Bila leneșă este o problemă despre care auzim des, dar care poate fi ușor confundată cu alte afecțiuni digestive.

În acest material explic ce este, de fapt, dischinezia biliară, de ce apare, care sunt simptomele și cum se pune corect diagnosticul. Vorbim și despre soluțiile care te pot ajuta. Discutăm inclusiv despre curele cu ulei și alte tratamente alternative, dar și situațiile în care poate fi recomandată operația.

Video editor: Ion Vanica
Social media manager: Raluca Oancea

Dr. Mihail:
Ciao, omule. Vorbim despre bila leneșă. Probabil că ai auzit foarte des despre bila leneșă. Poate tu crezi că ai bila leneșă sau poate că ai acest diagnostic și vrei să-l înțelegi, sau poate că mama ta zice uneori că are bila leneșă.

Ori e foarte important să înțelegem ce e bila leneșă, pentru că e un diagnostic foarte des pus. Dar știți cum? Nu doctorul îl pune des, ci unchiul de la masă. Când ne adunăm cu toții la o cumetrie și mâncăm, și cineva de la masă zice: „Mă doare aici sub coastă”, vine acel uncheaș care zice: „Da, mă, e bila leneșă!”. Și dacă s-ar opri măcar la a-ți pune diagnosticul… Deci, ți-a pus unchiul diagnosticul. Măi, asta e, ți-a pus diagnosticul, dar îți dă și tratament! Și zice să bei ceai de-ăla de anghinare și are el un alt ceai de sunătoare care bum-bum-bum golește bila aia și nu te mai doare. Că la el a funcționat, pentru că nu-i așa, ăsta e un criteriu.

Așa că e nevoie, cred, de acest material dacă te confrunți măcar cu această suspiciune de bilă leneșă. Și astăzi o să vorbim despre ce e bila leneșă și ce ar putea să fie altceva. Pentru că ar putea să fie piatră, ar putea să fie ulcer, ar putea să fie pancreatită și multe alte lucruri pe care le discutăm. Astăzi o să explic cum funcționează acest sistem biliar, cum se stochează bila, ce facem cu ea și ce se întâmplă dacă nu mai ai colecist. Și o să vorbim despre criteriile de diagnostic, cum se tratează asta, de ce la femei apare mai des această bilă leneșă, care sunt semnele care te trimit la urgență și, bineînțeles, cum se pune diagnosticul și ce poate să te ajute.

Așa că hai să începem direct cu explicația acestui fenomen.

În limbaj medical, bila leneșă se cheamă dischinezie biliară și e un termen mai precis, pentru că bila asta nu este mereu leneșă. Uneori este fix inversul la ceea ce ne-am gândit că înseamnă bilă leneșă. Acum, dischinezie vine de la chinezie, adică mișcare. Și dischinezie înseamnă că e o perturbare în mișcare în ceea ce numim colecist. Da, noi îi spunem bilă la acest organ care se cheamă colecist. Este un săculeț verde în atlasul de anatomie, dar nu e deloc verde când îl operezi. E așa, de culoarea organelor. Cumva e o amestecătură de culori acolo. Arată ca un intestin un pic mai, într-adevăr, închis la culoare, mai verzui, care stă sub ficat, și rolul lui e următorul.

Deci cum funcționează corect această veziculă biliară? Da, sau ceea ce numim noi bilă? Ficatul tău produce suc biliar non-stop. Mai puțin noaptea, mai mult ziua. Între mese, acel suc biliar nu iese în duoden, în intestine, pentru că acolo unde iese există un sfincter, se cheamă Oddi. E un sfincter, da, format din mușchi circular, care e închis. Deci robinetul e închis, dar apa merge încontinuu. Și imaginează-ți că tu, la tine, ai robinetul închis, ai presiune în țeavă și apa aia trebuie să se stocheze undeva. Și imaginează-ți că tu ai prinde, înainte să iasă apa din robinet, ai prinde în țeavă un balon. Balonul ăla începe să colecteze acele sucuri biliare care se strâng. Adică colecistul colectează acele sucuri biliare.

Ceea ce mulți oameni nu știu este că el nu e doar un mic rezervor. El este un organ activ care resoarbe apa, lichidul din acele sucuri biliare și concentrează sucurile biliare. Deci, ficatul produce sucuri biliare, ele, înainte să se verse după o masă, sunt stocate în colecist (ceea ce noi numim bilă) și ele acolo sunt concentrate. Ăsta e motivul pentru care uneori acel concentrat se precipită și formează acele pietricele, da? Sau se concentrează prea tare și formează acel sludge sau mâl.

