CANABISUL: Efecte, dependență și realitatea medicală

Salutare, oameni buni, eu sunt dr. Mihail și astăzi facem un material în care vorbim despre cannabis sau marijuana sau THC. Ori de câte ori o să mă refer în acest material la subiectul pe care-l discutăm, fie că spun marijuana, fie că spun canabis, fie că spun THC, vorbesc despre același lucru. Canabisul are această substanță psihoactivă care se numește THC. Oamenii care consumă canabis, îl consumă fix pentru această substanță care îți dă efectele pe care canabisul le dă și o să discutăm despre ele. Iar marijuana este un nume de botez pentru acest tip de cannabis. Există două tipuri de canabis – sativa și indica. O să le discutăm pe toate aici în acest material.

De ce îl fac? Pentru că foarte mulți dintre voi ați cerut acest material după ce am făcut episodul cu alcoolul și după ce am făcut episodul cu cocaina. Nicotina, urmează să facem un episod despre nicotină, urmează să facem un episod și despre cafea. Și dacă aveți și alte idei, lăsați-le jos în comentarii. Așa că, pentru că foarte mulți dintre voi ați cerut să vorbesc despre marijuana, despre canabis, despre THC, m-am documentat și iată ce a rezultat.

Vreau să spun că m-am documentat inclusiv din surse cum este canalul lui Huberman unde vorbește despre canabis, despre sănătate și riscuri. Este un material foarte interesant pe care îl puteți vedea. M-am documentat sau una din sursele mele a fost și cartea „Never Enough”, o carte foarte tare, foarte pe înțeles, în care Judith Grisel, care este o fostă consumatoare de droguri și a încercat toate drogurile posibile, a fost una din cei poate 5%, poate 1% din persoane care reușesc să se reabiliteze, să se lase complet. Și ce a făcut ea este că și-a făcut o carieră în neuroștiințe și practic acum studiază ca neurocercetător adicția. Și explică foarte nuanțat și foarte poetic toate efectele pe care drogurile sau diverse clase de droguri le au asupra corpului și care sunt efectele, să zic, benefice, dacă le putem denumi așa, la început, și care sunt riscurile la care te expui și care este reversul medaliei și ce plătești în urmă. Pe lângă asta, m-am documentat în alte studii științifice pe care o să le găsiți jos în descrierea acestui material.

Astăzi vorbim despre cât de mulți oameni consumă canabis în lume, de ce canabis-ul este un drog și care este definiția drogului de fapt. O să vorbim despre mecanismele dependenței, e o chestie foarte interesantă care e valabilă la orice drog. Foarte interesant să mergeți la acel capitol să înțelegeți cum funcționează fiecare drog și de ce drogul duce la dependență. O să vorbim despre ce înseamnă „natural”, pentru că de canabis aud foarte des că „marijuana e naturală, e ceva ce crește. De ce este interzisă ea?”. O să vorbim despre legalizarea canabisului și o să vă zic nu părerea mea, ci cum ar trebui să ne raportăm la legalizarea canabisului; ceva legal nu este ceva fără efecte adverse. Vorbim despre formele de canabis, despre sistemul nostru endocanabinoid, practic este sistemul care permite efectele canabis-ului și despre canabisul nostru intern pe care corpul îl face și motive pentru care el îl face. Ce se întâmplă când fumezi canabis, ce se întâmplă în creier, ce se întâmplă în corpul tău când fumezi canabis, care sunt efectele adverse pe termen scurt și pe termen lung. O să vorbim despre canabis sintetic, există aceste vapere cu canabis sintetic care aparent încă sunt legale în România. În chioșcul meu de lângă casă am astfel de vapere, sunt un pic mai scumpe și e incredibil că ele există și că sunt legale. Și despre cum este utilizat canabisul în medicină, care sunt perspectivele în viitor și despre cum ai putea să reversezi această adicție.

Canabisul în lume – ca drog

Începem și să vorbim despre canabis ca drog. Dacă vorbim despre droguri interzise în general în lume, canabisul este pe primul loc ca și consum în lume. 200 de milioane de oameni, numărul ăsta se apropie undeva de 200 de milioane de oameni, unele surse spun de 184 de milioane, alte surse spun de 195 de milioane. Dar în principiu e foarte greu să calculezi, de exemplu, în România câți oameni consumă canabis pentru că este un drog interzis. Sunt niște traficanți care vând acest canabis, traficanți care aduc canabis și nimeni nu știe câți oameni în realitate consumă canabis. Dar poți să iei o anumită populație, să-i întrebi, cei care îți recunosc, să-i pui în statistică și să faci un calcul. Dar, în principiu, sursele, majoritatea, ating acest număr. 200 de milioane de oameni consumă canabis și asta este, practic, drogul numărul 1 ca și consum în lume.

Dar dacă ar fi să includem în această definiție de drog, pe care o să o descriem imediat, în câteva minute, și am clasifica ca și drog cafeaua, pentru că creează dependență – dacă ești consumator de cafea ca mine și te lași de cafea câteva zile, o să vezi că o să ai efecte adverse, o să fii somnolent, o să fii buimac, o să ai „brain fog” câteva zile până când creierul se recalibrează la un normal, asta înseamnă dependență, vorbim și despre asta – dacă clasificam cafeaua ca drog și alcoolul, bineînțeles, este un drog, pentru că creează dependență, are efecte adverse și nicotina, tutunul, este un drog, dacă le clasăm și pe astea ca drog, atunci canabisul o să fie pe locul 4.

În lume, trec asta în revistă doar ca să putem să avem un raport între ele. În lume consumă aproximativ 2 miliarde de oameni cafea în fiecare zi sau regulat, să zicem. Alcool consumă tot undeva la 2 miliarde de oameni și alcoolul este, să zic, pe locul 2 ca și drog permis. De ce? Pentru că alcoolul e prezent în fiecare cultură de pe Pământ, în fiecare țară și în orice colțișor. Da? Că niște carbohidrați, fie fructe, fie cereale, au căzut într-un vas, au fost depozitate greșit și au stat la soare, stau la căldură și au fermentat, așa a rezultat alcoolul. Și astfel, prin incident, din coincidențe variate, orice trib și orice populație de pe acest Pământ, la un moment dat, a descoperit alcoolul, a reușit să-l fabrice și să-l consume pentru efectele lui. Deci alcoolul este pe locul 2 ca și drog de consum, să zic, larg în lume, iar pe locul 3 este tutunul, undeva la 1,4 miliarde de oameni pe Pământ, în momentul de față, consumă tutunul. Și când vorbim despre tutun, despre nicotină, e mult mai ușor de cuantificat acest număr. Deci 1,4 miliarde de oameni consumă tutunul. Pe locul 4 este marijuana, canabis sau THC. E un număr destul de mare dacă îl pui în raport cu, să zic, cu alcoolul, la fiecare 10 persoane care consumă alcool în mod regulat, o persoană consumă canabis sau marijuana în mod regulat. La fiecare 10 persoane care beau cafea în lume, o persoană consumă canabis sau marijuana. Și la fiecare 7 persoane care consumă tutun, care fumează, o persoană consumă canabis.

