Dr. Mihail: Salutare, oameni buni, eu sunt Dr. Mihail și din nou nu sunt singur, de această dată sunt alături de medicul Irina Costache. Doamna alături, Irina Costache, este medic specialist pediatru.
Dr. Irina Costache: Primar, pediatru. Primar.
Dr. Mihail: Ar trebui să modifici în blog, pentru că pe blogul tău scrie specialist. Și am văzut la omul ăla că ai scris rezidențiat, tăiat, specialist, tăiat.
Dr. Irina Costache: Nu, am tăiat. Primar. Primar.
Dr. Mihail: Ok. Ok. Ok, atunci, medic, doamna doctor Irina Costache, medic primar pediatru. Și autoarea blogului pediatricblog.info.
Dr. Irina Costache: Sau mamicapediatru.ro.
Dr. Mihail: Ok, aia era prima denumire.
Dr. Irina Costache: Da.
Dr. Mihail: Dar mă bucur că nu sunt singurul blogger de la această masă.
Dr. Irina Costache: Și eu mă bucur că ne cunoaștem în sfârșit.
Dr. Mihail: Ce faci, Irina?
Dr. Irina Costache: Nu știu, bine, sper că bine, încă bine.
Dr. Mihail: Bine, da, sper să facem bine în continuare. Cum a fost perioada asta pentru tine, pentru voi, pentru că am observat că ai doi copii?
Dr. Irina Costache: Da.
Dr. Mihail: Și am observat că ai un soț pe care și altele și l-ar dori, citez.
Dr. Irina Costache: Am zis asta?
Dr. Mihail: Da, ai zis asta.
Dr. Irina Costache: Nu cred. Da, a fost grea, a fost o perioadă complicată, pentru că să scrii pe Mămica Pediatru nu te ajută atunci când alte policlinici sunt închise. Și am continuat să văd copiii aproape tot timpul, indiferent dacă adresabilitatea pediatriei undeva prin vara lui 2020 a scăzut. A fost greu pentru că ai mei copii au fost destul de lăsați de izbeliște, dar da, am un soț mișto pentru mine, că mă înțelege, mă susține și mă lasă în apele mele, ca să zic așa, și se ocupă foarte mult de tot restul, pentru că ai nevoie de un backup atunci când tot timpul ești pe drumuri sau faci alte lucruri. Cineva trebuie să țină și stâlpul familiei, nu?
Dr. Mihail: Ce tare, te invidiez. Copiii cum sunt? Cum au trecut prin perioada asta?
Dr. Irina Costache: Am doi băieți. Am impresia că atunci când am început pandemia aveam un copil de grădiniță și acum am aproape un copil mult mai maturizat, pentru că Vlad e clasa pregătitoare și are peste șase ani și a crescut extraordinar de mult în acest an. Un pic a internalizat cam mult toată povestea, pentru că atunci când ești doctor, [neclar] treaba în momentul în care ai plecat din cabinet, și a asistat, din păcate, și la mai multe discuții pe care le-am avut cu pacienții. Și mai am un preadolescent cu care am început pandemia așa, ca fiind un copilaș de clasa a patra, adolescent care se apropie de clasa a 6-a și care a învățat să trântească ușa între timp. Așa că e o perioadă complicată.
Dr. Mihail: Fac față ușile la voi?
Dr. Irina Costache: Poftim?
Dr. Mihail: Fac față ușile?
Dr. Irina Costache: Fac față deocamdată, știi, că n-a ajuns încă la 14, am înțeles că atunci e mai rău. Dar ne pregătim.
Dr. Mihail: E grea perioada și pentru ei. Cred că am învățat destul de multe lucruri despre COVID. Anastasia, de exemplu, fiica mea, uneori mă contrazice ea pe mine. Porți mască, dar uite, n-a intrat cu mască în casă, se duce în cameră, adică știe regulile, deci le știe foarte bine.
Dr. Irina Costache: Să știi că băiatul meu cel mare știe când se termină trial-ul pentru vaccinarea copiilor între 12 și 16 ani.
Dr. Mihail: Serios, când?
Dr. Irina Costache: Păi undeva la sfârșitul lui mai și probabil la începutul lui iunie, așteptăm să vaccinăm și această etapă.
Dr. Mihail: Cel de la Pfizer care se întâmplă în State?
Dr. Irina Costache: Cel de la Pfizer care se întâmplă în Israel. Israel și în State, și Israel nu va aștepta rezultatele finale, a spus că îi va începe vaccinarea și, mă rog, mă întreabă când zburăm în Israel.
