astăzi. Pentru hipertensiunea arterială este una dintre primele indicații. În anii ’60 când a fost descoperit era prescris pentru tensiunea arterială. Acuma nu este un medicament de primă linie. Medicul are alte substanțe pe care poate să ți le dea, dar propranololul scade tensiunea prin reducerea debitului cardiac și inhibarea reninei. Practic, sub efectul adrenalinei, ziua când ești stresat, debitul cardiac este mare, inima tot pompează, pompează, propranololul se așează pe receptorii de adrenalină și scade ritmul cardiac și debitul cu care inima ia sânge. Deci, debitul cardiac scade și asta te liniștește din punct de vedere cardiac. Azi, cum ziceam, nu mai este pe prima linie. Se mai folosește când alte clase sunt contraindicate sau se folosește în combinație cu alte medicamente.
Un alt… o altă indicație pe care o avem astăzi a propranololului este în aritmii cardiace, tahicardii supraventriculare, fibrilație atrială, practic prin controlul frecvenței reduci aritmiile cardiace. Se folosește în continuare în angină pectorală pentru că scade consumul de oxigen al miocardului. Inima nu mai are oxigen, doare. Propranololul scade nevoia de oxigen și nu mai doare. Post infarct miocardic se folosește la greu, reduce mortalitatea post infarct miocardic cu 20 până la 25%. Este unul dintre primele medicamente dovedite că prelungesc viața post infarct. Un alt lucru curios este că e folosit în profilaxia migrenei. E prima linie de tratament preventiv. Și aici avem un studiu care ne arată că în profilaxia migrenei se folosește inclusiv propranolol și poate fi prima în prima linie de tratament. Reduce frecvența migrenelor cu până la 50%, iar mecanismul nu e complet înțeles. Probabil modulează vasele cerebrale plus sistemul serotoninergic. Deci face el ceva cu vasele de sânge care pot duce la această migrenă.
Se folosește și în tremor esențial. Este un tremor care nu are o cauză precisă. Este dat de sistemul nervos central și pur și simplu tremuri și tremurul ăsta progresează din ce în ce mai mult. Este singurul betablocant aprobat de FDA pentru tremur esențial. Reduce amplitudinea tremurului cu 50-60%. Nu-l vindecă, dar tremuri de două ori mai încet ca și amplitudine. Și atenție, se folosește off-label, o să vorbim și despre asta și de către chirurgi înainte de operații delicate, pentru că și în chirurgie când ai o operație, ai gesturi delicate de făcut și ai instrumente lungi și ai tensiune în sală și ai o oarecare anxietate profesională pentru operația complexă pe care o faci, e posibil ca mâna să înceapă să-ți tremure. Și unii chirurgi folosesc off-label propranololul pentru a opri acest tremur înaintea operațiilor complicate.
Se folosește în hipertensiune portală pentru prevenirea sângerării. În momentul în care ficatul este cirotic, sângele intră foarte greu în ficat și ficatul are o venă mare, vena portă, care ia sânge din intestine. Tu ai mâncat, intestinele sunt umplute de sânge arterial. Sângele arterial se duce în sânge venos, în vena portă și se duce direct în ficat. E o venă mare care, întrucât ai mâncat și ai debit mare, poate să aibă uite un așa diametru. Propranololul scade această tensiune pentru că dacă tensiunea crește în venă, fiind ficatul cirotic, ea începe să crească și în amonte. Ajungând în mici vase de pe esofag, care sunt prin presiune inversă, sunt dilatate din ce în ce mai mult, faci ceea ce se cheamă varice esofagiene și în momentul în care ai înghițit un colț de pâine care ți-a zgâriat un varic și-l rupe, poți să sângerezi 2 l de sânge. Propranololul scade această tensiune în vena portă, previne sângerarea din varice esofagiene și previne resângerarea, profilaxie secundară după ce ai sângerat. Și se mai folosește în furtuna tiroidiană care este urgență medicală dată de hipertiroidie severă cu tahicardie extremă. Bun. Astea-s utilizările clasice ale propranololului.