Materialul acesta nu este nici pentru a scoate ochii persoanelor care consumă canabis și nici nu ar trebui să fie unealtă pentru alții care vor să convingă alte persoane să nu mai consume canabis. Cred că este decizia fiecăruia până la urmă și care ține, bineînțeles, de legalitatea acelui consum. În România, de exemplu, n-ai voie să consumi canabis. E ilegal să-l cumperi, e interzis să-l consumi. În alte țări, în alte locuri de pe pământ este legal să faci asta. Ce mi-ar plăcea mie, însă, este să înțelegem, să ne luăm acest timp. Probabil că acest material o să dureze undeva aproximativ de o oră. Să ne luăm acest timp ca să înțelegem care este efectul, cum acționează canabisul, THC-ul ca și drog, care sunt efectele lui, de ce avem stările pe care le simțim, de ce stările sunt foarte subiective și care sunt efectele adverse până la urmă la acestui consum, care sunt efectele biologice ale THC-ului în corp și astfel să putem să luăm decizii corecte, conștiente. Și cred că e foarte important să știm asta pentru că aud foarte mulți oameni care zic „Doamne, dar canabisul este o plantă, este o plantă care crește în mod natural.” Sunt foarte multe lucruri otrăvitoare și toxice care cresc în mod natural. Alcoolul se face în mod natural prin fermentarea acelor fructe. Asta nu-l face bun. Avem un material despre alcool în care puteți să vedeți cât de rău este alcoolul pentru corp. Tutunul crește natural, asta nu înseamnă, adică nimeni nu cred că ar putea să creadă că tutunul sau fumatul aduce vreun beneficiu în viața cuiva. Cu toate că este natural și nu este interzis. Același lucru o să vedeți că putem să spunem și despre canabis.

De ce este Canabisul un drog?

Există multe definiții pentru un drog, dar eu aderg ce mai mult la această definiție care spune că un drog trebuie să îndeplinească trei criterii. În primul rând, face ceva ce în mod natural există în organism. Orice drog, fie că vorbim despre nicotină, fie că vorbim despre opioide, fie că vorbim despre canabis, fie că vorbim despre cocaină, face ceva ce în corpul tău deja există. Deci drogul nu aduce ceva nou în corp, nu aduce, da, aduce experiențe noi. Dar orice drog este o substanță chimică care își găsește locul de parcare în creier. Se cuplează de un receptor care deja există. El există pentru alte substanțe endogene care se formează în corpul nostru și care semnalizează diverse lucruri, iar corpul a învățat să le controleze, să le pondereze și să aibă o concentrație normală pentru a fi sănătos și pentru a se simți bine sau a se simți normal. Drogul însă vine din exterior și acționează asupra acelorși receptori pe care noi deja îi avem. Deci asta e primul criteriu al unui drog.

A doilea criteriu al unui drog este că drogul de regulă este mai puternic decât substanțele noastre endogene. El poate fi de 10 ori, de 100, de 1000 de ori mai puternic și practic are acest efect mai puternic care aduce și efecte adverse despre care o să vorbim.

A treia caracteristică a unui drog este faptul că el dă dependență.

Ce este dependența – explicat

Și dependența asta foarte mulți o confundă cu o lipsă de voință sau cu o dorință de a experimenta din nou o plăcere. Și aici, de exemplu, lucrurile par a fi încurcate, dar e foarte important să le înțelegem. Dacă eu beau acest pahar de apă și îmi place, mă răcorește, acesta este un lucru natural cu care corpul meu este obișnuit. El e obișnuit să consume apă și chiar dacă acest lucru îmi dă o plăcere, el nu îmi creează dependență. Care este mecanismul prin care drogul, în schimb, te duce la dependență? Și e un mecanism care se cheamă „Opponent Process of Motivation” și a fost descris în urmă cu zeci de ani, în 1957, cred, de Solomon și Corbit. Au fost doi cercetători care au descris acest mecanism și acest mecanism este întâlnit în absolut orice drog ai consuma, orice substanță care îndeplinește cele trei criterii despre care am vorbit mai devreme. Unul din criterii fiind dependența și hai să explicăm cum se manifestă el.

Să presupunem că acesta este creierul tău și partea asta de aici este starea ta normală. Ea se cheamă „Set Point”. „Set Point” este homeostazia creierului tău. Creierul tău a învățat să rămână toată viața în acest „Set Point”. Din păcate, acest „Set Point” este destul de greu de schimbat. Dacă tu ca „Set Point” ești o persoană pesimistă, cumva toată viața o să rămâi pesimistă. Dacă tu ești o persoană foarte happy și foarte optimistă, cam toată viața o să rămâi pe acolo. Creierul însă și-a găsit cântarul, și-a găsit măsurile prin care el poate să-și facă toate procesele neurologice care implică mult mai mult decât gândurile noastre, care implică faptul că îți bate inima, implică, nu știu, reglarea fluidelor din corp, implică starea ta de veghe când ești treaz și cum dormi, implică felul în care reacționezi la diverse plăceri. Asta este homeostazia creierului și creierul tău vrea să o mențină acolo. Creierul tău o va menține cu orice preț acest „Set Point” la locul lui. Asta e un motiv pentru care, ca și paranteză, n-ai cum să fii mereu fericit. Fericirea este o dereglare a acestui „Set Point”. Într-un moment în care tu primești ceva nou, primești o jucărie când ești copil, creierul tău îți dă fericire. Dar fericirea asta se depărtează, ai primit o jucărie și ai aici o creștere. Fericirea asta însă nu e naturală pentru că ea este periculoasă pentru viața ta, cel puțin așa cum era viața ta înainte și probabil și că acum ar fi periculoasă. Imaginați-vă că mergeți prin pădure, vă e foame în preistorie, n-aveți haine, sunteți în pădure, nu există nici măcar triburi sau triburi foarte mici. Tu ești departe în sălbăticie și ești în permanență în pericol să te mănânce cineva. Și găsești un măr și tu te bucuri. Când ai găsit mărul, dopamina ta se duce în sus, te bucuri, ești aici. De ce dopamina asta nu se menține pentru două ore? Pentru că dacă tu ai găsit mărul și te-ai bucurat timp de două ore, ție nu ți-ar mai păsa de exemplu de siguranța ta și ar veni un urs și te-ar mânca atunci. Asta înseamnă că al tău creier, în loc să se mențină dopamina două ore, el o să contracareze. În momentul în care ți-a crescut dopamina, el o să tragă dopamina asta prin alte procese în jos ca să te aducă pe tine la normal. Este o bucurie tranzitorie care te aduce la normal. Orice bucurie ai căuta, asta e foarte important de înțeles, cred că în general pentru stilul nostru de viață. Orice bucurie ai căuta, orice haine ți-ai cumpăra, orice aparatură și tehnică ți-ai cumpăra, orice mașină sau casă ai vâna, trebuie să înțelegi că indiferent de ce sunt ele și cât de mult îți pare că ai fi fericit constant, nu mă refer la fericit ca împăcat, mă refer la fericit ca stare din astea de extaz, oricât de fericit ai crede că o să fii, creierul tău mereu o să te saboteze și o să aducă starea respectivă la normal.

Dacă te muți acum de la garsonieră la un apartament de 10 camere, o să fii fericit o perioadă, o săptămână, două, dar imediat creierul tău o să seteze acest „set point” la apartament normal. În două, trei săptămâni creierul tău o să spună „ok, apartamentul ăsta care e ‘set point’, aici te simți normal” și tu nu o să mai simți nicio bucurie. Asta este practic, așa se descrie homeostazia creierului tău. Creierul tău mereu o să te aducă la normal.