Dr. Mihail: Ok. E dornic. Ok. Zi-mi, te rog, legat de, să zic, sănătatea copiilor, care are multe aspecte, dar inclusiv și pe cel alimentar. Mă interesează în principal carne. E ok să dăm carne copiilor?
Dr. Irina Costache: Este vital să dăm carne copiilor. Undeva în începutul diversificării, buni, știm cu toții că indiferent dacă un copil e alăptat sau primește o formulă, are nevoie de proteină animală pentru sursa de fier. Și atunci, de îndată ce începem diversificarea și trecem rapid peste primele două-trei săptămâni de obișnuință cu fructele și legumele, carnea este absolut necesară. Începem de obicei cu carnea de pui, pentru că e o carne mai ușoară pentru ei și continuăm cu curcan, vită și mult mai târziu cu porc și alte animale sofisticate, drept noi.
Dr. Mihail: E mai ușor de digerat carnea de pui?
Dr. Irina Costache: Da, e mai ușor de digerat și e mai la îndemână, și în general să știi că trebuie să consume și copiii cam ce am consumat și noi, preponderând, și atunci mergem cu ce este obișnuit și la noi să se consume.
Dr. Mihail: Și dacă nu vrea să mănânce carne, de exemplu?
Dr. Irina Costache: De obicei, cauzele pentru care ai un copil care nu vrea să mănânce carne și, de obicei, este exact un cerc vicios. Mă aflu în fața unui sugar de șase luni care nu mănâncă în general, nu doar au refuză, și de obicei are anemie, tratezi anemia pentru că ești în cercul vicios. Dacă ai tratat anemia, după aceea obții și apetitul. Altfel, ai anemie, nu ai apetit, din nou ai anemie. Și cam așa se întâmplă cu ei.
Dr. Mihail: Dar, spre exemplu, un copil care are apetit, mănâncă, nu știu, paste, mănâncă supă, mănâncă chiar și iaurt, dar carne nu vrea.
Dr. Irina Costache: Există modalități prin care poți să le faci niște diverse mâncări, niște fond-flay-uri, cum fac oamenii și le ascund, să zicem așa, carne.
Dr. Mihail: De exemplu, îl ții de nas până se sufocă și deschide gura și îi bagi forțat?
Dr. Irina Costache: Da, cu certitudine, nu asta. Deci că poți să faci niște chifteluțe cu carne de pui pe care o toci la cuțit și o amesteci cu ceva ce îi place, dacă tu te-ai pomenit paste și faci așa niște chifteluțe din astea la cuptor și după aceea le faci pe o hârtie de copt. Nu pui ulei, nu prăjești nimic, dar ia uite să vezi ce gust bun au. Adică găsești niște soluții ca mamă, nu cred că nu există soluții.
Dr. Mihail: Postare pe Instagram care zicea, așa, era o postare cu un bebe drăguț și scria „Bine ai venit pe lume, copilul meu vegan. Hashtag vegan.”
Dr. Irina Costache: Am înțeles. Știi că veganismul este destul de acceptat de ESPGHAN în ultima vreme, dar este o, mă rog, este un capitol aparte cu totul în respectivele ghiduri, pentru că, na, sunt din ce în ce mai mulți, cum ai spus și tu.
Dr. Mihail: Bun, și într-un fel au cumva și motivele lor etice, de exemplu, de a nu mânca carne, le respectăm. Nu le discutăm. Există și, să zic, motive care țin de mediu, pentru că carnea și producția de carne este un factor foarte mare în poluarea mediului și atunci oamenii aceștia țin la aceste două aspecte.
Dr. Irina Costache: Pe de altă parte, după cum am învățat amândoi prin facultatea de medicină, prin R2-3, la o chestie care se chema igiena alimentației sau ceva de genul ăsta.
Dr. Mihail: De legătură cu igiena, era, de fapt, era vorba despre alimentație.
Dr. Irina Costache: Da, am învățat că nu există nicio altă proteină de calitate superioară decât proteina animală, adică singura care se apropie e proteina de soia. Dar niciodată, niciodată, niciodată nu putem să înlocuim proteina animală ca și calitate de proteină de calitate superioară. Avem proteine de calitatea a doua, a treia, dar nu de calitate superioară cum e proteina animală.
Dr. Mihail: Pe de o parte e cel mai ușor de asimilat proteina animală.
Dr. Irina Costache: Exact.
Dr. Mihail: Pe de altă parte ajungem la, din nou, cumva e deranjant când se vorbește despre carne și cumva în direcția asta o să o să pun și eu întrebările, dar e deranjant când se vorbește despre carne la modul da și nu, ori fără carne și carne zilnic sunt două extreme și e bine să picăm undeva între ele, așa cred eu.
