Ce culoare are uleiul de măsline bun? | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Geo Dobre (Măslinescu)

23.9.2026

Ca să te bucuri de beneficiile reale ale uleiului de măsline, trebuie să știi în primul rând cum să alegi un ulei de calitate.

În acest episod, vorbesc cu Geo Dobre, somelier în ulei de măsline și fondator Măslinescu, despre ce înseamnă de fapt extravirgin, cum recunoști un ulei de calitate și la ce trebuie să fii atent atunci când îl cumperi. Vorbim despre polifenoli, metodele de producție și beneficiile reale pentru sănătate. Demontăm și câteva dintre cele mai răspândite mituri și facem o degustare comparativă cu un ulei premium și unul cumpărat din supermarket.

Un episod esențial, plin de curiozități și informații utile.

RECOMANDĂRI UTILE:

Material susținut de Măslinescu
https://maslinescu.ro/

Project manager: Claudiu Enescu
Video editor: Cătălin Constantin
Social media manager: Raluca Oancea

Geo Dobre: Iau de la dumneata 2 L sau 3 L, că avea niște cisterne micuțe. Și am dus acasă la prieteni și prietenii mi-au zis: „Uau, dar ce e chestia asta? N-am gustat niciodată așa ceva.”

Dr. Mihail: Hai, mă, lasă-mă cu ulei de ăsta de măsline de fițe, că eu am un producător local în Grecia. Când mă duc la mare îmi iau două-trei bidoane și se vede, bă, că altfel are culoarea aia gălbuie, verzuie, are nu știu ce.

Geo Dobre: Dacă vinul e mai bun învechit, uleiul de măsline cât mai bun proaspăt.

Dr. Mihail: Dar ce trebuie să înțeleagă oamenii este că nu mai are acea, acel aport pentru sănătate sau pentru gust. Noi, când afli de fapt 700 de soiuri care trăiesc în locuri diferite, cum le storci, cum se transportă, citești eticheta, e crazy.

Geo Dobre: Culoarea nu zice absolut nimic despre calitate. Deci cine se gândește că dacă e mai verde, mai bun, nu, e clorofilă, care decade în unele soiuri mai greu, în alte soiuri mai în…

Dr. Mihail: Deci stai un pic. Nu contează culoarea.

Geo Dobre: Nu contează culoarea.

Dr. Mihail: Care ar fi, să zic, trei reguli cu care să rămână în ceea ce înseamnă a alege un ulei bun, a-l păstra, a-l folosi? Omule, te salut. Bine ai venit la un nou episod Boabe de cunoaștere. După cum ai văzut în introducere, vorbim despre ulei de măsline și, după cum te-ai prins deja, când spui ulei de măsline extravirgin, asta nu înseamnă neapărat extraordinar. Există o foarte mare diferență între sticlele de ulei de măsline de pe raft și e foarte important să cunoști diferența asta. Sper să învățăm asta astăzi, despre cum alegi un ulei de măsline bun, despre ce înseamnă un ulei de măsline bun, ce gust are, ce, la ce te uiți pe raft și care sunt miturile care bântuie în jurul măslinelor și în jurul uleiului de măsline. Și vorbim, probabil că, cu unul dintre cei mai mari specialiști în ce înseamnă ulei de măsline în România.

Adică Geo Dobre, somelier în ulei de măsline și fondatorul Măslinescu. E prima cramă de ulei de măsline premium din România și de ani de zile Geo merge la acești producători. Se uită la măslin cum crește, se uită cum e stoarsă măslina, cum e depozitată, ce gust are. Se întoarce în România și învață publicul larg despre ce înseamnă ulei de măsline. Și mă bucur să te am astăzi aici la Boabe și să putem să punem toate întrebările pe care le avem în minte.

Geo Dobre: Și eu mă bucur că am venit.

Dr. Mihail: Ce e tare e că atunci când vorbești cu Geo îți dai seama că nici măcar nu știi întrebările corecte. Adică ești genul de invitat care vine și îți și zice ce întrebare corectă trebuie să pui ca să răspunzi, că nici nu te-ai gândit, de exemplu, că nu există măsline negre. O să ajungem acolo. Nu există, nu, măsline negre.

Geo Dobre: Nu există măsline negre. Nu există măsline negre.

Dr. Mihail: M… zice: o să rămâneți să vedeți de ce nu există măsline negre. Adică am fost mințiți până acuma de…

Geo Dobre: Nu, n-am fost mințiți, dar măslina aia neagră pe care o iei din supermarket, ea nu crește neagră. Ea nu e măslină coaptă cum credem noi. Nu, nu o să… O să vedeți ce se întâmplă cu acea măslină.

Dr. Mihail: Și există și uleiuri pe care credem că, de exemplu, lampantul, da, asta ne-ai povestit, care de fapt nu e tocmai ce crede, e un ulei foarte procesat, nu?

Geo Dobre: Nu. Lampantul este un ulei care nu se consumă. Nu se consumă, dar cu toate astea se vinde în magazin. Cu toate astea, se folosește de multe ori pentru rafinare ori uneori chiar pentru a face acele amestecuri de uleiuri.

Dr. Mihail: Ok. Bun. Deci o să, o să aflăm despre toate lucrurile astea pe parcurs, dar întâi aș vrea ca oamenii să te cunoască pe tine. Eu te-am cunoscut acum câțiva ani, nu? Acum…

Geo Dobre: Trei ani. Patru ani.

Dr. Mihail: Trei-patru ani. Uleiul de măsline pe care noi îl vindem pe… de fapt, care este by Doctor Mihail, pe site-ul Măslinescu. Așa a pornit. De fapt, așa ne-am cunoscut, când ne-am văzut la Mogoșoaia, unde aveți ulei… uleioteca.

Geo Dobre: Oleotecă. Oleotecă se numește. Este un nume preluat din italiană, care înseamnă de fapt ce ar însemna cramă. Adică un loc unde găsești foarte multe tipuri de uleiuri.

Dr. Mihail: Da. Și atunci am aflat de… ce înseamnă somelier de ulei. Atunci am degustat uleiurile, ce o să facem astăzi. Deci rămâneți cu noi, că o să fie, o să fie amuzant și interesant. Dar aș vrea ca și oamenii să te cunoască cum te-am cunoscut eu atunci. Dacă poți să ne povestești de unde a început toată treaba asta cu Măslinescu. Cine e…

Geo Dobre: Măslinescu este soția mea, Crina, și cu mine împreună, pentru că realitatea este că, deși nu este aici lângă noi, ea este sufletul acestei, acestui business. De la ea a început totul, pentru că noi, călătorind foarte mult în Uniunea Europeană cu mașina, că e Grecia, că e Italia, că e Spania, am observat că mâncarea e foarte bună în locurile astea rurale în care ajungeam noi cu mașina. Și a fost, e un moment foarte punctual, da, în care știm că a început această idee, de ce uleiul are gustul ăsta, că ne-am oprit în Italia undeva după prânz, când bucătăria e închisă, și am luat o bruschetă, am luat niște bruschete pe care le-am mâncat și stăteam și deconstruiam bruscheta. Deci avem și noi pâine, avem și noi busuioc, avem și noi roșii, avem și noi usturoi. De ce e atât de diferită la gust aici? „Domnule, vă rugăm, ne aduceți și nouă niște ulei să gustăm?” Și ne-a adus și, când ne-a adus, era foarte puternic.

Și i-am zis domnului: „Domnule, dar cu ce l-ați infuzat?” Și s-a uitat la noi: „Cum adică? Este ulei de aici, făcut de mine.” „Nu, domnule, că eu iau din Grecia de ani de zile, vin cu 18 l la mine, îl pun în sticlă, am grijă de el, îl țin un an de zile.” Și omul s-a uitat și a zis: „A, deci n-ați încercat vreodată unul de bună calitate?” Și mi s-a părut așa arogant și am zis: „Bine, ok, iau de la dumneata 2 L sau 3 L”, că avea niște cisterne micuțe, și am dus acasă la prieteni și prietenii mi-au zis: „Uau, dar ce e chestia asta? N-am gustat niciodată așa ceva.” Nu era făcut de un mic agricultor, nu era ceva comercial. Ă, când ne-am dus anul viitor, am început să cumpărăm pentru noi din mai multe locuri. Am adus din nou acasă la prieteni. Prietenii au zis: „Băi, dacă aduci și faci un business de ăsta, eu cumpăr de la tine. Este senzațional ce aveți aici.” Aici e o…

Dr. Mihail: Da, asta cu „voi cumpăra de la tine”, când vezi prețul. S-ar putea să nu mai vrei să cumperi atât de mult.

Geo Dobre: Exact. Dar așa a început business-ul ăsta. Dar soția mea, Crina, a zis: „OK, o lună de zile”, și ne-am propus în Italia, de la nord la sud, la mori diferite. Unora le-a și scris, la alții pur și simplu ne-am dus și am bătut la poartă. Să încercăm uleiul lor și să vorbim despre începutul unui business, unor colaborări. Marea majoritate ne-au întrebat: „OK, care este turnover-ul companiei voastre?” „Păi, știți, noi de abia acum o facem.” Era 2018, în vară. „Păi, și credeți că cineva cumpără ulei la 20 și ceva de euro jumătatea? Cine cumpără în România așa ceva? Care e piața în România de măsline?” Noi nu știam nimic, eram… Ne plăcea gustul. Și așa a început de fapt Măslinescu, cu doi producători italieni, unul din nordul Italiei, unul din sudul Italiei.

Dr. Mihail: Deci v-ați dus la ei și le-ați propus să aduceți ulei de la ei aici în România. Știi, România. Asta mi se pare foarte tare, pentru că, până în punctul în care să începi business-ul, cred că toată lumea are revelația asta. Oricine merge în Spania, în Italia, în Grecia și guști mâncarea de acolo, efectiv zici: băi, mâncarea asta are un alt gust, are un alt vibe cumva. Te simți bine. Eu am început, eu, de exemplu, fac tot felul de măsurători cu ceasul, cu telefonul, cu analizele și eu observ că anumiți parametri din sângele meu, din corpul meu, se schimbă drastic în doar șapte zile, 10 zile de stat în Creta sau oriunde în Spania sau în Italia și mâncat mâncarea lor. Adică schimbarea și, cum să zic, gustul ăla, aroma aia te izbesc. Dar mi se pare mișto că majoritatea ne-am oprit la asta și am zis: „Mamă, ce mișto!” sau „Trebuie să mai călătorim”, și tu ai vrut să aduci din aroma aia întâi pentru tine, după aia ți-au cerut prietenii și după aia ai zis: ok, ar putea să fie un business în toată treaba asta. Adică ar putea să fie un, oricum, un business pe care cumva, când te-am vizitat eu prima dată, voi îmi povesteați cum aveți job, adică sunteți angajați full time la o altă corporație și…

Geo Dobre: Eu eram angajat full time. Crina era singura care era singurul angajat al firmei la momentul respectiv.

Dr. Mihail: Adică a fost un business în care mult timp ați adus bani de acasă ca să-l faceți și să gustați aceste…

Geo Dobre: Cinci ani de zile. Cinci ani de zile am adus bani de la corporație și am pus în firmă.

Dr. Mihail: Nu chiar de la cor…, de la salariu. Putem să zicem…

Geo Dobre: De la salariu. Da, da. Bine, făceam vânzări, deci aveam niște bonusuri, dacă făceam targetele, luam un salariu mai bun. Exact. Și mă chinuiam să fac targetele alea ca să iau mai mulți bani, ca să pot să investesc în Măslinescu.

Dr. Mihail: Adică n-ai luat din prima zi ulei din Spania și l-ai vândut mai scump aici și ai făcut un ban.

Geo Dobre: Nici nu se poate face așa. Și realitatea este că nici măcar n-am făcut o investiție reală. Prima investiție în acest business a fost de 1500 €. Atât? Da. Am luat de la cei doi producători de 1500 €. Și am încercat să vedem, am încercat marea cu degetul, să vedem merge sau nu merge, și am încercat mergând la târguri, mergând în locuri, discutând mult cu oamenii, și așa ne-am dat seama cât de puține cunoștințe au consumatorii români despre uleiul de măsline. Ăla a fost primul moment în care am zis: ok, cred că aici ar trebui făcută mai multă educație.

Dr. Mihail: Hai să descriu, fără să jignesc pe nimeni, dar am mulți prieteni care îmi zic la fel asta. Pe de o parte, și tu mi-ai povestit asta, și oricând postăm pe social media despre ulei, avem aceste comentarii. Toate se rezumă la următoarea poveste, care zice: „Hai, mă, lasă-mă cu ulei de ăsta de măsline de fițe, că eu am un producător local în Grecia. Când mă duc la mare, îmi iau două-trei bidoane de astea de plastic și se vede, bă, că altfel are culoarea aia, gălbuie, verzuie, are nu știu ce.” Care, ce-i neregulă cu… sau ce? De ăsta e, să zic, următorul nivel. Ăsta e următorul nivel de la omul care cumpără ulei de măsline în supermarket. Următorul nivel este să cumperi de la producător din Grecia, care îți dă la bidon și îți ajunge tot anul.

Geo Dobre: E la fel de… la noroc, de fapt, că și în supermarket poți să găsești niște loturi care să fie ceva mai bune. Și la producător poți să găsești un ulei care a fost mai bine păstrat și să fie ceva mai bun și mai bine făcut, dar e la noroc. Nu știi de fapt ce primești. Este exact ca vinul de țară la noi. Te duci undeva în Vrancea și zici: „Vreau să cumpăr și eu un vin pe marginea drumului.” Poate să fie un vin bun sau poate să fie ceva din pastile.

Dr. Mihail: Hm. Nu știi niciodată ce primești.

Geo Dobre: De fapt, aici e de fapt problema cu cumpăratul direct de la producător din Spania, din Grecia și venit cu el acasă, și noi făceam asta. Ni se părea mult mai bun decât în retail. Asta arată doar cât de slab este uleiul în retail-ul românesc, în general.

Dr. Mihail: E slab uleiul în retail-ul românesc?

Geo Dobre: Este slab în retail peste tot în Europa. Retail-ul românesc nu e foarte diferit. Mi-a fost dat să merg chiar acuma în Grecia și am trecut prin câteva magazine doar să văd ce se vinde în satele din Grecia, și este foarte prost. Totul e la plastic, fără trasabilitate, din Grecia. Da, știm că e din Grecia. Toată lumea știe că e de acolo, dar nu știi de unde provine, din ce campanie. Nu scrie soiul, de multe ori nu scrie absolut nimic pe acele sticle de plastic și stau în plastic în acele magazine care nu s…, n-au aer condiționat. Magazinele alea sunt 40 și ceva de grade.

Dr. Mihail: Am putea să zicem că uleiul de măsline e cam ca, e, adică seamănă foarte mult ca vinul în privința recoltei? Cum îl faci, cum îl amesteci și ce ajunge în sticlă, și inclusiv la preț, nu?

Geo Dobre: Da. Este singura mare diferență între vin și ulei este că, dacă vinul e mai bun învechit, uleiul de măsline e cât mai bun proaspăt.

Dr. Mihail: A, și aș mai, și aș mai puncta ceva, pentru că la vin, să zic, dai mai mulți bani pentru că are un anume gust. La ulei merită să dai mai mulți bani pentru că este și mai sănătos, să zicem, sau are mai multe proprietăți nutritive decât unul care e rânced și vechi.

Geo Dobre: Așa este. Dar aici sunt două genuri de clienți, pentru că noi îi vedem. Sunt oamenii care dau mai mulți bani pentru gust și-ți cumpără, de exemplu, sunt oameni care cumpără acele sticle care sunt, nu știu, foarte rare, 2000 de sticle dintr-un anumit soi rar care se face foarte greu, și unii oameni doresc acel lucru exact ca la vin. Dar, într-adevăr, cea mai mare parte din oameni se gândesc: ok, câți polifenoli, câți antioxidanți sunt acolo, ce, câtă vitamina E, lucruri legate de sănătate. Și majoritatea celor care ne întreabă despre uleiul de măsline mai degrabă se duc în direcția asta, a sănătății.

Dr. Mihail: Aha. Ok. Asta e, asta e foarte tare și o să ajungem și la, să zic, ce beneficii au în general oamenii care consumă mai mult ulei de măsline. Atenție, fac un disclaimer de acum, ca să nu mai fac după aia. Uleiul de măsline nu vindecă nimic. El nu vindecă, el nu e tratament. Sunt anumite soiuri care pot fi, să zicem, considerate terapeutice. O să ajungem și la ele. Dar uleiul de măsline nu vindecă nimic. Nu este tratament. Este pur și simplu un… Dar e un, e o bifă foarte importantă într-un stil de viață sănătos. L-aș pune lângă somn, lângă sport, lângă petrecut timp cu prietenii. Aș pune acolo și uleiul de măsline, adică l-aș considera la fel de important ca și, cum zice, alimentație sănătoasă. Eu aș împărți alimentația sănătoasă în două: alimentație sănătoasă, fructe, legume, și ulei de măslină. Adică atât de important l-aș considera eu personal. Bun, hai să vedem totuși ce face, ce face un ulei să fie bun, cum îți dai seama. Știu că putem vorbi două zile despre asta, dar cum definești un ulei bun? De ce, așa, în linii mari, de ce un ulei este bun și ăla de pe raft nu e neapărat bun?

Geo Dobre: Păi, în primul rând, hai să zicem că vorbim doar despre extravirgin, da? Și cel de pe raft se numește tot extravirgin, ca și cel premiat, da? Tot extravirgin scrie, mă, extravirgin. Extravirgin este o categorie de ulei de măsline, pentru că sunt două mari categorii, care este virgin și rafinat. Virgin înseamnă presat la rece, rafinat înseamnă făcut cu solvent, ridicat la temperatură înaltă, scos toată grăsimea din ceva care nu e mâncabil în sine, și scoate grăsimea aceea, care după aia devine mâncabilă. Iar această categorie, această categorie de virgin are trei subcategorii.

Dr. Mihail: Deci, din nou, virgin este doar presat.