Dar în 2008 un medic care trata un copil care avea un hemangiom pe față și primea propranolol pentru o problemă cardiacă, un medic care făcea acest tratament a văzut că copilului deodată i s-a vindecat hemangiomul. S-a micșorat dramatic până la aproape de dispariție. Publică medicul acesta acest caz, 2008 Bordeaux Franța, doctor Christine Léauté-Labrèze, dacă vreți să știți. Nu cred că voia să știi cum o cheamă pe doamna doctor se pare, dar așa o cheamă, doctor Christine Labreze. Publică acest caz și revoluționează tratamentul. Acum propranolol este tratament standard de primă linie pentru hemangiomul infantil. Foarte frumos. Sunt tot felul de faze descrise în acest tratament.
Dar mergem mai departe și aici lucrurile devin interesante. Așa se întâmplă, la noi la minutul 20 de podcast lucrurile devin interesante. Dar cine a rămas până acuma o să înțeleagă că a meritat să rămâi până acum pentru că propranololul acționează pe ceea ce se cheamă anxietate de performanță și vorbim despre performanță muzicală, nu vorbim despre altă performanță. Nu știu dacă s-a studiat și la alte tipuri de performanțe, dar vorbim aici despre performanța muzicală. Este denumită și pastila muzicienilor într-un jargon așa printre muzicieni și asta ne spun studiile. În anul 1982, 29 de muzicieni profesioniști intră într-un studiu dublu orb placebo controlat. Unii primesc placebo, alții primesc propranolol. Niciunul nu știe ce a primit și se duc pe scenă să cânte. Propranololul a eliminat impedimentele fizice ale tracului. Adică tremurul mâinii a dispărut, gura uscată nu mai era uscată și inima n-a mai bătut atât de repede. Calitatea interpretării muzicale, ulterior evaluată de critici experimentați, a fost semnificativ mai bună la grupul care a luat propranolol. Fără sedare, s-au afectat la claritatea mentală. Deci au cântat la fel de clar, dar au reușit să cânte ceea ce aveau în cap, ceea ce înainte nu puteau să facă sau făceau mai defectuos pentru că aveau emoții foarte mari.
Studiul a fost repetat pe adolescenți, 32 de liceeni cu anxietate la examen (cognitive dysfunction). Adică erau atât de anxioși că efectiv nu puteau să dea examenul. Primesc 40 de mg de propranolol. Atenție, în acest material când dăm aceste gramaje, noi le dăm pur și simplu ca să le vedem din studii. Nu sunt recomandări, le dăm pur și simplu din studii. Studiul se cheamă „The Effect of Beta Blockade on Stress Induced Cognitive dysfunction in Adolescence”. Și aici vedem că 40 mg de propranolol administrate o oră înainte de examen, cel mai important examen din Statele Unite. Ca și rezultat, scorurile SAT de puncte, probabil din 1000, oricum semnificativ. Deci SAT verbal 50 de puncte, SAT matematic 80 de puncte, o singură doză înainte de examen.