Dr. Irina Costache: Adică da, ca adult și ca și copii mai mari, dar ca și copii mici e bine să avem carne zilnic, cel puțin în prima parte a vieții, știi? Tocmai pentru că avem nevoie, e o perioadă de creștere explozivă, dacă stai și te gândești, niciodată în dezvoltarea omului nu vom mai ajunge să ne dublăm, să ne triplăm greutatea într-un an, să ne dublăm greutatea în patru luni, să creștem de la 50 de centimetri la 100 de centimetri în patru ani. Aia totul se oprește. Acolo metabolismul este extrem, extrem de vulcanic și avem nevoie de foarte mare cantitate. Știi că un copil consumă 3000-4000 de kilocalorii pe zi. Niciodată un adult, dacă îl consuma în ritmul ăsta, nu ar mai putea să se mențină sănătos. Altfel vorbim despre copii. Copiii nu sunt niște adulți în miniatură.
Dr. Mihail: Nu? Par niște omuleți mici.
Dr. Irina Costache: Ei, sunt, da. La nevoi sunt diferiți. Cu cât cresc, se apropie de adult. Dar în perioada aceea de primă copilărie trebuie puțin să ne adaptăm lor și să le înțelegem nevoile lor. Da, uite, de exemplu, proteina. Ei au nevoie în fiecare zi și dacă este proteina de calitate superioară, cu atât mai mult. Deci au nevoie de carne în fiecare zi.
Dr. Mihail: Ce înseamnă calitatea asta superioară? Adică ce tip de carne o să aleg eu să dau copilului meu? Sau, hai să zic așa, găina de la țară e bună?
Dr. Irina Costache: N-are de ce să nu fie bună, dar atâta vreme cât, știi, și cu găina de la țară e o poveste lungă aici, că și pe vremea mea tot găinile de la țară erau o idee grozavă, dar de multe ori mă întrebam ce dau bunicii mei găinilor acelora de la țară când se îmbolnăvesc, să zicem, și îmi aduc aminte, și asta e realitatea, gheii luau tot felul de medicamente, de obicei antibiotice, și le pisau, așa, erau niște chestii mici și galbene și le amestecau cu mălaiul pe care îl mâncau găinile, ca să nu moară. O, între ei mureau, unii supraviețuiau și ce… e ca și cu piatra vânătă, știi? Când stropeam copacii. Nu știam, de fapt, concentrația corectă nici de antibiotic, nici de piatra vânătă, dar erau de la țară, erau naturale. Deci erau bune. Nu întotdeauna cel de la țară e și cel mai bun, atâta vreme cât nu e controlat. Cumva îmi plac lucrurile să fie ceva mai controlate, dacă se poate, și dacă există posibilitatea ca să mănânce o carne care nu are deloc antibiotic, ar fi o idee foarte bună pentru copiii noștri.
Dr. Mihail: Are carnea din magazine antibiotic? Și, apropo de asta, este un studiu statistic făcut pe aproape 2000 de români, în care se pare că 9 din, pardon, 7 din 10 români sunt convinși că în carnea de pe raft găsim antibiotic și 9 din 10 cred că în carnea de pui găsim hormon.
Dr. Irina Costache: Am înțeles. Probabil că mai există și carne care conține reziduri de antibiotic, pentru că la urma urmei, știi, antibioticele nu sunt niște substanțe otrăvitoare, de ele e nevoie în anumite situații când organismul respectiv, fie că vorbim de organismul uman sau de o pasăre cum vorbim noi acum, nu are nevoie de a se trata într-o infecție bacteriană. Dar noi trăim în Uniunea Europeană, Uniunea Europeană are niște reglementări și spune că are orice animal care are această suferință și cu intervenția unui veterinar are nevoie și are voie să primească antibiotic, dar el va fi sacrificat după un timp suficient de lung care să permită eliminarea acelui antibiotic din organismul respectivului animal. Ceea ce nu știm noi dacă se întâmplă întotdeauna sau nu. Aici vine nefericirea omului și neîncrederea și trăim într-o lume în care neîncrederea este la valori foarte mari. Există și carne fără antibiotic până la urmă. Există pui care nu au antibiotic și pe care îi putem găsi la raft și există branduri pe care le putem cumpăra, avem Puiul Fericit, avem Cocoșul de pădure, care sunt niște soluții foarte bune exact pentru perioada asta la care ne refeream, de copii foarte mici, nu numai pentru ei, dar trebuie să ne placă și nouă adulților să consumăm carne care nu a avut never ever antibiotics.