Geo Dobre: Sunt categoriile extravirgin, virgin și lampant, că vorbeai de lampant mai devreme. E, diferențele țin de trei mari factori. Unu, într-adevăr, toate trebuie făcute doar presate mecanic. De asta, de multe ori, când lumea întreabă: este presat la rece, mecanic? Da, dacă scrie extravirgin pe el, conform legii, trebuie să fie presat la rece și mecanic. Adică sub 27° și doar prin procedee mecanice. Nu se poate altfel. Altfel nu s-ar numi extravirgin. Deci asta este o, un lucru ne…

Dr. Mihail: Și asta înseamnă că orice e pe raft e extravirgin, a fost presat mecanic la rece?

Geo Dobre: În teorie. Dacă nu există control, nu știm exact.

Dr. Mihail: Hm. Ok.

Geo Dobre: Dar în teorie, da. Dacă a pus producătorul sau îmbuteliatorul respectiv extravirgin, trebuie să fie presat la rece, sub 27°, doar prin procedee mecanice.

Dr. Mihail: Bun, dacă vedem totuși un producător mare, da, cu un nume mare, din ăsta internațional, găsești peste tot și scrie pe el extravirgin, teoretic ar trebui să fie extravirgin, presat la rece. Ok. Ar trebui, pentru că trece prin niște controale, măcar atât.

Geo Dobre: Al doilea lucru este chimia. Sunt niște bareme chimice maxime pe care extravirginul trebuie să le aibă. Și tu ai făcut acum câteva săptămâni un videoclip care mi s-a părut senzațional, pentru că a explicat foarte bine cum anume, ce înseamnă aciditate, ce înseamnă peroxizi. Faptul că toate lucrurile astea trebuie să fie împreună sub niște bareme ca să dea extravirginitatea. Și e foarte adevărat, nu putem să ne uităm doar la aciditate, doar la peroxizi, doar la oleocantal și să zicem…

Dr. Mihail: Astea-s niște teste care se fac în laboratoare speciale, nu? Iei mostră din uleiul pe care l-ai făcut, îl trimiți și el îți trimite…

Geo Dobre: Și îți trimite exact în acel moment care sunt aceste bareme fizico-chimice. Dar să știți că oxigenul lucrează, oxidează uleiul. Dacă s-a făcut în momentul ăla un test chimic, nu înseamnă că peste luni, 10 luni, e același lucru.

Dr. Mihail: Da. Și contează foarte mult după aia cum îl ții.

Geo Dobre: Dar da, aceste bareme chimice maxime la fel arată că este extravirgin, sau, dacă-s mai mari, sunt, e virgin, sau, dacă e și mai mari, sunt și mai mari, este lampant. Lampant deja nu mai e bun de consum uman. E ceea ce zice numele. Lampant înseamnă bun la lampă. Pe vremuri era o industrie foarte mare, asta a iluminatului cu ulei. Toată Europa se ilumina cu ulei. Deci se folosea acest ulei pentru a fi pus în toate marile orașe, să ilumineze noaptea pe stradă.

Dr. Mihail: Da. Ok. Ce tare e.

Geo Dobre: Când a apărut electricitatea, industria asta aproape a murit. Și atunci ce facem cu lampantul? Păi, dezvoltăm niște mecanisme ca să-l rafinăm și să scoatem din el, ca să putem să-l mâncăm.

Dr. Mihail: A, deci se poate și asta.

Geo Dobre: Se poate și asta. Rafinatul, că ziceam, cea de-a doua mare categorie, provine de fapt, uleiul de măsline rafinat provine din acest lampant, din acest lucru care nu se poate consuma.

Dr. Mihail: Deci a… Deci uleiul rafinat vine de fapt din uleiul lampant. Și cum îl prelucrează? Adică cum îl…

Geo Dobre: Exact ca petrolul. Există, sunt undeva la opt pași de rafinare, care în penultimul pas înseamnă un ulei, un… o grăsime care este inodoră, incoloră, insipidă, care la final se colorizează, se pune un colorant. De asta la magazin vedem că unele sunt mai galbene, unele sunt mai verzui, unele sunt diferite culori.

Dr. Mihail: E posibil ca ăla să fie colorant. De fapt…

Geo Dobre: Este întotdeauna colorant, pentru că uleiul rafinat nu ar trebui să aibă culoare. Când este doar rafinat, el nu are culoare.

Dr. Mihail: Deci stai un pic. Fie… Deci el poate să fie ori extravirgin, virgin sau lampant.

Geo Dobre: Lampant nu poți să găsești pe raft. Nu-l găsești pe raft decât dacă îl iei pentru lampă, pentru cadu… rafinat.

Dr. Mihail: Sau rafinat.

Geo Dobre: Rafinat. Iar rafinatul vine de fapt prin rafinarea lampantului. Lampantului, pentru că dacă rafinezi resturi de măslină, tescovină sau cum, sau pomace, cum i se spune, trebuie să scrie că este din pomace. Nu este ulei de măsline, este din resturi de măslină. E valabil și la ulei de floarea-soarelui astăzi? Da.

Dr. Mihail: Adică, stai un pic. Uleiul rafinat de floarea-soarelui vine din ulei lampant?

Geo Dobre: Uleiul rafinat de floarea-soarelui vine din ceva ce nu se poate mânca neapărat. Vine dintr-un lucru care nu poate fi mâncat și trece prin aceste procedee ca să poată deveni mâncabil.

Dr. Mihail: Deci e posibil ca oamenii care ne ascultă să fi gătit ani de zile cu ulei care a fost lampant și a fost rafinat, fără să știi asta.

Geo Dobre: Bineînțeles. Când vezi rafinat, mai ales dublu rafinat, adică a trecut de două ori prin rafinare, să scoți și mai multă grăsime, oamenii trebuie să știe că nu mai are legătură cu fructul din care provine, pentru că a încălzi la 200°, a pune solvent sau sodă caustică la ulei de măsline distruge aproape orice care este bun acolo. Rămân foarte puține lucruri.

Dr. Mihail: Bun, dar totuși, ca să, ca să-i liniștim pe oameni, asta nu înseamnă că e neapărat nesănătos.

Geo Dobre: Nu, nu, nu, nici vorbă. De asta este și legal să faci asta, că transformi ceva care nu este mâncabil, prin niște procedee foarte bine controlate, în ceva care e mâncabil. Hî…

Dr. Mihail: Dar ce trebuie să înțeleagă oamenii este că nu mai are acea, acel aport pentru sănătate sau pentru gust. E ca o diferență între un măr și plăcinta de mere. Plăcinta aia de mere a fost rafinată, trecută, făcută în cuptor, pus zahăr și așa mai departe. Deci nu mai are legătură cu mărul. Nu poți să mănânci plăcintă de mere să te bucuri de beneficiile mărului. Te bucuri de gust, de ce-ți dă acea plăcintă, dar nu ai beneficiile unui măr. La fel am putea să zicem și de diferența între uleiul extravirgin sau virgin și cel rafinat.

Geo Dobre: Corect. E tot ulei, nu e nesănătos. E ok să gătești cu el, să-l consumi.

Dr. Mihail: Probabil că are și anumite beneficii ale nutrientului acela, de lipidă, de grăsime, dar nu mai este uleiul.

Geo Dobre: Eu fac de obicei o altă comparație. Te gândește la un fresh de portocale făcut din portocale și un suc cu acid de portocale.

Dr. Mihail: Da, ambele poți zice că sunt suc de portocale, nu?

Geo Dobre: Dar una este fresh-ul, alta este acel suc cu acid de portocale.

Dr. Mihail: Dar dacă pe ulei scrie doar ulei de măsline, fără să scrie extravirgin, ce înseamnă?

Geo Dobre: Că scrie ulei de măsline înseamnă că este în mare parte ulei rafinat, în care s-a pus puțin ulei extravirgin. Conform legii, dacă pui până la 5% ulei extravirgin în acel ulei rafinat, îi poți pune ulei de măsline. Atât. Și nu scrii ulei de măsline rafinat, sau pe spate, într-adevăr, scrie, când te uiți, trebuie să te uiți de fapt pe etichetă, și va scrie amestec de uleiuri virgine sau extravirgine și rafinate din UE și din afara UE, de exemplu.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: …acolo știi că de fapt sunt tot felul de uleiuri, unele rafinate, altele virgine sau extravirgine, puse împreună.

Dr. Mihail: Hai să vedem diferența. Mi-ar plăcea să aud diferența asta, pentru că pe mine m-a dat pe spate când am auzit-o prima dată. Ce înseamnă de fapt ulei de măsline care este făcut la o fermă și are o proveniență clară, apropo de faptul că trebuie să întorci eticheta. Iată că trebuie să întorci eticheta și la ulei de măsline. Ce credeai? Că doar la croasant, nu? Și la ulei de măsline, hop, l-ai întors și te uiți și vezi ce scrie acolo. Do… că până acuma, adică dacă nu știi ce să citești, degeaba îl întorci. Deci o să învățăm acuma ce citești la uleiul de măsline când îl întorci, și o să vezi că o să… Asta de fapt pe mine a început să mă sperie. Din nou, vreau să nu demonizăm uleiul de pe raft, și eu îl consum, și când te duci la restaurant îl consumi.

E ok. E ok de consum. Doar că îți dai seama că nu e chiar ceea ce își propune că este, sau că beneficiile despre care auzi când auzi de ulei de măsline, pentru că toate beneficiile astea cumva sunt studiate în țări în care e fix nenea ăla de la care ai luat prima dată ulei de măsline, care își făcea singur bruschetele și care le face în propria lui livadă, le stoarce când trebuie, îl ține cum trebuie, îl depozitează, și toate acele beneficii se văd în studii pe sute de mii de persoane. De acolo noi încercăm să luăm acel ulei sau ne gândim că, stai un pic, uau, are beneficii uleiul de măsline. Hai să beau uleiul de măsline. Și acuma facem diferența între cel de pe raft, care nu are neapărat atât de multe beneficii, o să înțelegem de ce, și cel care e făcut acolo, fie în curtea domnului, fie într-o fermă care este controlată. Se știe când, ce, cum se face. Ă, bun. Deci întoarcem eticheta și, în funcție de ce scrie pe etichetă, hai să descriem cele două cazuri. Ulei făcut exact cum trebuie și uleiul de pe raft.

Geo Dobre: Uleiul făcut cum trebuie, în primul rând, când întorci eticheta, scrie campania de culegere a măslinei.

Dr. Mihail: Ca la vin.

Geo Dobre: Ca la vin. Exact. Pentru că tu vrei un ulei proaspăt, ca să nu fie oxidat, să aibă mai mulți antioxidanți, da? Trebuie să fie mai proaspăt și ținut în niște condiții în care oxigenul și lumina și căldura să nu fi pătruns. Ă, și atunci trebuie să scrie clar campania. Este unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le vezi pe spatele sticlei. Apoi trebuie să scrie pe fața sticlei, de obicei, soiul de măslină, că, dacă tot faci comparația asta cu vinul, în lumea uleiului de măsline sunt peste 600 de soiuri de măslină din care se face ulei. Deci dacă vrei un vin, de exemplu Pinot Gris, nu-ți iei vin alb și atât. Îți iei din Pinot Gris, că vrei și știi gustul ăla și-ți place gustul ăla. La fel este și la uleiul de măsline, vrei din Hojiblanca.

Dr. Mihail: Deci sunt 700 de tipuri de…

Geo Dobre: 600, peste 600 de tipuri de măsline din care se face ulei.

Dr. Mihail: 600. Deci soiuri diferite de măsline. Ok. Uau, tare.

Geo Dobre: Cu gust diferit, cu mod de creștere diferit, cu forme diferite.

Dr. Mihail: Exact. Exact ca la vin, din punctul ăsta de vedere seamănă foarte bine, mă. Și gândește-te că, deci, zonele în care crește uleiul de măsline, că el crește în foarte multe zone geografice, și în funcție de zona respectivă, cum e pământul acolo, cât de multe UV-uri ai.

Geo Dobre: Da, terroir-ul are o foarte mare, un foarte mare efect asupra uleiului de măsline. Apoi, da, vântul, dacă este mai la altitudine, este mai mult soare, mai puțin soare, mai multă ploaie, mai puțină ploaie. Toate lucrurile astea asupra aceluia soi de măslină poate avea un efect atât de mare încât diferența de gust să fie foarte sesizabilă. Deci același soi poate să fie diferit în… când, dacă crește în locuri diferite. Da. Uite, de exemplu, Manzanilla, care, pe care-l ai tu, da, din Toledo, care este mijlocul Spaniei, într-un loc unde este arid, dar este frig iarna. Deci acel copac trece prin niște momente extreme și iarna, și vara, motiv pentru care, de altfel, are și mai mulți polifenoli, și putem vorbi despre chestia asta. Dar dacă același soi este făcut în Sierras Subbéticas, în munte, într-o zonă unde plouă foarte mult, va fi mult mai moale la gust. Hî, nu va avea nici atât de mulți polifenoli, dar unii oameni preferă să fie mai puțin amar, mai puțin picant și atunci îl vor alege pe acela.

Dr. Mihail: Tot Blanca, tare. Doamne, deci e atât de complex. E, vreau să precizez ceva. Trebuia să precizez asta de la început. Deci eu trebuia să precizez asta de la început, dar o s-o precizăm acum. Asta e. Deci uleiul de măsline e ok. E ca, e ca și cafeaua. În sensul în care ai o viață foarte liniștită până să știi informațiile astea din acest podcast. Deci, domnule, mă duc la magazin, îmi iau și eu ulei de măsline, că mă respect. Ți-a dat cu uleiul. La revedere, domnule. Când afli de fapt 700 de soiuri care trăiesc în locuri diferite, cum le storci, cum se transportă, citești eticheta, e crazy. Ajungi să regreți la un moment dat că știi informațiile astea, pentru că odată ce le știi nu te mai poți întoarce la uleiul ăla. După ce afli cum recunoști gustul rânced de ulei, nu mai poți consuma ulei rânced.

Geo Dobre: Bine, bineînțeles, e mare beneficiu să știi lucrurile astea. Pe de o parte, îți complici viața când afli cât de complexă e treaba asta, măi, dar devine și mult mai complexă, la modul frumos, viața, când îți dai seama că poți să ai un ulei pentru pește, un ulei pentru salată, un ulei pentru sănătate, și gustul din țările alea în care te duci. Da. Te duci, te duci în Spania și ai gust, acel gust la paella, și îți dai seama că și tu, dacă faci paella acasă, poți să ai acel gust, care vine exact din grăsimea aia pe care o ai, de bună calitate, exact ca acolo.

Dr. Mihail: Ok, deci, revenind, te uiți la zona ge…, deci la ce te uiți la etichetă? Te…

Geo Dobre: Oricum, zona geografică legal trebuie să fie pe sticlă și va scrie țara: Spania, Italia, Grecia, neapărat pe fața sticlei trebuie să scrie. De multe ori scrie Uniunea Europeană sau „în Uniunea Europeană și în afara Uniunii”. Chiar scrie…

Dr. Mihail: Dar deci asta nu e atât de important.

Geo Dobre: Dar e important soiul. Cum ziceam, soiul e important. De ce? Pentru că poate să nu scrie soiul.

Dr. Mihail: Poate să nu scrie soiul pentru că e amestec de soiuri.

Geo Dobre: Pentru că este amestec de uleiuri și nu ai, nu a avut controlul să știe ce fel de ulei este de fapt. Și un producător care are niște copaci știe din ce soiuri face. De obicei le face chiar separat și, chiar dacă face blend, că se întâmplă ca la vinuri, da, la cupaj, știe ce soiuri a pus acolo pentru a obține acel gust, pentru că este de fapt aceeași artă de a face ceva nou din soiuri diferite. Și există acest lucru și e foarte interesant, dar va scrie soiul, va scrie campania de culegere. Campania înseamnă anul, practic, în care se află, se pun doi ani de obicei. Înseamnă, pentru că se culege în octombrie, noiembrie măslina și ține până anul viitor, octombrie, noiembrie, această campanie. Deci, de obicei, scrie campania 25-26, de exemplu, cum e acum. În octombrie începe 26-27. De altfel, noi avem un ulei din Africa de Sud, care, având șase luni distanță de culegere, adică se culege în mai, iunie, și nu în…

Dr. Mihail: A, deja e 26-27.

Geo Dobre: E deja 26-27.

Dr. Mihail: Ce tare!

Geo Dobre: Tocmai ce l-am adus par avion, direct din zona George, din sudul Africii de Sud. Ă, și e foarte interesant să vezi acele soiuri italienești ce gust au dacă le muți la antipozi, și vezi de fapt ce diferență este, și poți să iei un Coratina din… de lângă Bari și un Coratina din Africa de Sud și să vezi, ia să vedem, cum, care-s diferențele de gust. Poți să faci asemenea lucru, dacă-ți dorești.

Dr. Mihail: Bun. Întorcându-ne la etichetă, vezi campania. Da, dar există uleiuri pe care nu scrie campania, nu?

Geo Dobre: Ok. Deci ăsta e primul semn de întrebare pe care ți-l pui.

Dr. Mihail: Ce înseamnă? Adică dacă scrie campania, înseamnă că eu știu că uleiul din 2005-2006 sau 2006-2007 e recent. Mă interesează asta, pentru că dacă e vechi îi scad proprietățile treptat. E… Nu e bine să fie vechi. E invers ca la vin. Cu cât e mai vechi, cu atât e mai prost la ulei. Deci dacă nu scrie, înseamnă că eu nu știu dacă uleiul din 2003 sau 2004-2005.

Geo Dobre: Exact. Exact. Nu știi de când provine.

Dr. Mihail: Dacă scrie, înseamnă, e primul semn de seriozitate. Înseamnă că uleiul ăla e serios. Care ar fi, dacă ar fi să alegi un singur lucru pe care să-l ai? Ăsta ar fi, sau ce? Ce ar fi?

Geo Dobre: Da, ăsta ar fi lucrul pe care aș vrea să-l am pe sticlă.

Dr. Mihail: Deci ăsta este semnul de calitate a lui… uleiul. Să ai campania scrisă.

Geo Dobre: Ce? Zona geografică deja e un bonus. Dacă ai zonă geografică. Da, dacă este și, de exemplu, de origine protejată, pentru că acolo intervine un plus de control. La DOP, de origine protejată, și bio intervine un control suplimentar.