Spre exemplu, un alt exemplu este iubirea. Iubirea e considerată tot așa un drog între ghilimele și iată mecanismul. Te întâlnești cu perechea vieții tale, cu jumătatea ta și aproximativ științific între 12 și 18 luni o să ai un „high” în permanență. Ori de câte ori o să te vezi, nu te mai gândești la nimic, adică toată lumea știe, sau încercați să vă aduceți aminte de dragostea aceea din adolescență sau dragostea pe care o simțeați față de partenerul cu care trăiți, presupunem, de mai mult timp. La început nu există nimic în afară de persoana respectivă. Ești atât de îndrăgostit de ea. Totul se învârte în jurul acelei persoane. Vrei să-i dai mesaje dimineața, vrei să-i dai mesaje seara, când primești mesaj ești în extaz. Când te întâlnești cu ea nimic nu mai există. Și lucrurile în timp, deci tu practic ai în permanență pe harta asta a iubirii, dar tu ești în permanență „high”, ești „high”, ești „high”. Creierul vine de jos și încearcă să reducă acest „set point”. Și undeva la 12-18 luni, se spune că iubirea durează 3 ani, dar biologic, în realitate, nu durează mai mult de 12-18 luni, partea asta de „high” pe care o ai aici este redusă și creierul își creează un nou „set point”. Atenție! Acest „set point” este plus persoana iubită. Deci creierul, chiar dacă tu ai putea să te simți toată viața în extaz și în maximă iubire cu persoana respectivă, creierul tău te convinge în 12-18 luni că cu persoana respectivă tu ești în „set point”, ești normal. Deci el, cu persoana respectivă care îți dă acel „high”, creierul îți dă în permanență un alt „low” care să te țină în „set point” și să te facă din nou să te simți normal. Asta nu înseamnă că iubirea de lungă durată nu există, dar ea se transformă. Iubirea asta devine o senzație de siguranță, devine o chestie pe care o construiești împreună, devin valorile comune, devin lucrurile pe care le discutați, pe care le aveți în comun, felul în care vă susțineți, toate astea te aduc înapoi la „set point” și ești normal.

În momentul în care persoana respectivă te părăsește, dacă persoana ta imaginează-ți cu care trăiești, ți-ar spune acum „știi ceva, mi-am găsit pe altcineva” și ar pleca din viața ta, atunci ai acel dezastru, treci prin acel „heartbreak” pentru că tu ești în „set point” cu persoana iubită. Dacă persoana ta dispare, dacă ea dispare din viața ta, tu pierzi acest „high” pe care ea ți-l dă, dar tu rămâi în acest „low” și atunci „set point-ul” tău se duce uite așa în jos sau „set point-ul” tău care este aici, tu rămâi „low” pentru că creierul tău crede că încă ești cu persoana iubită și creierul tău te trage în jos ca tu să rămâi în „set point”. Nu știu dacă se înțelege ce explic, dar ăsta este mecanismul prin care se întâmplă un „heartbreak” pentru că iubirea e de fapt o dependență, tu rămâi în acea dependență, creierul îți resetează, îți duce „set point-ul” în jos când persoana aceea te părăsește, tu ai un adevărat „heartbreak”, este o suferință fizică și psihică, dar și fizică care se vede inclusiv pe anumite analize hormonale în care tu poți să ai o depresie cauzată de această despărțire pentru o perioadă de luni de zile, uneori chiar 12 luni de zile cât te ține dragostea, da, îndrăgosteala, atât poate să te țină și această durere. În final, creierul se obișnuiește că persoana respectivă nu mai există și îți resetează „set point-ul” la starea ta normală.

Cred că exemplul ăsta este foarte elocvent pentru felul în care funcționează creierul pe droguri. Dar hai să-l mai explicăm o dată. Dacă acesta este „set point-ul” tău și tu consumi pentru prima dată să zicem iarbă sau cocaină sau un opioid, „whatever” drog ar fi, ce se întâmplă? Să zicem că asta este momentul în care tu consumi drog, da? Prima dată o să ai un „high”, o să coboare un pic acel „high”, te ține cât timp ai drog în sânge, da? Și după aceea o să cobori, uite așa, și o să ai un pic de „low” și după aia îți revii. Și zici, „wow, cât de tare!”. Și asta confirmă persoanele care consumă o prima dată cocaină, care consumă o prima dată ketamină, care consumă o prima dată cristal, amfetamine, care consumă o prima dată iarbă, marijuana, THC. Ăsta este platoul și practic starea mișto pe care tu o ai de la acest drog. Ce se întâmplă însă în creier? Creierul tău, fără ca tu să știi, realizează cam undeva prin momentul ăsta, momentul în care tu consumi prima dată, undeva în acest moment, creierul tău zice, „opa, ăsta se bucură prea tare, ceva s-a întâmplat, hai să vedem ce substanțe au intrat, care sunt receptorii din creier care au fost atacați și care acum au mașini parcate care n-au ce să caute acolo și hai să-i dăm reversul medaliei” și practic creierul îți dă aici reversul medaliei și asta te trage în jos, substanța dispare și faptul că creierul te trage în jos pentru că el încearcă să te readucă la „set point”, dar tu nu mai ai substanța în sânge, nu mai ai substanța în corp circulantă, deci practic creierul te aduce la acest „set point” aici, în locul ăsta, drogul încă există aici, dar după aia drogul dispare, creierul încă te trage în jos și de aceea ai acest „low”, un „low” care după aia își revine. Deci ăsta este „high” și ăsta este un „low” obișnuit care se întâmplă după primele câteva dăți, nu înseamnă că prima dată, adică prima dată se întâmplă așa, dar primele câteva dăți se întâmplă chestia asta.

Ce se întâmplă după aceea cu consumatorul de drog, indiferent că vorbim despre cocaină, amfetamină, cristal, THC, alcool, inclusiv alcool, ce se întâmplă după aceea? Tu consumi drog, uite, ai aici consumul de drog. Ce se întâmplă este că starea ta nu o să mai fie niciodată, din păcate, nu o să mai fie niciodată aceeași cum a fost prima stare la primul consum. Tu o să ai o mică bucurie, deci atenție, uite aici cât de mare este bucuria, tu aici o să ai o mică bucurie, după aia o să ai o stare normală, după care o să ai un mare „low”. Deci o să ai aici un „high” și aici o să ai un mare „low”. De ce? Pentru că creierul tău, uite, aici, în prima variantă, el s-a prins mai greu, aici a durat un pic până el să se prindă că trebuie să contracareze. El deja însă, al 10-lea consum, al 20-lea consum, el deja știe ce trebuie să facă. Creierul are o incredibilă capacitate de a prevedea ce se întâmplă și în momentul în care tu ai acel stimul, chiar și înainte de a consuma drog. Adică tu, de exemplu, să presupunem că tu fumezi marijuana în fiecare seară când ajungi acasă și te pui pe canapea. În momentul în care tu ai ajuns acasă, să zicem că la ora 7 tu consumi marijuana, tu ai ajuns la ora 6, la 6 jumate și deja vezi acea canapea, deja începi să îți rulezi joint-ul, fix înainte de a consuma, înainte de a consuma, creierul începe să contracareze acel „high”. Deci creierul contracarează aici acest „high” și, practic, tu, în loc să ai „high”, tu ai această contracarare și tu simți un minim efect la început, după care creierul contracarează, contracarează și tu ești în „set point”, după care substanța dispare și acest „low” este mult mai mare. Asta este valabil inclusiv la consumatorii de cocaină care, de exemplu, primele tentative de consum se simt foarte bine, dar după aceea când se duc în club, vor să consume ca să se simtă normal. Ei au un pic de „high”, niciodată „high-ul” de la începutul de consum, „high-ul” asemănător cu primele, să zic, dăți în care ei au consumat, dar ca să se simtă normal, ei trebuie să consume, deci ca să fii în „set point”, tu trebuie să consumi acest drog, după care starea asta de „low” este mult mai mare.