Dr. Mihail: Corect. Dar, într-adevăr, nu aș vrea să demonizăm în niciun caz antibioticul. Antibioticul este un salt al medicinei care ne-a dus aici în punctul în care suntem. Dar, din nou, există o diferență mare între a nu consuma deloc antibiotic și a consuma mult antibiotic. De aici e reglementarea asta a Uniunii Europene care spune…
Dr. Irina Costache: Numai când trebuie.
Dr. Mihail: Da. Trebuie să dai antibiotic când trebuie. De ce? Pentru că găinile alea, stând în colectivitate, pot avea o suferință, să zic, bacteriană, o patologie bacteriană, care să necesite administrare de antibiotic. De aceea, cumva, aș vrea ca acești oameni care cred că în carnea de pe raft se găsește antibiotic, trebuie să știm că de cele mai multe ori nu găsim antibiotic acolo. Că s-a dat, antibioticul a dat la anumite găini, se întâmplă, ele însă sunt sacrificate după suficient timp cât antibioticul să se curețe de acolo, să rămână la cantități infinit de mici care nu ne pot face rău. Există însă și acest pui de care ai menționat, care nu ia niciodată pe parcursul vieții sale antibiotic, adică suntem siguri că el nu a crescut cu antibiotic și asta ne ajută nu doar din punct de vedere al concentrației de antibiotic din acea carne, ci și din punct de vedere al selectării de bacterii rezistente la antibioticul. Cu cât dăm mai mult antibiotic, cu atât se vor selecta mai multe bacterii rezistente care nu mor de la antibiotic.
Dr. Irina Costache: Exact.
Dr. Mihail: Noi măturăm tot restul de bacterii care sunt bune, care fac parte din flora bună, iar cele rezistente se multiplică atunci și au floare. Ce se întâmplă de fapt în spitale cu infecțiile nozocomiale este normal.
Dr. Irina Costache: Da, e de așteptat să se întâmple. Se selectează flora rezistentă, din păcate. Asta este evoluția naturală.
Dr. Mihail: Ce zici de hormoni? Mâncăm hormoni când riscăm să dăm hormoni copiilor când le dăm pui?
Dr. Irina Costache: Sper că nu riscăm, asta e de la sine înțeles că nu, pentru că există din ce în ce mai multe controale și există reglementări și se știe foarte clar că sunt, cel puțin, uite, vorbeam mai devreme de puii aceștia, sunt pui crescuți într-un loc special, sunt crescuți cel puțin 56 de zile, da, deci o creștere lentă, îi lăsăm să crească în ritmul lor, nu-i sacrificăm imediat. Sunt pui care mănâncă în proporție de 70% numai porumb și în general încă numai vegetal. Deci nu există alte surse și dacă nu există alte surse, evident nu există și hormoni. Dacă îi lăsăm să crească în ritmul lor, nu dăm hormoni puilor crescuți lent. Și atunci nu, nu mâncăm hormoni din pui. E greu să scoți oamenilor din cablul ăsta, dar trebuie să înțeleagă că sunt oameni care se preocupă de treaba asta, pun suflet, au pus și resurse ca să avem ce mânca mai sănătos, așa cum ne imaginăm că trebuie să mâncăm când mâncăm de la țară. Așa ne imaginăm, că mâncăm sănătos.
Dr. Mihail: Corect. Și până la urmă cred că trebuie să găsim cumva… Este foarte bună și empatia asta cu care luăm mâncarea de la țară, că o face bunica, o face cumva cu căldură, dar trebuie să înțelegem că la un moment dat există și o știință și scopul științei este de a ne îmbunătăți viața și…
Dr. Irina Costache: Până la urmă noi mâncăm pe scară largă. Adică până la urmă câți pui poate să crească bunica? Și atunci dacă ne dorim să avem puica la bunica, trebuie să lăsăm și știința să-i creeze.
Dr. Mihail: O poveste de la bunica. Mergeam la țară și era bunicul care dădea un fel de grăunțe la pui și l-am dat început să se laude că a găsit, i-a dus cineva niște pachete undeva din China, și le dă acolo, și unii nu mai mănâncă nimic altceva, mănâncă pește, și era super fericit cu acei pui. Și mă duc la un moment dat în cotețul ăla în care stau puii și am intrat așa, eram în trecere și am zis stai un pic, adică am simțit că ceva e în neregulă. Poveste reală, s-a întâmplat acum vreo 10 ani.