Bun, în situații normale, da, sucurile biliare se concentrează și, în momentul în care tu ai mâncat, corpul, foarte șmecher, trimite un neurotransmițător care se cheamă colecistochinină. Deci stomacul îl secretă. Această colecistochinină se duce la punguța asta biliară, la colecist, și o contractă, și atunci ea trebuie să scoată mai mult de jumate din ce a colectat în interior, și ceea ce iese din colecist se duce în duoden, pentru că sfincterul Oddi se relaxează. Deci colecistochinina asta face două lucruri: aici avem colecistul, da, și aici avem acel sfincter. Colecistul se contractă, iar ăsta se relaxează. Foarte șmecher. O singură comandă, două efecte complet diferite, și drept urmare, sucurile biliare intră în duoden, emulsifică grăsimile și participă la digestia grăsimilor. Cu cât mănânci mai gras, cu atât semnalul va fi mai puternic. Ăsta e un prim indiciu care ne va duce după aia la soluții. Pentru că soluțiile nu sunt nicidecum să nu mâncăm gras, dar nici să exagerăm, o să înțelegem la soluții ce trebuie să facem.

Deci, sucurile biliare au ieșit în intestin și acolo încep să-și facă treaba. Apropo, aceste sucuri biliare sunt pline de colesterol. Acest colesterol este mai concentrat la femei din cauza estrogenului, și există modalități alimentare prin care noi putem mânca chestii care să capteze acel colesterol și să nu lase ca acel colesterol să se reabsoarbă în tractul digestiv, și asta este o metodă naturală, alimentară de a-ți scădea puțin colesterolul. Dacă vreți să facem un material pe tema asta, tărâța de ovăz e unul din aceste alimente, dar dacă vreți să facem un material, eu am început deja să-l documentez, dacă vi-l doriți, despre concret alimente care scad colesterolul, scrieți-mi jos în comentarii. Scrieți-mi cu ce problemă vă confruntați, ce vreți să abordez în acest material, poate știți de vreun fel de alimente și vă întrebați dacă funcționează sau nu. Mă duc direct la studii, cercetez și revin aici cu material. În altă ordine de idei, dacă vreți un material despre statine, mi-ar plăcea să fac un material despre statine. Dacă iei statine și vrei să știi dacă-s bune, dacă nu-s bune, care-s efectele adverse, de ce-s efectele adverse, care-i treaba cu Big Pharma? Scrie-mi asta jos în comentarii.

Bun, revenim la dischinezia biliară. Deci ai mâncat, s-a secretat, s-a deschis sfincterul Oddi, au ieșit sucurile biliare, au digerat grăsimile, totul e bine. Dischinezia se întâmplă atunci când se strică această coordonare. Da, nu avem piatră în colecist, nu avem blocaj mecanic, dar avem dischinezie sau bilă leneșă. Și aici există două entități. Există forma hipotonă, cea numită popular leneșă, adică colecistul se golește slab, incomplet, întârzie evacuarea, corpul tot îl apasă el. Deci este leneș, e umflat și nu vrea el să se contracte mai mult decât știe el să se contracte. Dar există – mai rar, dar din ce în ce mai des – o formă care se cheamă hipertonă, care e caracterizată prin contracții spastice, dureroase, și uneori un sfincter Oddi în tensiune. Adică tu ai mâncat și în loc să se relaxeze sfincterul ăsta și colecistul să apese corect, ăsta este contractat și colecistul tot se spasmează și tot apasă, și este caracterizat de dureri acute, bruște, ca și cum te-ar înțepa cineva cu cuțitul. Da, deci există această situație în care colecistul se contractă foarte tare și dă aceste dureri, și se cheamă hiperkinezie. Da, dar toate intră sub umbrela asta a bilei leneșe.

Acum, există niște criterii, vreau să trec rapid printre ele, dar criteriile astea sunt criterii după care definim bila leneșă, și pun pariu cu tine că unchiul tău de la masă nu știe criteriile Roma IV de diagnostic ale bilei leneșe. Deci dacă unchiul tău la masă îți zice: „Da, mă, e bila leneșă”, tu întreabă-l: „Conform căror criterii, unchiule? Oare care sunt criteriile sau definiția bilei leneșe conform criteriilor Roma IV?”. Probabil că n-o să știe și atunci n-o să-ți mai recomande tratament. În fine, ideea este așa.