Ce se întâmplă însă în dependență este că tu ai acest „set point” și la fiecare stimul pe care îl ai, ajungi acasă, da, ajungi acasă, îți vezi canapeaua, te sună un prieten cu care mai consumai din când în când, ai o situație, un stimul care îți aduce aminte de acel consum, creierul tău, chiar dacă tu te-ai decis să te lași și să nu mai consumi, creierul fără consum, deci noi nu mai avem consum în cazul de față, creierul fără consum o să înceapă să contracareze starea ta. Deci el o să contracareze starea ta, pentru că el crede că tu o să consumi. Și tu în loc să ai acel „high” pe care l-ai avut aici, „high” mare sau un „high” mic, starea ta, deci în loc să fie asta, starea ta o să fie pur și simplu de „low” constant. Și asta se întâmplă atunci când persoanele care consumă alcool și consumă alcool când merg în club. Nu consumă alcool acasă, sunt foarte mulți oameni care zic „băi, eu nu consum alcool acasă, nu consum alcool la masă, băi, când mă duc în club mă rup, beau 5 pahare”. Acea persoană când se duce prima dată în club și bea 5 pahare, ea se îmbată. Dacă face asta însă constant, de fiecare dată când se duce sâmbătă, duminică în club și consumă alcool, creierul simte acel stimul, prevede că o să consume alcool. Alcoolul este ca un ciocan în cap, alcoolul e un sedativ, el te sedează. Ce face creierul? O să-ți dea substanțe care să te excite ca să ieși din acea sedare, pentru că ăla e „set point-ul” tău. În momentul în care tu te duci în club, bei alcool, el te sedează, creierul face substanțe care să te excite, să te surexcite. Acea persoană care merge ani de zile la club și bea alcool și odată zice „bă, știi ceva, eu vreau să mă las de alcool. Merg la club și mă distrez cu prietenii mei, fără să mai beau alcool”, acea persoană se duce în club, nu consumă alcool, dar creierul știe că va consuma alcool și începe să secrete acele substanțe care te vor excita. Acea persoană ajungând în club, fiind oameni străini acolo și fiind poate puțin anxioasă și nu consumă alcool, anxietatea ei crește și mai mult. Dacă ea se ducea în club, consuma alcool ca să mai scadă din anxietate, să mai scadă din stres, să se sedeze puțin, asta o făcea mai sociabilă, se apropia mai mult de oameni. Acuma persoana aia care se duce în club și nu bea alcool e deja anxioasă, anxietatea ei crește pentru că creierul ei vrea să reseteze acest „set point”, chiar dacă nu mai are ce să reseteze. Asta e motivul pentru care foarte mulți oameni se plâng de „hangover” sau de mahmureală chiar și atunci când nu beau alcool. Eu de exemplu, de când am renunțat să beau alcool, mi-am dat seama că dacă mă duc la o petrecere și nu consum absolut deloc alcool, a doua zi dimineața mă simt ca și mahmur. Mă doare capul, mă simt greoi, am cearcăne sub ochi. Iar asta este efectul, asta este efectiv efectul ăsta pe care îl vedeți aici, faptul că creierul tău practic îți dă acel revers de medalie chiar dacă tu nu consumi substanța respectivă.

Rezumat (Partea 1)

Ca rezumat, drogul îți dă un anumit efect în creier pe care îl putem denumi acest „high”. La primele tentative de consum de droguri, tu o să ai acel „high” și creierul nu o să știe cum să reacționeze și de asta o să ai acel „high”. La următoarele dăți când o să consumi drog, a 10-a, a 20-a, a 30-a oară, creierul o să prevadă acel „high” și o să-ți dea acel „low” și asta duce la ideea de dependență și motivul pentru care oamenii care sunt dependenți ajung să consume drog ca să se simtă normal. Dacă prima dată tu consumi drog ca să te simți bine, ajungi în timp să consumi drog ca să te simți normal, ca să te simți exact cum ar trebui să te simți normal pentru că dacă tu nu îi dai acest „high”, el o să-ți dea „low” ca reflex și tu o să te simți mult mai nasol. Adică orice drog este un „trade-off” foarte periculos pentru că tu te bucuri acum, iei un credit, puțină bucurie, în viitor să plătești un credit mult mai mare, exact cum se întâmplă la casă. Îți iei un credit pe 30 de ani pentru o casă de 100.000 de euro, în final îți dai seama că plătești 300.000 de euro. Dacă am raporta asta, dacă am traduce asta în droguri, probabil că îți iei un credit de 10.000 de euro ca să plătești un milion de euro în toată viața ta. Cam ăsta cred că ar fi raportul.

Ca și paranteză, totuși oamenii care devin dependenți de droguri și care consumă drog în exces sunt oameni pentru care acea bucurie e atât de importantă pentru că oamenii au atât de multă durere în interior, au atât de multe traume sau au trecut prin traume atât de violente, de multe ori traume pe care efectiv nu ni le putem imagina și dacă auzim poveștile lor, efectiv nu ne dăm seama cum e posibil să se întâmple în lume asemenea nedreptăți. Oameni care au fost abuzați când au fost mici, care au fost părăsiți când au fost mici, care au fost păcăliți încontinuu, care au fost batjocoriți toată viața lor, care efectiv au o durere atât de mare încât drogul acela este singurul lor anestezic care îi face să uite despre cât de rea a fost toată lumea cu ei. Și acei oameni ajung să fie consumatori cronici de droguri și chiar dacă ei își urăsc dependența, ei confirmă din păcate că asta este singura lor scăpare din această lume și din această durere constantă pe care o simt. Este singurul anestezic. Dar acum nu vorbim despre acei oameni, e doar așa ca idee, ca încheiere a procesului de dependență și de ce totuși unii oameni sunt atât de dependenți și continuă să consume droguri. Nu este pentru că au o nevoie constantă de plăcere, ci pentru că au o durere foarte mare pe care au reușit să o reprime inițial cu niște droguri și după aceea ajung prin mecanismul pe care tocmai l-am explicat și l-am desenat să se simtă pur și simplu, să fie nevoiți să consume drog doar ca să se simtă normal. Deci persoana dependentă, ca să se simtă așa cum te simți tu acum, tu acum te simți normal, ca să se simtă la fel cum te simți tu acum, trebuie să consume drog, pentru că dacă nu consumă drog, intră în acel sevraj, creierul reacționează în felul ăsta și au dureri insuportabile sau au stări care sunt pline de anxietate și nu sunt ok delo.