Dr. Mihail: Ce bun! Și acela, ce înseamnă DOP? Ce înseamnă…

Geo Dobre: Ă, de origine protejată, DOP? Înseamnă că provine, sunt măsline doar din zona aceea geografică. De exemplu, că vorbeam de Sierras Subbéticas, Priego de Córdoba este o zonă de origine protejată și pe toate sticlele de Rincón de la Subbética sau de Parqueoliva Serie Oro scrie Priego de Córdoba DOP. Da. Pe la Casas de Hualdo, ce este de acolo este Cornicabra, și pe Cornicabra scrie DOP. Este doar din acea zonă. De acolo provine.

Dr. Mihail: Da. Ok. Și atunci trece prin niște controale, pentru că, dacă vorbim din zona aia, cum este la noi, de exemplu, nu știu, și noi avem tot felul de produse de origine protejată, nu știu…

Geo Dobre: Magiunul de Topoloveni. Magiunul de Topoloveni nu se poate face, nu știu, la Focșani, nu ai voie să-l faci acolo. Da, trebuie să-l faci de unde provine. E același lucru și atunci trecem printr-un control.

Dr. Mihail: Da. Deci ăsta e un extra. Ăsta e un extra de…

Geo Dobre: Este un extra. Nu este ceva necesar. Adică nu trebuie să fie neapărat DOP. De multe ori, mulți producători, pentru că trebuie să plătească acest organism european în plus, aleg să nu-și ia certificare de origine protejată. Dar fac unul, e la fel de bun. Dacă nu scrie regiunea și scrie doar Spania, de exemplu, înseamnă că poate să fie măsline culese oriunde în Spania.

Dr. Mihail: Și ce înseamnă când scrie uleiuri din Uniunea Europeană și în afara Uniunii Europene? Că este făcut de un îmbuteliator. Adică este cineva care nu ia măsline să le proceseze, ci se duce la diverși producători din bazinul mediteranean, cumpără uleiuri de obicei mai ieftine la preț, astfel încât să pună în sticla aceea niște uleiuri care fac un produs final mai ieftin.

Geo Dobre: Cam asta se întâmplă de obicei. De asta, în supermarket, marea majoritate sunt aceste amestecuri de ulei din UE sau din UE, din afara UE. Ce se întâmplă de fapt? Acești producători, de care tot vorbeam, că se chinuie să-și vândă uleiul proaspăt, îl țin în tancuri cu…, sigilate cu azot, ca să nu oxideze. Dacă nu și-au vândut uleiul doi ani, trebuie să facă loc, că vine campania nouă, nu mai au unde să pună ulei. Și atunci vine un astfel de mare îmbuteliator și zice: „Ok, știu că pe bursă costă în momentul ăsta 4 €/l, dacă iau direct de la tine, dar eu îți dau doi, dacă mi-l… și ți-l iau pe tot. Îți iau tot uleiul pe care tu îl ai extra, dar îți dau 2 €. Atât îți dau pe el.” Producătorul zice: „Ok. Ca să scap de acel ulei, să fac loc în tancuri, să pot să-i fac un ulei mai scump, pe care apoi să-l vând cu 12 €, dau acestui îmbuteliator la 2 €.”

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: Ajunge astfel la un preț extrem de mic, mult mai mic, de multe ori, chiar decât producția în sine a uleiului.

Dr. Mihail: Deci tu ai un producător, da, în Spania, care are ferma lui, pe care o cultivă, e un ulei super de calitate, îl vinde, scrie totul pe sticlă, are, a trecut campania, trebuie să facă loc, da, în acele rezervoare și nu poți să-l arunci. Nici nu poți să-l arunci. Probabil că te și costă să scapi de el și atunci preferi să-l vinzi chiar și la subprețul cu care l-ai produs.

Geo Dobre: Rareori un producător de bună calitate ajunge într-o astfel de situație.

Dr. Mihail: Ok?

Geo Dobre: Pentru că un producător de bună calitate, cunoscut pentru calitatea pe care o are, oricum are o cantitate mai mică decât cererea pentru acea calitate a uleiului. Deci e mai degrabă un producător aspirant la titlul de producător de calitate, care poate încă nu este acolo, rămâne cu ulei nevândut și atunci el vinde angro la acești mari îmbuteliatori, pe care de regulă îi vedem în supermarketuri, care sunt marile firme din supermarket, consacrate, pe care le știi.

Dr. Mihail: Exact. Exact. Și atunci firmele astea practic adună de peste tot.

Geo Dobre: Exact. Ei verifică, dar practic ceea ce adună din start e ceva ce nu s-a vândut mult timp. E din start ceva ce stă mai mult timp în…

Dr. Mihail: Exact. Și, a, și plus că nici nu poți să scrii o dată, pentru că îl iei de unul, unul care are trei ani, unul care are doi ani…

Geo Dobre: Unul din campania 23-24, altul din campania 24-25.

Dr. Mihail: Dar ele sunt, nu sunt expirate. Ele sunt doar mai vechi, dar nu sunt expirate.

Geo Dobre: Nu, pentru că legea spune că ele expiră la doi ani din momentul în care au fost puse în sticlă. Da. Deci doar după ce au fost îmbuteliate poți să pui doi ani de zile. Ele pot avea cinci ani de zile în tancul în care au fost ținute după producție, dar mai au încă doi ani de zile în momentul în care le-ai pus în sticlă.

Dr. Mihail: Ok, deci poți să iei de la raft ulei care are șapte, și opt ani.

Geo Dobre: Se poate. Da.

Dr. Mihail: Ok. Le-ai amestecat și începi să le îmbuteliezi. Asta, știi cum, pe mine iar m-a frapat foarte mult când mi-ai spus că de fapt, în realitate, și când înțelegi lanțul îți dai seama că așa e și normal, dar în realitate marii producători sau marii îmbuteliatori, marile firme, cele mai mari firme de ulei de măsline pe care le vezi în toate supermarketele, în toată Europa, sunt firme care n-au pus niciodată mâna pe o măslină.

Geo Dobre: De multe ori, da. De foarte multe ori, da. Nu, acele fabrici n-au văzut măslinele, pentru că ei nu au, ăă, ei nu procesează măsline, ei procesează doar ulei.

Dr. Mihail: Ei cumpără ulei, îl amestecă acolo și-l pun…

Geo Dobre: Exact.

Dr. Mihail: În final, putem să înțelegem că este un ulei ok, poți să-l consumi, poți să gătești cu el, dar acuma ai o imagine de ansamblu. Adică, cumva, poți să vezi diferența între o sticlă pe care dai… Cât costă, care-i prețul mediu în lume pentru o sticlă bună de la producător, care are totul scris pe spate?

Geo Dobre: Dacă este direct de la producător, probabil undeva la 15-20 € este o sticlă cât de cât ok.

Dr. Mihail: De jumate de litru sau de…

Geo Dobre: De jumate de litru. Deci 15-20. Dacă a ajuns într-o țară îndepărtată, cum e România, și a trebuit să fie transportată cu condiții speciale de transport, există o marjă legată de canal, lucrurile rareori se duc sub 20 €, rareori. Adică sunt puține produse, și sunt de obicei produse de nișă, care reușesc într-adevăr să ajungă undeva la un, în România, la un 60 RON. Este un minimum minimorum pe care eu îl consider ok pentru mine.

Dr. Mihail: Vorbim de calitatea uleiului. Acuma fiecare, știi, exact ca la vin, poți să-ți iei un vin de 15 RON sau poți să-ți iei un vin de 120 RON.

Geo Dobre: Ține până la urmă de tine, care crezi că e calitatea minimă pe care tu vrei s-o iei din magazin.

Dr. Mihail: Corect. Bun. Deci, din nou, ca să facem un rezumat, ai, pe de o parte, o sticlă de la producător care a, cum să zic, are bifate toate cerințele de calitate ale acelui ulei, dar după aia poți să ai producătorul industrial, care strânge uleiurile mai vechi, le amestecă, le vinde angro peste tot și poate să ajungă la un preț mult mai mic. Și atunci înțelegi de ce e diferența asta între preț. Înțelegi pe ce plătești aici și pe ce plătești aici. Ce altceva scrie pe etichetă, ca să terminăm cu eticheta? Ce altceva vede?

Geo Dobre: Scrie producătorul. Uite, producătorul este o chestie pe care oricine îl poate controla. La o simplă căutare pe Google îți dai seama: este chiar producător sau e un îmbuteliator. Este cineva care face dintr-un anumit soi de măslină, este cunoscut în zona respectivă, poate ia niște premii internaționale, poate se duce la concursuri. Astea le găsești foarte ușor pe internet. Apoi e bine să te uiți cine distribuie, pentru că și aici distribuitorul joacă un rol extrem de important, pentru că de la momentul în care s-a scos din tanc, s-a pus în sticlă, până ajunge la client, uleiul se poate strica, deși a fost un ulei extraordinar, pentru că dacă stă în temperatură ridicată, în lumină, stă foarte mult timp, se va strica, se va oxida. De fapt, nu se va strica neapărat, că nu va mai fi la fel de bun, nu va mai avea aceleași, hai să zicem, beneficii pentru sănătate, gust, lucrurile alea decad.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: Oxigenul asta face. Strică uleiul.

Dr. Mihail: Bun. Deci îl… Ok. Îl strică, îl… îi șterge din proprietățile lui bune. Acuma, asta e tot ce trebuie să vedem pe etichetă. Da. Deci când a fost cules, zona geografică, producătorul, și putem să verificăm producătorul, să vedem dacă…

Geo Dobre: Soi de măsline.

Dr. Mihail: Soiul de măsline. Ok, deci pe astea ne uităm aici.

Geo Dobre: Aici poți să ai o imagine cât de cât clară dacă într-adevăr e un producător, dacă e cineva care face din măslinele pe care le cunoaște și nu a luat uleiuri din alte părți. Realitatea este că, chiar dacă e așa, tu nu vei ști dacă ai un ulei bun. Din păcate. Pentru că vă ziceam de chestia asta cu cele trei condiții pentru extravirgin și am atins doar două. Partea de făcut la rece, sub 26°. Partea de chimie.

Dr. Mihail: Da. Partea chimie.

Geo Dobre: Și a treia, care este cel mai greu de obținut: să nu aibă defecte de gust.

Dr. Mihail: A. Și defectele de gust de unde vin?

Geo Dobre: Defectele de gust vin de cele mai multe ori din producție, rareori din păstrarea uleiului. Râncezeala este singurul defect care vine din păstrarea, din tipul de păstrare al uleiului. Dacă l-ai ținut foarte mult timp pe raft, dacă a stat în…, chiar și în sticle de sticlă, chiar și în cele metalice, dacă a stat un an de zile pe raft, aproape sigur va începe să aibă defecte de gust, să râncezească.

Dr. Mihail: Cum îți dai seama? Cum îți dai seama de gustul lui? Cum îl…

Geo Dobre: Păi, când îl guști. Râncezeala este exact ca la o alună sau la o nucă care a stat foarte mult timp undeva. Simți acel gust rânced, neplăcut.

Dr. Mihail: Chiar dacă doar ulei rânced ai consumat până acuma, cum îți dai seama de asta? Ce ar putea să facă oamenii înainte să cumpere un ulei de calitate? Ar putea să, de exemplu, să ceară la degustat ulei, când merg și călătoresc în țări, cum ați făcut voi…

Geo Dobre: Da. Da. Cel mai bine, dacă ai deschiderea de a merge în zone producătoare, încearcă. Cel mai simplu lucru e să încerci mai multe tipuri de ulei. Noi, din cauza asta, și oferim experiență de degustare și am avut peste 1000 de oameni care au venit în ultimii ani la aceste degustări, tocmai în ideea de a vedea: mie ce-mi place. Hm. Încearcă un minimum de cinci, șase, șapte tipuri de ulei și îți dai seama cam în ce direcție ai vrea să mergi.

Dr. Mihail: Noi o să facem și azi o degustare, dar când crezi că e potrivit? S-o facem acum sau după ce povestim de ce, de ce… ce e special în ulei? Să vedem…

Geo Dobre: Putem chiar s-o facem acum. Am putea s-o facem acum, tocmai în ideea în care este un moment să ne dăm seama de fapt de diferența dintre un ulei din retail, cumpărat azi, și un ulei de bună calitate, desfăcut tot azi.

Dr. Mihail: Ok, deci tu astăzi ne-ai adus un ulei de la tine și ai oprit la supermarket și ai cumpărat un ulei de pe raft. Ok.

Geo Dobre: Am oprit la supermarket, un supermarket foarte cunoscut, pur și simplu cum orice om s-ar duce, primul pe care l-am găsit pe raft, l-am luat, m-am dus la casă.

Dr. Mihail: Atenție, din nou, facem diferența, dacă ar fi vinuri, între un vin de masă pe care îl bei și un vin, ok, și un vin care costă de patru ori, cinci ori mai mult, sau cred că ăsta e, cred, de vreo, da, de vreo patru, cinci ori mai mult. Care e un vin de calitate. Doar că la vin comparăm gustul și plăcerea de a consuma acel vin. Aici vorbim despre un ulei despre care am vorbit mai devreme, care nu știm de unde provine, e de peste tot. Ăsta parcă e din UE și din afara UE, nu?

Geo Dobre: Nu. Ăsta este din Priego de Córdoba, Spania.

Dr. Mihail: Nu, stai un pic. Cel cu care-l comparăm. Cel cu care-l comparăm. UE și afara UE.

Geo Dobre: UE și afara UE. Acuma o să se desfacă.

Dr. Mihail: Ok. Deci îl comparăm, vinul din Spania, ca… despre care știm când a fost cules. Da. Știm soiul, știm producătorul. Este o fermă care doar cu asta se ocupă, face ulei, îl îmbuteliază și e un ulei de foarte mult… Este cea mai premiată fermă de ulei de măsline, moară de ulei de măsline din lume.

Geo Dobre: Ăsta de aici. Da. Ăsta de aici.

Dr. Mihail: Pe care aveți pe site. Da. Bun. Deci îl comparăm pe ăsta cu un ulei care este luat din supermarket, care, atenție, din nou, deci nu vreau să demonizăm uleiul din supermarket, este foarte bun, dacă-l ai acasă, îl consumi. Dacă…, adică nu-l arunci. Dacă ai acasă ulei de supermarket, continui să-l consumi. Doar că este adunat de peste tot, de la producători care au, cărora le-a rămas acel ulei, nu știm când a fost acel ulei cules. Este un amestec de uleiuri care poate să stea mult și la producător, și după aia la îmbuteliator, și după aia și pe raft.

Geo Dobre: Eu le spun oamenilor următorul lucru: mai ales când cheltuiești foarte mulți bani pentru a avea ulei de gătit, cu siguranță e mult mai bun un ulei din raftul magazinului pe care scrie extravirgin, pentru gătit și pentru folosit în bucătărie, decât unul rafinat.

Dr. Mihail: Hm. Deci, dacă ne gândim la sănătate, oricum un ulei extravirgin de pe raftul magazinului, orice magazin, mai bun. Poți găti cu el? Că lumea zice că e, că îl strici, că devine toxic.

Geo Dobre: Păi, ai fost în Grecia, nu? Ai văzut că toți grecii prăjesc cu ulei de măsline. Există.

Dr. Mihail: Bă, dar asta așa e. Gândiți-vă așa. Deci oricine zice, oricine zice pe internet: nu mai prăji cu ulei de măsline. Te duci în Grecia și îți fac fritto misto cu ulei de măsline. Îți fac calamari prăjiți cu ulei de măsline, pește prăjit. A, efectiv fac tot cu ulei de măsline.

Geo Dobre: Da, știi, diferența este că-i scump, știi, în Grecia doar pe ăla îl au. În România ai alegerea de patru-cinci ori mai ieftină a uleiului rafinat.

Dr. Mihail: Cum ar fi să zică grecul: „Auzi, dar hai să importăm niște ulei de floarea-soarelui de prin România, că am auzit că nu e bine să prăjim cu ăsta de măsline”? Nu, ei prăjesc cu el. Deci poți să prăjești cu el.

Geo Dobre: Bineînțeles, poți să prăjești, ba mai mult. Există studii foarte clare care arată că au punctul de fum… Uleiul extravirgin are punctul de fum aproape ca orice alt fel de ulei sau grăsime. Uneori, cum este soiul Picual, de exemplu, mai sus, nu…, e mai sus, chiar spre 240°.

Dr. Mihail: În sensul că se deteriorează mai greu decât ăla de floarea-soarelui.

Geo Dobre: Se, oricum se deteriorează mult mai greu decât cel de floarea-soarelui. Adică sunt studii care arată comparativ tipuri de grăsimi după prăjit în mai mult timp. Da. 36-48 de ore. Știi care au fost cele mai bune două tipuri de grăsimi pentru prăjit? Care? Uleiul extravirgin și grăsimea de porc, grăsimea animală.

Dr. Mihail: Ce tare!

Geo Dobre: Pentru că, și când zic mai bun, înseamnă câți oxist cancerigeni au rămas după reprăjire în acele, în acele grăsimi.

Dr. Mihail: Asta-i tare. Dar de porc, de ce oare?

Geo Dobre: Ă, pentru că este mai rezistent la temperatură înaltă, dar are multe grăsimi saturate și intrăm într-o altă discuție.

Dr. Mihail: Corect. Dar ăst… o… Deci mai rezistent…

Geo Dobre: …cel slab. Dar cel mai slab a fost uleiul rafinat de floarea-soarelui și în concluziile studiului spunea că uleiul rafinat de floarea-soarelui ar trebui aruncat după fiecare prăjire.

Dr. Mihail: Ok. Da, da, da. Asta așa e. Iar uleiul de măsline, din nou, o să punem un link la vlogul pe care l-am avut despre ulei, unde povestesc despre toate beneficiile lui și, cumva, componența lui chimică, ce se întâmplă la prăjit. Dar ce interesant este, că el are atât de mulți antioxidanți încât atunci când este prăjit și se formează acei radicali liberi cauzați de prăjire, antioxidanții neutralizează acei radicali liberi. Adică el are cumva beneficiile lui, care îi… îl fac sănătos. Da. Îi dau beneficii pentru sănătate, și când îl prăjești, beneficiile alea se diminuează, dar ele diminuează și dezavantajele prăjitului. Cum ar veni.