Bun. De ce totuși propranololul reduce această anxietate de performanță? Păi, pentru că el este liposolubil. Am explicat asta și el ajunge în creier. Deci el ajunge prin bariera hematoencefalică, se absoarbe în creier și noi în creier avem aceiași receptori pentru catecolamine, adrenalină, noradrenalină sau epinefrină, norepinefrină, cum se cheamă adrenalina în creier. O s-o denumim tot adrenalină ca să nu ne încurcăm. Deci această adrenalină în creier se fixează de receptori și îți dă emoțiile de anxietate, de stres, de urgență în creier și bineînțeles fiecare dintre noi suntem diferiți. Unii dintre noi parcă n-avem deloc emoții, parcă suntem cronic născuți pe propranolol, cu toate că noi nu luăm propranolol, adică te doare la bască, cum ar veni, de tot ce se întâmplă. Dar alții sunt foarte, foarte, foarte emotivi. Și dacă tu ești foarte emotiv, fie pentru că creierul tău secretă foarte multă adrenalină, fie că ai foarte mulți receptori și deodată când, nu știu, ai o anxietate care ar trebui să fie medie, tu ești super anxios, da? Atunci acea anxietate sau acel eveniment semnificativ, da, ai un examen sau ești pe scenă se manifestă printr-o somatizare exagerată. Ai tremur, ai gură uscată, îți bate inima foarte repede. Ei, oamenii aceștia în studii au luat propranolol. Propranololul blochează efectul acelei adrenaline și tu în continuare ești conștient, ești la fel de lucid, nu ești sedat. Deci nu funcționează ca un sedativ care te face să dormi. Ești la fel de treaz, la fel de lucid, cognitiv procesezi la fel de bine. Se pare că mai bine pentru că nu te mai încurcă stresul. Creierul tău face furtuna aia de adrenalină, dar tu nu reacționezi la ea. Nu reacționezi la ea cu efectele astea de tremur, gură uscată, inimă care bate foarte repede. Rămâi calm și îți faci treaba cântând. Îți faci treaba la examen fără să mai ai acest efect exagerat de spaimă.
Apoi, ziceam de studiul pe chirurgi, cinci rezidenți de oftalmologie, studiu făcut în 1998. Cinci rezidenți la oftalmologie operează 73 de cazuri de microchirurgie oculară. Se compară placebo versus propranolol 40 mg. Ca și rezultat, grupul care a luat propranolol sau la operațiile la care s-a luat propranolol, s-a observat reducerea semnificativă a tremurului chirurgului, reducerea tremurului la primele trei suturi după extracția lentilei, reducerea anxietății chirurgului și niciun efect advers nici pentru chirurgi, nici pentru pacient. Ceea ce se întâmplă este că propranololul rupe această buclă de feedback care constă în anxietate, care prin adrenalină dă simptome fizice. Iar simptomele astea fizice când ai ajuns la examen, să operezi și ai mâinile deja ude, gura uscată, îți bate inima foarte tare, simptomele astea ajung să te sperie și să ducă la amplificarea anxietății. Și amplificarea anxietății duce la amplificarea simptomelor. Ceea ce se întâmplă de fapt… unul din lucrurile care se întâmplă în atacul de panică. Propranololul blochează jumătatea asta fizică a buclei, deci nu amplifică simptomele fizice care nu amplifică mai departe anxietatea.
Acuma, dacă propranololul are efect în interpretarea unui muzician care cântă la instrument, putem să bănuim că are efecte și în frica de a vorbi în public sau în anxietate socială. Sunt studii care arată că are. Una dintre cele mai răspândite fobii este această frică de a vorbi în public care limitează accesul tău în diferite cariere și accesul la diferite oportunități. Ești într-o, nu știu, ești la un eveniment și trebuie să vorbești cu cineva și ți-e foarte frică, ești foarte anxios. Trebuie să-ți ții un speech și ai idei mișto pe care poți să le spui, dar ești foarte anxios și ratezi aceste momente. Studiul pe care îl punem în descriere, studiul principal despre care am vorbit de la început, pe care l-am arătat la început, da, putem să-l arătăm din nou, este ăsta aici. Studiul de aici ne spune că 40 de mg de propranolol sunt suficiente indiferent de masa corporală și atenție, poate fi administrat nu înainte de momentul de care ți-e frică, ci chiar și la o oră după reactivarea fricii. Să povestim asta la tulburarea de stres post-traumatic în pacienții cu tulburare de anxietate socială, propranolol plus o ședință de expunere a redus anxietatea de a doua zi.
