Dr. Mihail: Te salut! Doctor Mihail aici, la un nou episod „Boabe de Cunoaștere”. După cum ai văzut, vorbim despre amețeală, despre vertij, despre tinitus sau când îți țiue ceva în urechi. Și o să vorbim și despre rău de mișcare. Acum, vorbind despre amețeală, probabil că avem cu toții situații în care ne apucă așa, o amețeală. Da, poate e de la deshidratare, poate e de la oboseală sau poate te-ai ridicat brusc din pat și te apucă o amețeală care trece de la sine. Sau ni se întâmplă să ne întoarcem de la o nuntă sau de la o petrecere, să ne culcăm în pat și să simțim cum toată camera se învârte cu noi. Atunci știm de ce se învârte camera cu noi.
E mai nasol când ne trezim dimineața și, după un stres major de exemplu, deodată, fără niciun motiv, toată casa se învârte cu tine. Acela este un vertij. O să vedem care sunt cauzele acestui vertij sau care sunt cauzele reale ale amețelilor. De ce bunicii noștri, odată ce trec anii și ei avansează în vârstă, au o anumită amețeală și ea devine tratabilă cu anumite medicamente? Și o să vedem care sunt soluțiile reale.
Mi-ar plăcea să facem și diferența între ce este doar un disconfort trecător și să vedem care sunt semnalele de alarmă. Când o amețeală, un vertij sau un țiuit în urechi trebuie să ne trimită la medic? Și ce medic tratează asta? Vreau să mulțumesc în primul rând Unicredit Bank pentru faptul că sprijină podcastul „Boabe de Cunoaștere” și prin asta își reafirmă constant sprijinul pentru aceste inițiative educative. Și vreau să urez bun venit doamnei doctor Ioana Vodă, cu care discutăm despre aceste aspecte astăzi. Este medic primar ORL, doctor în științe medicale și ați mai văzut-o la noi la podcast. Ioana, bine ai revenit!
Dr. Ioana Vodă: Mulțumesc tare, tare mult. Este onorant și o mare bucurie să te văd. Mulțumesc.
Dr. Mihail: Ai revenit într-o nouă locație și sper că nu ai amețit până ai ajuns.
Dr. Ioana Vodă: Foarte frumoasă. Nouă. Miroase a nou. Miroase a proaspăt.
Dr. Mihail: Da, vorbim despre amețeală, despre vertij și vreau să precizez, înainte de a întreba care e diferența între cele două și cum oamenii de acasă ar putea să le diferențieze, vreau să precizez că în manualele de medicină și în practica medicală amețeala este o cauză frecventă de prezentare la medic, una dintre cele mai frecvente. Oamenii vin la medic și zic: „Am amețit”. Ori, dacă te uiți la cauzele pentru care o persoană poate să amețească, te ia cu amețeală, ca să zic așa. De ce e atât de frecventă această prezentare la medic pentru amețeală și care e diferența între amețeală și vertij?
Dr. Ioana Vodă: Există un simptom. Simptom înseamnă „doar simt” și nu neapărat boală. Simt că nu sunt în regulă. Și atunci apare acest cuvânt, „amețeală”, care de fapt nu prea definește specific ceea ce simți. Unii spun „amețeală” și dacă au o senzație de moleșeală, și dacă îi doare capul, și dacă s-au trezit cu capul greu. „Nu mă pot concentra, sunt cam amețit”, dar nu este obligatoriu o amețeală. De aceea e foarte greu să spunem o definiție corectă a termenului de amețeală. Nouă ne place să întrebăm: „Bine, bine, dă-ne niște detalii. La ce oră, ce făceai, în ce poziție, cum se manifestă? Descrie cu cuvintele tale.”
Așa cum bine și corect ai spus, pot să fiu deshidratat. Suntem mulți care nu mâncăm de dimineață și plecăm și alergăm, ne mai crește și pulsul, suntem tahicardici, simțim așa o palpitație, „lasă că se întâmplă”, mai bem o cafea, ne crește și mai tare pulsul. Unii au și hipertensiune, alții fac hipotensiune cu puls mare, asta e foarte frecvent la tineri, și găsim așa… și sunt doar amețiți. Nu au boală, nu au vertij. Amețeala asta… pentru că este practic o inundație, vă dați seama, pompează cu 120 de bătăi o inimă și normal că nu e în regulă sus. Fie pompează prea puternic, fie pompează prea puțin, ineficient. Și atunci omul nu se simte bine și se cheamă amețeală. Sunt mulți care se duc la farmacie: „Bună ziua, am o amețeală” și, bineînțeles, că primesc pastile pentru boala „amețeală”, care sunt pastile specifice pentru blocarea informațiilor despre amețeală. Și aici e lupta mea: domnule, întâi să știți sigur că merită să vă luați pastile, merită să verificați, să faceți tratamente îndelungate, merită să faceți 1000 de RMN-uri, CT-uri, angiografii… Sunt foarte mulți care fac foarte multe investigații și vin cu dosare mari pentru amețeală.
Dr. Mihail: Să știi că mi se întâmplă des să mă sune prieteni sau cunoștințe și să zică: „Domnule, bunicul are amețeală, de trei ani îl caut și nu găsesc ce are”. Care e problema cu bunicul? Că sunt mulți astfel de bunici.
Dr. Ioana Vodă: La partea cu bunicul, primul lucru pe care îl descoperim noi… Eu sunt un om care văd extraordinar de mulți pacienți cu vertij, asta este nișa pe care mi-am ales-o. Însă ei sunt supramedicați. Au atâtea medicamente, o listă imensă. Bunicii. Și, din nefericire, medicul de familie dă ceva, transcrie ceva. Mai vine pacientul de la neurologie, săracul neurolog nu-și vede informațiile medicului de familie și așa mai departe. Vine și cardiologul. Toți dau niște vasodilatatoare sau cine știe ce combinații, și bunicii noștri, care poate că au o hipertensiune, bineînțeles că au o problemă la pompa inimii, dar au prea multe medicamente și ajunge prea mult sânge sus. Ca urmare, doar dacă mai oprim… Și e foarte greu pentru un medic ORL-ist care se apucă de vertij să scrie „stop” la atâtea medicamente vasodilatatoare cerebrale.