Tipurile de Canabis: Sativa vs Indica

Există două forme ale acestei plante care sunt cultivate pentru a fi consumate de cele mai multe ori în scopuri recreative. Indiferent care este scopul pentru care consumăm, e denumit scop recreativ pentru că nu ai o prescripție medicală să consumi acest drog, ci îl folosești pur și simplu pentru a te calma sau pentru a-ți aduce focus, să îți aduci mai multă energie sau pentru a-ți perturba cumva percepția și pentru lucrurile pe care o să vedem că le obțin oamenii care consumă canabis.

Există două forme. Există canabis sativa și există canabis indica și diferența între cele două este raportul dintre THC și CBD, dar în general sativa are mai mult THC și indica are o proporție mai mare de CBD față de sativa. Deci sativa este THC mai mult și indica este CBD mai mult. Nu o să ne atingem astăzi de CBD, este un compus care nu este psihoactiv, nu este motivul pentru care oamenii consumă canabis, iar indicațiile terapeutice sau studiile care indică anumite efecte terapeutice ale CBD-ului sunt de-abia la început.

Cert este că cele două forme de canabis au în principiu efecte diferite și atenție, acum vorbim despre efectele pe care le are majoritatea, dar efectele astea pot fi complet diferite și ce este interesant la canabis este că foarte multe persoane experimentează lucruri complet subiective. O să înțelegem imediat de ce, are legătură cu receptorii pe care îi avem în creier pentru THC și are legătură cu felul în care acei receptori inhibă sau excită anumite impulsuri nervoase sau anumite comunicări între nervi.

Dar în principiu, ca regulă de bază, sativa o să-ți dea un „high”. Sativa este drogul care se, sau tipul de canabis care se consumă de regulă când vrei să te distrezi, când vrei să fii mai „high”. Sativa îți dă energie, sativa îți dă focus, prin concentrația mai mare de THC îți dă mai mult focus, oamenii sunt mai focusați pe anumite lucruri, de regulă nu pe lucrurile pe care ți le alegi. Dacă ai noroc să fumezi, să zic THC, între ghilimele noroc, și să fumezi sativa și să te poți focusa la treaba pe care o faci, ai noroc, dar în același fel sativa te poate duce cu focus în alte direcții care sunt complet neproductive și sativa are capacitatea asta de a diminua durerea, inhibă durerea prin mecanismul pe care îl are asupra receptorilor CB1 și CB2 pe care îi avem în măduva spinării.

În sens opus, indica îți dă un „low”. În podcastul lui, în episodul lui Huberman, el descrie indica și modul în care poți să ții minte ce e sativa și ce e indica, pentru că poate uiți. Indica este, cumva, seamănă cu „in the couch”, indica „in the couch”, îți dă un „low” și îți dă o relaxare. Este sedativ, funcționează ca somnifer, cu toate că se pare că nu dormi mai bine când fumezi indica, ci adormi mai rapid. Adormi mai rapid, dar creierul este agitat, nu se relaxează cum trebuie.

Astea sunt cele două forme pe care de regulă în țările în care marijuana este legalizată, o să le găsești la coffee shop-uri. În Amsterdam, de exemplu, dacă te duci, o să te întrebe ce vrei, indica sau sativa, și dacă întrebi „nu știu ce e asta”, o să zică „ok, vrei să fii mai high, vrei să te distrezi, vrei să te simți mai bine, vrei să ai focus, să ai energie sau vrei să te relaxezi, vrei să te lași dus de vânt, să dormi, să scapi de stres, de anxietate?” și atunci ți se dă indica. Și există foarte multe variații și cumva oamenii care cultivă canabis reușesc să facă încrucișări între ele și există tot felul de forme hibride și cumva canabisul se cultivă prin aceste încrucișări astfel încât să aibă mai mult THC, să aibă mai multă substanță activă, ceea ce e problematic, după cum o să vedem mai târziu. Dar, ca fapt divers, s-a demonstrat în studii că atunci când THC-ul e mai mare, adică cu cât consumi mai mult THC și cu cât concentrația de THC e mai mare, cu atât și efectele adverse, despre care o să vorbim, care țin de anxietate, depresie și așa mai departe sunt mai des întâlnite. Asta face această cultivare a canabisului sub diverse forme încrucișate astfel încât să aibă mai mult THC, face această cultivare să fie mai problematică din punct de vedere medical.

Sistemul endocanabinoid

Ok, și întrebarea este de ce totuși acest canabis are o activitate în creier? Și asta ține de ceea ce se cheamă sistem endocanabinoid. Da? Este canabinoid pentru că sistemul ăsta a fost descoperit atunci când se cerceta acest canabis și efectele asupra lui. Acest sistem nu este denumit canabinoid pentru că a fost creat pentru a consuma canabis, la fel cum receptorii nicotinici nu sunt făcuți pentru nicotină. Deci corpul nu este creat pentru a consuma canabis, dar noi avem niște receptori în creierul nostru care se numesc CB1 și CB2. Deci noi avem acești receptori în creier, CB1 și CB2, care au ca rol să medieze anumite semnale neuronale și anumite sinapse. E o pură coincidență că există această plantă, canabis, care are aceste substanțe în ea, THC și CBD, care pot să cupleze, pot practic să deturneze acești receptori și să se cupleze la acești receptori. Și astfel, fiind studiate în contextul canabisului, acest sistem a fost denumit endocanabinoid, dar asta nu trebuie să ne ducă la ideea că acest sistem e făcut pentru a consuma canabis, el e făcut pentru a consuma complet altceva.

În momentul în care oamenii de știință au început să studieze în urmă cu 30-40 de ani efectele canabisului în corp, au început să caute acești receptori. Și receptorii sunt relativ greu de găsit, pentru că una este să cauți substanța activă și să te uiți în canabis și să găsești acest THC, alta este să cauți receptorul care îl primește. E ca și cum ai căuta un apartament al unei cunoștințe în Pitești, e foarte greu să îl găsești. Ce poți să faci însă, dacă te uiți la Pitești de sus, este să găsești cunoștința ta și să agăți foarte multe becuri de ea și să vezi de sus din satelit unde se duce, în ce bloc intră și ce apartament este iluminat de cunoștința ta care are becuri pe ea. E un exemplu absurd, dar care cumva e menit să înțelegem cum putem să facem această cercetare. Și ce-au făcut oamenii de știință în urmă cu câțiva zeci de ani este să caute acești receptori, să înțeleagă de ce canabisul are un efect atât de potent în creier și atât de divers la foarte multe persoane. Și ce-au făcut este să combine canabisul cu o substanță radioactivă și să dea canabis injectat în niște șoricei, după care acești șoricei au fost sacrificați într-un mod etic și corect și li s-a tăiat practic creierul în felii și oamenii au căutat zonele în care canabisul s-a lipit în creier. Și la început au crezut că li s-a stricat ceva în experiment pentru că absolut tot creierul, toate structurile din creier erau iluminate de substanța radioactivă care era practic prezentă în acel THC cuplat cu substanța radioactivă. Și oamenii au zis „ok, probabil că este o problemă” și au repetat experimentul ăsta de mai multe ori și de fiecare dată experimentul ăsta ajungea la același rezultat. Ceea ce a dus la concluzia care acum este verificată și este corectă, că absolut peste tot în creierul tău există receptori CB1. Receptorul CB1 e prezent în sistemul nervos central, iar receptorii CB2 sunt de regulă prezenți în corp și țin de musculatură, de imunitate, de digestie și de multe alte lucruri. Deci CB2 este prezent în corp, iar CB1 este prezent în sistemul nervos central, care este practic creierul nostru și în măduva spinării. Și fix de acest CB1 se fixează THC. Deci THC-ul are o afinitate la acest receptor CB1 și se fixează de el. Receptorii CB2 sunt în corp și inclusiv de acești receptori se fixează și THC și CBD, dar receptorii CB2 se găsesc în corp, receptorii CB1 se găsesc în sistemul nervos central și construiesc acest sistem endocanabinoid.