Geo Dobre: Eu am întâlnit o altă problemă de obicei. Dă gust mâncării și oamenii, atunci când prăjesc ceva sau fac mâncare, nu se așteaptă ca grăsimea să dea gustul acela de măslină. Și mulți nu doresc asta, pentru că dau un gust pe care-l întâlnești în Grecia, în Italia. Oamenii sunt foarte obișnuiți cu acel gust, dar în România nu. Vor un gust neutru și atunci folosesc un ulei rafinat, care are gust neutru.

Dr. Mihail: Bun, acum hai să vedem. Deci care, cum e acesta pe care l-ai pus acuma, e cel…

Geo Dobre: Acum n-o să mai știi. Acuma o să trebuiască, că nu le-am pus. Deci tu trebuie să-ți dai seama care-i care. Și o să-ți dai seama, îți zic cum: la miros. Primul lucru, fructatul, mirosul ăsta de fructat de bună calitate, fresh, se va întâlni doar la uleiul acela bun. La uleiul care nu e foarte bun, vei simți imediat mirosul.

Dr. Mihail: Mamă, dar ce diferență! Deci nu-mi vine să cred. Deci dacă le guști la 10 zile distanță, nu-ți dai seama; dacă le pui așa… Deci eu cred că testul ăsta ar trebui să-l facă oamenii. Dacă vreți să-l faceți, îmi dau seama, trebuie să vă luați o sticlă de aia, o sticlă de aia, vă luați una de pe care o aveți acasă și vă luați un ulei de măsline care vă place. Mă rog, o să, o să vedem cum alegem uleiul de măsline, dar pe Măslinescu sunt multe tipuri. Pot chiar și pe ăsta. Adică mi-ar plăcea ca omul să poată să facă acest test. Deci ăsta e primul lucru pe care îl faci. Dar îl miroși?

Geo Dobre: Da. Primul lucru îl miroși, dacă vrem să facem ca la concurs, pentru că acestea sunt păhărele de concurs. Da. Sunt albastre dintr-un motiv foarte simplu. Nu trebuie să vezi culoarea uleiului de măsline. Culoarea nu zice absolut nimic despre calitate. Deci cine se gândește că dacă e mai verde, mai bun, nu, e clorofilă, care decade în unele soiuri mai greu, în alte soiuri mai încet.

Dr. Mihail: Deci stai un pic. Nu contează culoarea.

Geo Dobre: Nu contează culoarea.

Dr. Mihail: Că, din nou, mulți oameni care merg în Grecia și-și iau la bidon zic: „Doamne, e ulei de ăla verde” sau e, nu…

Geo Dobre: Nu, dacă e verde și suntem în august, e o problemă. Probabil că e colorizat, că n-are cum. Din nou, e clorofilă. Clorofila, cum știm din copac, când frunza moare, n-o să rămână frunza verde, se face un galben, după care se ajunge la un maro. E normal așa și cu…

Dr. Mihail: Bun. Deci la degustările profesioniste nu te uiți la culoare, nu?

Geo Dobre: Nu contează culoarea. Și când mergem la degustări, când mergem la…, când facem parte din juriu, avem o foaie de hârtie frumoasă așa, în care avem trei părți. Prima parte este nasul, a doua parte este gustul, a doua parte gustul, și a treia parte este mențiuni legate de lucruri care ni s-au părut sau nu ni s-au părut în regulă.

Dr. Mihail: Ok. Deci, fiți atenți, miroase efectiv a salată. Mie nu-mi vine să cred. Deci uleiul ăsta, dacă-l miroși, miroase efectiv a salată. Adică ai impresia că este și busuioc, și roșie aici.

Geo Dobre: Nu, dar ai impresia că miroase a busuioc și roșie. Gustul ăsta de tomată, de codiță de tomată, cel puțin la Hojiblanca, este foarte pregnant și vei simți exact ca atunci când rupi roșia de pe…

Dr. Mihail: Dar să știi că și ăsta miroase. Deci ăsta miroase a ulei și el. Adică poți să-ți dai seama că e ulei de măsline, dar nu are aroma de codiță de roșie și de busuioc.

Geo Dobre: Știi ce se întâmplă? Acest ulei, dacă l-aș ține trei ani de zile, la un moment dat ar ajunge la mirosul ăsta. Ok, pentru că de fapt cade. Da. De asta e, ăsta e uleiul ăsta amestecat de peste tot în trei ani. Este foarte posibil să nu fi fost niciodată la nivelul ăstuia de bun, dar a fost un ulei care la un moment dat a fost mult mai bun decât ce e aici. Cu siguranță.

Dr. Mihail: Bun. Deci eu simt busuioc și codiță de roșii.

Geo Dobre: Tu ce mai simți? Puțină banană verde. Mai simt, și simt foarte puțină anghinare, să știi.

Dr. Mihail: La asta cum simt ceva puțin amărui.

Geo Dobre: E un pic amărui. Da. Ăla de… e în creierul tău. Noi, când mergeam la școala de somelier în Spania…

Dr. Mihail: E și banană. Acuma simt și banană.

Geo Dobre: Vezi, când mergeam la școala de somelier în Spania, știi ce făceau dimineață, când mergeam la clasă? Ne puneau pe masă de la piață tot felul de lucruri și ne puneau să mirosim fructele și legumele respective și comparam, să ne dăm seama de fapt care este mirosul, gustul din ulei.

Dr. Mihail: Deci tu ai făcut școală de somelier.

Geo Dobre: Da. În Spania.

Dr. Mihail: Cât de tare!

Geo Dobre: Este o școală care e foarte cunoscută acum. Acuma cumva s-a mai vulgarizat un pic, pentru că faci cursuri foarte rapide. Când am făcut noi, făceai un an de zile.

Dr. Mihail: Cum facem degustarea?

Geo Dobre: Degustarea o faci în felul următor. Se trage puțin aer printre dinți după ce-l introduci în gură, tocmai ca să meargă pe tot palatul, să simți toate gusturile, pentru că vei simți cu diversele papile gustative diversele gusturi. Deci trebuie să-ți ajungă și pe spatele limbii, și pe lateralele limbii. Și vom face așa. Vom gusta puțin și după aia înghițim. Dacă simțim pe gât așa, crescând, o chestie care înțeapă, e iar un lucru bun. E oleocantal.

Dr. Mihail: Aha. Deci când înțeapă e bine.

Geo Dobre: Când înțeapă e foarte bine. Oleocantal vine din greacă. Oleo, măslină. Cant înseamnă ghimpe. Deci te înțeapă. Când te înțeapă e bine, la uleiul de măsline. Poți să bei puțin…

Dr. Mihail: Și un pic de lacrimă acuma.

Geo Dobre: Da, pentru că e puternic. Din nou, este un ulei care a fost îmbuteliat cam acum două săptămâni și tocmai ce l-am deschis. Deci este aproape la fel de puternic ca în ziua în care a fost făcut.

Dr. Mihail: Aha. Cât de tare!

Geo Dobre: Și este, e o chestie puternică. Asta-i diferența între a avea control asupra întregului canal, de la momentul în care s-a făcut măslina în copac, de când se îngrijește copacul, până la client, decât unul care nu știe de unde provine și ce se întâmplă cu el. Asta e marea diferență, de fapt. Și aici e greutatea. Și aici e diferența asta mare de preț, din păcate.

Dr. Mihail: Dar fii atent ce vreau să zic, și asta apare în vlog, dar țin neapărat s-o menționez aici, pentru că oamenii se întreabă: bă, dar de ce, de ce, de ce e atât de sănătos uleiul? Și explicația e una foarte ușoară de înțeles. Dacă te duci în Grecia sau te duci în Creta, Creta e împânzită toată de plantații de măsline, și sălbatice, și toată lumea are câteva sute sau câteva mii de copaci de măslin, și te uiți la acel măslin și-ți dai seama că el, de dimineața, de când răsare soarele, și până seara târziu, când apune soarele, multe luni, în zonele astea mediteraneene, câte 8, 9, 10 luni pe an, stă în soare, în plin soare, și stă la radiații ultraviolete foarte constante. Dar multe, adică copacul se încarcă cu ultraviolete, foarte multe, care, ultravioletele în cantitate mare sunt dăunătoare. Deci asta înseamnă că acel măslin trebuie să aibă o protecție extraordinară, care să reziste acolo, și el creează toți acești antioxidanți ca să apere măslina, și acei antioxidanți acolo sunt ca să apere măslina, nu ca să ne dea nouă un ulei de calitate.

Dar noi am reușit să facem, oamenii, adică, ulei de calitate și să luăm toți acești antioxidanți care sunt aici. Deci degustarea seamănă și cu aia de cafea. Și la cafea la fel faci, tot așa, pui pe dinți și tragi aer, ca să poți să pulverizezi, nu? Tot ce înseamnă. Deci poți să mai înveți o dată cum trebuie să fac?

Geo Dobre: Exact. Pur și simplu tragi un pic și, când, după ce tragi în gură, printre dinți, cu dinții aproape strânși, ca să se ducă pur și simplu pe tot palatul. Cu cât vei trage mai mult aer, cu atât va fi mai puternic.

Dr. Mihail: M… De ce nu mi-ai zis înainte?

Geo Dobre: Da, puțină apă. Doar că a se vedea cât de important este acel oleocantal. Pentru că o să încerci și pe următorul și o să vezi diferența.

Dr. Mihail: Deci oleocantalul care m-a zgâriat aici pe gât este acel antiinflamator super puternic, da?

Geo Dobre: Exact. Este un antiinflamator și găsești studii despre asta. Apropo de ibuprofen, dacă ibuprofenul este o chestie locală și imediată, acest oleocantal are un efect de lungă durată, adică pentru inflamații cronice ajută foarte mult, în diverse lucruri.

Dr. Mihail: El activează o genă, oleocantalul, din organism, care duce la crearea propriilor tale, propriilor…, duce la crearea propriilor antiinflamatori endogeni. Adică el face, face ficatul să facă antiinflamatori. Bun. Și ce trebuie să observi după aia?

Geo Dobre: După aia trebuie să observi, în primul rând, că este un gust plăcut. Da. Ăsta este, la gust trebuie să fie plăcut. Nu trebuie să fie grețos. Nu trebuie să fie…

Dr. Mihail: E plăcut și îți… Am acuma, am acele nuanțe de roșie, de busuioc, de banană. Le am cumva în gură.

Geo Dobre: În lumea noastră, a somelierilor. De asta Rincón câștigă atât de multe premii. Se numește balansat, echilibrat. Ceea ce simți în nas, apoi simți și în gură. Se caută foarte mult treaba asta. Sunt soiuri, cum e Arbequina, de exemplu, tot din Spania, care este foarte verde în nas, dar e foarte dulce.

Dr. Mihail: Dar cât de tare! Deci, fii atent, nu-mi vine să cred. Ai ulei de măsline care are aromă și îți dă un aftertaste de salată de roșii cu busuioc. Dacă-l pui peste niște roșii bune, cu ceapă și cu busuioc, este fix gustul ăla pentru care călătorești în Spania, ca să-l, ca să-l…

Geo Dobre: Exact. De aici am plecat. De fapt, am găsit gusturile astea acolo. Nu le regăseam în România. Încercând să le aducem, ne-am dat seama de toate aceste etape foarte importante și cum anume trebuie să alegi un ulei și cum trebuie să-l controlezi, că asta e o altă discuție.

Dr. Mihail: Ule… Bun.

Geo Dobre: Un ulei nu foarte controlat este acesta, da, cel din retail. Facem exact același lucru. Întâi mirosim. Da.

Dr. Mihail: Multă lume zice: miroase a măsline.

Geo Dobre: Pur și simplu miroase a ulei, a măsline. Pentru că are un miros, apropo.

Dr. Mihail: Are uleiul miros de ulei de măslină?

Geo Dobre: Da, trebuie să existe acest miros. Chiar dacă este mai greu sau… Dar trebuie să existe miros. Dacă nu există miros, e un semn că nu este ulei extravirgin sau virgin. Ok.

Dr. Mihail: Deci dacă nu e deloc măsline, totuși…

Geo Dobre: Trebuie să simți că este un suc de fruct. Nu te-ai aștepta ca atunci când storci chiar și o portocală de mai proastă calitate să nu simți mirosul de portocală. Îl vei simți.

Dr. Mihail: Ok, de acord. Da.

Geo Dobre: Bun. Și acuma facem același lucru.

Dr. Mihail: Același lucru. Pișcă și ăsta.

Geo Dobre: Pișcă un pic, din nou. Cu cât tragi mai mult, pișcă un pic.

Dr. Mihail: Deci a mai rămas puțin oleocantal, de asta nu este rău să iei din supermarket. Nu vei avea aceleași beneficii. Dar…

Geo Dobre: Exact. Te văd că te strâmbi un pic.

Dr. Mihail: Există gusturi care nu sunt plăcute acolo. Hm.

Geo Dobre: Există un amar debalansat, care începe să fie neplăcut.

Dr. Mihail: Nu e, nu e fresh și este uleios. Este grețos cumva. E ca și cum ai… E ca ălălaltul după ce ai gătit cu el două porții de cartofi prăjiți.

Geo Dobre: Da, pentru că ce se întâmplă cu uleiul când decade? Asta înseamnă oxidare. Se face așa, mai uleios, mai neplăcut. Amarul e ultimul care dispare. Din cauza asta multă lume zice: „Eu nu vreau ulei de măsline, că e prea amar”, pentru că, din păcate, gustă acest ulei, în care amarul este singurul care a rămas, că nu se mai simte fresh-ul ăla, nu se mai simte verdele, nu se mai simte plăcut, ci doar amar. Amar și uleios și grețos cumva. Cu toate astea, din nou, și acest ulei, cu siguranță, mult mai bun decât unul rafinat. Hm.

Dr. Mihail: Uite, zice Claud…, că e… Claudiu al nostru zice că e diferența ca dintre o țuică de prune din Maramureș și un rachiu din spirt.

Geo Dobre: Da, poți să zici și asta.

Dr. Mihail: Într-adevăr, primul îți lasă un aftertaste plăcut. Adică ai băut ulei. Nu e, să zic, cel mai plăcut lucru să bei ulei în general, doar dacă-l faci așa, în scop degustativ sau de curiozitate, vrei să știi, ai spiritul ăsta analitic, dar după ce l-ai băut pe ăsta, pe primul, senzația de după e una de satisfacție, este plăcută. La al doilea, senzația este de ca și cum… Exact la ce te-ai aștepta, să bei ulei. Ai băut ulei, e un pic, e grețos și-ți vine să-l speli cu apă mai mult.

Geo Dobre: Exact. În schimb, există o altă problemă. Eu, ca somelier, aș spune că acest ulei, al doilea ulei, este virgin. Nu extravirgin, pentru că nu respectă cea de-a treia condiție de care vorbeam, pe care o simți doar la gust. Are un mic defect de gust.

Dr. Mihail: Aha, ok.

Geo Dobre: Micul defect de gust, și poate că-l simți, el este un pic fermentat. Se simte. De… scrie pe el extravirgin și el e virgin de fapt.

Dr. Mihail: Pentru că, în mod normal, toate uleiurile trebuie să treacă prin paneluri de somelieri care să arate calitatea asta organoleptică, da? De gust și miros. Și sunt băieții ăia care testează, sau de ce…

Geo Dobre: Nu, trec printr-un panel intern al fabricii. De cele mai multe ori trec prin paneluri interne ale fabricii și atunci…

Dr. Mihail: Păi, asta nu prea e corect, nu?

Geo Dobre: Rareori panelul intern o să zică…, doar dacă chiar are niște defecte vizibile și foarte rele, atunci probabil opresc loturi. N-am auzit de așa ceva.

Dr. Mihail: Și asta înseamnă că, în realitate, bine, eu înțeleg, asta înseamnă că dacă poți să ai panelul intern, înseamnă că lucrurile sunt foarte subiective și pot fi influențate într-o direcție sau alta, dar asta înseamnă că de fapt, în realitate, e posibil, să zicem, ca multe uleiuri pe care scrie extravirgin de fapt să fie virgine, nu extra, fie virgine. Dar chiar și așa, că de fapt aici am discuții, foarte, foarte multe discuții cu oameni care zic: de ce nu scrie pe el virgin în magazin, dacă chiar e virgin?

Geo Dobre: Pentru că oamenii n-ar mai cumpăra. Dar de fapt el e la un preț de virgin. El chiar e, este prețul lui, de 40 RON, cât am dat eu azi dimineață pe el. Ăla e prețul de ulei virgin.

Dr. Mihail: Foarte ok. Ar fi cel mai, cumva, bine pentru client, ca să înțeleagă, chiar să scrie pe el virgin. E foarte bun când e virgin, pentru gătit.

Geo Dobre: Peste tot în țările producătoare uleiul virgin de un pic mai slabă calitate se folosește în bucătărie. Da. Iar cel de mai bună calitate, condiment la final, pentru a da gust.

Dr. Mihail: De fapt, deci am gustat un ulei de foarte bună calitate, super premiat, dintr-o zonă controlată, cules când trebuie, stors când trebuie, și ăsta e chiar foarte proaspăt. Două săptămâni are. Da, ai zis? Am gustat un ulei de pe raft care este ok de gătit, e ok, dar n-are proprietățile astea foarte șmechere, din ăsta. Cum îți dai seama că un ulei e stricat? Adică ce ar putea să recunoască un om care se uită acum la podcast? Are un ulei, sticluța aia deschisă de acum, una pe care o ține în raft. Ar putea să-și pună așa uleiul? Nu se uită, adică nu trebuie să aibă un pahar, orice. Orice pahar funcționează. Ce ar trebui să simtă din el? Cât să-i dea, cât să-și dea seama că uleiul ăla nu mai e bun?

Geo Dobre: Chiar nu, să nu poată bea, să miroasă foarte urât, să aibă un gust foarte rău. Atunci devine lampant. Chiar când are defecte foarte mari de gust, e deja lampant. Ai putea să-l duci la laborator. În România nu există laboratoare care să facă analize complete la uleiul de măsline. Trebuie să-l duci în Grecia, în Spania sau în Italia. Deci aproape nimeni n-o să facă treaba asta.