Conform definiției Roma IV, avem definiția durerii biliare. Deci cum îți dai seama că o durere e o durere biliară și nu este o altă durere (și o să ajungem și la diagnostic diferențial cât se poate de curând)? Durerea biliară e o durere în epigastru, aici în capul pieptului, sau sub coasta dreaptă, care durează 30 de minute sau mai mult și ajunge la un platou. Adică începe să doară, doare, doare și ajunge la platou. Apare în episoade, nu este continuă. Nu e o durere continuă cum se întâmplă în pancreatită, în tot felul de blocaje mecanice, ci apare în episoade. E suficient de severă cât să oprească activitatea. Da, te duce la consult. Deci tu ai tot felul de activități, ai mâncat ceva gras, te doare și trebuie să te oprești. Nu se ameliorează clar după scaun, ai făcut treaba mare, nu se ameliorează. Nu se ameliorează clar prin schimbarea poziției, deci oricum te-ai pune, într-o poziție sau alta, nu se ameliorează, și nu se ameliorează clar la antiacide. Iei antiacide, dar pe tine tot te doare.

Conform criteriilor Roma IV, mai există definiția tulburării funcționale de colecist, care presupune durerea biliară ce am povestit-o mai sus, fără pietre, fără altă cauză structurală la investigații, susținută de o scintigrafie sau o ecografie care vede o golire înceată a colecistului. Și există și tulburare funcțională biliară de sfincter Oddi. Nu intrăm în detalii, dar sunt criterii pe care medicul tău le știe, și, punându-ți aceste întrebări, poate să îți spună sau să bănuiască un diagnostic.

Cum ziceam, e important de reținut că mai des femeile fac această formă de bilă leneșă sau de dischinezie biliară, pentru că estrogenul are o funcție sau un efect de a concentra, de a îngrășa bila (sucul biliar devine mai vâscos), iar progesteronul relaxează musculatura netedă și scade contractilitatea colecistului. Atenție mare în sarcină! Progesteronul efectiv îți pune fierea pe modul de pauză, de vacanță. Bila ta se relaxează. E foarte important ca femeile, înainte de sarcină, să-și facă o ecografie și să-și rezolve problema cu bila. Fie că e bilă leneșă, fie, atenție, că sunt pietre. Pentru că, înainte de sarcină, dacă ai pietre în colecist, pe care oricum e bine să le scoți, înainte de sarcină ăla e momentul în care chiar trebuie să le scoți, pentru că nu vrei să faci o colecistită acută în timpul sarcinii.

Acum, am înțeles care sunt criteriile, am înțeles de ce femeile fac mai des, am înțeles care este mecanismul, o bilă care este mai leneșă, nu se contractă. Bun, acum hai să vorbim despre diagnostic. Cum se pune diagnosticul bilei leneșe? Pentru că medicul nu doar îți va pune întrebări, ci o să recurgă la următoarele proceduri și analize: analize și ecografie. Analizele presupun enzime hepatice (ALT, AST, GGT, fosfatază alcalină, bilirubină) și pancreatice (amilază, lipază). Dacă ele sunt normale, atunci ne ducem în zona bilei leneșe. Pentru că bila leneșă nu trebuie să atace ficatul și nu trebuie să atace pancreasul. Este o golire incompletă cu o durere fiziologică de sub ficat, dar care nu afectează structurile hepatice sau pancreatice. Deci ficatul și pancreasul n-au de ce să sufere. Dacă ai deja enzime crescute, bilirubină crescută, ne gândim că durerea vine dintr-un obstacol, o piatră care-ți blochează ficatul, să zicem așa, între ghilimele. Sau dacă ai enzime pancreatice crescute, amilază, lipază, atunci asta înseamnă că e posibil ca piatra să ajungă în pancreas și deja să-ți afecteze pancreasul. Astea sunt urgențe medicale. Medicul te păstrează în spital pentru investigații în plus.