Acum, totuși, am înțeles că avem THC din canabis care se fixează de acești receptori, deci am descoperit receptorii în tot corpul, dar întrebarea următoare a oamenilor a fost care e substanța care se fixează endogen, care e substanța pe care corpul tău o face ca să se fixeze de acei receptori. Am găsit receptorii, sunt practic apartamentul pe care îl căutam și am văzut că avem aceste apartamente în tot orașul, dar cum găsești totuși ruda sau prietenul tău în acele apartamente? Cercetările au fost destul de, să zic, grele, dar ceea ce s-a descoperit e că există doi endocanabinoizi, deci canabinoizi, substanțe care seamănă cu THC-ul, dar care sunt făcute de corpul nostru și unul din ei este anandamida și al doilea se cheamă 2-AG, este o prescurtare a unui nume complicat pe care nu m-am obosit să-l rețin. Deci aceste două substanțe există în corpul nostru și pe măsură ce cercetările au, să zic, înaintat, s-a descoperit o chestie foarte interesantă pe care acești neurotransmițători, pentru că THC-ul este un neurotransmițător și această anandamidă și 2-AG care sunt endocanabinoizi, canabinoizi făcuți în interior de noi, aceștia sunt niște neurotransmițători.

Hai să înțelegem ce este un neurotransmițător. Dacă noi avem, să presupunem, doi nervi. Asta e o terminație de la un nerv, este un axon de la un nerv, și asta e o terminație de la un alt nerv, un alt axon. Nervii aceștia comunică într-un fel foarte, să zic, specific sistemului nervos central și anume comunică prin neurotransmițători. Și cum se face comunicarea obișnuită de neurotransmițători? Să presupunem că primești o jucărie. Creierul tău vede cu ochii jucăria respectivă și transmite sistemului tău limbic că trebuie să te bucuri. Creierul este cortexul, cortexul prefrontal, cu el gândești. Creierul limbic este undeva în mijlocul creierului și leagă cortexul de trunchiul tău cerebral. O să explicăm imediat care sunt rolurile mari ale acestor structuri. Dar creierul tău te-a anunțat, „am primit o jucărie, trebuie să te bucuri” sau te bucuri pentru că așteptai acea jucărie, ți s-a îndeplinit o așteptare. Și în sistemul tău limbic există neuroni care sunt responsabili de acea bucurie. Și atunci acești neuroni de aici, care se cheamă presinaptici, da, presinaptic, și ăsta este postsinaptic. Neuronul acesta care vrea să transmită acea bucurie are în interior această dopamină. Dopamina este excretată în exterior, da, deci practic ai dopamină în exterior și această dopamină se va cupla de anumiți receptori. Aceștia sunt receptori pentru dopamină. Și practic dopamina ajunge să cupleze acești receptori și ăsta e rolul neurotransmițătorului. Deci practic informația de aici este transmisă la următorul neuron prin această dopamină care e un neurotransmițător și acest neurotransmițător practic este eliberat, se cuplează de receptorii din următorul neuron și poc, aici ai bucurie. Simți așa senzație de bucurie. Din nou, aici, vrei să comunici bucuria, acest neuron eliberează neurotransmițător, deci presinaptic, se duce în postsinaptic și asta este practic sinapsa. Deci ce vedem în imaginea asta, ce se întâmplă în acești doi neuroni, este sinapsa. Deci este practic comunicarea aceasta a neurotransmițătorilor între doi neuroni. De multe ori auzim că atunci când crești, când înveți, tu practic creezi noi sinapse. Astea sunt sinapsele, practic comunicările astea între cei doi neuroni.

Ceea ce este foarte interesant e că s-a observat și oamenii au fost uluiți când au văzut că receptorii canabinoizi, receptorii endocanabinoizi sunt prezenți, nu pe partea postsinaptică, ci aici. Deci receptorii endocanabinoizi sunt prezenți pe partea presinaptică. Deci aici există receptori endocanabinoizi. Și ca răspuns la ce s-a întâmplat, ai primit o bucurie, acea dopamină s-a secretat ca neurotransmițător, a transmis bucurie la nivel postsinaptic, în schimb acești endocanabinoizi sunt prezenți în neuronul care primește informația. Și după ce a primit informația, neuronul postsinaptic secretă afară acești endocanabinoizi și îi duce înapoi la neuronul practic presinaptic care captează acești neuroni. Esențial de înțeles este că neuronul presinaptic vrea să transmită o informație și o transmite, scuipă niște neurotransmițători care ajung în neuronul postsinaptic, deci neuronul inițial scuipă neurotransmițători care ajung aici, iar ăsta, ca răspuns, scuipă înapoi, deci într-o reacție retrogradă, într-o reacție inversă, o comunicare inversă, scuipă anandamidă, care este un endocanabinoid, o scuipă înapoi și o trimite ca răspuns, e ca un ecou, o trimite ca răspuns primului neuron presinaptic. Deci comunicarea este complet inversă față de cum se face comunicarea în restul sistemului nervos central și asta e descris ca un semn al exclamării. Practic este un fel de feedback la ceea ce s-a întâmplat.