Da, asta este principala cauză. Le luăm tensiunea culcat și în picioare, vedem exact ce pățiți, unde pățiți și avem surprize deosebite. Până la urmă, e o manevră foarte simplă: ne luăm tensiunea și la stânga și la dreapta și găsim niște diferențe.
Dr. Mihail: Și ce înseamnă asta? Adică diferențe în tensiune, stânga-dreapta?
Dr. Ioana Vodă: Exact. Asta înseamnă că pot să am o perfuzare diferită, și perfuzarea aceasta diferită, asimetrică, se vede și sus. Adică deja începem să trimitem la investigații asupra vaselor carotidiene. Și e la modă, nu numai la vârstnici. Am tineri și oameni destul de sportivi care moștenesc niște dislipidemii, colesterol mare, și au deja ateroame sau mici probleme pe circulația posterioară, care nu prea se vede la eco-Doppler. Foarte puțini își fac investigații corecte ale arterelor și venelor posterioare. Și dacă am dormit prost, stau într-o poziție proastă, fac o pensare pe o arteră mai mică și apare amețeala.
Dr. Mihail: O tensiune diferită la mâini este obligatoriu de investigat, adică acolo mergeți pe cardiovascular.
Dr. Ioana Vodă: Mergeți la medici și rugați să vă investigheze, pentru că acolo există o diferență de perfuzare și centrală.
Dr. Mihail: E o diferență pe care o căutăm? Știu că tensiunea diferă de la un braț la altul și de aceea se și recomandă ca atunci când îți iei tensiunea, s-o consideri pe cea de la brațul la care e cea mai mare. Adică există o diferență fiziologică, dar unde ne dăm seama că e o problemă?
Dr. Ioana Vodă: Ne dăm seama când avem o diferență mare, semnificativă, adică cel puțin 20, 25, 30 de mm Hg. Pe scurt, am 120 aici și 160 dincolo. Atunci este clar că nu este în regulă ceva și mergem pe investigații cardiovasculare, precizez, nu neurologice. Omul a venit pentru amețeală, noi luăm o tensiune și-l trimitem la cardiovascular. Bineînțeles că-i facem o testare de bază a echilibrului, îl punem să se culce, să se ridice, îi verificăm niște ochelari. Noi punem ochelari de videonistagmoscopie, adică o chestie de urmărire a mișcărilor globului ocular care este direct legat de ureche.
Dr. Mihail: I-am avut în platou la ultima filmare, ați adus ochelarii ăia și m-ați învârtit pe scaun și mi se mișcau ochii așa.
Dr. Ioana Vodă: Da. Ideea este că urechea este un organ ascuns în os, în osul din spatele urechii, și se vede foarte greu și pe RMN și pe CT. Se încarcă greu. Există un RMN special de ureche internă care are un protocol anume, durează mult, costă mult și foarte puțini medici imagiști știu să-l citească. Ca urmare, să pui un diagnostic pe imagistica urechii este destul de dificil, decât în anumite cazuri clare. Majoritatea necesită teste fiziologice. Trebuie să-ți măsor urechea stângă, urechea dreaptă, să-mi dau seama dacă ești simetric sau, cum spun eu, asimetric. O asimetrie înseamnă că funcționezi într-un șlap și într-un pantof.
Dr. Mihail: Ok, perfect. Deci, ce înțeleg eu e că amețeala poate să fie un semn al funcționării nu în parametri optimi ai creierului, care poate fi cauzată de o problemă cardiovasculară. Sângele nu mai ajunge cum trebuie, ajunge asimetric, creierul amețește. Ăsta nu este vertij, este o amețeală de o altă cauză. Dar ați spus că totuși le testați pacienților și echilibrul. Pierderea echilibrului deja ține de vertij, nu?
Dr. Ioana Vodă: Ține de urechea internă.
Dr. Mihail: Ok, ține de urechea internă. Și aici aș vrea să fac legătura. Ca să înțeleg ce este vertijul, mi-ar plăcea să înțeleg ce este echilibrul. Echilibrul este un fenomen cu care ne naștem majoritatea și pare ceva ce avem de la sine, dar de fapt în spate este un mecanism activ care ne menține în echilibru. Aș vrea să înțeleg cum rămâne corpul în echilibru, ca să înțeleg după aceea cum îl pierde.
Dr. Ioana Vodă: Funcția echilibrului este o funcție arhaică. Într-adevăr, avem nevoie să ne ținem echilibrul, în primul rând, cu ochii. Trebuie să văd unde sunt, ce fac, în ce poziție sunt și am niște repere vizuale. Adică, dacă stau pe scaun, mă uit la tine și știu că stau pe scaun. Și, mai ales, că stau.
Dr. Mihail: Ce vreau să precizez este că echilibrul este o funcție activă a creierului și a organelor de echilibru, care ne trimit încontinuu informații pentru ca noi să simțim că stăm. Un exemplu foarte bun este când stai în mașină, ești pasager și te uiți la telefon. Mașina din dreapta ta pleacă, dar creierul interpretează că tu pleci. Este o incongruență în informațiile pe care ochiul le vede și cum te simți tu.
Dr. Ioana Vodă: E foarte corect ce ai spus, pentru că noi avem echilibrul static și măsurăm echilibrul static, și avem și echilibrul dinamic. Sunt două lucruri total diferite. Utilizez cu totul altceva, am alte reflexe. Dacă stau, mă uit și am reflexul vizual care informează creierul. După aceea am musculatura posturală, mai ales cea cervicală, paravertebrală, care tot informează despre cum stă gâtul, cum stă capul. Una este să stau așa, cu capul întors într-o parte, și alta este să stau cu capul drept. Și atunci eu mă aliniez cu verticala subiectivă pe care o văd și sunt simetrică.