Deci, dacă acestea sunt normale, mergem mai departe la ecografie. Iar ecografia trebuie să confirme că nu există calculi biliari. Ăsta e cel mai important lucru. Ai confirmat că n-ai piatră la colecist. Mergem mai departe și facem o ecografie care se face în post alimentar. Cum se face asta? Pregătirea pentru ecografie presupune ca tu, timp de 6 până la 8 ore, să nu mănânci mâncare, pentru ca colecistul tău să ajungă la distensie, să strângă suficient suc biliar. Atenție, pentru această ecografie n-ai voie să fumezi cu două ore înainte. Și te-ai întrebat ce treabă are fumatul cu ecografia. Păi treaba este că nicotina contractă colecistul și poate să falsifice imaginea de repaus a colecistului. Da? Deci te duci la doctor dimineață, n-ai mâncat, n-ai băut lapte cu cafea ca să nu storci acel colecist, vrei să-l ai plin, da, și doctorul să vadă ce se întâmplă în el.

Și după aceea, doctorul poate să aibă… are două investigații care se fac mai rar, dar se pot face. Investigații care să vadă cât de rapid știe colecistul tău să se contracte și să excrete acel suc biliar. Da, să-l dea afară.

Prima metodă se cheamă scintigrafie HIDA. Este o scintigrafie hepatobiliară în care ți se pune pe venă o substanță. E o tehnică de medicină nucleară. Deci e un trasor radioactiv care ți se injectează și el este eliberat prin ficat, și, în același timp, ți se administrează colecistochinină, care va contracta… da, e practic același neurotransmițător pe care stomacul tău îl face, care va contracta acest colecist. Iar medicul, cu un ecograf special, o să vadă cum din colecist iese acea substanță și astfel poate să vadă cum din ficat ajunge suc biliar în colecist, în căile biliare, și după aia în intestin. Da, deci ăsta este un mod de a vedea exact cum funcționează. Și la ce se uită medicul este, după administrarea colecistochininei, cât din volumul colecistului s-a redus. Dacă s-a redus mai puțin de 40% (deci dacă tu îl aveai plin la 100% și ai ajuns doar la 70%), ăsta e un criteriu de dischinezie hipotonă. Adică se vede pe ecograf cum colecistul tău nu s-a golit suficient. Dacă ai și simptomele și te încadrezi în criteriile Roma IV, medicul îți pune diagnosticul de dischinezie biliară, adică bilă leneșă.

Și mai există o altă tehnică care este un pic mai rudimentară, dar și ea se poate folosi de anumiți doctori. Se cheamă prânzul Boyden. Așa se cheamă. Deci dacă te duci la doctor și vrei să-l surprinzi, poți să-l întrebi: „Doctore, mi-ai pregătit un prânz Boyden?”. Prânzul Boyden presupune că la fel, tu vii la ecografie, faci acel post de 6-8 ore, colecistul tău este plin, iar medicul, în funcție de clinică și în funcție de preferință, de regulă îți pregătește un prânz care constă în gălbenușuri de ou. Deci multe gălbenușuri de ou pentru că sunt grase, și poate să-ți dea ciocolată, poate să-ți dea tot felul de mâncăruri care sunt în principiu pline de grăsime. Ok? Poate să-ți dea cartofi prăjiți, habar n-am, tot felul de nenorociri de-astea care sunt pline de grăsime. Și după ce ai mâncat acest prânz, el o să-ți facă ecografie la fiecare 20 de minute. Iar o golire mai mică de 40-50% sugerează din nou o hipotonie a colecistului. Deci ideea e că se uită cu ecograful și vede cât de mult se golește colecistul sau nu. Deci așa se pune diagnosticul.

Acum, dacă n-ai ajuns totuși la doctor și te-ai bazat pe ce ți-a povestit unchiul tău, că are și el bilă de-asta leneșă și că bea sunătoare și anghinare, trebuie să ții cont de aceste „red flags”. Dacă ai aceste simptome, trebuie să fugi la medic. Nu stai și bei ceaiuri. Ca să le punem în comparație, descriem întâi tabloul tipic biliar. În tabloul tipic biliar, ai durere sub coasta dreaptă sau în capul pieptului, 20 de minute până la câteva ore, tipic după mese grase. Iradiază în spate, în omoplat, în umărul drept. Nu cedează la schimbarea poziției. Dacă asta se întâmplă, sună a durere tipică biliară. Însă, dacă ai febră, ai frison, te doare și tremuri, începe pielea să se îngălbenească, te uiți la ochi, se îngălbenesc, pipi devine negru (mă rog, nu, devine mai întunecat), treaba mare devine mai albă… ai fugit la doctor! Te duci la camera de gardă și le descrii asta. Dacă ai durere intensă care nu trece, vărsături persistente, te duci la doctor. Dacă ai o scădere neexplicabilă în greutate, ai scaun negru sau cu sânge, ai fugit la doctor.