Ăsta este modul în care creierul tău poate să facă diferența între zgomot și informație importantă. Spre exemplu, tu acum te uiți la acest material, afară circulă niște mașini, se aud poate niște zgomote la vecini, toate aceste informații intră în creier, dar ele toate sunt zgomot pentru creier. Creierul tău însă este acum focusat la mine, sper, pentru că poate ești curios de acest subiect, poate că îți place ceea ce înveți și atunci creierul vrea să afle informații și vrea să audă exact ce spun eu, vrea să înțeleagă ceea ce spun. Astfel, creierul tău îți dă semnale de alarmă că aici este informația corectă, aici este informația, să zic, importantă pentru tine și, practic, în aceste sinapse, neuronii care transformă această informație optică și o duc în cortex pentru ca tu să o înțelegi, neuronii care aud, să zic, vibrațiile sau simt vibrațiile de la nivelul timpanelor și transformă sunetul în ceea ce auzi tu și transformă practic sunetele pe care intră în corp în cuvinte pe care tu le înțelegi. Toate lucrurile astea sunt sisteme complexe care țin de alte părți ale creierului, care țin de alte funcții ale creierului, dar în momentul ăsta tu poți fi sigur că la acest nivel, această anandamidă este secretată în sens invers, deci tu primești informația dar invers, neuronul răspunde cu această anandamidă care se fixează de receptorii CB1 din neuronul care a transmis informația și zice, „hei, mă interesează, este important, semnul exclamării, aici contează, aici mă concentrez”. Dacă acum, de exemplu, o să auzi afară un accident, „banc”, s-au lovit două mașini, o să pierzi atenția de aici și o să te întorci acolo, pentru că acolo e un posibil pericol. Acolo e un posibil pericol, cineva s-a ciocnit, poate iau foc mașinile, poate sunt lângă casa ta și atunci creierul zice „opa, din tot zgomotul ăla de afară care n-avea importanță, deodată zgomotul ăla a devenit important”. Faptul că tu te întorci, îți întorci atenția de la mine, spre geam unde s-a întâmplat ceva care e mai periculos și mai important decât ceea ce îți transmit eu acum, asta n-are de a face cu atenția ta, are de a face exact cu acești endocanabinoizi care se secretă imediat la auzul acelei informații și îți întorc toată atenția în acea direcție și îți spun „hei, acolo e important”. Deci, practic, faptul că cercetătorii au descoperit acești receptori, CB1, în tot creierul nostru, are de a face cu faptul că, efectiv, în absolut toate informațiile, există informații care merită atenția noastră mai mult în momentul respectiv. Când auzi o muzică care îți place, acești receptori endocanabinoizi intră în acțiune și sunt fixați prin această comunicare inversă de neurotransmițători endocanabinoizi, cum este anandamida și 2-AG și, practic, te anunță „hei, muzica asta e plăcută, ascultă-o, bucură-te de ea”. Când mănânci o mâncare care îți place foarte mult sau mănânci pentru prima dată ceva ce îți place la gust, gustul ăla îți place pentru că acei receptori te anunță „hei, îmi place ce se întâmplă acolo”. Anunță înapoi mereu că „asta îmi place”. E ca și cum am avea noi un feedback. Vine cineva și zice un banc și tu râzi. Bancul este informația pe care creierul tău ți-o transmite. Reacția că tu râzi este feedback. Tu îi zici prietenului care ți-a zis bancul, îi zici „ha-ha-ha, ce mă amuză, ce îmi place, mă bucur”. Tu îi transmiți că ai primit bancul și că a fost important pentru tine și ai râs. Asta fac acești receptori și acești neurotransmițători endogeni canabinoizi din corpul nostru. Ne anunță în fiecare moment ce este important pentru noi și este un feedback permanent al ce ne place și invers, ce nu ne place, ce nu vrem să auzim din lumea reală și din cum interpretăm noi tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Ce e foarte interesant este că efectul lor de regulă, din nou, este standardizat, dar diferă. Același endocanabinoid, același neurotransmițător pe aceleași sinapse și pe aceiași receptori poate să dea în funcție de concentrație și în funcție de reacția pe care se întâmplă acolo poate să dea un efect de inhibare. Deci poate să zică „ok, informația asta e complet neimportantă” sau poate să stimuleze acea legătură, acea sinapsă, să zică „ok, informația asta e foarte importantă, îmi place, continuă” sau „ok, e importantă pentru mine și acolo îmi îndrept eu atenția”.

Ce efect are Canabisul asupra corpului?

• În măduva spinării apare un efect de inhibiție. Măduva spinării ține de sistemul nervos central și pentru că avem acest efect al inhibiției, practic pe acolo simțim stimuli, inclusiv de durere, apare o scădere a percepției acestei dureri. Deci canabisul are acest efect general de analgezic în corp.
• Ca și alte efecte asupra, să zic, corpului și asupra funcțiilor noastre, funcția sexuală e foarte interesantă pentru că la unele persoane le crește apetitul sexual, la alte persoane le scade apetitul sexual. Putem să vorbim și despre vorbire, felul în care vorbesc persoanele care consumă, și se pare că sunt studii pe tema asta și Huberman vorbește despre ele. Persoanele care consumă regulat canabis, și atenție, „regulat” este definit în majoritatea literaturii ca fiind consum de două ori pe săptămână sau mai mult. Deci ești consumator cronic de marijuana sau de canabis sau de THC dacă consumi cel puțin de două ori pe săptămână. Dacă consumi o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni, atunci ești considerat consumator ocazional. Cum ziceam, funcția sexuală se pare că la unele persoane este accentuată, la altele persoane își pierd complet libidoul; pare să aibă de-a face cu secreția și cu schimbările pe care marijuana le aduce la nivel hormonal.
• Alte efecte care se întâmplă în corp sunt următoarele: se pare că persoanele care consumă marijuana, și asta este ușor de observat, au ochii mai roșii și au gura uscată. Asta pentru că la nivelul ochilor și la nivelul mucoasei bucale, a glandelor salivare, și acolo există receptori CB1 și CB2, cu precădere CB2, de care se fixează THC-ul și asta are un efect de inhibiție asupra secrețiilor care au loc la acest nivel. Concret, persoanele care consumă marijuana au ochii roșii după consum pentru că la nivelul glandelor lacrimale ele au receptori CB2 de care se fixează THC-ul și suprimă secreția de lacrimi. Deci în momentul în care ai fumat marijuana o să ai mai puține lacrimi, ochii tăi se vor usca și asta va irita conjunctiva și ea ți se va înroși ca la o conjunctivită. Gura este mai uscată pentru că la nivelul gurii glandele salivare sunt inhibate de către THC și nu mai secretă suficientă salivă.

Astea sunt în mare, să zic, o parte din efectele care sunt cunoscute și care au loc în creier. Acesta este motivul pentru care, dacă fumezi marijuana, ceea ce simți, se întâmplă. Pentru că acest THC se fixează de acești receptori, iar acțiunea lor, chiar dacă, așa cum am descris-o, e o descriere, să zic, clasică, care se întâmplă la majoritatea oamenilor, nu se întâmplă la fel la toată lumea. Există o variabilitate genetică, există, de fapt, gene care te predispun să te simți foarte nasol când consumi marijuana. Asta am aflat eu atunci când m-am testat genetic și am descoperit că am o mutație genetică care pe mine mă predispune la episoade psihotice, paranoide, efectiv, atunci când intru în contact cu canabinoide exogene. Concret, prin traducere, atunci când fumez iarbă.

Și asta mi s-a întâmplat o singură dată când am fumat pentru prima dată iarbă și este ultima dată când am făcut-o și regret că am făcut asta, când am fost acum mai mulți ani în Amsterdam. În Amsterdam este legal și era legal și atunci să consumi iarbă și am zis, „ok”, eram cu mai mulți prieteni și am zis, „ok, hai să încerc, să văd cum e”. Fără să știu toate lucrurile pe care le-am descris acum, dacă le-aș fi știut, eu personal, din nou, nu este o judecată la adresa nimănui, eu personal n-aș fi încercat niciodată. Dar atunci am încercat și vreau să spun că am avut cel mai nasol moment, probabil, din viața mea pentru că totul s-a transformat. Pe lângă faptul că, nu știu, timpul s-a dilatat. Mi se părea că, nu știu, trebuia să ajung dintr-o parte în alta a străzii, erau, efectiv, 200 de metri și simțeam că merg încontinuu, că stau pe loc și fiecare pas durează o eternitate, adică o percepție complet distorsionată a timpului. Dar ceea ce mi s-a întâmplat este că, efectiv, am făcut o psihoză în care mi se părea că toată lumea este împotriva mea. Mi se părea că oamenii cu care am venit m-au adus acolo ca să mă filmeze și ca să mă șantajeze după aceea. Mi se părea că toți oamenii care merg pe stradă, în spatele meu, în direcția în care merg eu, mă urmăresc. Mi se părea că toată lumea se uită la mine și mă pozează și mă filmează. Adică intrasem într-o psihoză de nedescris și chiar dacă eram calm, îmi dădeam seama la nivel conștient că este o paranoia. Eu tot o simțeam ca pe o paranoia și, efectiv, a fost un chin de două ore după care mi-am revenit și mi-am dat seama că nu o să fac asta niciodată.