Dr. Mihail: Știi ce mi-a plăcut, când am documentat vlogul și te-am întrebat de uleiul nostru de măsline? Ăsta e uleiul de măsline, ăsta. Poate-mi povestești după aia puțin despre el, și cred că o să-l vizităm. Nu, am zis că o să vizităm la un moment dat ferma. Mi-ar plăcea să merg și să facem un vlog de acolo.

Geo Dobre: Bine, ăsta este un ulei făcut de Casas de Hualdo. Se cheamă Manzanilla. Noi am agreat cu ei că-l putem, cum îl putem comercializa în colaborare, și atunci avem acest „alegere sănătoasă by Doctor Mihail”, care este pus pe el, și îl găsiți pe tot, pe Măslinescu, pe site.

Dr. Mihail: Ce voiam să zic este că atunci când ți-am cerut, nici eu nu știam asta. Ți-am scris pentru documentare și ți-am cerut analiza lui și tu mi-ai zis: intră și ia-o pe site. Deci voi, pe site, la fiecare ulei la care aveți analiză, poți să descarci analiza. Adică te duci pe pagina acestui ulei și jos, la ingrediente, sau sub ingrediente, sau, mă rog, scrie ce…

Geo Dobre: Ai documente. Documente care înseamnă și analize chimice și, dacă sunt, de exemplu, de origine protejată, ai documentul de origine protejată. Dacă este bio, ai documentul că este în perioada de certificare bio, pentru că certificarea bio se dă un singur an de zile, trebuie să fie în acea perioadă. Sunt multe documente pe care le poți controla, ca să vezi dacă ulei de bună calitate.

Dr. Mihail: Hm. Da, asta e tare, că poți să te uiți la acea analiză și poți să compari uleiurile între ele, nu? Poți să vezi care are aciditate mai mică, mai mare, numărul de polifenoli și așa mai departe. Bun. Și, apropo de sănătate, și ce beneficii aduce un ulei de măsline consumat așa cum trebuie? Ce ne poți spune?

Geo Dobre: Păi, aici, știi, există un studiu foarte cunoscut, făcut de un american, Ancel Keys, cred că-l cheamă, cel care a pornit toată nebunia asta cu dieta mediteraneană. El s-a dus undeva la final de anii ’50 în Italia și în Grecia și a văzut că acolo oamenii n-au bolile pe care el le vedea deja în America. Da, el fiind medic, și s-a gândit: hai să fac un studiu pe oamenii ăștia, să văd de ce nu sunt atât de bolnavi, de ce trăiesc mai mult, de ce trăiesc mai bine. S-a numit Studiul celor șapte țări. Și a născut toată nebunia asta cu dieta mediteraneană, da? În, undeva prin 1978, a fost lansat studiul și din momentul ăla toată lumea a aflat că în zona Mediteranei se trăiește mult mai bine și mult mai mult. Da. Și au început cumva un soi de vânătoare de asta, de produse de acolo.

În America, de exemplu, unde nu este regularizată treaba asta cu extravirgin, virgin, lampant, acolo poți să găsești light olive oil, first press olive oil, cold press olive oil. Nu știi ce calitate este, pentru că pe raft găsești orice. În Europa avem norocul că este un pic mai regularizat. De altfel, America nu face parte din International Olive Oil Council, cel care are grijă de cum se comunică uleiul de măsline la raft. Ă, dar de aici a plecat toată nebunia asta, și dieta mediteraneană a devenit așa un soi de… toată lumea vrea să facă dieta mediteraneană, să trăiască mai mult, să fie mai tânăr și mai sănătos. Da, doar că eu le spun tuturor oamenilor: noi mergem foarte mult în zonele astea ale Mării Mediterane și observăm un lucru foarte diferit față de România. La ora prânzului oamenii-s la masă, uită de tot ce făceau înainte, uită de muncă, se așează cu familia, de obicei, și cu prietenii la masă și stau două ore, și la… în alea două ore nu doar mănâncă, vorbesc, se bucură, râd, după masă se ridică și fac, cum zic italienii, passeggiata, merg și vorbesc în continuare.

De abia după aia se întorc la masă, la serviciu, de la masă, și noi ne uităm ciudat, că vedem pe spaniol cu siesta, că, băi, ăștia patru ore nu muncesc. Păi, da, pentru că a trăi mult înseamnă și a nu fi stresat, și a… La noi, de exemplu, cât am lucrat în corporație, mulți dintre colegii mei, inclusiv eu, luam sandvișul frumos și stăteam la calculator și mâncam la prânz din sandviș, făcându-mi treaba. Mare greșeală. Și le spun oamenilor: dieta mediteraneană nu înseamnă doar mănânci produse, ulei de măsline și produse proaspete de pește. Înseamnă să te gândești la lucruri altfel, să ieși din modul ăla de stres, de „am de făcut, trebuie să termin, am deadline, am target”. Încearcă să fii un pic mai relaxat. Și când ne ducem în Italia, mai ales nouă, ni se pare, nu ne place la Napoli, de exemplu, unde este un trafic teribil.

Noi mergem cu mașina noastră asta, care am fi venit și la tine, care e mare. Mergem în acel, pe acele străzi strâmte, unde nimeni nu semnalizează. Dar ne dăm seama de ceva la napoletanii ăștia: au grijă unii de alții. Nu e ca la noi. Nu-ți taie calea și intră unul în altul. Nu, de obicei, dacă-ți taie calea, te dai un pic în spate, că și tu o să tai calea și o să pună frână cel din spatele tău, și te aștepți la asta. Nu te aștepți să te înjure, ci te aștepți să te lase. Au un alt mod de a gândi și ne lovește chestia asta, că e un loc absolut dezorganizat. Da. Napoli. Și cu toate astea, modul lor de viață, comunitatea e foarte importantă, familia e foarte importantă, este un alt mod de a gândi, și credem că asta înseamnă de fapt dieta mediteraneană. Nu este doar…

Că ziceai că ai fost în Creta, și în Creta e la fel. Familia e foarte importantă, prietenii-s foarte importanți. Stai, ieși cu vecinii, mănânci împreună și nu ai probleme, chiar dacă ai probleme cu ei, dar în momentul ăla al mesei totul este plăcut. Discuți lucruri care sunt interesante și neconflictuale. Ă, și cred că e important, apropo, de menționat treaba asta. Dincolo de mâncare. Acuma, domnul Keys, el a văzut lucrul ăsta, a făcut, a popularizat uleiul de măsline și toată lumea a zis: „OK, doar uleiul de măsline este cel care de fapt mă ține sănătos.” E un adevăr în asta, dar a mers atât de mult înspre medicament încât lumea crede că, luând ulei de măsline, nu mai trebuie să-ți iei medicamentele de la medic, ceea ce este o greșeală teribilă. Și noi avem foarte multe discuții, pentru că avem un ulei din Creta, se numește Pamako, care are peste 2000 de mg de polifenoli la kg, ceea ce este o…, e enorm.

Este de undeva de opt ori mai mult decât minimum pentru a fi bun pentru sănătate, care înseamnă 250 de mg la kg. Și vin oamenii și zic: „Vreau să iau acest ulei, că am auzit că este foarte bun, pentru că eu am problema X și iau uleiul ăsta și nu-mi iau medicamente.” Și le spun de fiecare dată: nu, în niciun caz. În primul rând, vorbiți cu medicul, vedeți dacă nu aveți vreo problemă la uleiul de măsline, în primul rând, și luați-l ca un adjuvant. Niciodată nu înlocuiți un medicament cu ulei de măsline. Dar atât de cunoscut a devenit treaba asta cu dieta mediteraneană încât mulți oameni consideră că uleiul de măsline este un medicament, un panaceu universal, și nu un adjuvant pentru sănătate, nu o chestie într-un mod de viață sănătos, care te ajută alături de alte lucruri.

Dr. Mihail: Și cu atât mai mult dacă o pui în contextul ăsta al culturii mediteraneene, pentru că nu e doar dietă mediteraneană, e toată cultura asta de a nu fi stresat, de a avea pauze lungi, de a mânca cu familia, și dacă pui laolaltă această relaxare, apropiere de oamenii tăi, stres… trebuie să, mai puțin, soarele de acolo, toată clima asta, adică toate astea sunt foarte greu de cumpărat la o sticlă. Cu toate astea, poate că sticla asta ți-ar putea aminti să te, cum să zic, să enjoy life când îți faci salata aia, să te bucuri de ea real. Adică nu e doar o salată, e sănătoasă și doar o salată, dar ți-o faci cu un ulei bun de măsline, te bucuri de acel gust și poate o împarți cu cineva și poate că stai mai mult la masă și mai povestești și…

Geo Dobre: Și aici am intervenit noi, că, din nou, mergând mult în zonele astea, am observat exact aceste diferențe de comportament, dar de gust al mâncării. Și de fapt ce ne chinuim noi să facem cu Măslinescu este să aducem acea cultură și acel gust, pe care îl găsești doar acolo, în România, unde e foarte greu de găsit, pentru că găsești ulei de măsline… Știi, am făcut această comparație între un ulei de pe raft obișnuit și un ulei de foarte bună calitate. Cu uleiul ăla de pe raft, oricât te-ai chinui, el e bun. Da, de ce e bun? Pentru consumat. Nu poți să refaci cultura aia mediteraneană pe care o găsești acolo. De fapt, despre asta e vorba. Dar ca să refaci acel gust și să ai acea cultură mediteraneană la tine pe masă este un efort teribil de mare și de multe ori anti…, hai să zicem comercial. Aha.

Dr. Mihail: Pentru că în comerț, în general, nevoie de volume și să vinzi mult ca să faci bani. Uleiul de măsline nu e bun pentru asta. Hî.

Geo Dobre: Uleiul de măs…, de bună calitate, trebuie să-l aduci în cantități mici, să-l ții la producător în tanc izolat cu azot sau cu argon, fără niciun pic de oxigen, sub 20°, 18° chiar, în camere speciale, să pui în sticlă, dacă se poate, la fiecare trei luni, astfel încât să ajungă la client la calitatea respectivă. Nu este ceva care este foarte bine din punct de vedere comercial. De altfel, noi colaborăm cu diverși retaileri și ne și spun că noi suntem anticomerț în modul în care facem business. Rămânem fără stoc, omul nu mai cumpără, nu mai găsește. Înțelegem chestia asta.

Dr. Mihail: Așa e. Uite, după vlogul, de după, am mai făcut un vlog despre ulei. După, de fiecare dată, la vlog, uleiul nostru se epuiza, și voi țineți undeva în jur de 100, nu? Sau câte sticle, sau…

Geo Dobre: Da, depinde de moment. Pot fi și 300 de sticle, dar dacă s-a făcut un mic hype, mai mult decât ne așteptam, și oamenii au cumpărat acele sticle, așteptăm aproape o lună de zile să se reîmbutelieze, să se…

Dr. Mihail: Da. Și asta e foarte tare. Adică, deci a fost vlogul ăla, a fost Manzanilla acela în colaborare cu Doctor Mihail, a fost out of stock aproape o lună. Adică oamenii l-au cumpărat și o lună ați așteptat să vină înapoi. Ce se întâmplă în acea lună? Adică vindeți ultima sticlă. Care e după aia procesul? Cum ajunge din nou sticla în stoc?

Geo Dobre: Procesul este așa. Noi avem tancurile noastre la fiecare producător. Lucrăm cu 25.

Dr. Mihail: Ce înseamnă tancurile voastre?

Geo Dobre: Tancuri înseamnă pur și simplu niște cisterne speciale de inox care stau în niște camere de storage speciale.

Dr. Mihail: Dar ce înseamnă ale voastre? În ce sens?

Geo Dobre: În sensul în care, la începutul campaniei, discutăm cu fiecare producător și zicem, și ne oprește, în…, tancul sau tancuri, că pot fi mai multe, ale noastre, adică de acolo luăm doar noi, pentru că…

Dr. Mihail: Nu mai vinde nimeni de ac…, nu vinde altcuiva, doar ea, nu?

Geo Dobre: Doar pentru noi. Da. Și noi știm cam ce cantitate avem. Acum, realitatea este că dacă, uite, de exemplu, faci de două ori niște videouri și se vinde mai mult, s-ar putea să nu mai avem în septembrie deloc. Adică chiar să se termine complet.

Dr. Mihail: Ok. Ok.

Geo Dobre: Dar dincolo de treaba asta, este importantă toată chestia asta. Adică îl ai în tanc, se pune direct în sticlă în momentul în care noi facem comandă. Nu se pune înainte. Vine cu transport cu temperatură controlată până la noi la depozit.

Dr. Mihail: E un transport special? Ce e acolo?

Geo Dobre: Da. Este un transport cu temperatură, exact cum vin medicamentele, sau cum vin, cu temperatură sub 15°.

Dr. Mihail: Ce tare! Ok.

Geo Dobre: Pentru că altfel, mai ales vara, acum, ar avea mari probleme. Hai să zicem că iarna, de exemplu, nu e o problemă. Dacă temperaturile sunt la 0°, chiar dacă se întărește uleiul, nu are o problemă de calitate. Dar dacă stă la 45° timp de trei zile, are o mare problemă de calitate. Ă, motiv pentru care niciodată nu îmbuteliem, că de asta rămânem fără stoc. Nu îmbuteliem în octombrie, noiembrie, când se face uleiul, punem, luăm un tir, da, poți să iei un tir și-l aduci, îl ții în depozit. N-ar mai avea acum, la final de campanie, aceeași calitate. N-ar avea cum să aibă aceeași calitate.

Dr. Mihail: Deci practic el, când se termină, voi iar îmbuteliați loturi mici, ca el mereu să fie proaspăt, luat de…, din aceea, e…

Geo Dobre: Din același lot, să știi, pentru că lotul e cel din tanc.

Dr. Mihail: Doar că e mai bine păstrat în tanc decât în sticlă.

Geo Dobre: Exact. Se păstrează extrem de bine în tanc. Și acuma, noi, ca să fac așa o comparație, suntem ca o bibliotecă. Da. Omul, când vine la noi, are 300 de cărți, da, din care poate să aleagă, nu știe ce-i place, și atunci poate să aleagă cartea X, cartea Y. Noi nu știm niciodată că o carte s-ar putea să se vândă mai bine, să se ia mai mult, și de multe ori aceste forecast-uri pe care le facem nu sunt neapărat corecte. De asta de multe ori rămânem fără stocuri. Dar este o chestie normală și le explicăm oamenilor: un produs care este sezonier, că este pe campanie, nu este normal să fie tot timpul în stoc. Înseamnă că e o problemă acolo.

Dr. Mihail: Recomanzi oamenilor, de regulă, să ia, să consume prin rotație mai multe tipuri de uleiuri decât să ia unul singur?

Geo Dobre: Cu siguranță, poate consuma prin rotație, pentru că așa își dă seama ce-i place mai mult și ce i se potrivește pentru diferitele tipuri de mâncare pe care le mănâncă.

Dr. Mihail: Da. Apropo, știi, vreau să revin un pic la cultura mediteraneană. Ziceai că e cumva mai puțin stres acolo. Într-adevăr, uite, în Creta. Am fost deja de două ori în Creta și încep să, adică, cu cât te duci mai des, cu atât îți vine să te muți acolo, pur și simplu. E, ce am observat este că inclusiv angajații, de exemplu, la hotelul în care am stat, sunt foarte relaxați. Adică te, cumva, te fac să te simți exact ca într-o familie. Adică a doua zi, când am venit: „Ce faci, Mihail? Ce? Unde e Navani? Unde așa iar?” Iar îți dau salata aia, pac, îți dă una, face o glumă. Ce… te simți efectiv, zici că ești parte din ei. Adică sunt relaxați, nu sunt la job stresați. Sunt relaxați și pe tine te fac un pic să te simți mai relaxat. În orașe atmosfera e relaxată. Adică te duci la, nu știu, la un chiicuță, care vine acolo de-a… și cu nepoțica. Îți aduce nepoțica ceva, se mai joacă ceva. Adică e toată atmosfera este foarte relaxată. Și de ce m-am întors la Creta? Pentru că fix din Creta este acel ulei Pamako de care ai spus. Pamako…

Geo Dobre: E… E Pamako.

Dr. Mihail: Pamako. Da, Pamako. Am vorbit despre el și în vlog. E uleiul despre care mi-ai spus tu că este făcut de un cretan care e absolut obsedat de uleiuri, care are cele mai multe patenturi pe ulei, care decojește, scoate coaja, scoate nu știu ce. Are tot felul de combinații de a face acel ulei. Zi-mi povestea lui, care și e uleiul, practic, cu cei mai mulți polifenoli, pe care, din nou, nu este medicament. Doar că mi-ai zis la un moment dat că anumiți doctori, în anumite regiuni, îl recomandă cumva terapeutic.

Geo Dobre: A lucrat cu o companie farmaceutică din zona Franța, Luxemburg, Belgia. Și acea companie a făcut cinci ani de studii clinice și poate să-l vândă în momentul ăsta în farmacii, ca supliment alimentar, în zonele astea.

Dr. Mihail: Adică aproape… Deci e supliment alimentar în acele zone.

Geo Dobre: Da. Ok. Îl găsești în farmacie ca supliment alimentar. Are alt nume. Se numește Car de Olea, se numește acolo. Sunt niște sticluțe de 200 de ml cu acest ulei și zice Car de Olea, îți dai seama de ce, pentru inimă.

Dr. Mihail: Ok. Dar e același ulei ca acest Pamako. Ok. Care e treaba cu el? Adică zi-mi, povestește-mi puțin despre acest…

Geo Dobre: Păi, FtiRulache îl cheamă pe acest cretan, care este din Ce…, din…, într-un oraș destul de mare, de altfel, din Creta. Da. Și acum vreo 20 de ani și-a propus să facă un ulei dintr-un soi care era considerat prost pentru ulei. Se numește Tsounati. Toată lumea face din Koroneiki. Da. În Grecia, cam 60-70% din tot uleiul care se face se face din acest soi Koroneiki. Tsounati este un soi care crește până la 20 și ceva de metri, ca un nuc. E greu de cules. Te urci în el ca să-l bați. Adică este, e foarte greu de cules, și mai crește și pe munte. Da. De altfel, așa se și numește compania, Pamako Mountain Olive Oil, pentru că e chiar la munte. Și el și-a propus să facă din aceste măsline un ulei bun și a început să, el fiind inginer la bază, da, deci el este agronom, dar este foarte tehnic.