Și atenție la diagnosticele diferențiale. Da? Adică cu ce am putea să încurcăm bila leneșă. Și ăsta e motivul pentru care și dacă unchiul tău ar fi medic (da, și îmi cer scuze pentru toată lumea care are un unchi, deci n-am nimic cu unchiul dumneavoastră, pur și simplu descriem pe acel unchi care le știe pe toate, unchiul de pe Facebook care comentează și ne zice ce boală e aia din două cuvinte). Dacă unchiul ar fi medic, el nu ți-ar pune diagnosticul la masă, pentru că n-are analize, n-are ecografie, n-are acea scintigrafie, n-are prânzul Boyden. Da, deci n-are toate lucrurile astea la îndemână. Deci la masă nu prea poți să pui diagnosticul, pentru că poți să pui diagnostic greșit altor afecțiuni.

Iată ce alte afecțiuni dau simptome asemănătoare cu bila leneșă, dar au complet alt tratament, alt regim, și medicul trebuie să-ți pună aceste diagnostice:
În primul rând, dispepsia funcțională e cea mai frecventă confuzie. E caracterizată de o durere și disconfort în capul pieptului, sațietate precoce, balonare, n-are legătură cu bila. Pur și simplu ai un fel de indigestie, ai un fel de disconfort, îi zicem dispepsie funcțională până a găsi exact care este cauza.
Apoi poate să fie o gastrită sau o infecție cu Helicobacter Pylori, sau cu ulcer. Durerea în acest caz se ameliorează tipic după antiacide, spre deosebire de durerea biliară. Da, în gastrită/ulcer, dacă iei antiacide nu te mai doare, după masă de multe ori nu te mai doare. În durerea biliară este fix invers.
Poate să fie reflux gastroesofagian, adică arsură, gust acru. Se accentuează când te culci. Dacă iei antiacide, trece, sau dacă bei un pic de apă, a trecut. Durerea biliară nu trece.
Sindrom de intestin iritabil. Aici îți dai seama dacă este sau nu, pentru că criteriul este că se ameliorează după scaun. Da, deci după ce ai scaun, sindromul de intestin iritabil ameliorează durerea.
Poate să fie hernie hiatală, un chirurg trebuie să vadă asta.
Poate să fie pancreatită cronică, durere care iradiază în bară, da, asta e caracteristic, iradiază în bară spre spate, cu scaune modificate. Aici am o poveste, imediat v-o spun.
Poate să fie durere de perete abdominal, se schimbă cu poziția și la palpare, da, este extrem de des ratat acest lucru.
Și poate să fie litiază biliară pur și simplu nediagnosticată. Da? Adică ai nevoie de o ecografie. Unchiul de la masă probabil că n-are ecograf în mână, deci trebuie să mergi la spital, să-ți faci o programare la medic gastroenterolog și să te vadă.

Și apropo de spital și medic gastroenterolog, vreau să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat mie acum vreo trei sau patru ani când făceam… cred că mai mult, cred că acum vreo cinci ani, când făceam post intermitent. Și când se făcea acum vreo cinci ani post intermitent, a apărut o modă cu OMAD, adică One Meal A Day, adică un post mai extrem în care mâncai o singură masă pe zi. Și suna interesant. Suna chiar interesant. Chiar existau tot felul de dovezi că există oameni în tot felul de triburi care mănâncă o singură dată pe zi și e foarte posibil să-ți poți învăța organismul să mănânce o masă pe zi. Dar nu e pentru toată lumea, și mi-am dat seama de acest lucru pe propria mea piele.

Și OMAD-ul așa sună. Sună destul de interesant, pentru că pentru un pofticios care vrea să mănânce de toate, să ai voie să mănânci orice vrei tu, o masă pe zi, și după aia să ții post de 23 de ore… sună destul de atrăgător. Da, pentru că nu prea ai cum să mănânci într-o masă mai multe calorii decât ai nevoie. Așa că o să și slăbești, și o să și mănânci ce vrei. E un deal bun, nu? Nu-i așa? Doar că eu, făcând acest OMAD, la un moment dat a început să mă doară în capul pieptului. Când mă culcam seara începea să mă doară, și dimineața mă durea și mă ținea aici.