Dr. Irina Costache: Te duci într-un coteț acum 10 ani?
Dr. Mihail: Da, am trecut prin el. Era practic trecerea din… Nu știu cum se cheamă locul în care stau găinile.
Dr. Irina Costache: Pătul.
Dr. Mihail: Pătul, scuze.
Dr. Irina Costache: Da, așa se chema, nu? Scotul.
Dr. Mihail: Ok.
Dr. Irina Costache: Scotul e ăla mic, știi?
Dr. Mihail: Da.
Dr. Irina Costache: Pentru că treci așa.
Dr. Mihail: Deci, mă rog, era locul în care stau toate găinile și mâncau și trec prin acel loc și îmi dau seama că ceva e în neregulă, dar nu îmi dau seama ce este în neregulă. Și apoi mă întorc și îmi dau seama, pentru că cumva eu, subconștient, mă așteptam ca, amândru care plec pe acolo, toate găinile să sară, să fugă. Și erau efectiv 20-25 de pui, albi, toți.
Dr. Irina Costache: Aaa, cu creste roșii, știu.
Dr. Mihail: Culturiști, culturiști așa mari și așa și toți, toți se uitau așa la mine.
Dr. Irina Costache: Adică aveau o privire tâmpă sau ce?
Dr. Mihail: Și puteai să te duci la ei și să iei așa și să-i muți și ei se uitau. Erau grași și cumva, nu știu, cumva reduși intelectual, dacă se poate spune așa. Și ăla era, din nou, era frumos pe care cumva bunica îl făcea. El face cu iubire și el face cu dorindu-ne binele, dar nu de fiecare dată într-un mediu complet controlat. Dincolo de asta, există veterinarul de la țară, îl chemi când ai o găină care are o problemă și o lăsați injecteze pe niște doze necontrolate cu mult antibiotic acele găini care vor supraviețui și îi va trata de boală. Dar nu vom avea acel control. Avem acea iubire imensă și puiul care a crescut în grădină, asupra calității, control deplin asupra calității produsului. Așa că asta ar trebui să facem, să mergem înspre aceste locuri în care aceste produse sunt făcute cu acest control. Control care trebuie să înțelegem că și el costă niște bani și se manifestă în prețul final al produsului. Dar când e vorba de alimentație și de sănătatea noastră, cred că merită să dăm puțin mai mulți bani decât… Adică să nu ne mai bucurăm la cel mai ieftin pui roz de pe raft și să-l mâncăm zilnic, cel puțin noi ca adulți.
Dr. Irina Costache: Da, noi ca adulții e o idee proastă să mâncăm proteină zilnic. E un abuz de proteină. Și apropo de asta, și la copil se consideră că după vârsta de un an, abuzul de proteină și mai ales una de proastă calitate poate să ducă la obezitate. Deci trebuie să alegem cu grijă ce și cum mănâncă chiar și cei mici, chiar și după un an. În general am văzut că oamenii sunt foarte interesați în primul an de viață și se întâmplă ceva după ce încep grădinița și uită și ce mănâncă și cum mănâncă și începe așa un haos. Și apropo de bani și ce ziceai că se investește, momentul în care te-ai pus și faci un mediu controlat și te-ai pus să crești, să zicem, niște pui pentru ca să respecte toate reglementările și să ai pui care primesc numai mâncare naturală și care cresc 70% cu porumb și așa, sigur că e nevoie de o investiție și că se pot întâmpla și accidente, apropo de ce spuneai se poate întâmpla ca chiar și acel pui, care e clar că în timp va deveni o rasă mai robustă și în momentul în care trăiești și crești și înmulțești o astfel de specie la un moment dat vei avea o rasă din ce în ce mai robustă, că și noi ne dorim să trăim cât mai mult fără antibiotice, pentru că știm că atunci când ele crește rezistența organismului și sigur că totul se răsfrânge.
Ei sunt bine, noi suntem bine. Și atunci avem această zonă în care s-a investit foarte mult și trebuie și noi să înțelegem că totul cere și timp, totul cere și bani și ne bucurăm să vedem că avem niște rezultate la raft, ca să zic așa. Puii ei au nevoie de un spațiu mult mai mare decât, să zicem, sunt acele hale pe care le știm noi de la televizor. Sunt înghesuiți foarte mult, au spațiu, trăiesc la sol, trăiesc mai liber, mănâncă ce trebuie. Dacă se îmbolnăvesc, nu primesc antibiotice, se încearcă să primească, să zicem așa, niște remedii naturale, fie din extracte vegetale, fie din uleiuri esențiale. Și doar dacă, Doamne ferește, să se întâmple un eveniment nefericit, cei care investesc își asumă extragerea respectivului animal din zona respectivă și dacă trebuie și neapărat, trebuie, primește antibiotic, dar el nu va mai fi vândut niciodată sub sigla unui pui fără antibiotice.