Dr. Mihail: Aha, deci ăsta e motivul pentru care nu stau așa.
Dr. Ioana Vodă: Exact. Gândiți-vă că sunt oameni care au un banal torticolis. L-a tras curentul. Te doare ceafa, ți-a înțepenit coloana cervicală. Dar am deja altă verticală subiectivă. Eu văd toată lumea mea aplecată într-o parte. Am și durere cervicală, mi se strică reflexul cervico-vestibular care anunță urechile. Toți receptorii stau în altă poziție decât au fost proiectați. Și ochii își schimbă imediat poziția ca să încerce să redreseze, eu să știu sigur că așa e verticala. Am avut o pacientă care, după o criză de vertij, îi schimba soțului tablourile în casă și le punea aplecate, pentru că așa i se păreau ei drepte.
Dr. Mihail: Dar stai un pic, ea le schimba pentru că așa i se păreau ei drepte, nu?
Dr. Ioana Vodă: Da. Soțul le punea drepte și ea tot le punea aplecate și zicea: „Nu, nu, nu, așa stă bine.” Până când și-a dat seama că ea avea, de fapt, o mare asimetrie rămasă. Acestea sunt tulburări care pot apărea după un mic accident ischemic. Acelui om i-am făcut o reechilibrare vestibulară, am educat creierul și i-am spus: „Stai puțin, nu e așa cum zici tu.” Omul a conștientizat, a început să învețe și, ca urmare, există o plasticitate cerebrală indiferent de vârstă. Ștergi ce s-a adaptat greșit. Se cheamă maladaptare, pentru că noi ne adaptăm, săracii, numai să funcționăm. Unii se adaptează corect și sunt compensați, alții se adaptează prost și rămân cu capul strâmb.
Dr. Mihail: Bun. Revenind la mecanismul echilibrului, ați spus că se formează prin ce vedem și prin acești mușchi cervicali. Ce alte organe mai participă?
Dr. Ioana Vodă: Receptorii din urechea internă. Avem receptori statici, care sunt celebrele pietricele, cristale de carbonat de calciu, care se cheamă otoliți. Toată lumea a auzit de ei. Ei sunt supuși gravitației.
Dr. Mihail: Ce sunt acești otoliți, dacă putem să explicăm?
Dr. Ioana Vodă: Pietricele. Pietricele în ureche. Nu plutesc deloc. Stau într-o magmă gelatinoasă și își schimbă poziția în funcție de cum schimb eu poziția capului. De exemplu, dacă pui o frână bruscă și capul se duce în față, toți otoliții se duc în față și stimulează niște receptori, iar creierul știe: „capul lui este în față”, deci contractă musculatura cervicală și își pune capul la loc. Sunt reflexe vestibulo-oculare, adică de la ureche la ochi, care se adaptează imediat.
Dr. Mihail: Deci, eu dacă am închis ochii și am întors capul, chiar dacă nu văd, simt că el este întors pentru că otoliții ăia s-au mișcat.
Dr. Ioana Vodă: Da, și cervicala spune ce s-a contractat. Ai întotdeauna trei informații corecte. Teoretic, ai ști că te-ai dus într-o parte pentru că otoliții reacționează la gravitație.
Dr. Mihail: Și totuși, otoliții aceștia sunt implicați și în vertij. Când sunt implicați? Ce se întâmplă?
Dr. Ioana Vodă: Când îi pierd. Când greutatea masei de otoliți din stânga nu mai este egală cu greutatea masei de otoliți din dreapta, ei devin mai ușori. Se întâmplă după traumatisme. Omul a dat cu capul de un perete, de un dulap, nu trebuie să fie traumatisme enorme. Post-traumatic, pot să pierd niște otoliți. Brusc, unii cântăresc mai puțin. În plus, pot să-i pierd în niște structuri unde n-ar trebui să fie, în canalele semicirculare, care sunt în toate pozele de la anatomie. Avem trei canale pentru un spațiu tridimensional. Acolo sunt alți senzori, ca niște lumânări, care anunță accelerații.
Dr. Mihail: Aha, ok.
Dr. Ioana Vodă: Adică, dau capul brusc într-o parte și ambele urechi zic același lucru, iar creierul știe că se duce capul spre dreapta. Când otoliții se pierd și ajung acolo, se lovesc de aceste „lumânări” și urechea dreaptă îți spune că accelerezi într-o parte, iar cealaltă zice altceva.
Dr. Mihail: Asta e vertijul?
Dr. Ioana Vodă: Asta este un vertij pozițional. E benign, nu se întâmplă nimic grav, nu mori, n-ai tumori, dar este recidivant, adică la orice mișcare pățești ceva. Și asta este cumplit, pentru că iei pastile, care amorțesc niște centri mai sus, și începi să simți mai puțin. Dar nicio pastilă din lume n-o să-ți mute dopul de otoliți de pe un canal. La orice mișcare în sensul unde am pierdut otoliții, eu voi avea semnale. „Nu pot să dorm pe dreapta, nu pot să întorc brusc capul spre dreapta, ceva nu merge.” Nu e obligatoriu să am o criză enormă. Criza mare am avut-o cândva și am rămas cu niște crize mici, de fracțiuni de secundă, dar cu un mare disconfort. Și ajung să fac fobii: nu mai mișc, am senzația că eu stau și, cum întorc ochii spre o parte, totul se mișcă. Și încep anxietăți, frici, panici, somatizări. „Nu suport dungile.”
Dr. Mihail: De ce nu suporți dungile?
Dr. Ioana Vodă: Pentru că sunt repere. Eu îmi țin ochii după repere. Dar dacă am foarte multe dungi, mă deranjează, fiindcă la fiecare mișcare creierul pricepe ceva, dar altceva nu. Și atunci nu suporți nimic care este fix și standard. În aceste condiții, oamenii ajung și la psihiatrie. Rău este când ajunge anxietatea, frica și panica să amplifice atât de tare simptomele, încât nu-ți mai dai seama ce e pe primul loc. Asta este o boală și se cheamă VPPB (Vertij Pozițional Paroxistic Benign). Otoliții, țineți minte, nu se văd la RMN, nu se văd la CT, nu se văd nicăieri, decât în nistagmusuri (mișcări ale ochilor), care nu se pot vedea cu ochiul liber decât în crize mari. Dar crizele mici, de la otoliți, se văd doar dacă vă duceți la un doctor care are ochelari speciali pentru așa ceva și experiență să vi-i pună la loc corect.