Acuma hai să explicăm treaba asta pentru că e necesar s-o înțelegem și o să vedem asta și în tulburarea de stres post-traumatic. De regulă, când ți-e frică de ceva, tu ai memoria acelui lucru de care ție ți-e frică. Da. Ți-e frică, de exemplu, hai să zicem așa, ți-e frică de leu, da? Chiar dacă n-ai fost în pădure, ai văzut la televizor că leul când te vede sare pe tine și te mănâncă. Sau dacă n-ai fi văzut la televizor și ai fi întâlnit un leu, ai fi mers prin pădure și vedeai un leu care sare pe cineva și-l mănâncă, asta ți-ar fi însușit o frică normală, fiziologică față de acel leu. Bun, tu ai plecat după aia la treabă și ai uitat de acel lucru, dar dacă ai fi uitat complet data viitoare când te-ai fi întâlnit cu leul, te-ai fi dus să-l mângâi probabil și el te-ar fi mâncat. Deci n-ai fi dat gena asta mai departe. Da. A uitării evenimentelor traumatice. Tu nu uiți asta, dar tu n-o să trăiești toată viața cu frica de leu. Tu pur și simplu e o memorie care se consolidează. Ea se cimentează undeva în creier și rămâne acolo. Nu știm unde, nu știm unde se află, cum rămâne acolo, cine decide, dar se pare că frica decide ce memorie rămâne stocată la noi, dar ea nu e constantă, cum ziceam. Deci n-o să te plimbi a doua zi prin casă și o să te gândești la leu, nu? Ea rămâne acolo. E, în momentul în care tu vezi leul, din nou, ești în doi ani în pădure și ai văzut leul, memoria aia devine fluidă. Sunt niște proteine care accesează memoria respectivă și ea devine fluidă. Ea se desface, ea pleacă de acolo. Ea se desface, ea devine vie și este impregnată de emoția asta a fricii. Se secretă multă adrenalină. Emoția asta crește. Ție ți-e frică și tu doar ai văzut leul. El nu te-a atacat. Dar prin accesarea memoriei care devine activă, fluidă și prin emoția care scaldă această memorie, tu fugi că deja ești speriat și inima ta bate super repede, tensiunea este în cer și așa mai departe.
Eh, dacă tu te expui la leu, da, ai memoria aia de frică, tu te expui la leu, dar înainte de a te expune la leu, iei propranolol, din nou, asta este pur și simplu o metaforă a ce se întâmplă în studii în tulburarea de stres post-traumatic. Tu te expui la leu, dar ai luat propranolol înainte. Memoria asta care e consolidată, ea se desface, devine activă, fluidă, dar secreția aia de adrenalină nu te mai afectează. Receptorii sunt blocați și tu vezi leul, da, te uiți la leu, dar nu ți-e frică. Tu conștientizezi că el e periculos. Deci acest propranolol nu te face să fii delusional, să zicem. Nu. Tu îl vezi pe leu și zici: „Ok, ăsta e leu, mă poate mânca.” Dar tensiunea ta nu saltă. Deci tu îl vezi pe leu, dar nu mai ești atât de neliniștit când îl vezi și o să pleci, dar o să pleci un pic mai încet. Dacă luai propranolol în sălbăticie acum 10.000 de ani, probabil că ar fi periculos pentru sănătate din punctul ăsta de vedere. O să vedem și ce efecte adverse are, pentru că are efecte adverse.
Dar acum leul este speech-ul public. Tu îți imaginezi că totul o să meargă prost. Da. Când ajungi acolo, memoria aia se desface. Tu ești în fața oamenilor, începe să-ți bată inima, tensiunea se duce sus, pulsul se duce sus și ești atât de speriat că nu poți să duci speech-ul până la capăt. Și iată că propranolol plus o ședință de expunere reduce anxietatea de a doua zi pentru că tu iei propranolol, ți-e frică, te expui, vezi că nu există niciun efect, adrenalina care saltă puțin nu te afectează și tu memoria asta care e activă și fluidă tu o reconsolidezi. Dar într-un mod real. Adică tu nu mai ții minte anxietatea pentru că ea n-a mai fost. Memoria se reconsolidează, dar într-un mod cumva normal. A, ok. Ai fost la speech, ți-ar fi fost frică, dar nu ți-a bătut inima tare, n-ai avut anxietate, memoria se reconsolidează. Mâine te duci la speech un pic mai pregătit. Iată că ăsta e efectul. Totuși, lipsesc trial-uri clinice randomizate mari, cu un design bun pentru această frică de scenă. Deci nu putem să ne bazăm foarte mult pe aceste studii, dar este o ipoteză și cumva are sens logic.