Și stau și mă gândesc, și mi-am dat seama că am dureri care seamănă cu pancreatita. Apropo de unchiul care-ți dă diagnostic. Eu eram unchiul, în cazul meu. Eu eram unchiul care mă diagnosticam singur și i-am zis: „Tu-ți OMAD-ul tău cu tot cu OMAD-ul tău, că am făcut pancreatită!”. Și fuga la spital. Mă duc la colega mea, doamna doctor Gabi Șmirea, și îi zic: „Gabi, fira-ar naibii de OMAD! Am făcut pancreatită, mor aici, ia-mă la ecografie!”. Și mă ia Gabi la ecografie, și eu eram acolo… simțeam că o să crăp așa. Simțeam că o să mă interneze și că o să crăp, și nu înțelegeam ce se întâmplă.

Și se uită Gabi, zice: „Măi, pancreasul arată normal, totul arată normal”. Și când se apropie de colecist… a și durut. Ăsta e și un semn la noi în medicină, când faci o ecografie există acest semn: când tragi aer în piept și îl dai afară, și doctorul te apasă cu sonda de ecograf spre ficat… așa se cheamă, semn Murphy. Când te doare, înseamnă că colecistul ăla are o problemă. Și m-a apăsat, și aproape că am sărit de pe pat acolo. Gabi zice: „Băi Mihail, dar ce-i cu colecistul ăsta? Ditai colecistul!”.

Și ce s-a întâmplat, de fapt, este că în timpul acestui OMAD, având această fereastră mare în care nu mâncam deloc 23 de ore, colecistul meu, săracul, adăpostea tot ăla un litru de suc biliar care se secretă (nu se scurge, se secretă de către ficat) și care se concentra acolo, și nu mai avea unde să se concentreze, și era destins foarte mult timp… ceea ce nu mi se potrivea și îmi dădea aceste dureri. Care erau dureri biliare, dar care iradiau spre pancreas și care m-au dus după aia cu imaginația la pancreatită, și m-am speriat atât de tare. Ce am făcut? M-am dus, am mâncat un pic și am mai mâncat, am scăpat de acel OMAD bineînțeles, n-am mai făcut OMAD și mi-au trecut durerile complet. Apropo de cum poți, încercând să-ți faci bine, să-ți faci rău, și cum schimbările astea și extremele te pot duce în tot felul de situații. Slavă Domnului că a fost așa simplu rezolvat.

Și apropo de asta, hai să vedem ce funcționează real în această bilă leneșă. Când ai bilă leneșă și ai diagnosticul pus nu de unchi, ci de medic, ce funcționează real sunt următoarele lucruri:

În primul rând, mese mici și regulate. Deci nu faci OMAD cum făceam eu. Mănânci mese mici, regulate, pentru că posturile astea lungi lasă bila să stagneze și să se concentreze. Ritmul ăsta educă reflexul de golire. Da, e bine să-ți faci chiar un calendar. Dacă chiar ai problema asta, îți faci un calendar și știi că mănânci la 9:00, mănânci la 12:00, mănânci la 3:00. Dar atenție, mănânci porții micuțe. Da, aș vrea ca această recomandare să nu fie o derută din asta prin care tu să începi să mănânci neîncetat pentru că „așa a zis doctorul, am bilă leneșă și trebuie să mănânc încontinuu”. Nu! Mănânci mese mici, cu câte un pic de ulei sau câte un pic de ceva gras la fiecare masă. Dimineața mănânci un ou (are grăsime), la 12:00 mănânci o salată (pui un pic de ulei de măsline) și tot așa, mănânci câte un pic, mănânci niște nuci (au grăsime). Faci în așa fel încât colecistul tău să se golească ritmic, în fiecare zi de trei, patru, cinci ori.
Mai puține prăjeli și grăsimi saturate, bineînțeles.
Mișcare moderată zilnic, te ajută la un tonus muscular mai bun, inclusiv tonus neted. Pentru că colecistul are mușchi netezi – sunt mușchi pe care nu-i poți controla cu mintea, care se contractă la comenzi hormonale sau nervoase pe care noi nu le gândim.
Apoi, scădere în greutate treptată la supraponderali. Dacă ești supraponderal trebuie să scazi în greutate, dar treptat! Atenție, slăbitul brusc prin diete șoc crește riscul de a face calculi.
Apoi, gestionarea stresului. Axa creier-intestin modulează spasmele. Da, deci nu este în capul tău. Dacă tu ești foarte nervos, ești la muncă, ești super agitat, ai mâncat repede ceva, adrenalina aia poate să țină acel sfincter Oddi contractat și atunci colecistul se contractă într-un perete și începe să doară. Și de aceea e bine să gestionezi stresul, cel puțin când mănânci: să te duci la masă liniștit, să nu te ocupi de muncă, să stai să mănânci, să faci ceva ce-ți place.