El îi place mecanica, îi place să facă inclusiv mașini, da, mașini-unelte. Și atunci a început să schimbe de fapt mașinăriile pe care le cumpărase de la un producător foarte cunoscut, Alfa Laval, de făcut ulei, și a început să adauge tot felul de lucruri, să le schimbe și să experimenteze. Deci omul a experimentat vreo 10 ani de zile cu diverse tipuri de mașini, de procedee mecanice, totul astfel încât să vadă la analiza chimică după aia ce se schimbă.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: Și nu numai atâta, că asta mi-a spus, cel mai greu lucru: să-și țină polifenolii ăștia tot sezonul, că nu e bun să fie doar atunci, în primele două luni, polifenoli mulți, trebuie să fie și în luna august polifenoli.

Dr. Mihail: Păi, și ce? Ok, deci a experimentat…

Geo Dobre: Și a experimentat foarte mult. A descoperit că dacă scoate, de exemplu, pielița, dacă scoate sâmburele și folosește doar pulpa, dacă face cumva, 2-3° la fiecare oră scade temperatura măslinei, până ajunge la o anumită temperatură, reușește să păstreze mai mulți polifenoli. Și asta pur și simplu empiric, făcând diverse studii. De altfel, am un interviu cu el la un moment dat, e la noi pe YouTube, și l-am și întrebat: „Dar nu ți-e frică să spui toate lucrurile astea?” Și a zis: „Îl invit pe oricine să ia tot ce zic eu aici, să încearcă…, să încerce să facă, să vadă cât de greu este. Nu mi-e niciun pic teamă că altcineva ar fi în stare să facă ce am reușit eu în 20 de ani de zile.” Pentru că, într-adevăr, e foarte greu. E foarte greu de realizat. Dar, făcând aceste experimente, a experimentat, de exemplu, cu vitezele de rotație ale crusherului, ale celui care face pasta de măsline, din măsline, a descoperit că, cu cât este mai jos această viteză, deci pasta rămâne mai grunjoasă, cu atât sunt mai mulți polifenoli. Ă, cât trebuie să pună în decanter, dar ce presiune trebuie să ajungă uleiul și ce temperatură, ca să păstreze acei polifenoli. Tot felul de lucruri foarte tehnice, care la final dau un ulei cu totul diferit.

Dr. Mihail: Mi-l imaginez ca pe un fel de Dexter, așa, în laboratorul uleiului de măsline.

Geo Dobre: Trebuie să mergi la el. Exact așa e.

Dr. Mihail: Mie mi-ar plăcea să merg la el. Eu trebuie să ajung în două locuri. Noi, de fapt, trebuie să ajungem. Ar trebui să ajungem la acest cretan și să vedem exact ce face el acolo, și să ajungem la Casas de Hualdo.

Geo Dobre: Da, Casas de Hualdo o să-ți placă teribil. E acolo, este câmp, dar este cumva senzațional, pentru că nu numai că au niște chestii făcute cu Universitatea din Toledo, tot așa, ca să încerce să găsească modalități mai bune de a planta copacii, dar au niște grădini, ei fac și legume acolo, dar fac doar pentru zona Madrid, că nu poți să aduci legume proaspete, din păcate, în altă parte.

Dr. Mihail: A, și au și animale, mi se pare, nu?

Geo Dobre: Și au oi. Oi cu ciobani români și bulgari. Pentru că nu găsești ciobani. Din păcate, români și bulgari-s cam ultimii ciobani pe care-i găsești în Europa.

Dr. Mihail: Foarte tare.

Geo Dobre: Ă, și au niște oi din zona respectivă, își fac o brânză care se numește Manchego, care este o brânză care se face doar acolo, în Castilla-La Mancha, din lapte de oaie netratat termic, adică este lapte crud, nu se pasteurizează înainte, nu, pur și simplu se face din acela.

Dr. Mihail: Și oile umblă și prin grădina de măslini, înseamnă că și fertilizează sau…

Geo Dobre: Exact. Exact. Dar să știi că-s multe povești de genul ăsta, mai ales în Spania. Adică oi, dar sunt cai sălbatici în anumite zone, care sunt lăsați special în, de exemplu, Oro del Desierto, care e un alt producător din sudul Spaniei, lasă acești cai să se înmulțească pe pământurile lor, pentru că ajută foarte mult solul, și caii nu mănâncă măslinii. Nu, nu se apropie de frunzele de măslin să le mănânce.

Dr. Mihail: Da, asta știu că e o chestie foarte importantă. Iar, am văzut, am văzut-o într-un material, ă, ca tot acest ecosistem să fie păstrat, să nu fie doar pământ cultivat, ci tot ecosistemul păstrat, adică pământul este cultivat, ai tot felul de lucruri care cresc acolo, animalele le mănâncă, fertilizează solul și tot ciclul ăsta să se repete.

Geo Dobre: Da, este foarte important, să știi că toate uleiurile de foarte bună calitate au această poveste, în care există o mare atenție la natură. Hî. Și la animale care sunt acolo, la modul de a prezerva de fapt naturalul. Și mulți dintre producătorii noștri ne și spun chestia asta: noi am venit aici, în habitatul lor. Nu animalele au venit peste măslinii noștri, ci noi am plantat măslin aici, unde ei…, ele au trăit poate de mii, zeci de mii de ani.

Dr. Mihail: Auzi, dar dacă ar fi de vizitat, ar fi de vizitat acum, nu? Mă, adică în octombrie, noiembrie…

Geo Dobre: În octombrie, noiembrie este momentul în care se culege, se culeg măslinele. Deci, dacă vrei…

Dr. Mihail: Aș vrea să-i întreb pe oameni unde le-ar plăcea lor să ne vadă. Să mergem în Creta și să vedem cum se face acest…, să mergem în laboratorul lui Dexter din Creta, să vedem laboratorul de uleiuri de măsline, sau să mergem aici, la Casas de Hualdo, unde e totul atât de frumos, și e, sunt și animale, și putem să vedem, să vedem ce se face, cum se face uleiul acesta pe care îl avem în colaborare. Scrieți în comentarii unde v-ar plăcea, unde ți-ar plăcea ție să mă văd, să mă vezi. Că n-o să putem să mergem în ambele locuri. Probabil că de-a lungul timpului le vom vizita pe amândouă, dar unde să mergem pentru prima dată? Chiar ținând cont de toate aceste lucruri, nu te-ai gândit vreodată să ai tu propria ta plantație de măslini?

Geo Dobre: Avem deja, adică deja am început s-o facem, cu un producător. Din nou, noi nu ne spunem producător de ulei de măsline, chiar dacă avem și facem propria noastră livadă. Noi credem că a fi producător înseamnă a fi agricultor, în primul rând, deci trebuie să stai 365 de zile între copaci ca să ai grijă de ei. Să știi că apar boli și apar probleme pe care, dacă nu le-ai rezolvat în două-trei zile…

Dr. Mihail: Îți distrug recolta.

Geo Dobre: Îți distrugi, îți distrugi recolta. Deci trebuie să ai mare grijă. Ca să ai o recoltă de bună calitate, cu fructe de bună calitate, care dau un suc de măsline de bună calitate, trebuie să ai grijă de copaci. Și cu un agricultor pe care-l cheamă Donato Conserva, de lângă Bari, din Modugno, tocmai plantăm 1 ha jumate de pământ cu măslini Coratina. Mulți dintre ei vor fi măslini pe care-i salvăm dintr-o altă parte, de la un alt producător…

Dr. Mihail: Dar care, luați din pământ acolo și mutați, nu?

Geo Dobre: Da, pentru că sunt foarte tineri, au undeva sub cinci ani, deci sunt încă foarte mici. Dar respectivul producător taie totul, pentru că vrea să pună panouri solare H, ceea ce este un soi de problemă în zonă. Nu neapărat că ar fi o problemă, că e foarte bine să faci din panouri solare energie, dar se distruge agricultura. Și…

Dr. Mihail: De ce ați ales Bari?

Geo Dobre: Pentru că este o zonă în care este gustul italian autentic. Noi acolo, apropo, vorbeam de sudul Italiei, unde am fost prima oară. Cumva ne întoarcem în zona unde am descoperit de m…

Dr. Mihail: E tare. Deci e acolo, e zona în care ați gustat acea bruschetă și l-ați rugat pe domnul să vă dea ulei să-l gustați.

Geo Dobre: Cu totul alt domn.

Dr. Mihail: Cu totul alt domn. Da, exact.

Geo Dobre: Cu totul alt domn. Că domnul respectiv este un mic agricultor, cu o mică bodegă acolo.

Dr. Mihail: Da. A, ok. Deci ați gustat uleiul de măsline și tot în zona asta vă întoarceți acum. Dar cred că e avion în Bari. Nu e avion direct? Până…, până 45. Senzația.

Geo Dobre: O oră 45. E absolut simplu. E, e, eș…

Dr. Mihail: Ce faci, Geo, ce faci în două ore? Mă duc să-mi văd plantația de măslină. Chiar facem chestia asta?

Geo Dobre: Da, chiar facem chestia asta. Ideea e că Donato se pricepe foarte bine la agricultură și este probabil cel mai purist producător pe care noi îl avem în Italia. Adică omul face exact așa cum trebuie, și este și într-o zonă în care este Xylella, care este acea bacterie care distruge măslinii.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: Și au o foarte mare problemă acolo cu măslini distruși de această bacterie. Nu ai ce să le mai faci.

Dr. Mihail: Îi omoară. Omoară de fapt zona prin care trece seva prin trunchi, închide vasele…

Geo Dobre: Și nu mai ai ce să faci. Copacul moare. Exact în zonele alea.

Dr. Mihail: Păi și…

Geo Dobre: Ă, noi suntem în zona galbenă. Cuscinetto, se numesc. Este o zonă între…, și am fi putut alege să punem măslini toscani, tocmai ca să primim și niște subvenții făcând chestia asta. Doar că mi-e foarte greu să am alt gust decât cel pe care îl am acolo, în Puglia. Vreau un gust real, pugliez, nu un gust toscan. Și atunci am ales să plantăm acest soi, Coratina, care este probabil cel mai puternic soi de măslină care există.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: …pentru a face probabil unele dintre cele mai puternice uleiuri pe care noi o să le avem, și o să le facem uleiurile, într-adevăr, împreună cu Donato. Acolo ne implicăm extrem de mult, inclusiv mergem, îngrijind copacii, stăm împreună cu el mult mai mult decât la alți producători, în această livadă, dar la final cel mai mult vom sta când vom face uleiuri. În patru, cinci ani vom avea primul ulei de măsline din acei copaci.

Dr. Mihail: Deci și o să fie… Deci, practic, o să ai zona, da, din care faci pe…, primul ulei. Se va chema Măslinescu, sau cum se va chema?

Geo Dobre: Încă nu știm.

Dr. Mihail: Nu știți?

Geo Dobre: Nu știm. Habar n-am. Suntem Măslinescu. Pe…, probabil că da. Probabil că da.

Dr. Mihail: Și o să ai o etichetă pe care o să ai data în care s-a cultivat, zona în care s-a cultivat, soiul de măsline. Da. Cât de tare. Și…

Geo Dobre: Vor fi și numerotate sticlele, probabil.

Dr. Mihail: Când ne așteptăm la un astfel de ulei?

Geo Dobre: Păi, aș zice, cel mai devreme, undeva în 2030.

Dr. Mihail: Dar e bine că ai multe alte uleiuri pe site, din care puteam să le gustăm.

Geo Dobre: Ă, peste 200. Da. 200.

Dr. Mihail: Da, peste 200. Atât de multe încât oamenii nu știu ce să aleagă. Îmi ziceai că și la Casas de Hualdo o să ai un soi de ulei Măslinescu făcut cu voi.

Geo Dobre: Nu la Casas de Hualdo, ci la Subbética, la cea mai premiată moară de ulei din lume.

Dr. Mihail: Am încercat mai devreme Rincón de la Subbética, care e cel mai premiatul din lume, ăsta pe care l-am încercat noi mai devreme. Ok. Acolo o să ai un soi…

Geo Dobre: Acolo. O să avem, o să facem împreună cu ei un ulei care se numește novello. Este un soi, un tip de ulei care este de fapt primul ulei din an. Este un ulei care se face din măslinele culese în primele zile, făcut direct, pus în sticlă, trimis către client, de multe ori nefiltrat.

Dr. Mihail: Și aici intervine întrebarea: dar nefiltrat e bun sau nu e bun?

Geo Dobre: Corect. Este ok atâta vreme cât îl consum foarte rapid. Dacă-l consum în două-trei luni de când a fost făcut, nefiltrat este în regulă.

Dr. Mihail: Apropo de uleiul de măsline de acasă, cât timp e ok să-l ținem după ce l-am desfăcut? În ce condiții îl ținem? Sunt mituri care spun că trebuie să-l pui în frigider sau nu-l pui în frigider? Se întărește la frigider? Ce zici de toate astea?

Geo Dobre: Noi am făcut niște studii empirice, noi, adică am dat la…, după ce am ținut un an de zile, în primul rând, un ulei la noi în beci, am văzut care a fost decăderea fără să deschidem sticla, și am făcut chestia asta și, deschis, am observat că la trei luni de zile începe să se vadă chimic. La gust, noi deja simțim, dar poate nu toată lumea are gustul atât de dezvoltat, că nu, și poate nu toată lumea, la trei luni de zile.

Dr. Mihail: De când ai desfăcut sticla? Adică, pe scurt, e bine să-l consumi în trei luni de zile, maxim, de când l-ai deschis.

Geo Dobre: Da. Le spunem tuturor oamenilor, de asta facem această… Ne chinuim atât de mult cu, la trei luni îmbuteliem, pentru că considerăm că în șase luni de zile de când a fost pus în sticlă ar trebui deja consumat. În șase luni de când a fost pus în sticlă și la trei luni, cel puțin, de când l-ai deschis.

Dr. Mihail: El nu se strică, asta mi-ai explicat și tu la un moment dat, el nu se strică, dar devine mai apropiat de ăla de pe raft. Adică dai bani mai mulți pe el, dar nu-l ții mai mult de trei luni, pentru că devine ca ăla de pe raft. Mai bine îl consumi când e bun.

Geo Dobre: Exact. Asta se întâmplă cu acele bidoane de 5 L, da, pe care le cumperi. Dacă nu le-ai consumat în trei luni maximum, tu plătești pentru ce rămâne acolo după trei luni din ce în ce mai mulți bani față de cât ar trebui. Da, pentru că poți să cumperi aceeași calitate după șase luni de zile, pe care tu o mai ai acolo, cu jumătate din prețul pe care l-ai dat.

Dr. Mihail: Și cât ulei consumă un om? Adică cât e ok să consumi pe zi?

Geo Dobre: Păi, vorbeai de Creta. Acolo se consumă undeva, nu știu, cred că 8-9 l pe persoană pe an. Adică poți să consumi foarte mult.

Dr. Mihail: Știu că în zonele albastre se consumă o… Deci, stai un pic. În zonele albastre se consumă 2 l pe lună de persoană. 500 ml pe săptămână înseamnă în jur de 8…, 70 ml pe zi. Pe care l-ai pus așa într-o salată, l-ai pus în ceva de gătit, ai mai gătit ceva, și ăla e uleiul. Cam atât am putea să consumăm maxim. Adică în sensul că, în care e foarte realist, extrem de realist, să consumi o sticlă de ulei în cel puțin trei luni. Eu pot să spun că iau în fiecare dimineață, consum Pamako-ul pe stomacul gol, pentru că pentru mine am văzut că există niște beneficii foarte clare. O termin, una de 250, că cam așa, deschid, undeva la două săptămâni, două săptămâni jumătate am terminat-o, pentru că nu, niciodată nu iau cu linguriță sau ceva. Pun la gură și beau dimineața. Ok, cam asta e. Dar o consum. Adică doar din asta, doar din faptul că iau ceva care e bun pentru mine dimineața, fără să pun în mâncare.

Geo Dobre: Noi în casă cred că avem undeva la cinci, șase sticle desfăcute în momentul ăsta, pentru diversele tipuri de mâncare, și cred că consumăm minimum 2 l pe lună în casă.

Dr. Mihail: Aici intervine partea de calorii. Da, dacă, uleiul de măsline nu dezvoltă colesterol, dar, nu are colesterol. Ba din contră, luptă împotriva colesterolului rău. Deci n-ai avea o problemă cu asta, dar ai o problemă cu faptul că mănânci 3500 de kilocalorii pe zi. Adică poți să ajungi să te îngrași, da? Să ai prea multe calorii în dieta ta mâncând prea mult ulei. Și atunci spun oamenilor: „Ok, dacă vrei totuși să mănânci mult ulei, gândește-te ce alte grăsimi trans sau saturate ai în dietă. Încearcă să le scoți pe alea, dacă poți, și adaugă aceste grăsimi de mai bună calitate.” Poți să faci asta.

Geo Dobre: Corect. Da. Și, pe de altă parte, dacă consumi ulei de măsline, ar trebui să te sature mai repede, știi? Adică ar trebui să aporte de calorii, pentru că, ca orice grăsime, are 9 kilocalorii pe gram de grăsime. Deci asta înseamnă că 500 de…, 50 de g de ulei ar trebui să aibă undeva la 450 de calorii, adică cât un Big Mac. Da. Cât un Big Mac.