Dr. Mihail: Să-ți pună la loc otoliții. Deci e o cauză mecanică. Ai o pietricică care blochează o conductă, iar fluxul prin acea conductă te anunță cum stai cu echilibrul. S-a blocat, o ureche zice ceva, alta zice altceva și te ia vertijul. Ochelarii ăia, vreau să explic pentru oameni, arată ca niște ochelari, dar în interior au camere care îți filmează ochii în întuneric.
Dr. Ioana Vodă: Sunt camere în infraroșu. Oamenii nu văd absolut nimic.
Dr. Mihail: De ce nu vezi? Pentru că dacă ai vedea, ochiul ar avea reper și s-ar uita la un punct fix. Când e întuneric, nu mai ai reper și ochiul e liber. Și ce faceți? Îl amețiți pe pacient.
Dr. Ioana Vodă: Îl punem exact în pozițiile în care amețește, și ochii încep să se miște aiurea, pentru că nu mai au semnalul corect din ureche. Așa se pune diagnosticul de otoliți. Practic, noi suntem ca și cum am fi sub pleoapele lui. Îl rugăm să țină ochii larg deschiși și ne dăm seama de sensul, de viteza mișcării. Așa citim care canal, ce ureche, în ce parte a canalului sunt probleme. Există multe manevre de repoziționare pe care oamenii și le fac acasă, găsite pe internet.
Dr. Mihail: Eu am făcut manevre de-astea și nu știu dacă m-a ajutat manevra sau nu.
Dr. Ioana Vodă: La unii e puțin mai bine, dar cei la care nu e mai bine trebuie să se oprească, nu să încerce de mai multe ori, pentru că își împrăștie otoliții în toate canalele. Și atunci, în loc să fie doar într-un singur canal, pot fi în mai multe și repoziționarea corectă o iei de la capăt. Trebuie scoși otoliții canal cu canal, în mai multe ședințe la un ORL-ist care știe să facă asta. Există un scaun foarte deștept, România are două, care se cheamă scaune de repoziționare mecanică.
Dr. Mihail: Asta înseamnă că te pun într-un scaun și se învârte singur cu tine, nu?
Dr. Ioana Vodă: Și te leg. Am stabilit dinainte cu ochelarii pe ce parte nu e bine, te pun pe partea respectivă și scaunul mă ajută să te țin exact cât trebuie. Este motorizat, dar e nevoie de mine, tot eu trebuie să știu în ce poziție. Dar te mișcă atât de repede și te rotește corect, în niște unghiuri precise, încât, când ieși de acolo după aproximativ 10 minute, într-adevăr ai otoliții puși corect.
Dr. Mihail: Șmecher! Îmi place scaunul ăsta.
Dr. Ioana Vodă: Da, păi sunt câteva în Europa, câteva în lume. Este un scaun foarte bun pentru cei cu patologii cervicale: „Am fost operat, nu-mi fă manipulări cervicale”. Sau „Sunt graviduță și am otoliți”. Sau „Sunt prea mare și doctorul prea mic și nu poate să mă manipuleze, să mă învârtă pe toate părțile.” Sau am otoliți în mai multe canale (multicanal) și atunci trebuie să fac repoziționarea de mai multe ori și o fac corect pe scaun.
Dr. Mihail: Curios. Există alte modalități de a scoate acei otoliți? Este ceva microchirurgie sau…?
Dr. Ioana Vodă: Niciodată. Nu se văd la RMN, nu se văd nicăieri. Sunt la nivel de microni, unii sparți sunt probabil la nivel de nano și se văd doar la microscop electronic post-mortem. Așa că este exclus să-i vadă cineva. Fără acești ochelari, este exclus să putem pune diagnosticul. Însă țineți minte: este o boală mecanică. Ca urmare, tratamentul este mecanic și vă rog frumos să nu luați pastile pentru așa ceva.
Dr. Mihail: Foarte important. Deci amețeală nu înseamnă că te duci la farmacie și zici: „Doamnă farmacist, domnule farmacist, dați-mi și mie ceva de amețeală”, că nu are ce pastilă să-ți dea să scoată pietricelele alea microscopice.
Dr. Ioana Vodă: Se pot repoziționa și acasă…
Dr. Mihail: Poți să încerci. Ce le putem spune oamenilor care se uită și care au o amețeală, bănuiesc că este vertij din cauza otoliților? Cum se cheamă aceste tehnici? Unde le pot găsi?
Dr. Ioana Vodă: Se cheamă tehnică de repoziționare otolitică și, practic, îți arată cum te pui cu capul pe spate, cum stai acolo 30 de secunde, te întorci cu capul pe spate într-o parte, după aia te ridici. Sunt diverse poziții în care trebuie să stai în pat un anumit timp, astfel încât forța gravitațională să tragă otolitul ăla.
Dr. Mihail: Dar cum îți dai seama cât să stai?
Dr. Ioana Vodă: Păi nu îți dai seama. Îți dai seama numai că nu mai amețești pe o parte sau alta, dar eu, cu ochelarii, aș vedea nistagmusul corect și te-aș ține exact cât trebuie, până când am scos toți otoliții. Pe când tu faci asta în orb. Eu, de exemplu, urăsc aceste repoziționări făcute acasă fără control vizual, adică fără ca un doctor să vadă sau măcar un kinetoterapeut. Sunt kinetoterapeuți care lucrează excepțional, dar au acești ochelari. Trebuie să știe ce fac, pentru că altfel este atât de rău… Scot mult mai mulți otoliți și îți e mult mai rău, și e greu să refaci ceva după ce a fost stricat.