Bun. Și acum ajungând la tratamente-minune, vreau să bifăm și partea asta de tratamente care funcționează și ce ar putea să-ți prescrie medicul. Dar n-o să zic aici ce va funcționa în cazul tău, pentru că există medicamente diferite, ci ce funcționează și nu funcționează din fitoterapie. Da, deci există ceaiuri pentru bilă leneșă.
Ce are dovezi modeste: anghinarea. Are efect coleretic și pe colesterol demonstrat modest. Nu vindecă dischinezia. E o plantă cu farmacologie reală, dar nu este un tratament.
Atenție însă la următoarele care sunt nedovedite și potențial periculoase:
Rostopasca este uneori hepatotoxică, cu cazuri documentate de afectare hepatică. Da, deci nu este recomandată în bilă leneșă! Nu lua rostopască, îți faci rău la ficat și nu te ajută hepatoprotectoarele din farmacie.
Sunătoarea eu aș interzice-o. Eu aș lăsa sunătoarea doar la bărbați sănătoși, mari, care n-au nicio treabă. Pentru că sunătoarea are niște substanțe care se leagă de foarte multe medicamente pe care noi le avem. Taie efectul contraceptivelor, schimbă efectul anticoagulantelor (fie îl scade, fie îl crește foarte tare), scade efectul antidepresivelor (fie îl potențează), poate să scadă efectul imunoterapiei la persoane care iau tratament de imunosupresie, fie pentru o boală autoimună, fie pentru transplant. Deci, n-avem de ce să luăm sunătoare, da? Ne face mult mai rău decât bine.
Apoi, păpădie, pelin, limba cerbului sunt tratamente tradiționale fără trialuri clinice solide pe dischinezie. Și există și tot felul de produse OTC la farmacie pe care, din nou, e bine ca medicul să ți le recomande.

Ce nu funcționează, din nou, sunt acele cure cu ulei. Am vorbit despre ele. Sunt pe internet curele de ulei în care bei un pahar de ulei și ai impresia că ți-ai curățat bila. Nu, o forțează mult prea tare. Uleiul ăla se transformă în săpun, săpunul ăla se pietrifică și tu ai scaun cu niște pietricele. Ai impresia că-s pietre de la bilă, dar e grăsimea aia saponificată. Nu ai nevoie.

Acum, ca și tratament medical, până la operație, și operația se recomandă în cazuri foarte bine selecționate, nu imediat că te-a durut bila! Din nou, e foarte important ca medicul să te urmărească și să-ți pună diagnosticul corect, și să discuți cu el când și cum să te operezi. E foarte important să înțelegem că există farmacologie, există substanțe farmacologice studiate, dar care au două roluri diferite.
Există substanțe coleretice care cresc producția de bilă la nivelul ficatului, cum face anghinarea de exemplu, sau cum face silimarina puțin. Deci coleretic înseamnă că tu crești producția de bilă, faci mai multă bilă.
Și există substanțe colecistochinetice, care fac colecistul să se contracte și să se golească.
Sunt două ramuri diferite de tratament. Coleretic e ca și cum ai produce mai multă apă în rezervor. Colecistochinetic e ca și cum ai trage apa respectivă. Două lucruri diferite.

