Ce efecte are canabisul (THC) în creier și de ce duce la dependență

Efectele pe care THC-ul le are în creier. Putem descrie câteva structuri printr-o analogie a creierului. Dacă ar fi să ne imaginăm creierul ca pe un copac, copacul ar avea un trunchi, ar avea ramuri, și ar avea coroana copacului. La fel și în creier, acesta este trunchiul cerebral, este creierul primitiv. Aici ai toate funcțiile, să zic, primitive. Aici se dictează când începi să transpiri, când îți bate inima, când îți crește pulsul. Aici se dictează că respiri, de exemplu, faptul că tu respiri noaptea se datorează unor reflexe care există în acest trunchi cerebral, care este trunchiul copacului. Partea din mijloc, sistemul limbic, este denumit și sistem reptilian și are de-a face cu tot ce înseamnă frică, tot ce înseamnă semnalizarea unui pericol, tot ce înseamnă plăcere, tot ce înseamnă agresivitate. Toate aceste sunt în creier, tot ce înseamnă motivație, inclusiv, este în sistemul limbic. Coroana este scoarța cerebrală și aici gândim, dar cu precădere în cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal este partea cu care noi gândim, planificăm, procesăm emoții, luăm decizii, deci tot ce înseamnă gândirea asta care ne diferențiază pe noi de restul animalelor se întâmplă în cortexul ăsta prefrontal.

THC-ul se cuplează la fiecare din structurile acestea și să vedem care sunt efectele. În primul rând, în cortexul prefrontal avem o parte de activare. Deci, cortex prefrontal, avem un efect de activare. Semnalizarea asta retrogradă ne anunță în cortexul prefrontal că informația de acolo contează. Care informație? Toate informațiile. Ăsta-i motivul pentru care atunci când consumi canabis, lucrurile încep să ți pară foarte interesante. Foarte mulți spun că este un total al plictiselii sau unei vieți monotone în care nimic nu se întâmplă. Cum ne aducem aminte, acela este set point-ul tău. Dacă set point-ul trebuie să fie plictisit, cam așa ar trebui să fie. Asta-i starea ta normală. E normal să cauți remedii împotriva plictiselii în alte locuri. Dar dacă fumezi THC, acesta se va cupla de toți receptorii tăi canabioizi din cortexul prefrontal și practic informația pe care o primești este că absolut totul este fascinant. Culorile sunt fascinante și sunt pline, mâncarea pe care o mănânci are un gust intens și foarte bun, muzica pe care o auzi te îndrăgostești de ea, și dacă o asculți după ce trece efectul nu-ți mai place. Relația pe care o ai, conversația pe care o ai are foarte mare sens și-ți place. Adică toate informațiile care intră acolo sunt cumva pozitive și amplificate. Ceea ce se întâmplă în cortexul prefrontal este faptul că-ți crește focusul. Deci ești mai focusat, ești mai concentrat la ceea ce faci, te face să fii mai deschis la idei. Ăsta e un efect pe care îl are și asupra sistemului limbic (ajungem imediat la el) și-ți crește vigilența. Deci, THC-ul acționează la nivelul cortexului prefrontal prin creșterea focusului, vigilenței, concentrației, a importanței informațiilor pe care le primești.

Acum, dacă vorbim despre sistemul limbic, acesta din mijloc, care este practic parte de ramuri groase de la copacul nostru, la nivelul sistemului limbic avem o inhibiție, o dezinhibare a sistemului. Dacă la cortexul prefrontal avem o activare, la sistemul limbic avem o inhibare, acolo lucrurile se inhibă. Ăsta este sistemul care prevede pericolele, care caută peste tot potențiale pericole. În momentul în care acest sistem de căutare al pericolelor este foarte excitat, ajungem să avem ceea ce se cheamă anxietate. Oamenii anxioși au acest sistem limbic foarte activat și lor absolut totul li se pare un pericol. Și chiar dacă tu stai într-o cameră și nu ai niciun fel de pericol conștient, nu-ți dai seama de ce te simți anxios, tu totuși în momentul ăla te simți anxios. Și faptul că la nivelul sistemului limbic ai o inhibare, acest lucru scade anxietatea. Deci tu nu mai ai anxietate. Oamenii care fumează, să zic, pentru că sunt anxioși, când au fumat nu mai au anxietate. Le scade stresul, le scade frica și le scade, pentru că ține și de motivație, le scade și motivația. Aici cercetările, să zic, sunt contradictorii pentru că poți să zici: ok, dacă fumezi, îți scade motivația, sau pentru că de fapt ești demotivat și stai pe canapea, ajungi să fumezi. Să zic, relația de cauzalitate nu există încă clar stabilită, dar presupunerile sunt că într-adevăr, atunci când fumezi, motivația ta este scăzută, fix prin inhibarea acestui sistem limbic.