Dr. Mihail: Corect. E important de menționat faptul că, totuși, dacă ei suferă, ei primesc antibiotice și se duc pe o altă linie practic de producție, nu cea de fără antibiotice. Acum, întorcându-mă din nou la subiectul ăsta care mă interesează cumva, ai spus că, într-adevăr, proteina animală este, să zic, cea mai ușor de asimilat corpul uman. Pe de altă parte, prea multă proteină animală este asociată în anumite studii cu obezitatea, cu boli cardiovasculare și cu cancerul și în general cu speranță de viață un pic mai scăzută. Unde e limitarea? Cum putem să știm?
Dr. Irina Costache: E greu de atins. E greu de atins, dar în general nu se întâmplă la copii să depășești limita. Să fim serioși, copiii nu mănâncă atât de mult pe cât ne imaginăm noi. În general, lucrurile astea se întâmplă în cazul adulților, pentru că foarte rar copiii se îngrașă doar din cauza proteinelor animale, atunci când vorbim de copiii care mă întrec de o anumită vârstă și se îngrașă pe carbohidrați, în principal pe carbohidrați care nu sunt indecreari, care vin din dulciuri și care vin din paste, care vin din pâine în exces și care sunt depuși acolo din lipsa de mișcare. Acum lipsa asta de mișcare s-a accentuat în ultimul an de pandemie și atunci la copii trebuie lucrat pe mai multe planuri. Niciodată n-am considerat că… Sigur că poți să intri și în proteinele animale și să faci greșeli, dacă în loc să mănânci o carne ușoară, cum este carnea de pui sau carnea de curcan, să zicem, apoi și mănânci în fiecare zi carnea de porc.
Este o carne greu digerabilă și cu o cantitate prea mare de grăsime, care se depune în marea majoritate. Și atunci nu e idee bună și te întorci totuși la a mânca ceva mai ușor. E greu de atins, dar în general, marile probleme nu vin din proteine, din nefericire la copii, ci vin din altceva care se cumpără de la raft și se mănâncă imediat. Și nu sunt a lor. Problema asta nu e a lor, e a părinților lor.
Dr. Mihail: Părinților, într-adevăr. Și mă gândesc, în ce măsură… Pentru că, cumva, argumentul principal al folosirii cărnii sau al nefolosirii cărnii este că proteina animală are practic aminoacizii esențiali, aminoacizii pe care noi nu îi producem. Și atunci noi trebuie să îi importăm de acolo. Și atunci, de regulă, produsele de origine animală, cum este, nu știu, oul, de exemplu, sau lactatele, carnea, sunt produse care au totalitatea acestor aminoacizi esențiali, esențial pentru că noi nu îi facem, trebuie să îi obținem din exterior. Și ne trebuie.
Dr. Irina Costache: Da.
Dr. Mihail: Dar vine un vegan și spune, ok, eu nu am în dovlecel toți aminoacizii esențiali, dar de-aia eu o combin și îmi fac o salată de dovlecel cu ridichie, cu pătrunjel și cu brocoli și iau trei aminoacizi de acolo, trei de acolo, trei de acolo, trei de acolo și ne-am făcut gama de aminoacizi esențiali, ceea ce pare să aibă sens, adică are sens într-o nutriție echilibrată. Dar, de fapt, care este impactul? Cineva care mănâncă aceste, să zic, mix vegetal și renunță complet la carne, poate să o facă sănătos?
Dr. Irina Costache: Nu prea o poate face sănătos doar din alimentație, de aia există ghidul ăsta, adică întotdeauna noi tolerăm această situație fără ca să ne placă în mod deosebit și recomandarea este fermă pentru noi ca pediatri să nu fim agresivi cu mamele care sunt vegane.
Dr. Mihail: Cum se cheamă acest ghid?