În forma hipotonă de care am vorbit, când bila e leneșă, e flască, colecistochineticul care trage apa este cel care este indicat.
În forma hipertonă, când colecistul e spastic, este invers. Tu nu vrei să tragi apa. Da, tu nu vrei să tragi apa mai mult pe un colecist care este deja spastic, și ai nevoie invers, ai nevoie de antispastice. Acolo există drotaverină, există mebeverină și alte substanțe pe care medicul ți le poate da.
Atenție însă pentru acest „iau ceva pentru fiere, mă doare fierea, vreau să iau ceva pentru fiere”. Pentru că dacă ai forma hipertonă, în care colecistul tău e crazy, e foarte contractat și e spastic, și tu începi să iei tot ce auzi de la televizor, substanțe care se cheamă cu „bil”, cu „colecist”, cu whatever, substanțe care de fapt îți produc mai multă bilă și fac colecistul să se contracte mai rău, e posibil să ajungi la o simptomatologie și mai neplăcută.

Apoi, când se ajunge la operație, colecistectomia laparoscopică e rezervată pentru simptome severe, refractare la trei luni de tratament corect. Deci nu direct! Da, trei luni de tratament, simptomele persistă și sunt severe. Durerea este tipic biliară, disfuncția este obiectivată (adică fracția de ejecție este sub 40% – colecistul când se contractă se duce sub 40%) sau ai alte complicații. La pacienți selectați strict, corect, ameliorarea se întâlnește în aproape 90% din cazuri. Iar după colecistectomie, majoritatea oamenilor trăiesc absolut normal.
Există și oameni care au sindrom post-colecistectomie. O parte dintre pacienți rămân cu simptome după operație, și de multe ori vorbim despre alte afecțiuni care n-au fost diagnosticate corect. Poate că pacientul are, nu știu, o gastrită și îl doare în continuare acea gastrită, da? Sau mă rog, stomacul te doare în cazul gastritei, dar el are impresia că este din cauza colecistectomiei.
Există și ceea ce se cheamă diareea biliară. La unii pacienți apare scaunul moale, mai ales după mese grase, pentru că acizii biliari ajung continuu în colon.

În esență, un medic bine pregătit care te ia de la început îți face anamneză, îți face analize, îți face o ecografie, vede care este fracția de ejecție, îți recomandă niște medicație și te urmărește cu acea medicație, iar tu, împreună cu acea medicație, începi să mănânci controlat. Nu mănânci foarte mult, nu mănânci prăjit, dar nu scoți complet grăsimea din dietă. Nu exagerezi, nu faci OMAD, începi să te miști, slăbești ușor în greutate. Poate, poate încerci un ceai din acesta de anghinare, da, poate te ajută, dar nu încerci rostopască, sunătoare, păpădie, pelin, limba cerbului sau alte produse fără ca medicul să ți le recomande. Nu te duci la farmacie și zici: „Doamnă, dați-mi ceva pentru bilă”, ci întâi afli ce ai cu bila și mergi pe mâna medicului. Toate astea ar trebui să-ți amelioreze simptomele și să le țină sub control.

Repet, operația este rezervată oamenilor care au simptome severe, refractare trei luni la tratamentul corect, au durere tipic biliară și disfuncție obiectivată la investigații cu o fracție de ejecție mică sau complicații, atunci medicul poate să-ți indice operația, iar operația ajută, cum ziceam, peste 90% din pacienți.

Sper ca acest material să lămurească problema bilei leneșe. Dacă unchiul tău îți mai zice din nou „bilă leneșă”, trimite-l pe contul nostru de YouTube, trimite-i acest material și explică-i: „Uite, unchiule, au trecut 35 de minute și nici măcar n-am pus diagnostic, de-abia am zgâriat așa suprafața. Cred că trebuie să merg la medic, și asta ar fi decizia corectă”.

De interes pentru tine

Totul despre PIETRELE la FIERE: cauze, tratament si prevenție

Totul despre PIETRELE la FIERE: cauze, tratament si prevenție

În profunzime
Totul despre PIETRELE la FIERE: cauze, tratament si prevenție
Totul despre ecografie. Când și de ce să o faci | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ana-maria Ciocârlie

Totul despre ecografie. Când și de ce să o faci | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ana-maria Ciocârlie

Boabe de cunoaștere
Totul despre ecografie. Când și de ce să o faci | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Ana-maria Ciocârlie
Detoxifierea NU e o cură. Adevărul despre detoxifierea naturală a corpului tău

Detoxifierea NU e o cură. Adevărul despre detoxifierea naturală a corpului tău

Blog
Detoxifierea NU e o cură. Adevărul despre detoxifierea naturală a corpului tău