Deci mai bine nu faci nimic și eviți să dormi pe partea care nu e bună. Este de 1000 de ori mai bine decât să-ți faci repoziționare. Fiecare canal are un anumit tip de repoziție. Ce fac pentru canalul posterior stâng nu merge pentru canalul anterior drept. Sunt total diferite. Au denumiri frumoase, după doctori. De exemplu, pentru canalele anterioare avem o manevră ce se cheamă Iacovino, după un neurolog tânăr și frumos din Argentina. Există celebrul Epley, un doctor din Statele Unite care a fost un paria o mare parte a vieții, iar acum manevrele lui sunt celebre. Există un francez care se cheamă Semon și atunci te iau de aici și te trântesc în partea cealaltă, pentru că ne bazăm pe gravitație, pe accelerații. Trebuie să știm ce facem.
Dr. Mihail: Așa făcea Semon? Îi lua și-i trântea?
Dr. Ioana Vodă: Da, și eu fac. Mie îmi plac manevrele franțuzești, merg mai repede, scap mai repede și scot mai mulți otoliți. De aceea mai vin pacienții și spun: „Am venit să mă dați cu capul de tot, ca să mi-i scoateți pe toți”. Pacienții noștri sunt antrenați, înțeleg ce li se întâmplă. Trebuie să precizez că dacă ai pierdut otoliți o dată, poți să-i pui la loc controlat pe toți și să ai 5, 10, 15 ani impecabili. Se poate să mai faci o prostie, mai dai cu capul de ceva, mai faci un traumatism și iarăși pierzi otoliți, dar măcar nu mai o iei de la capăt cu RMN-uri, CT-uri și investigații, să te sperii. Acel om știe deja și revine în criză la oricine îl cunoaște din clinică și știe ce să-i facă. Deci, poate să recidiveze, nu vă speriați, nu e grav. Însă nu stați mult timp, pentru că se cronicizează, se lipesc unii de alții și fac dopuri care sunt foarte greu de scos.
Dr. Mihail: De ce se întâmplă ca femeile după 50 de ani să sufere mai des de vertij decât bărbații?
Dr. Ioana Vodă: Osteoporoza. Noi suntem mai osteoporotice decât bărbații și avem otoliții din carbonat de calciu, care sunt efectiv niște oase. Deci e o legătură între otoliți și osteoporoză. Bineînțeles, și hipovitaminoza D, pe care toată lumea o are acum. Nu stăm la soare, ne dăm cu creme de toate felurile și avem o absorbție a vitaminei D foarte slabă. O mai pierdem… sunt mulți cu operații de gastric sleeve. Aveți grijă, acolo sunt malabsorbții. Chiar dacă iau pe gură, nu merge, mai bine fac injectabil.
Deci există o legătură dovedită între otoliți și vitamina D, între otoliți și calciu, între otoliți și fier. Poți să fii anemic și atunci sigur poți să pierzi otoliți. Sau poți să nu fii anemic, dar să ai fierul foarte mic. Doar le dai fier și nu mai amețesc. Deci e clar că în metabolismul otoliților și al sistemului nervos, fierul, transportorul de oxigen, este foarte important.
Alte cauze ale vertijului sunt trombofiliile, și vreau să le menționez, mai ales la femei. O femeie are pierderi de sarcină, se duce și se investighează și găsește că are o trombofilie. Poate că suntem mulți cu gene trombofilice, dar asimptomatici. Însă dacă începem să avem simptome, înseamnă că trebuie să ne căutăm.
Dr. Mihail: Ce simptome? La ce simptome trebuie să fie atent un pacient care are gene de trombofilie?
Dr. Ioana Vodă: Păi, să ne gândim ce face trombofilia. Înseamnă că trombocitele se lipesc mai ușor și fac micro-trombi în anumite situații, nu tot timpul. De exemplu, merg într-o vacanță și stau nemișcat într-un avion cinci ore. Sau stau șapte ore la serviciu și nu m-am mișcat. Sau nu fac sport și sunt și mai durduliu. Mă doare capul din când în când. Toate aceste mecanisme sunt, de fapt, legate de vasele de sânge, care pot fi ocupate de micro-trombi. Este o boală de vase mici. Vertijul, amețeala, cefaleea, tinitusul – toate acestea intră în categoria bolilor vaselor mici. Sunt oameni cu mâini reci, picioare reci permanent. Aceștia n-au o vascularizație bună. Dacă mai au și o trombofilie, și o anemie, și hipovitaminoză D, nu te întreba de ce amețești și pierzi otoliți. Sunt prea mulți factori care se unesc.
Dr. Mihail: Și practic, trombofilia asta poate forma mici trombi și în zona care ține de echilibru?
Dr. Ioana Vodă: Bineînțeles, în vasul de sânge care irigă o ureche. Și ce pățesc otoliții? Îi pierd. Tot la otoliți ajungi. Dar e o problemă secundară, nu e din cauza otolitului în sine.
Dr. Mihail: Dar în final, dacă mi se învârte camera cu mine, revenind la vertij, tot otolitul e plecat, nu? Sau pot fi otoliții perfect normali și să am vertij?
Dr. Ioana Vodă: Pot să fie otoliții și normali, dar să nu mai am o cale funcțională. De exemplu, mi-a murit un nerv, nu a mai primit sânge. Sau a fost afectat un nucleu din bulb, care este stația 1, și se cheamă accident vascular bulbar. Dar astea sunt situații mai rare. De cele mai multe ori, vorbim despre otoliți.
Dr. Mihail: Am avut și eu două episoade de vertij. Primul a fost acum vreo opt ani, când am trecut printr-un stres profesional major. M-a pus la pat pentru câteva zile, se învârtea casa cu mine. Trebuia să stau nemișcat. În câteva zile mi-a trecut. A doua oară s-a întâmplat după ce am filmat foarte mult, eram foarte obosit. M-am trezit, casa se învârtea cu mine, am făcut acea manevră de repoziționare, am căutat-o pe net, și mi s-a redus cam 80% din vertij. Am mai avut stări ușoare de amețeală după perioade de stres cronic. Este ăsta vertij și poate fi cauzat de aceste episoade de stres?