Dr. Irina Costache: E unul din ghidurile ESPGHAN de nutriție. Le găsești pe site-ul ESPGHAN. Ideea e că sigur trebuie să le tolerăm, dar noi trebuie să le oferim sprijin. Adică întotdeauna trebuie să măsurăm. Avem un ghid în care trebuie să spunem: „Le măsurăm B12 anual, primește vitamina B12 ca supliment din cutie.” Deci oricât de mult te-ai strădui, totuși din alimentația vegană nu reușești să suplinești toate vitaminele de care ai nevoie, din păcate. Și dacă, să zicem, la proteine ne mai descurcăm, am spus eu că proteinele de calitate superioară nu se adună din quinoa și din hrișcă și din… Depinde cât de vegetariene sunt. Adică dacă sunt total vegetariene, nici măcar ovo-lacto-vegetarian, atunci lucrurile de fapt sunt și mai complicate, pentru că apar de deficite nutriționale destul de mari pe termen lung. Și aici ne mai ajută nutriționiștii pe noi și trimitem copiii la nutriționiști. Acolo e o lipsă în România de nutriționiști pediatri care să ne ajute foarte mult. Majoritatea nutriționiștilor se ocupă de oamenii mari care vor să slăbească și nu de oamenii mici care vor să se îngrașe. Am avea mai mare nevoie acolo. E o zonă de gap.
Dr. Mihail: Asta e problema la copiii, să zic, vegani, că nu reușesc să ia în greutate?
Dr. Irina Costache: Nu, am zis-o la modul general, pentru că nu e numai la ei problema. Sunt o grămadă de situații pe care le întâlnești ca pediatru, începând cu alergii și intoleranțe alimentare, și aceia, da, într-adevăr, nu prea cresc în greutate. Și mai vorbim și de celelalte boli intestinale, celiachia, inflamatorii intestinale, și iarăși nu prea avem nutriționiști și ne străduim noi, dar nu suntem suficient de, ca să zic așa, buni ca un nutriționist de care am avea nevoie. Mai furăm de la nutriționiștii din UK care ne mai dau idei cum și ce să facem și apropo și de veganism. Pentru că este foarte greu. Am fost obișnuiți întotdeauna să mâncăm carne. Știm cu toții că e un lucru bun făcut cu măsură și atunci este foarte greu să înlocuim în totalitate. Practic nici nu se poate, decât suplinind măcar vitamina B12 din cutie. Asta este principal la recomandarea ales veganului. Nu lăsați niciodată un copil vegan fără B12.
Dr. Mihail: E posibil să ne luăm puțin hate de la unii oameni, să știi, dar…
Dr. Irina Costache: Asta e ghidul, asta e situația.
Dr. Mihail: Asta e ghidul, într-adevăr, exact. Și dacă te gândești, carnea a fost mâncată încă din preistorie, adică avem dovezi că suntem…
Dr. Irina Costache: Așa cum le spun eu mamelor, știi, care vor să înceapă diversificarea cu bucăți. O diversificare. Spun, uite, știi, sunt de acord cu voi. Vă înțeleg, că din preistorie bunica n-a avut blender. Sunt sigură. Uite, au găsit alte modalități să facă. Sigur. Da? Deci ori că tăiau, ori că mestecau. Da? Bunicile nu ne dădeau mamelor noastre să mănânce carnea halcă, ca atare, da? Sau leguma sau orice altceva. Mestecau, cum fac alte specii de animale.
Dr. Mihail: Inclusiv le digeră și după aceea mai departe.
Dr. Irina Costache: Și noi din totdeauna am fost așa. Este și, asta e recomandarea generală în acest moment. Există recomandări mult mai laxe decât altădată cu privire la introducerea tuturor alimentelor. Dacă poate acum de ce an când mi-am crescut eu, băiatul se dădea gluten după un an, se dădea pește după un an, se dădea ou, albușul de ou, se dădea întotdeauna după un an. Nu mai vorbesc de fructele astea alergizante, fructele de pădure. Toate lucrurile astea acum se dau mai devreme, numai ca să existe această varietate și bogăție, dar unele lucruri au rămas acolo și nu s-au schimbat, apropo de carne, ea a rămas introdusă de la șase luni și zilnică, și gramele de proteine sunt 30 de grame undeva la vârsta de șase luni și cresc până la 50 de grame pe zi la vârsta de un an, și crede-mă, din toată experiența mea, nu prea mănâncă copiii de fapt 50 de grame de carne pe zi la vârsta aceea.
Dr. Mihail: De acord, am văzut. Nu prea mănâncă. Până la urmă, știi cum, logica mea e indiferent de etică și ce ni se pare corect și nu se pare corect, cred că e foarte în cont de corpul pe care îl avem, care este programat acum foarte mulți ani, acum zeci de mii de ani. Și a fost programat în timp, în evoluția noastră umană, prin ceea ce ne-a fost dat.
Dr. Irina Costache: Da.