În caz de stres are un potențial preventiv pentru persoanele cu stres cronic. Într-un studiu pe care îl lăsăm în descriere a redus comportamentele asemănătoare anxietății și a crescut rezistența la un stres anterior prin același mecanism. Ai stres cronic, dar el nu te influențează atât de mult. Este, da, este în același studiu. El nu te influențează atât de mult. Tot în același studiu, 80 de mg de propranolol au redus ritmul cardiac și tensiunea sistolică.
Acuma, asta e partea interesantă legată de propranolol și prejudecățile rasiale. E cel mai bizar studiu făcut în Oxford în 2012 pe 36 de voluntari sănătoși, albi, randomizați dublu orb. Unii au primit placebo, alții au primit propranolol. Au completat un test pentru bias rasial și propranololul a abolit bias-ul rasial implicit, adică prejudecata inconștientă și nu a afectat prejudecata explicită. Adică explicit ei au rămas cu un bias rasial, adică ceea ce își explică ei conștient, dar bias-ul implicit, adică prejudecata inconștientă a fost abolită. Ulterior confirmat în 2015 prin confirmare RMN pe 40 de voluntari, aceeași metodologie, propranololul a redus activitatea în girusul fusiform, zona creierului care procesează fețe specific pentru fețe din alte rase. Și sugestia este că noradrenalina mediază bias-ul emoțional implicit la fel ca în stresul de mai sus. De ce e important asta? Pentru că în felul ăsta arătăm că prejudecata inconștientă are și o componentă biologică și ca și mecanism, noradrenalina amplifică etichetarea emoțională a stimulilor. Tu vezi o față de altă culoare și ceva din capul tău te face să fii mai speriat sau mai agresiv. Se secretă noradrenalină pentru că fața aia a fost interpretată și noradrenalina te face pe tine să fii mai agresiv poate sau să ai acel bias. Iar propranololul blochează această amplificare în amigdala laterală și în girusul fusiform. Fețele out group sunt procesate mai neutru. Da, memoria declarativă, aceasta e o persoană X, nu e afectată, dar reacția emoțională automată e complet sau foarte mult atenuată.
Și cum ajungem la tulburarea asta de stres post-traumatic? Teoria e următoarea. E cea pe care am explicat-o cu tigrul și hai să facem un exemplu mai real. Să zicem că treci printr-un accident de mașină care este traumatic, ai o traumă și ai acest PTSD. Da. Tulburare de stres post-traumatic. Când ai un trigger, ești pe stradă și vezi mașini care circulă, pe tine te ia cu emoții foarte negative. Cu toate că tu conștient îți dai seama că n-ai avea de ce să ai emoții, dar prin asta se manifestă această tulburare de stres post-traumatic. Cu toate că logic n-ai de ce să-ți fie frică, ție tot îți este frică. Și atunci triggerul duce la evocarea traumei. Iar evocarea traumei duce la labilizare, adică fereastră de vulnerabilitate. Amintirea devine temporar instabilă. Tu o trăiești emoțional. Ca și intervenție, administrat cu 90 de minute înainte de trigger și această evocare a emoției, propranololul taie legătura între amintire și emoție și urmează reconsolidare. Memoria este restocată, dar fără valența suferinței viscerale. Apropo, avem desen și pentru muzică. Uite, el cântă, dar adrenalina nu reușește să pătrundă în creier și să-i strice feng shui-ul, cum ar veni. Și asta se face în unele cabinete de psihoterapie. Cu propranolol, terapeutul te ajută să-ți aduci aminte de acea amintire traumatică. O retrăiești, dar fără valența emoțională și după aia tu ți-o reamintești fără valența emoțională. Și rezultatele sunt incredibile. Există un caz, cazul Toulouse 2001, o deflagrație în Toulouse. Iar pacienții cu PTSD după explozia industrială au trecut printr-un tratament și 86% din pacienții tratați cu propranolol au pierdut diagnosticul de PTSD și doar nouă din grupul de control. Fereastră terapeutică acută există așa ceva. Adică imediat după incident, dacă se administrează propranolol în primele șase ore după traumă se reduce semnificativ riscul de a dezvolta PTSD. Există și alte studii contradictorii aici. Datele sunt mixte, dar e foarte important de înțeles cum creierul își aduce aminte, pune emoție, iar propranololul blocând acești receptori de adrenalină poate să abolească această emoție.