Dr. Mihail: Deci dacă mănânci un Big Mac, ar trebui să scoți, sau, mă rog, un burger mare, ar trebui să scoți alte mâncăruri pe care le mănânci. Doar că nu este un burger mare, este ceva care îți aduce acele beneficii. Dar, într-adevăr, dacă mănânci aceeași cantitate de mâncare pe care o mănânci în fiecare zi și ai auzit de la noi că e bine să consumi ulei de măsline și ai mai adăugat 50 de g sau 50 de ml de ulei de măsline, e posibil să te îngrași, acest surplus. Dar ok, e foarte important asta de menționat. Bun. Acuma am vorbit despre măsline și ai zis că ne explici de ce măslinele negre nu există de fapt în natură. Ele sunt…

Geo Dobre: Nu, în natură sunt foarte puține lucruri negre, mat. Adică doar vopseaua de la mașină e neagră mat. Puține fructe și legume vor putea fi negre, adică închis la culoare. Și eu le spun oamenilor: gândiți-vă la prună. Da, că pruna, de exemplu, ajunge, când e foarte coaptă, la un soi de violet foarte închis. Dar poți să, când, mai ales că, dacă e albicioasă pe deasupra, o speli, chiar e un violet închis. Închis când e foarte coaptă. N-ai putea să zici că-i neagră. Nu ar fi ciudat să zici că am prune negre. La fel și la măsline. Măslinele ajung tot la acea culoare, violet închis. Chiar dacă ți se pare că-i negru, pune lângă o măslină mată din supermarket și o să vezi că nu e neagră cea din copac. Este un violet foarte, foarte închis. Când e foarte coaptă, ajunge aproape de negru. Da, ajunge la… Dar este lucioasă. Are deasupra puțină albeață, din aia de fruct în copac. Nu este niciodată negru mat. Acum, ce găsim noi de obicei în supermarket este înnegrit cu gluconat de fier. Da. Este o chestie care se întâmplă în multe alimente care sunt înnegrite. Nu este ceva rău, că ac…

Dr. Mihail: Dar de ce le are negre? Adică de ce e înnegrit?

Geo Dobre: Pentru că, în primul rând, că se oxidează, pentru a dura mai mult timp în raft.

Dr. Mihail: A, ok. Bun. Deci îi crește valabilitatea.

Geo Dobre: Îi crește valabilitatea. De multe ori, dacă te duci la acele locuri unde sunt măsline vrac, da, eu o să le spun oamenilor: încercați să vă uitați cât are valabilitate de când vi le pune în acea caserolă. De obicei este în ziua aia sau ziua următoare, pentru că nimeni nu-și asumă ce se întâmplă după aia. Dar în acele, în acele caserole mari, în care stau în frigiderul ăla din care îți dau, poate să stea trei luni, cinci luni, pentru că acolo…

Dr. Mihail: Adică e o perioadă…

Geo Dobre: Sunt atât de rezistente acele măsline încât n-o să simți mare diferență. Sunt niște măsline fermentate. De fapt, ce se întâmplă? Că sunt aici două procese de a face măslina, da, de masă. Este un proces mai degrabă tradițional, care înseamnă saramură, exact cum ai face varza murată. Da. Ții în saramură. Îți trebuie minimum trei, 6 luni, uneori 12 luni, ca să ajungi să scoți acel gust amar. Cine a mâncat din copac măslină știe că nu se poate mânca. Este extrem de amară. Să scoți acel gust amar și neplăcut din măslină îți trebuie foarte mult ținut în saramură. Și, depinzând de soi, poate să stea două-trei luni, cel mai puțin, până undeva la 12 luni.

Dr. Mihail: Știu. Soiu… Deci așa se pregătesc. Deci iei măslinele. Deci ele cum se fac? Deci dacă ai un borcan de măsline de mâncat, cum? Le iei din copac…

Geo Dobre: Exact. Le speli și le pui în saramură. Atât.

Dr. Mihail: Aha. Și sarea gătește, practic. Ok.

Geo Dobre: Exact. Cum se zice în engleză? Cures. Da. Adică chiar o face în așa fel încât devine mâncabilă, depinzând de soi, în mai mult sau mai puțin timp. Acum, dacă ai un soi de măsline care ține șase luni de zile să devină mâncabil, dacă ești o mare corporație, ți-e greu să aștepți atât și să ai atâta spațiu de depozitare. În Grecia o să vezi multe zone în care sunt niște butoaie de plastic afară.

Dr. Mihail: Da, da, da.

Geo Dobre: Ăă, acolo-s măsline.

Dr. Mihail: A, ok.

Geo Dobre: De cele mai multe ori acolo sunt măsline.

Dr. Mihail: Și se țin în acele butoaie. Aici, personal, am niște probleme legate de faptul că stau în soare și la temperatura aia. De multe ori stau în soare și în plastic…

Geo Dobre: Dar oricum este modul tradițional, da, în care se face. Și la noi punem varza în butoaie de plastic, adică se întâmplă, nu este ceva ieșit din comun. Marile corporații, care ajung pe rafturile magazinelor mari, nu așteaptă atât, ci se folosește o soluție de sodă caustică, care, printr-o baie, de fapt scoate acest gust amar puternic foarte repede, după care, chiar dacă e verde, chiar dacă, adică, e necoaptă sau e coaptă, trece prin acest gluconat de fier, care o înnegrește. Undeva în maxim o săptămână măslinele sunt bune de mâncat.

Dr. Mihail: Din momentul în care s-au cules, în loc de două luni.

Geo Dobre: În loc de două, de șase, de opt.

Dr. Mihail: Care-i diferența atunci între alea care stau două, șase?

Geo Dobre: De gust. În primul rând de gust, pentru că cele care stau o săptămână ai zice că-s carton, versus celelalte. Celelalte au gust h…

Dr. Mihail: Au un gust puternic, că gustul de măslină rămâne.

Geo Dobre: Mai ales dacă nu sunt pasteurizate. Și noi avem, de exemplu, un producător, se numește Sakellaropoulos, de unde aducem măsline nepasteurizate. Se pune dop de ulei de măsline deasupra, ca să nu mai continue fermentarea, și se lasă nepasteurizată. Deci nu face clac atunci când deschizi.

Dr. Mihail: Da. Ok.

Geo Dobre: E acolo, este nu numai gustul real al măslinei, dar sunt și polifenolii rămași, că dacă n-ai ridicat la temperatură, n-ai pasteurizat la 80° sau la o temperatură mai înaltă, toți polifenolii s-au păstrat în măsline și sunt, am, avem analize, sunt undeva la aproape 1200-1500 de mg de polifenoli la kg.

Dr. Mihail: Uau. Ok.

Geo Dobre: Deci este ceva teribil de mult.

Dr. Mihail: Aveți și astfel de măsline pe site? Ok. Și ce mi-ar plăcea, pentru că după un astfel de podcast bănuiesc că unii oameni or să vrea să încerce și o să intre pe site și o să se piardă în 200 de tipuri de măslini… Oare să facem un fel de recomandare? Știi că și mie mi-ai făcut la… Adică eu am avut mare beneficiu că am putut să scriu direct și ți-am zis: „Geo, ce-mi dai?” Și tu mi-ai, mi l-ai înșirat și mi-ai zis: pentru salată, ăsta pentru vită, ăsta pentru pește, ăsta pentru nu știu ce.

Geo Dobre: Exact asta poate să facă orice client când intră pe site. E împărțit exact așa. Sunt categorii: pentru pește, salată, fructe de mare, brânzeturi, consum.

Dr. Mihail: Ok, deci pentru cele…

Geo Dobre: Corect. Exact. Pentru ce le vrei? Pentru ce le vrei? Și de apoi mai e ceva. Uleiul de măslin are trei gusturi principale: fruct, amar, picant. Exact ce ai simțit și tu când ai încercat. În funcție de ce-ți dorești, poți să filtrezi și să-ți iei ceva mai puțin amar, de exemplu.

Dr. Mihail: Aha, ok. Și cu el… și te joci cu ele.

Geo Dobre: Dar orice ar fi, din nou, că ziceam că la noi e ca la o bibliotecă, unde te duci, poate îți plac cărțile SF sau poate îți plac romanele de dragoste. Ar fi bine să încerci, că degeaba zic eu ce-mi place mie. S-ar putea gustul tău să nu fie ca al meu și s-ar putea să-ți dau ceva care să zici: mie nu prea îmi place lucrul, sau altceva. Dar tocmai pentru că ai foarte multe lucruri, le spun oamenilor: încercați. Da, poți să încerci ca bază. Încearcă ceva foarte premiat. Rincón de la Subbética e foarte bun. Doar pentru a-ți da seama, pentru că, obiectiv, fiind foarte premiat, foarte dorit de somelieri, înseamnă că ceva e acolo. Nu e, e ceva care se întâmplă cu acel ulei, dar e o bază de la care să pleci, pentru că e un ulei foarte echilibrat și poți să știi: vreau să mă duc în ceva mai puternic, sau e prea puternic pentru mine, vreau ceva mai fin, un pic mai dulce.

Și poți încerca așa, adică poți să pleci de la un Rincón de la Subbética sau de la Manzanilla, de exemplu, care la fel este destul de balansat și cumva tot aproape de mijlocul acestui spectru, și vezi după aia ce anume îți place. Dar dacă tu mănânci doar salată, dacă ai luat un ulei Rincón de la Subbética sau Manzanilla, să zicem că merge, dar dacă ai luat un Coratina, o să ți se pară mult prea puternic și o să-ți debalanseze salata aia, mai ales dacă n-ai roșii foarte coapte, și o să zici că este urât și rău uleiul și nu mai vrei.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: De asta e important să te gândești pentru ce-l folosești. Oamenii, răspund întotdeauna, când vin la noi la oleotecă, sunt de multe ori acolo și oamenii vin exact cu această întrebare: „Dar din toate uleiurile astea multe aici, ce să-mi iau?” Pleacă de la țări de multe ori, pentru că au impresia că Grecia, de exemplu, sau Spania sunt țări mai bune în uleiul de măsline, și le spun mereu: nu, nu există. Toate țările, sunt 56 de țări care fac ulei de măsline în lumea asta. Toate au și buni, și răi.

Dr. Mihail: Hm.

Geo Dobre: Dacă este dintr-o țară anume, nu înseamnă că e neapărat bun sau că e neapărat rău. Dar unii pleacă pe zona asta de țară, totuși, vor neapărat Grecia sau vor neapărat Spania sau vor neapărat Italia. Alții, într-adevăr, zic: „Nu știu ce vreau.” Și întrebarea, prima întrebare a mea întotdeauna este: „La ce-l folosiți? De obicei, ce faceți cu uleiul?” Pentru că unii zic: „Îl vreau pentru sănătate, nu mă interesează neapărat gustul și la mâncare. Vreau să-l beau, pentru că știu că are polifenoli.” Și atunci zic: „Ok, luați Pamako, pentru că, dacă chiar vreți pentru sănătate, îl are cel mai mult polifenol. Deci ar fi cel mai bun pentru dumneavoastră. Dar nu uitați că polifenolii vin cu gust mai amar și mai picant.” Deci nu mănânci neapărat. Deci dacă ție nu-ți place amarul și picantul, s-ar putea să zici că nu-l poți bea. Și atunci te poți și lua o Manzanilla, care are 1000, aproape, de mg de polifenoli la kg, dar nu are intensitatea. Deci ai zice: ok, este de două ori mai puțin, da, doar că poți să-l bei.

Dr. Mihail: Apropo de țări, într-adevăr, oamenii au impresia că Grecia e cel mai mare producător de ulei, că în Italia este cel mai de calitate ulei, nu? Că dacă vezi ulei de măsline extravirgin în Italia, gata, asta deja te-a convins. Care e realitatea aici?

Geo Dobre: Preconcepții. Sunt multe, multe preconcepții. A, te poți uita la cifră și e simplu. Spania este cel mai mare producător în volum. Asta e o surpriză mereu pentru toată lumea când eu spun. Adică toată lumea crede că Italia e cel mai mare, și Grecia e cel mai mare. Nici vorbă, dar e de multe ori mai mare. Spania face aproape cât toate țările din lume la un loc. Face jumătate din cantitatea mondială. Deci dacă stai să te gândești… Dar asta din cauză că noi mergem în Grecia și, văzând atâția măslini în Grecia și atâția producători, avem impresia că acolo se face cel mai mult. Dar dacă te duci în Andalusia, de exemplu, ai șanse să mergi două ore cu mașina cu 130/oră fără să vezi nimic altceva decât măslini H, adică ai sute de kilometri până la orizont doar măslini. Este teribil de mult. Adică e ceva fabulos, chiar și pentru mine, de câte ori mă duc acolo. Mi se pare absolut fabulos. Dar, în general, turist, nu te duci în Andalusia la țară, în mijlocul câmpului, te duci undeva pe lângă mare, în alte…, și nu vezi acolo.

Dr. Mihail: Ok.

Geo Dobre: Și de aia este o surpriză. Acum, când vine vorba de cantitate, da, Spania, apoi la…, de obicei, la bătaie Italia și cu Grecia pentru locul doi, în funcție de an, dar sunt țările din sudul bazinului mediteranean, țările nord-africane, Turcia, care face destul de mult ulei. În ultimul timp au existat investiții masive în Tunisia, în Maroc, mai ales italiene, de exemplu, tocmai pentru a scădea costul uleiului de măsline, pentru că în Italia a devenit atât de scump să-l faci încât nu mai este valabil comercial. Ăă, și atunci te duci în nordul, în nordul Africii, unde, din păcate, controlul nu-i atât de bun.

Dr. Mihail: Și poți să faci mai multe lucruri, de aia iese mai ieftin.

Geo Dobre: Da.

Dr. Mihail: Ă, deci, apropo de ulei din UE, din afara UE, din afara UE de obicei provine din aceste țări.

Geo Dobre: Dar, din nou, producător bun, producător mai puțin bun, peste tot. Dacă ne uităm strict la statistică, probabil în ultimii ani, în ultimii cinci ani, cel mai bun producător, statistic, adică cu cele mai multe premii versus numărul de producători, este Croația.

Dr. Mihail: Să fi gândit că au ulei în Croația.

Geo Dobre: O, da. Trebuie să mergi în Istria. Dacă mergi în Istria, la fiecare 10-15 km o să găsești o moară de ulei boutique, de foarte bună calitate.

Dr. Mihail: Ce tare! Și sunt uleiuri…

Geo Dobre: …de fapt. Da.

Dr. Mihail: Adică în Croația, într-adevăr, găsești o din mă gârică… Sunt, adică, credeam că o fac așa, de…, nu știu, sunt amatori, o fac de pasiune.

Geo Dobre: În anii ’80 erau amatori. Am văzut niște filme foarte interesante despre cum făceau bunicii lor ulei de măsline în anii ’80, în Iugoslavia comunistă. Și era foarte interesant că nici nu se putea numi ulei extravirgin, pentru că de fapt puneau în saci măslinele, le se suau cu picioarele, deci făceau un soi de pastă, după care puneau la fiert niște ceaune, exact cum aveau bunicii noștri pe plită, dintr-alea cu dulii. Da. Cu foc de lemne. Și, din cauza densității, când se încălzea, uleiul venea deasupra, apa rămânea dedesubt și veneau cu un, hai să zicem, un polonic mare și luau și puneau în sticlă uleiul care se ridica. Ăsta era modul de a face ulei în Croația în anii ’80. De acolo până astăzi s-a întâmplat ceva fabulos. Atât statul croat, cât și regiunile din Croația, cât și, să zicem, Uniunea Europeană i-a ajutat să dezvolte această industrie.

Deci toată industria de acolo este nouă, ceea ce înseamnă că au copaci relativ de bună calitate, puși în rând, ca să fie mai ușor de cules. Au mori cu mecanisme bune, noi, moderne. Oamenii s-au școlit, oamenii care fac uleiul acolo au învățat, s-au școlit în direcția asta, și atunci la final este de mai bună calitate, dar mai scump, pentru că ei trebuie să dea bani înapoi la bancă, că au tot felul de granturi, au investit foarte mult. Deci e scump pentru ei să-l producă, dar e de foarte bună calitate și e foarte des întâlnit de bună calitate acolo. Asta nu înseamnă neapărat că Croația are cel mai bun ulei și doar de acolo găsești uleiul.

Dr. Mihail: Ok. Da. Bun. S-au, s-au specializat pe ulei. Foarte tare. Da. Foarte tare.

Geo Dobre: Specializat… La, în partea opusă este, din păcate, Grecia. Grecia are un mod tradițional foarte păgubos de a face ulei, adică cu mori cooperative, să zicem, mori comunale, mori unde fiecare agricultor, fiecare om care are copaci vine cu măslinele și le procesează. Exact cum era la noi, cu grâul.

Dr. Mihail: Da. Te duci cu grâul și te duci și faci făină, lași 10% morarului.

Geo Dobre: În continuare e cam același proces. Și tu îți iei uleiul la casă. De cele mai multe ori tu cumperi ulei de la cele mori, unde morarului i-a rămas de la fiecare individ lucruri.

Dr. Mihail: Dacă te uiți la o moară, da, chiar te uiți la o moară, dacă nu te uiți la om acasă să cumperi…

Geo Dobre: Acel morar nu are control deloc asupra calității, pentru că de fapt ce măsline a avut fiecare n-are cum să știe.

Dr. Mihail: Aha. Și asta cumpărăm noi din Grecia când mergem în vacanță.

Geo Dobre: Uneori, da.

Dr. Mihail: Alteori cumpărăm chiar de la cel care a făcut uleiul și și l-a luat acasă și-l vinde.

Geo Dobre: Nu neapărat, pentru că, neavând controlul morii, nu știe dacă cumva înaintea lui a intrat cineva cu niște măsline de foarte proastă calitate, după care a intrat imediat el pe linie, uleiul lui a luat exact defectele pe care le-a avut cel dinainte.

Dr. Mihail: Și el a muncit un an de zile și a făcut cele mai frumoase, cele mai bune măsline…

Geo Dobre: …și în cele 40 de minute în care s-a făcut uleiul, și-a stricat absolut toată munca. Se întâmplă chestia asta, sau poate nu se întâmplă. Problema aici este, pe care noi am identificat-o în Grecia de cele mai multe ori, este că, neavând controlul, nu știi ce calitate primești, mai degrabă. Poți să primești… Îmi zicea Ifikis, că tot vorbeam de Ifikis, exact chestia asta, că el nu știe dacă în satul lui are cel mai bun ulei în anul ăla. S-ar putea să fie cineva, un vecin, care să facă un ulei de mai bună calitate decât el…

Dr. Mihail: …dar a fost un noroc.