Dr. Mihail: Așa că noi în preistorie, ce făceam era că trăiam în pădure, trăiam în niște, să zic, haite. Și ce făceam? Culegeam diverse fructe pe care le găseam, că nu știam să le cultivăm noi. Noi de abia acum vreo 10 mii de ani am reușit să facem ferme și să cultivăm fructe și legume și cele alea. Noi mâncam ceea ce găseam și ceea ce vânam. Și atunci vânam animale și mâncam produse animale, dar o făceam rar. Și corpul nostru așa s-a obișnuit să mănânce carne mai rar, să nu mănânce carne în fiecare zi, cel puțin ca adult. Și probabil că dacă aveai un copil în acel grup de oameni preistoric, probabil că acel copil era hrănit mai des într-adevăr cu carne, i se dădea mai multă carne ca să crească.
Dr. Irina Costache: Da, dar mai e și un aspect. Să știi că nu aveau aceeași vârstă de supraviețuire, nici noi ca omenire acum nu avem aceeași rată de supraviețuire. Știm și noi că europenii o ducem mai bine decât cei din Africa. În continuare, acolo există sărăcie și există lipsa asta de alimentație corectă. Și de aia ne tot străduim să transmitem acest mesaj. Sigur că până și de COVID se moare mai puțin în Africa, pentru că vârsta lor e mică la decesul obișnuit. Ei nu ajung niciodată la vârste atât de înaintate, tocmai pentru că nu se alimentează corect. Și de aia, sigur că a supraviețuit omenirea, dar nu avea aceeași rată de supraviețuire mâncând prost și ce nu trebuie. De asta ne străduim, că acum toți vrem să trăim mai mult și mai sănătos. Și am descoperit de-a lungul vremii, că de-aia ne-am deșteptat, că ne trebuie mai multă proteină când suntem mai mici și mai puțină când suntem mai mari. Și atunci, na, de aia adaptăm și facem lucrurile să se schimbe, învățând din greșelile trecutului până la urmă.
Dr. Mihail: Corect. Și te mai stă un exemplu pe care vreau să-l dau. La începutul discuției, dacă a mai avut o situație în care un corp uman să aibă nevoie de carne și în care are o creștere explosivă, există o situație.
Dr. Irina Costache: Când e gravidă?
Dr. Mihail: Probabil și când este gravidă, dar mai avem noi o situație în chirurgie. Când am operat o persoană și, de exemplu, e un donator de ficat care este tânăr, este sănătos și el donase 70% din ficat și îi rămâne 30% din ficat. El se reface de cele mai multe ori fix mâncând carne.
Dr. Irina Costache: Da.
Dr. Mihail: Și asta este ceea ce zice proful de fiecare dată când trece, face vizita și e pacientul în salon și întreabă ce pot să mănânc. Asta este, să zic, cea mai des întâlnită recomandare. Cărniță. Orice întâlnești prin cărniță. Dar trebuie să mănânci cărniță ca să te refaci. Și asta am însemnat și eu că pacienții, în special postoperatori, când au nevoie de un aport mare proteic ca să se refacă, ca să se facă bine, cei care mănâncă carne, într-adevăr, carne ușoară, carne de pui, carne de pui fiertă și supă de pui.
Dr. Irina Costache: Și că este și în chirurgie, nu? E printre primele pe care le poți mânca după.
Dr. Mihail: În concluzie, ce am înțeles este că e sănătos să mâncăm carne, trebuie să le îngrijim să fie de calitate. Noi, adulții, să nu exagerem cu acest mâncat excesiv de carne, în schimb să înțelegem că acest lucru nu se aplică la copii. Copiii nu sunt adulți mai mici, copiii sunt o specie complet diferită de care se ocupă medicul pediatru. Deci trebuie din când în când, poate mai des, să ajungem la medicul pediatru și să ne luăm aceste sfaturi de la medic.
Dr. Irina Costache: Da, pentru că spuneai și tu, copiii nu sunt adulți în miniatură, nici pediatrii nu sunt interniști în miniatură.
Dr. Mihail: Wow, bună asta! O înțin, o înțeleg.
Dr. Irina Costache: Și când privește alimentația, toți ne dorim pentru copiii noștri next level în tot ceea ce mănâncă, carne next level pe care o putem cumpăra, da? Care există comercializată la nivel industrial și care dorește să atingă și chiar depășește de multe ori standardele pe care acum le găsim la țară, la bunicii noștri.
Dr. Mihail: Mulțumesc, doamna doctor, pentru această discuție. Oameni buni, până data viitoare aveți grijă de voi și faceți alegeri corecte.