Ce se întâmplă însă, să zic, între cele două efecte? Faptul că cortexul prefrontal este activat, ești deschis la idei, ești deschis la noi posibilități, ești curios, totul ți se pare important, și sistemul limbic care ține de anxietate este inhibat. Deci nu mai ai anxietate. Aici apare efectul al creativității. Foarte mulți oameni spun că sunt mai creativi atunci când fumează. Efectul nu este pe deplin datorat THC-ului. Deci, nu THC-ul activează centre de creativitate în creier, ci mai degrabă faptul că tu ești inhibat. Se inhibă centrul anxietății, asta pe tine te deschide la noi posibilități și tu accesezi posibile noi idei pe care le poți pune în aplicare și ăsta e un efect pe care unii oameni îl întâlnesc atunci când spun că devin mai creativi și ajung la idei mai bune. De multe ori, când cortexul prefrontal este activat și nu mai ai niciun fel de judecată clară a lucrurilor, totul ți se pare important. Poți să pui pe foaie sau poți să ajungi la niște idei foarte interesante în momentul ăla. Dar în momentul în care treci de starea aceea, ideea e să ți se pară banală. Deci nu poți să nu mai ai niciun arbitru între o idee genială și o idee banală de orice fel. Însă, prin inhibarea acelui sistem limbic și a anxietății, e ca și cum, ca să dau un exemplu, imaginează-ți că ești un om care mergi din punctul A în punctul B, de la tine acasă până la birou, în fiecare zi treci pe același pod. Sistemul tău limbic îți dă o anxietate suficient de mare cât să te țină în siguranță pe acel pod și nu atât de mare încât să fii, să zic, în continuu stresat. Vorbim de o persoană normală care n-are de regulă anxietate. Pentru că sistemul tău limbic zice: ok, fără ca tu să conștientizezi acel lucru, zici: ok, hai să nu luăm pe alt drum. Podul ăsta este sigur. Am mers pe el în fiecare zi, am ajuns în fiecare zi la destinație. Asta este siguranța noastră și ăsta este un mod de gândire „inside the box”. Ești într-o cutie și te simți bine acolo.

În momentul în care tu inhibi acel sistem limbic și inhibi anxietatea, omului care merge în fiecare zi pe pod i se activează alte idei care erau până atunci inhibate de sistemul limbic, și ideile alea pot să sune așa: ok, dar pe podul ăsta stăm în fiecare zi o jumătate de oră. De ce nu o luăm pe sub pod? Hai să vedem care sunt alte variante, poate găsim mai multe variante pe sub. Și atunci când ai sistemul limbic inhibat, adică tu pleci la drum spre birou sub efectul de THC, tu o să zici: hai să încerc și alte variante și începi să „think out of the box”. Asta, bineînțeles, poate să te ducă pe sub pod și să dai de un râu, să-ți dai seama că podul este peste un râu și n-ai cum să treci de el, sau poate că o să găsești acolo un vaporaș care să te ducă peste apă și o să ajungi la birou mai repede. Și astfel oamenii ajung să găsească noi idei, nu pentru că marijuana te face mai creativ, ci pentru că marijuana inhibă această anxietate, inhibă această frică de idei noi. Îți dă mai mult curaj, practic. Nu curaj e cuvântul potrivit, ci îți dă libertatea să accesezi idei „outside the box” pe care altfel nu le-ai fi accesat.

Undeva în creier există o altă structură care se cheamă hipocampus, care este un centru al memoriei. Și pe hipocampus avem o inhibare și practic oamenii care fumează THC au deseori pierderi de memorie sau nu țin minte ce se întâmplă, nu înregistrează, să zic, lucrurile pe care le gândesc sau pe care le trăiesc în timpul în care sunt „high”. Din nou, efectele astea diferă de la o persoană la alta.

În spatele creierului avem creierul mic, care este cerebelul, și la nivel de cerebel, din nou, efectul este de a inhiba. Deci, practic, THC-ul se fixează de receptorii CB1 din cerebel și-i spun cerebelului că ceea ce face el, și anume să controleze, să planifice mișcarea, să-ți controleze echilibrul și să controleze felul în care tu te miști, semnalizează practic THC-ul acelor receptori că această informație e neimportantă. Și asta practic te face să fii un pic mai dezechilibrat, să fii poate un pic mai amețit și să ai practic acel comportament, acele mișcări care se întâlnesc tipic la persoanele care fumează, care sunt se mișcă mai încet, se coordonează mai greu. E o stare cumva combinată de relaxare cu o greutate de a te mișca. Nu este aceeași intoxicație care apare în cazul alcoolului, în care ești complet amețit și nu poți să mergi, dar este ceva care este la graniță între plictiseală și greutate de a te mișca sau lipsă de chef de a te mișca. Practic apare această inhibiție la nivelul cerebelului.

În hipotalamus, în schimb, apare o activare, o stimulare a hipotalamusului. Hipotalamusul răspunde de apetit. Ăsta-i motivul pentru care oamenii care consumă THC, fie că mănâncă prăjituri cu THC/cannabis, sau fumează, sau trag la bong, sau vapează THC sub diverse forme, le crește foarte mult apetitul. Pentru că THC-ul acela se fixează de receptorii CB1 din hipotalamus și te fac să vrei mai multă mâncare, practic îți cresc foarte mult apetitul. Hipotalamusul e din nou undeva în centru. Acest lucru, practic, stimularea hipotalamusului împreună cu stimularea cortexului prefrontal, duc la următorul lucru: pe de o parte îți e mai foame, ai un apetit (nu-i neapărat foame, ci ai un apetit, o dorință de a mânca chestii), iar atunci când mănânci acele chestii, informația pe care o primești, gusturile pe care le primești, care se procesează în cortexul prefrontal, devin informații foarte importante. De asta oamenii care consumă THC confirmă că mâncarea are gust foarte bun și dacă mănâncă o pizza e cea mai delicioasă pizza din lume. Pentru că ai apetit pe de o parte și ai o foarte mare plăcere exagerată din a mânca lucrul respectiv, prin excitarea acestor receptori sau cuplarea receptorilor CB1 din cortexul prefrontal.