Dr. Ioana Vodă: Sigur că da. În primul rând, vertijul, după cum l-ai descris, este fluctuant și are grade diferite: crize mari, medii, mici. Contează cantitatea de otoliți pierdută. Dacă am un nor mare de otoliți, o să amețesc rău. O repoziționare corectă, făcută în cabinet, presupune provocarea a trei crize: una când punem pacientul în poziția problematică, a doua când îl mutăm și a treia, cea mai puternică, la ridicare, care reprezintă deblocarea. Câți oameni care își fac singuri acasă repoziționarea au trei crize corecte? Zero, vă spun eu. Se sperie și se ridică.
La tine este o problemă legată de stres. Tu ești un om care mănânci sănătos, ești atent, nu cred că ai deficite de fier sau vitamina D. Dar probabil că ai o anumită sensibilitate la stres și contractezi vasele de sânge. Ești un om migrenos?
Dr. Mihail: Nu.
Dr. Ioana Vodă: Se întâmplă ceva clar. Stresul de rău îți provoacă asta. Acolo trebuie verificat: tensiune, puls. Verifică-ți trombocitele, s-ar putea ca în perioadele de stres să fie suficient să iei o aspirină, să-ți facă sângele mai subțire și să nu mai ai probleme. Poate fi și somnul. Nu e boală ce faci tu, e o disfuncție.
Dr. Mihail: Din ce înțeleg, poate fi o hipercoagulabilitate cauzată de stres. Ai un stres, se coagulează sângele prea tare sau se strâng vasele prea tare și din cauză vasculară provoci acest vertij.
Dr. Ioana Vodă: Eu zic că da. Este o teorie, dar nu avem dovezi clare. Dar am pacienți care vin la cabinet și zic: „Domnule, m-am stresat foarte tare și m-a luat cu vertij.” Dar îi mai întreb: „Ai și fumat? Ai băut cafele?” Depinde și ce ai mâncat. Majoritatea cauzelor sunt multifactoriale și țin de om. Dar tot la vascularizația corectă a capului ajungem. Nu e normal să avem o groază de vertij la omul tânăr. Nu ne plac vertijurile la bărbatul de 50-60 de ani. Dacă se repetă, vă rog frumos să vă puneți întrebarea „de ce?” și să vă uitați în istoricul familial.
Dr. Mihail: Eu, după acele episoade, mi-am dat seama că nu am voie să mă stresez prea mult și mi-am setat un nivel de la care nu-mi mai pasă. Prefer să nu-mi pese decât să mă stresez până la vertij, pentru că ajungi să fii disfuncțional. Cinci lucruri pe care să le faci dacă ai vertij?
Dr. Ioana Vodă: Obligatoriu:
- Te oprești din ce faci.
- Te uiți la un deget sau la un obiect și-l fixezi. Nu închide ochii!
- Pui bărbia în piept și respiri încet și lent. Nu intra în panică.
- Numără ceva greu în gând, de exemplu, câte secunde te ține. Până la 10 ar trebui să se termine.
- Nu mișca brusc capul și așează-te undeva. Nu-ți pasă de ce zice lumea, te așezi și pe un trotuar. Foarte mare atenție la cei care conduc și știu că fac așa ceva. Trage pe dreapta, oprește, rămâi în mașină, fixează un punct pe volan și respiră adânc.
Dr. Mihail: Cum faci diferența între un vertij și un accident vascular cerebral (AVC)?
Dr. Ioana Vodă: În vertijul de la otoliți, omul poate să meargă, n-are greață, n-are vomă, nu-l doare capul, nu vede dublu, nu amorțește, poate vorbi și gândi corect. De exemplu, un om cu atac de panică va putea să numere de la 100 din 3 în 3 înapoi. Unul cu AVC, niciodată. În AVC, simptomele se înrăutățesc, vezi dublu, ai o durere cumplită de cap. Acestea sunt semne de centralitate, se întâmplă ceva în capul tău. Te duci la urgențe.
Recuperarea după aceste accidente vasculare care au pornit cu vertij trebuie să se facă rapid. Acești oameni ies din spital după 7-10 zile, dar nu merg bine, ochii încă au nistagmus. Dacă stau acasă șase luni pe pastile, este o atitudine nefericită. Trebuie să facă recuperarea vertijului central, care are nevoie tot de plasticitate, de reeducare, de învârtit cu scaunul rotator. În loc să stai șase luni să te recuperezi, poți să o faci în două săptămâni dacă vii când ești în faza acută.
Dr. Mihail: Ce este PPPD, adică amețeala persistentă posturală perceptuală?
Dr. Ioana Vodă: Noi îi zicem 3PD. E o amețeală posturală, adică în picioare, când mergi. O percep eu, de aia e perceptuală, dar ceilalți n-o văd. Eu zic: „Aoleu, mă bălăngăn, parcă sunt pe barcă”, dar neamurile zic: „Nu, nu tragi într-o parte”. Tu ai percepția că ești pe barcă, că ești în reluare, că ai un cap greu. Acești oameni disperați au făcut toate RMN-urile și testele și nu au niciun deficit. Aici este o problemă de serotonină și de simetrizare centrală. Oamenii ajung fobici, nu se mai mișcă, nu mai ies nicăieri. Tratamentul, dacă nu-și fac reeducarea vestibulară, este degeaba. Trebuie să faci exact ce nu poți: să fixezi un punct, să te miști și să citești în același timp. Nu suportă aglomerațiile, zgomotele puternice. Se face desensibilizare corticală. Îți punem imagini cumplite, aglomerații, lifturi. La început ai senzația că n-o să reziști, dar după 3-4 ședințe de jumătate de oră, zici: „Uau, sunt un alt om!”. La cazurile cronice, e nevoie și de ajutor psihiatric, cu inhibitori de recaptare a serotoninei.