Există și combinații emergente în cercetare în care se administrează propranolol cu psilocibină sau MDMA în trial-uri clinice super supravegheate și abordarea este de neuromodulare multiplă. Apoi, experimental propranololul mai este folosit în adicții prin blocarea reconsolidării memoriei asociate drogului. Asta poate să ducă la reducerea craving-ului. Deci tu ai o memorie a drogului care îți dă o emoție plăcută, emoția aceea când îți aduci aminte de asta îți dă craving. Prin blocarea acestei emoții de plăcere față de memoria drogului se reduce, se pare, și acest craving în studii experimentale. Bineînțeles, funcționează și în fobii. Sunt studii făcute pe tot felul de tarantule și tot felul de păianjeni în care propranololul este administrat înainte de expunere. Terapeutul, la fel ca în tulburarea de stres post-traumatic, stă lângă tine, îți arată că nu se întâmplă nimic, tu înveți că nu s-a întâmplat nimic și asta reduce practic fobia pe care tu o ai. Din nou, asta o spune acest studiu pe care îl las în descrierea acestui material.
Este folosit și în tulburarea de spectru autist prin modularea hiperexcitabilității. E o aplicație sau o folosire off-label, dar promițătoare, mai ales la adolescenți cu autism și dereglarea comportamentală autonomă. Reduce agresivitatea și comportamentele autovătămătoare. Îmbunătățește rezolvarea verbală de probleme. Și sunt studii cu functional MRI care arată că propranololul îmbunătățește conectivitatea funcțională cerebrală. Din nou, nu e un tratament aprobat oficial pentru autism. Este un adjuvant experimental în cel mai bun caz. Însă e foarte important să știm că există și această cercetare iată la un medicament pe care îl avem de aproape 60 de ani.
Efecte adverse. Vreau să trecem prin efecte adverse și să explicăm după aia pe sisteme de ce avem aceste efecte adverse. În primul rând, efecte frecvente sunt oboseala și fatigabilitatea. Creierul primește mai puțină adrenalină. Adrenalina aia poate te ținea un pic în priză, acuma ești mai obosit. Extremități reci, bradicardie (inima bate mai încet), amețeli și hipotensiune, mai ales la ridicare bruscă din pat, tulburări de somn, insomnii sau somnolență și visuri și coșmaruri reale și foarte mulți oameni raportează asta. Propranololul trece această barieră hematoencefalică și are efecte asupra sistemului nervos central. Mulți oameni raportează aceste vise și coșmaruri și vise lucide și vise care sunt destul de ciudate. Apoi, mai puțin frecvente, dar importante: bronhospasm este contraindicat în astm. Da, poate fi fatal. Poate masca hipoglicemia la diabetic. Ai hipoglicemie care duce la creșterea de adrenalină, care de fapt nu se mai fixează, tu n-o mai simți. Disfuncție erectilă la folosire cronică pe termen lung, rar, dar există. Depresie, stare de spirit scăzută și agravarea sindromului Raynaud. Și există și pericol la oprire bruscă, nu se oprește brusc pentru că există acel sindrom de rebound simpatic: tahicardie severă, criză hipertensivă, angină agravată, risc de infarct miocardic. Contraindicațiile absolute sunt: astm bronșic sever, bradicardie severă, bloc atrioventricular, insuficiență cardiacă decompensată, feocromocitom netratat sau hipotensiune severă. Ca și raționament și hai să uite să trecem un pic prin sisteme. Poate fi afectat sistemul nervos central, sistemul circulator periferic, sistemul respirator, contraindicații clare în astm, sistemul metabolic și interacțiuni fatale. O să luăm uite acest screenshot, acest text și o să-l punem și pe acesta în descrierea materialului ca să poți să treci prin toate aceste contraindicații.