Trebuie să ții cont că există astfel de modificări genetice, gene care te predispun la astfel de efecte și, în mod cert, există multe alte gene care te predispun la efecte, să zic, neplăcute pe care poți să le ai atunci când fumezi. Deci, dacă, să zic, în diferite circumstanțe, în țări în care este legal sau în țări în care e ilegal și ți-ai asumat acel lucru, ai fumat și ai stări și simptome care sunt complet diferite față de cele descrise de alți oameni care poate fumează din anturajul tău și care spun că lor le place, astea se datorează variabilității noastre biologice extraordinare, faptul că cu toții avem acești receptori împrăștiați diferit, în concentrații diferite și care pot avea efecte diferite. Adică, cum am descris, sistemul limbic care este inhibat și, practic, tu îți pierzi anxietatea. Unele persoane au receptorii poziționați diferit sau în concentrații diferite și poți, din contra, să accentuezi o anxietate foarte nasoală în zona respectivă atunci când fumezi. Deci, efectele pe care le-am descris sunt general valabile pentru majoritatea, dar există o mare, să zic, variabilitate și efectele pot fi complet diferite la alți oameni.

Efectele adverse ale canabisului

Acum vreau să vorbim despre efectele adverse. Sunt foarte multe studii care trec în revistă aceste efecte adverse și, probabil, dacă ești un consumator ocazional, ai consumat din când în când, n-ai aceste modificări genetice care să te ducă în aceste episoade psihotice și, nu știu, „you enjoyed it”, probabil că aceste efecte adverse nu se vor manifesta la tine. În schimb, dacă ești consumator cronic, aceste efecte sunt cât se poate de clare.

O să vorbim la final și despre cât de naturală e această plantă și cum să ne raportăm noi la ea, pentru că mulți oameni spun că, „băi, e o chestie naturală, crește în pământ, deci ar trebui să fie bună”, ceea ce e o idee complet greșită.

Ca efecte adverse s-a constatat că atunci când consumi marijuana, ai o creștere de prolactină. Prolactina e un hormon care, de exemplu, la bărbați se secretă în urma orgasmului și are ca scop potolirea ta. Îți inhibă apetitul sexual, te liniștește, te calmează pentru ca tu să te regenerezi pentru următoarea, să zic, tentativă de a te reproduce. Creșterea prolactinei duce, inclusiv asta, dar și alte mecanisme prin care testosteronul se aromatizează, la scăderea de testosteron. Deci bărbații care consumă marijuana au o scădere clară pe analize și simptomatic, și ca și înfățișare și ca și aspect și felul în care se simt, o scădere clară de testosteron. Deci dacă ești bărbat și fumezi marijuana, ai implicit o scădere de testosteron. Această scădere de testosteron și practic transformarea lui în estrogen prin aromatizare duce la apariția uneori a unor efecte feminine, cum ar fi ginecomastia. În anumite studii se estimează că 30% dintre bărbații care fumează cronic marijuana au ginecomastie, adică o creștere anormală a sânilor, a glandei mamare care este atrofiată la bărbați. Această glandă începe să se dezvolte pentru că tu transformi testosteronul pe care îl ai în estrogen, iar acest estrogen activează creșterea glandei și apare ginecomastia. Nu înseamnă că toți bărbații care au ginecomastie fumează marijuana, sunt foarte multe alte cauze, dar asta se întâmplă la 30% dintre bărbații care fumează cronic marijuana.

Bărbații care fumează marijuana au o scădere clară a fertilității, pentru că scade motilitatea spermatozoizilor. Spermatozoizii aparent au și ei receptori care reacționează la THC și mobilitatea lor scade. La fel cum mobilitatea ta scade pentru că acel THC activează receptorii de la nivelul cerebelului, la fel, THC-ul scade mobilitatea spermatozoizilor și calitatea spermei. Deci dacă vrei să concepi și ești consumator de marijuana, o idee foarte bună ar fi să te lași.

Un alt studiu care este alarmant este faptul că acești receptori CB1, CB2 sunt mult mai prezenți într-un număr mult mai mare în perioada în care crești. Când ești făt și ești copil ai foarte mulți astfel de receptori și în momentul în care ești adolescent ai din nou o concentrație mare a acestor receptori, expresie care scade de-a lungul timpului. Asta înseamnă că sistemul endocanabinoid intern are o foarte mare importanță în creșterea și dezvoltarea creierului tău, în special când ești copil și adolescent, pentru că atunci se creează noi neuroni, noi sinapse. Copiii sau adolescenții din studiu care consumă marijuana între vârsta de 16 și 24 de ani, la ei s-a observat clar pe studii imagistice că apare o subțiere a cortexului prefrontal. Creierul care pe tine te face să fii om se subțiază pentru că, în momentul în care îi dai prea mult THC, reacția creierului este să scadă concentrația de receptori. Ce se întâmplă? Atunci când fumezi, creierul se apără și nu mai ai un efect atât de puternic. Dar atunci când nu mai fumezi, tu nu mai ai acei receptori suficienți și propriul tău canabinoid endogen nu mai are efectul pe care l-ar putea avea. Asta face ca creierul tău să nu se dezvolte corect, asta face ca lucrurile normale din viața ta care ți-ar putea aduce bucurie, nu ți le mai aduc, pentru că nu mai ai semnalizarea internă care să te anunțe „acest lucru este important”. Deci un efect absolut devastator este asupra adolescenților și tinerilor adulți între 16 și 24 de ani.

Un alt efect advers pe care îl au oamenii care consumă cronic marijuana este o creștere de patru ori mai mare a prevalenței anxietății și o creștere a apariției depresiei de două până la patru ori mai mult. De ce? Din același motiv. Tu îți calmezi creierul cu marijuana, îți calmezi anxietatea, dar propriul tău sistem de a calma anxietatea devine ineficient, pentru că devine insensibil la propriul tău sistem endocanabinoid.

Un alt lucru care este întâlnit la oamenii care consumă marijuana este ceea ce se cheamă sindrom amotivațional. Ești complet lipsit de motivație pentru că, din nou, sistemul tău care ține de motivație și de importanța lucrurilor este complet compromis. Judith Grisel descrie în cartea sa o conversație cu un coleg doctor care consumă constant marijuana. Acesta i-a spus că marijuana îl ajută acasă cu copiii, pentru că lucrurile par foarte „easy going”. Dar la întrebarea ei despre cum se simte atunci când nu fumează, el răspunde că se simte oribil, totul pare extrem de anevoios și este foarte iritant. Asta e cea mai bună descriere. Când îi dai THC creierului, totul pare să aibă sens, dar îți compromiți propriul tău sistem de atenție, astfel încât atunci când rămâi fără THC, totul pare iritant și nasol.