Dr. Mihail: Deci e amețeală persistentă, posturală, perceptuală. Adică ți se pare. E printre puținele diagnostice…
Dr. Ioana Vodă: …în care noi, doctorii, nu vedem nimic în teste.
Dr. Mihail: Da, e printre puținele situații în care pacientul vine la tine și zice „Am amețeală”, și tu zici „Ți se pare”, dar de fapt ăsta e diagnosticul.
Dr. Ioana Vodă: Omul acela nu vrea să audă un asemenea diagnostic, ci vrea să audă: „Ai teste corecte” sau „Ți-am găsit o asimetrie”. Noi suntem fericiți când găsim o asimetrie, că știm exact în ce sens să-l învârtim. Să lucreze cu ochii închiși ca să-și restabilească verticala și orizontala subiectivă și să nu mai aibă nevoie de repere fixe.
Dr. Mihail: Cred că am acoperit întrebările legate de vertij și aș vrea să transferăm un pic atenția către tinitus. M-ar interesa să știu, la început, ce este tinitusul.
Dr. Ioana Vodă: Tinitusul este o denumire în engleză a zgomotului perceput în cap sau în urechi. În franceză se cheamă acufenă. Până la urmă, sunt sunete pe care pacientul le aude. Se cheamă tinitus perceptual, dar să știți că există și un tinitus obiectiv. Ăsta e subiectiv, că noi nu-l auzim, dar putem să-l măsurăm. Există un anumit tinitus care se aude. Eu am avut șansa în viața asta să găsesc o pacientă care mi-a zis: „Doamna doctor, ascultați un pic, lângă mine se aude ceva.” Și am înregistrat-o cu telefonul. Se auzea tinitusul ei.
Dr. Mihail: Serios?
Dr. Ioana Vodă: Da, erau contracturi sacadice ale mușchiului scăriței. Este descrisă, e foarte rară.
Dr. Mihail: E ca și cum ai vedea halucinația altui om, nu?
Dr. Ioana Vodă: Da. Și există tratament. Dar să nu vorbim de acest tinitus obiectiv, pentru că este atât de rar. Există un tinitus subiectiv. Eu îl aud, dar pot să-l descriu corect. În primul rând, trebuie să știu dacă e pe stânga sau pe dreapta. Vreau să-mi fac temele înainte să mă duc la doctor. Vreau să dau note la tinitusul meu, de la 0 la 10, ce intensitate are. Este constant sau fluctuează? Este un singur sunet sau sunete multiple? Mă interesează, de asemenea, dacă este modificabil la anumite poziții ale capului. Adică, dacă întorc capul sau apăs undeva pe vasele carotidiene, se oprește puțin? Sau mai am tinitusul care, atunci când deschid gura, se accentuează. Acela este un tinitus al articulației temporomandibulare. Deci nu neapărat tinitusul este doar al urechii.
Dr. Mihail: Și ce legătură are audiograma cu tinitusul?
Dr. Ioana Vodă: Măsori nervul, vezi dacă nervul omului respectiv este bun sau dacă este scăzut pe frecvențe înalte. Doi, există un test care se cheamă acufenometrie, adică se caută acel tinitus. Se ia fiecare frecvență, fiecare intensitate, și la un moment dat pacientul zice: „Ăsta este!”. Descoperi exact că este pe 4 kHz și că este la 50 de decibeli, adică are putere mare. La ce te ajută? Mă ajută pentru că, dacă el îmi spune: „Știți, eu trag cu pușca” sau „Am ascultat muzică tare toată copilăria, am fost chelner la o discotecă”, și când îi faci audiograma are căderi exact pe 4 kHz, aia e traumă sonoră. Și tinitusul pe 4 kHz înseamnă că exact zona aceea din melcul urechii nu funcționează. Știi exact care e cauza și poți să-i spui ce să nu facă. Dacă e proaspătă, mai încerci să faci ceva.
Dr. Mihail: Deci, dacă am fost la o nuntă și mă întorc acasă și-mi țiuie urechile, ăla e tinitus?
Dr. Ioana Vodă: Da. Și avem foarte mult acest lucru. Dar acela e un tinitus bilateral. Sunetele sunt peste tot și trebuie să stai cuminte și să dormi, pentru că în somn se refac foarte bine neuronii. De aceea, audiogramele nu se fac seara, ci dimineața. După o nuntă îmi trebuie o recuperare corectă cu somn bun, o hidratare corectă, nu am voie să beau cafea și nu fumez, pentru că strâng vasele de sânge. Din contră, fac o baie caldă ca să fac vasodilatație.
Dr. Mihail: Știi ce am auzit? Că dacă ai fost la discotecă și ai acel țiuit pe o anumită frecvență, de fapt aia e frecvența pe care ai pierdut-o și n-o mai auzi, că au murit nervii care aud frecvența respectivă și ăsta e ultimul lor strigăt.
Dr. Ioana Vodă: Celulele respective din zona aceea sunt atât de stimulate încât, într-adevăr, pot pierde receptorii și zona este efectiv ca defrișată. Nu pierzi nervi. Însă celulele se regenerează. Aceste celule au putere regeneratorie, nu enormă, dar o mică regenerare există și există medicamente. Există medicamente care ajută la regenerare, care sunt dovedite. De exemplu, o plantă celebră, Ginkgo biloba, deschide vasele și face neuroplasticitate. Zincul forte este excepțional. Se dau antioxidanți, vitamine din grupul B, chiar și cortizon, pentru că este o traumă.
Dr. Mihail: Asta în acut. Dar în cronic, să zicem un pacient care are tinitus de ani de zile, mai are vreo șansă să-l vindece sau trebuie să se obișnuiască să trăiască cu el?
Dr. Ioana Vodă: Depinde de cauză. Dacă am vase de proastă calitate, sunt în vârstă, am colesterol mare, nervul se duce. Vorbim de neuropatia nervului auditiv. Așa cum îți amorțesc vârfurile degetelor, trebuie să o tratezi. Vă rog frumos să nu amestecați medicamentele de vertij cu cele pentru țiuit, că n-au nicio legătură.