Ca și raționament final e interesant să vezi cum acest betablocant, folosit inițial pentru a scădea aportul de sânge în inimă acționează la atât de multe nivele, inclusiv la nivel cerebral. Ajunge în inimă, te face să visezi diferit, te face să ai coșmar, te face să-ți scadă anxietatea sau să-ți scadă răspunsul pe care tu îl ai la stres, la performanță în public, la speech în public, la examen, în special în cazuri atent selecționate. Eu consider că aceste cazuri trebuie să rămână în continuare atent selecționate de către medic pentru că medicul poate să vadă toate aceste posibile efecte adverse și poate să te urmărească în timp. Ca și tratament cronic, cum ziceam, este ocolit pentru hipertensiune ca primă linie, dar este folosit în migrenă și de fiecare dată, și e valabil pentru absolut orice medicament, trebuie să pui în balanță efectul pe care îl ai. Pentru că dacă ai o migrenă care îți transformă viața, ți-o face un calvar, îți strică 15 zile din 30, poți să pui în balanță abolirea acestei migrene versus riscul de a-ți scădea metabolismul, pentru că asta se întâmplă când iei cronic propranolol, ai o scădere a energiei totale pe care tu o consumi, poți să pui în balanță o posibilă impotență în timp. Poți să pui în balanță pierderea de păr sau căderea părului, dar le pui în balanță. Da, aceste lucruri care se pot întâmpla din uz cronic și ceea ce îți rezolvă propranololul. Vorbim despre cronic. Când vorbim despre acut, lucrurile se schimbă pentru că aceste efecte adverse în acut, când iei 40 de mg o dată pe lună într-un eveniment foarte stresant, acest lucru n-o să ducă la efectul neplăcut sau mult mai puțin probabil să ducă la efectele adverse pe care le ai în utilizare cronică, dar din nou pot exista efecte. Este medicament pe care îl iei cu prescripție medicală. Deci este absolut esențial să vorbești cu medicul tău, el să-ți pună întrebări și medicul să-ți dea rețetă pentru acest propranolol. Dacă iei în schimb propranolol, pentru că așa ți-a zis medicul, înseamnă că a pus toate lucrurile în balanță, înseamnă că e în beneficiul tău și știind aceste lucruri, poate poți genera poate și un efect placebo. În momentul în care iei propranolol și ai un speech undeva și zici păi dar eu am propranolol, eu pot… poți să-mi dai o vioară și eu o să-ți cânt la vioară. Bun.
Mulțumesc pentru atenție. Acesta a fost vlogul de astăzi despre propranolol. Dacă ți-a plăcut acest vlog, lasă-mi comentarii. Dacă vrei să facem vloguri despre alte medicamente des utilizate, lasă-mi asta jos în comentarii. Din nou, disclaimer pe care îl lăsăm și scris pe ecran. Acesta este un vlog informativ în care eu traduc un studiu despre un medicament foarte des folosit. Nu este încurajare în a lua acest medicament. Nu-l lua fără prescripție medicală. Vorbește cu medicul tău. E pentru siguranța ta în primul rând. Mulțumesc. Ciao, pe curând.