Geo Dobre: N-o să poată să facă la anul același lucru. Iar ceea ce-ți dorești este ca în fiecare an tu să ai aceeași calitate. Asta e de fapt partea grea în uleiul de măsline…

Dr. Mihail: …și asta e ceea ce fermele mari, cu tradiție, obțin, care fac totul la ele.

Geo Dobre: Exact. De asta toți acești producători foarte premiați au maeștri care înțeleg foarte bine zona de agricultură și zona de chimie.

Dr. Mihail: Ca la noi la vinuri, că și la noi, știu, la vinuri, dacă vrei să faci un vin de calitate, ei, cum se cheamă cel care face vin?

Geo Dobre: Ă, cel care cultivă strugurii.

Dr. Mihail: Da. Vinificator, sau cel care vine și care, înțeleg, că trebuie să fie un expert, care stă de când se pun strugurii în pământ și îi întoarce și gustă de la an și știe că atunci trebuie cules și pus, și ăla e vinul bun. Omul care stă și-l…

Geo Dobre: Cul… Și, de altfel, face doar din anumite vii vinul ăla foarte bun. Din restul se face o altă categorie, care se vinde la cu totul…

Dr. Mihail: …alt preț.

Geo Dobre: Deci același lucru, și același lucru.

Dr. Mihail: Ce ne-ar lipsi nouă să facem, de exemplu, niște plantații de măslin în Dobrogea?

Geo Dobre: Iernile foarte grele.

Dr. Mihail: Ok. Care distruge?

Geo Dobre: Măslinul moare nu neapărat din cauza frigului, ci din cauza diferențelor de temperatură. Dacă ziua ai 10, 12, 15°, iar noaptea scade la 5, 10 și se întâmplă asta trei nopți la rând, ai omorât măslinii.

Dr. Mihail: Ok. Și lume…, dar totuși văd măslini plantați prin diverse grădini.

Geo Dobre: Nu mai fac, nu mai au rod. Adică el poate să rămână ca copac decorativ, dar nu mai are rod. Oamenii trebuie să înțeleagă ceva. Măslinul pe care îl vezi pe marginea străzii sau la cineva în curte nu are nimic de-a face cu măslinul de bună calitate din care face ulei.

Dr. Mihail: Ok. Deci e doar un copăcel frumos.

Geo Dobre: Exact. Pentru că a avea un măslin care dă un rod bun înseamnă a-l îngriji, în primul rând, a face, a-l tăia într-un anumit fel. Italienii zic potatura la chestia asta. Să zicem, nu știu cum îi zice în românește, să-l cosmetizezi.

Dr. Mihail: Hm. Se cosmetizează într-un fel, în așa fel, de fapt, încât toate măslinele să primească aproape aceeași cantitate de soare, neapărat să fie vânt și să aereze.

Geo Dobre: Da. Și doar în felul ăsta măslinele se dezvoltă corect. Dacă tu lași măslinul sălbatic, așa cum stă el, niciodată n-o să ai măsline foarte bune. Tocmai ce ziceam că am fost în Grecia și, venind înapoi înspre România, chiar m-am oprit și am făcut un mic video, într-un loc unde măslinii nici măcar n-aveau măsline. Pentru că, nefiind îngrijiți, de fapt n-a trecut destul soare prin el încât să dezvolte măsline. Și aveau și puține frunze.

Dr. Mihail: Și ai zice de la distanță: ia uite câți măslini frumoși.

Geo Dobre: Nu avea aproape nicio măslină, și chiar dacă au măsline, sunt mici, au probleme cu musca mediteraneană vara, adică ajung să se înnegrească, să se strice. Sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla. De asta le spun oamenilor: nu e… Nu vă gândiți că, cum e la noi corcodușul pe marginea drumului, iei și faci țuică. Nu. Dacă vrei un ulei de bună calitate, trebuie să îngrijești copacul ăla.

Dr. Mihail: Știi, aș vrea să te mai întreb de niște mituri pe care eu le știu, de exemplu, o să le număr acum, și dacă poți să-mi zici tu de alte mituri, de cum se verifică uleiul de măsline. Din nou, când am făcut postări despre ulei de măsline, foarte mulți oameni au scris despre tot felul de tehnici pe care le au ei de a verifica dacă uleiul este bun sau nu. De exemplu, cineva zicea că dacă uleiul de măsline se întărește în frigider, e autentic.

Geo Dobre: Nu… Asta, ăsta…

Dr. Mihail: De ce? Să vedem de ce cred oamenii asta.

Geo Dobre: Păi, e simplu. Pentru că ei se gândesc că, dacă este un ulei care nu este mononesaturat, 70 și cât este un ulei de măsline, care în teorie undeva pe la 3, 4, 5° se întărește. Deci dacă nu se întărește, nu e mononesaturat, deci n-ar trebui să fie ulei de măsline, dar e o greșeală, pentru că sunt o grămadă de subcategorii de mononesaturați, deci de subtipuri de grăsimi, care se pot întări la 2°, la 1°, în funcție de soi, în funcție de ceară, există, că există ceruri în interiorul uleiului, sunt tot felul de alți compuși care există acolo. Uleiul se poate întări mai repede sau mai încet, în mai puțin timp sau în mai mult timp. Că noi îl ținem 24 de ore în frigider și nu s-a întărit, nu ne spune nimic. Cum, dacă-l ținem 24 de ore în frigider și s-a întărit complet, iar nu ne spune nimic. Trebuie să ne uităm pe buletinul de analize. Doar buletinul de analize ne spune ce este de fapt acolo, și în niciun caz întărirea la frigider. Din punctul ăsta de vedere, gândește-te la grăsimea de porc, care se întărește la 15°. Asta înseamnă că este autentică grăsimea de porc?

Dr. Mihail: E ca la miere. Din nou. Știu că la MediCOOL am încercat de multe ori să găsim modalități de a verifica mierea și ori de câte ori am dat, de câte ori, de câte ori am vorbit cu un expert, ă, am înțeles că n-ai nicio modalitate de a verifica mierea, că o pui pe un șervețel și absoarbe apă sau nu absoarbe, sau dacă se zaharisește sau nu, și aia e contrafăcută, poate să fie contrafăcută cât să imite orice proprietate a mierii naturale. Deci n-ai cum să…, n-ai cum să… Că ai avea cum altfel să verifici dacă e autentic sau nu uleiul de măsline, sau ce mituri mai circulă pe internet?

Geo Dobre: Păi, pot să spun ce ne întreabă…, noi, primul lucru care suntem întrebați de fiecare dată este ce aciditate are. Ăsta este primul lucru. Dacă e aciditate, eu știu, 03 sau 04, nu mai e bun uleiul de măsline.

Dr. Mihail: A, de ce…

Geo Dobre: Mare greșeală. Pentru că acea aciditate, adică câți acești acizi grași liberi există în uleiul de măsline, ține de multe ori de soiul de măslină, ține de zona din care provine, pentru că, dacă vine dintr-o zonă mai din nord și măslinele trebuie culese mai târziu, un an, normal că ele sunt un pic mai oxidate, că au stat mai mult în copac. Asta nu înseamnă că uleiul ăla de Taggiasca din Liguria, de exemplu, care rareori are sub 04 aciditate, este rău.

Dr. Mihail: Pe mine m-a întrebat o doamnă, acuma mi-am adus aminte, acum recent, i-am zis de uleiul meu de măsline și m-a întrebat ce aciditate are. Adică, și într-adevăr, era un criteriu de ăsta, de e bun sau nu e… Deci da. Ok. Și înseamnă că… Deci aciditatea nu contează atât de mult.

Geo Dobre: Aciditatea contează în complexul de analize chimice.

Dr. Mihail: Ok. Exact ca la sânge. Nu poți să faci doar colesterolul și să zici că, dacă ți-ai făcut colesterolul și e bun, ești sănătos tun. Trebuie să te uiți la multe alte lucruri ca să vezi dacă ești sănătos tu sau nu.

Geo Dobre: Exact la fel și cu aciditatea. E atât de importantă treaba asta încât în 2022 a fost introdusă într-un regulament internațional, care spune, un regulament se numește 2104/2022. Zice foarte clar, articolul 19: dacă este de sine stătătoare aciditatea, este marketing fals pe etichetă. Deci, apropo de la ce să ne uităm pe etichetă, când pe etichetă scrie mare aciditatea, conform regulamentului acestuia internațional, un regulament european, marketing fals.

Dr. Mihail: Marketing fals. Dar cum vrei să fie aciditatea, mai mică, mai mare? Cum vrei să fie?

Geo Dobre: Aciditatea trebuie să fie sub 08, ca să fie extravirgin.

Dr. Mihail: Sub 08, care să fie, ca să fie…

Geo Dobre: Exact. Acum, dacă, de exemplu, este un soi care, nu știu, Manzanilla sau Picual, sunt soiuri care sunt destul de antioxidante, și atunci ele vor avea oricum o aciditate un pic mai scăzută la același tip de procedură mecanică. 04, nu, sau cât era aciditatea la mod…, 018, 012, 0… Am avut ani în care a fost sub 01 aciditatea, dar asta nu-l face neapărat… Dacă e 009, nu înseamnă că e neapărat mai bun decât unul la 0,30. Nu, nu ține doar de asta. Ține de peroxizi, te uiți la peroxizi, te uiți la K-uri, la spectrometria UV, dar te uiți după aia la biofenoli, te uiți la ce conține chimic în interior, cât de bun e. Mai mult față de asta, te uiți că nu e vorba doar de fenoli, poate este vorba de vitamina E, poate te interesează mai degrabă alți compuși. Da, un buletin de analize complet îți va arăta toate lucrurile astea și e bine să te uiți în buletinul de analize.

Dr. Mihail: Ce alte lucruri mai spun oamenii, sau ce te mai întreabă, sau ce alte tehnici de verificare mai au?

Geo Dobre: Dacă aciditatea se simte la gust, asta e o altă întrebare, pentru că oamenii, venind din zona cafelei, mai ales, sau din zona asta a vinului, aciditate înseamnă acreală.

Dr. Mihail: Da, da, da. Corect.

Geo Dobre: Și oamenii cred că, dacă te strângi un pic pe gât, cumva fac această legătură și zic că-i acid. Deci, dar nu-i aciditate. Deci noi, când am gustat și ai tușit, ăla e oleocantul, care…, oleocantalul, care te înțeapă pe gât, nu are legătură. Este, noi îi spunem picant sau astringent, acel…, dar nu-i acid, și nu-i aciditatea chimică, care se simte doar în analizele chimice, nu la gust.

Dr. Mihail: A, deci nu se simte la gust aciditatea uleiului.

Geo Dobre: Niciodată, niciodată. Aciditatea uleiului de măsline n-o simți la gust. O veți simți, o s-o veți vedea doar în analize.

Dr. Mihail: Deci dacă cineva degustă ulei de măsline și zice: e cam acid, nu înseamnă că n-a înțeles.

Geo Dobre: În lumea noastră, a somelierilor, nu se zice niciodată acid. Se zice picant sau astringent. Aha. Cum zic italienii: pizzica un po’. Te înțeapă un pic.

Dr. Mihail: Cum zic italienii?

Geo Dobre: Pizzica. Pizzica.

Dr. Mihail: Pizzica. M… pizzica. Înseamnă că-i bun, nu? Dacă e pic…

Geo Dobre: Da, da. Italienii au niște principii foarte serioase când vine vorba de asta. Uleiul trebuie să fie amar și picant. Dacă nu e amar, nu se simte amăreala. Au și o vorbă pentru uleiul, cum e, de exemplu, Arbequina spaniol, care este aproape dulce. Ei zic: pipì, pipì di gatto. Pipi de pisică. Pipì di gatto. Pip…, e pipì di gatto. Nu, nu, noi nu ne atingem de așa ceva. Când italienii sunt foarte stricți la niște lucruri.

Dr. Mihail: Deci trebuie să fie amar. Ok. Trebuie să fie amar. Nu trebuie să fie rânced, și asta e. O să, cumva, din nou, întorcându-mă la test, mi-ar plăcea ca oamenii să-și ia uleiul de acasă, care e de la supermarket, să ia un ulei bun, de calitate, și să facă acea degustare, să se întoarcă, să vadă gestul acela pe care tu l-ai făcut, cu de tras, să simtă acea amăreală, să simtă acea… că e picant, și să simtă gustul ăla de la final, care e foarte plăcut, și să-l compare cu celălalt, care ar fi… Acum, uite, la final, dacă ar fi să lăsăm pe oameni cu niște reguli de bază, sau să pornească de aici. Oamenii au dat în loc la ce înseamnă ulei de măsline. De care… Care ar fi, să zic, trei reguli cu care să rămână în ceea ce înseamnă a alege un ulei bun, a-l păstra, a-l folosi și, în general, în relația lor cu uleiul de măsline?

Geo Dobre: În primul rând, să fie atenți de unde-l cumpără. Da. Este foarte important locul de unde-l cumpără, ca acel loc de unde-l cumpără să le dea toate informațiile necesare, dacă se poate și analize chimice, pe sticlă să scrie întotdeauna campania, lucruri de genul acesta, legate strict de raft. După ce-l cumpără, ar fi bine să-l țină cât mai departe de zona de cuptor din bucătărie. Să-l țină în cămară sau într-o debara întunecată, departe neapărat de joliul ăla pe care-l avem toți lângă cuptor, unde ne ținem de obicei uleiul și condimentele, pe care…

Dr. Mihail: Că se încălzește un pic, lucrează toate, se încălzește câteva grade și se strică mai repede.

Geo Dobre: Exact. Acolo întotdeauna e cea mai mare temperatură din toate cabinetele din bucătărie. Da. Acolo e cel mai cald. Da. Du-l în partea cealaltă a bucătăriei neapărat. Da. Când îl desfaci, gândește-te, de fapt, când cumperi, cât consumi tu în trei luni de zile. S-ar putea să consumi foarte puțin. Nu-ți lua 5 l gândindu-te că o să-l ai un an de zile. Este o greșeală foarte mare. Ar trebui să te gândești să iei 250 ml, consumi în două, 3 luni 250 ml și vei avea cantitatea aia necesară pentru sănătatea ta sau pentru gustul tău și vei plăti cât trebuie pe cantitatea aia. Iei 5 L, din nou, plătești poate de trei ori mai mult, când el peste șase luni de zile nu mai e atât de bun. Da, dacă păstrăm cât de cât lucrurile astea, în teorie am putea avea un ulei de bună calitate în casă.

Dr. Mihail: Bun. Păi, îți mulțumesc foarte mult că ne-ai vizitat și că ne-ai povestit toate aceste lucruri despre ulei și, din nou, îți dai seama, adică e așa, e o introducere asta, de fapt. Adică episodul acesta este o introducere într-o lume atât de complexă, doar tu ești cel care decizi cât de mult vrei să pătrunzi în această complexitate. Vrei pur și simplu să ai un ulei de mai bună calitate acasă și să ai un ulei pentru salată, sau ăsta ar fi primul nivel, sau vrei să ai două-trei tipuri, să ai unul pentru salată, unul pentru gătit, unul pentru pește, sau vrei să ajungi să călătorești prin lume și să te duci să deguști uleiuri și să vezi cum se fac și să-ți faci, să faci diferența asta între ulei. E o lume atât de complexă și atât de interesantă. Fiecare poate să decidă cât de mult vrea să pătrundă în această complexitate, dar mă bucur că am reușit cel puțin să facem diferența între ce înseamnă, la modul real, înțelegând procesele din spate, ce înseamnă, la modul real, diferența între un ulei la prima mână, făcut de o fermă care se pricepe, cu un expert care se pricepe, care e totul făcut acolo, îmbuteliat și îmbuteliat la cerere și trimis atunci când e nevoie, și ceea ce se adună, după ce rămâne după ani de zile, și se pune pe raft, e bun.

Și ăla e o mare diferență între cele două. Dacă înțelegi diferența asta, cumva, în mintea ta o să fie justificat și prețul ăla pe care îl plătești pentru ceva de mult mai bună calitate. Din nou, scrie-mi comentarii dacă vrei să mă vezi în Creta sau dacă vrei să mă vezi în Spania. Ăă, scrie-mi ce ai vrea să vezi de acolo, ce ai vrea să verific, ce curiozități ai despre ce înseamnă, ăă, tot procesul de la măslin până la uleiul din sticlă, pentru ca noi să-l, să-l documentăm. Și, din nou, mulțumesc foarte mult, Geo, pentru prezența de aici. Nu te-ai gândit să-ți schimbi numele? Adică, bine, și dacă nu te-ai gândit, cred că ușor-ușor ți-l schimbi, pentru că eu, când vorbesc cu Daniela, cu soția mea, eu o întreb: „Ai mai vorbit cu Măslinescu? I-ai mai, i-ai mai zis ce uleiuri avem nevoie?” Adică noi așa zicem, Măslinescu, noi în ce?

Geo Dobre: Da. Păi, să știi că oricum lumea zice Geo de la Măslinescu. Deci în curând probabil va fi Geo Măslinescu și va rămâne așa.

Dr. Mihail: O să rămână Măslinescu. Da. Bun. Mulțumim foarte mult, Geo. Mulțumim, Măslinescu.

Geo Dobre: Și eu mulțumesc.

Dr. Mihail: Îți mulțumesc și ție că ai rămas până acum. Scrie-mi jos în comentarii unde vrei să mă vezi. Ciao. Pe curând. Pho.

De interes pentru tine

Am testat shot-ul de ULEI DE MĂSLINE pe stomacul gol

Am testat shot-ul de ULEI DE MĂSLINE pe stomacul gol

În profunzime
Am testat shot-ul de ULEI DE MĂSLINE pe stomacul gol
Gustul bun al mâncării gătite acasă | BunBine+ | cu Chef Cezar Munteanu

Gustul bun al mâncării gătite acasă | BunBine+ | cu Chef Cezar Munteanu

BunBine
Gustul bun al mâncării gătite acasă | BunBine+ | cu Chef Cezar Munteanu
Uleiul de MĂSLINE: beneficii terapeutice. Cum îl alegi?

Uleiul de MĂSLINE: beneficii terapeutice. Cum îl alegi?

În profunzime
Uleiul de MĂSLINE: beneficii terapeutice. Cum îl alegi?