Dr. Mihail: Bănuiesc că există cazuri în care acest tinitus rămâne acolo și n-ai ce să-i faci. Cum te obișnuiești cu el?
Dr. Ioana Vodă: Se cheamă „tinnitus therapy”. Până la urmă, este un bec aprins pe scoarța cerebrală, pe care creierul îl vede și este super deranjant. Una din întrebările noastre este: „Dacă vă uitați la un meci, mai auziți țiuitul?” Dacă ești atent la altceva și e zgomot în cameră, nu-l mai auzi. Asta înseamnă că s-a mascat. El n-a plecat, dar s-au aprins toate becurile pe scoarță și creierul nu-și mai vede unicul bec aprins. De aceea, seara la culcare, când e liniște, bâzâie îngrozitor. Răspunsul este să te împrietenești cu el și să-ți pui o muzică de fond. Se cheamă mascarea tinitusului. Unora le face bine valul mării, altora ciripit de păsărele, altora muzică.
Dr. Mihail: Tinitus pulsatil. E corect să denumim așa acea senzație când simți cum îți bate inima, cum îți simți pulsul în ureche?
Dr. Ioana Vodă: Nu. Este foarte bună întrebarea ta. Tinitusul pulsatil este de multe feluri. Dacă am o otită, îmi pulsează timpanul roșu, dar mă și doare. Sau, dacă îmi apăs capul pe pernă, îmi aud arterele și venele. Există însă un tinitus care este important și trebuie căutat: cel pe care îl am tot timpul, concomitent cu pulsul. Asta înseamnă că pot să am o patologie vasculară în cap, care poate fi periculoasă: fistule, anevrisme, stenoze de vene. Acolo trebuie să ajung la un neurolog vascular, care să-mi citească o investigație cu substanță de contrast. Poate îmi pune o mică umbreluță, un stent, și nu mai pulsează tinitusul. Am scăpat de el.
Dr. Mihail: Aș vrea să te întreb spre final și de suplimente. Există tot felul de suplimente pentru amețeală. Ce funcționează, de fapt, din punct de vedere științific?
Dr. Ioana Vodă: E o întrebare foarte grea pentru mine, pentru că nu sunt fan suplimente. Nici pastile. Eu nu iau suplimente decât dacă îmi găsesc deficitul. Sunt fan în a căuta ce-mi lipsește. Povestea suplimentelor e grea, pentru că există suplimente corect dozate, controlate și ușor absorbabile. Dar farmacia suplimentelor nu este controlată de Agenția Națională a Medicamentului. Contează cine le face, unde le face, ce conțin. Terapia își spune cel mai corect efectul. Am făcut terapie 10 zile cu ceva, trebuie să văd un efect. Nu cred în terapii de șase luni sau un an cu suplimente care să facă o vrajă.
Dr. Mihail: Ioana, tu pregătești acum un congres dedicat vertijului și tinitusului. Poți să ne zici ce inovații bat la ușă?
Dr. Ioana Vodă: Este un congres internațional și multidisciplinar. Vorbim despre vertij în boli autoimune, în boli endocrinologice. Îl avem pe profesorul Corin Badiu de la Parhon. O avem pe doamna profesor Vlădăreanu de la hematologie, pentru că sângele e important. Avem invitați din Franța, președinta societății francofone de tinitus. Avem cercetători de la institute de cercetare. Congresul se cheamă „Clinician Meets Researchers” (Clinicianul întâlnește Cercetătorul). Îl avem și pe inventatorul scaunului celebru, care vine la București să ne povestească ultimele descoperiri în cazul otoliților.
Dr. Mihail: Cred că am putea să mai tragem un podcast după acest eveniment.
Dr. Ioana Vodă: Încercăm să găsim o strategie de implementat la camera de gardă. Vertijul costă enorm, atât pacientul, cât și statul. Gândiți-vă la RMN-uri, CT-uri, internări… Trebuie să schimbăm asta în favoarea pacientului, care scapă de stres și se poate întoarce la viața lui.
Dr. Mihail: Vreau, spre final, să transmiți un mesaj oamenilor care au amețeală sau vertij constant și se gândesc că o să treacă de la sine.
Dr. Ioana Vodă: Trebuie să fiți suficient de determinați să doriți să opriți ceva. Puteți să aveți o chestie banală, un otolit sărit, cu care trăiți de mult timp. Duceți-vă într-un centru specializat, cu verificare corectă, o dată în viață. Iar cei care au deja investigațiile făcute și nu au găsit un tratament, să știți că sunt terapii noi, protocoale noi. Dacă testele vestibulare vă sunt normale, nu mai insistați să luați pastilele de vertij și de ureche, nu acolo e soluția. Căutați-vă sângele la hematolog, căutați boli reumatologice, faceți inclusiv markeri tumorali, pentru că există sindroame paraneoplazice. Nu stați cu patologii cronice. Nu stai cu amețeală și cu vertij. Te duci și te cauți la inimă, la neurologie, peste tot. Poate fi semnul unei alte afecțiuni.
Dr. Mihail: Păi, Ioana, mulțumim mult de tot că ai venit la al doilea podcast. Avem acum informații foarte utile. Mă bucur că reușim să postăm acest podcast chiar în Săptămâna Mondială a Vertijului. Succes la congres! Și îți mulțumesc ție, cel care ai rămas la acest podcast până la final. Mulțumesc Unicredit Bank pentru sprijin. Ioana, mulțumim!
Dr. Ioana Vodă: Eu vă mulțumesc tare, tare mult. Voi faceți niște emisiuni excepționale. Vă doresc tuturor să nu fiți amețiți și, dacă aveți prieteni cu amețeală, doar să-i informați corect, pentru că merită. Mulțumesc frumos!
Dr. Mihail: Un mod de a informa este să le trimiteți acest podcast. Mulțumim mult, Ioana! Pe curând!
