În fiecare toamnă văd același lucru, și la prieteni, și prin comentariile de pe social media: lumea începe vitamina D ca să nu răcească, adesea în doze alese după urehe. Hai să vedem care e treaba cu vitamina D și cu studiile din spate.
Pe scurt
- Omul sănătos, fără deficit de Vitamina D, nu primește dintr-un supliment protecție față de cancer sau de infarct.
- Doza mică, luată zilnic, e sigură, dar dozele mari prezintă riscuri la vârstnici.
- Pentru oase, pragul care contează la analiză e 20 ng/mL.
De ce iarna pielea nu mai face vitamina D
Vitamina D se formează în piele sub razele UVB, iar ele ajung până la noi doar când soarele urcă destul de sus pe cer. România stă între paralelele 44 și 48, așa că din noiembrie până în martie lumina trece printr-un strat mult mai gros de atmosferă, care oprește aproape tot UVB-ul (plus că suntem îmbrăcați până la bărbie). La Institutul Parhon, 8.024 de oameni testați între 2012 și 2016 au avut mediana de 24,1 ng/mL în septembrie și 13,5 în martie. Erau oameni trimiși la endocrinolog, deci nu chiar populația obișnuită, doar că scăderea de primăvară a apărut la toate vârstele.
Ce ne arată studiile mari
Vitamina D luată zilnic nu pare să prevină cancerul sau bolile de inimă la persoanele care nu au un deficit cunoscut. În studiul VITAL, aproape 26.000 de americani au primit timp de 5 ani fie 2.000 UI de vitamina D pe zi, fie placebo. Rezultatele au fost foarte asemănătoare: 793 de cazuri de cancer față de 824 și 396 de evenimente cardiovasculare față de 409. Nici fracturile nu au fost mai puține: 769 față de 782. Un detaliu important este că participanții nu fuseseră selectați pentru deficit de vitamina D sau osteoporoză. Așadar, rezultatele nu înseamnă că suplimentarea este inutilă pentru cei care chiar au nevoie de ea.
Nici dozele mari, luate mai rar, nu au adus beneficii clare. În studiul australian D-Health, peste 21.000 de persoane de peste 60 de ani au primit lunar 60.000 UI de vitamina D sau placebo, timp de 5 ani. Mortalitatea a fost aproape identică: 5,3% față de 5,1%. Cu alte cuvinte, suplimentarea nu a redus riscul de deces. Iar dozele foarte mari pot face chiar mai mult rău decât bine.
Într-un alt studiu australian, 2.256 de femei de peste 70 de ani au primit o singură doză de 500.000 UI de vitamina D pe an. Comparativ cu cele care au primit placebo, au avut cu 15% mai multe căzături și cu 26% mai multe fracturi. Asta nu înseamnă că vitamina D este periculoasă în dozele obișnuite, ci că mai mult nu înseamnă automat mai bine, mai ales când vorbim despre doze foarte mari luate fără o indicație medicală.
Cine chiar are nevoie de supliment
Mă gândesc întâi la vârstnici, pentru că pielea lor face mai puțină vitamina D și ies rar din casă (la Parhon, cei peste 65 de ani aveau în martie o mediană de 12,7). Apoi la cei cu pielea închisă la culoare, la cei care stau aproape tot timpul înăuntru, cum sunt oamenii imobilizați la pat, și la oamenii cu obezitate, la care vitamina D se dizolvă în grăsime și rămâne mai puțină în sânge. Pe listă intră și bolile care strică absorbția (boala celiacă, boala Crohn, operațiile de slăbit), bolile cronice de rinichi și de ficat, plus unele medicamente, de exemplu cortizonul luat luni de zile sau unele antiepileptice.
Ce analiză faci și ce valori contează
Analiza se numește 25-OH vitamina D și arată câtă vitamina D ai în organism. Potrivit experților americani care au stabilit necesarul zilnic, o valoare de cel puțin 20 ng/mL (50 nmol/L) este suficientă pentru sănătatea oaselor la aproape toți oamenii. Valorile mai mari nu au demonstrat beneficii suplimentare constante. Totuși, multe laboratoare folosesc pragul de 30 ng/mL, așa că unele persoane sănătoase ajung să creadă că au un deficit, deși nu este neapărat cazul.
Trebuie să ne testăm cu toții vitamina D? Nu. Dacă ești sănătos și nu ai factori de risc, analiza nu este recomandată de rutină. În schimb, dacă există suspiciunea unui deficit sau anumite probleme medicale, medicul poate recomanda testarea și, dacă este nevoie, suplimentarea.
Cât iei și când devine prea mult
Recomandările americane sunt de 600 UI pe zi până la 70 de ani și 800 UI după această vârstă, inclusiv pentru persoanele care stau foarte puțin la soare. Pentru cei cu risc de deficit, în anumite situații poate fi utilă o suplimentare de 800–1.000 UI pe zi, mai ales din noiembrie până în martie. În studiul VITAL, nici doza de 2.000 UI pe zi, administrată timp de 5 ani, nu a crescut riscul de calciu prea mare în sânge față de placebo. Asta nu înseamnă însă că toată lumea are nevoie de această doză.
Ce se întâmplă dacă iei prea mult? De obicei, problemele apar când iei doze foarte mari, luni la rând, fără supraveghere medicală. Excesul de vitamina D poate crește periculos calciul din sânge, provocând sete puternică, urinări frecvente, greață, constipație și, în cazuri grave, confuzie. Pentru că vitamina D se depozitează în organism, efectele pot persista chiar și după întreruperea suplimentelor. Dacă iei doze mari și apar astfel de simptome, oprește suplimentul și mergi la medic în aceeași zi.
Surse
- Manson JE et al. Vitamin D Supplements and Prevention of Cancer and Cardiovascular Disease (VITAL). New England Journal of Medicine, 2019. Studiu randomizat, placebo, 5,3 ani. N=25.871. DOI: 10.1056/NEJMoa1809944
- LeBoff MS et al. Supplemental Vitamin D and Incident Fractures in Midlife and Older Adults. New England Journal of Medicine, 2022. Studiu auxiliar VITAL. N=25.871. DOI: 10.1056/NEJMoa2202106
- Neale RE et al. The D-Health Trial: a randomised controlled trial of the effect of vitamin D on mortality. Lancet Diabetes & Endocrinology, 2022. Studiu randomizat, placebo, 60.000 de unități pe lună. N=21.315. DOI: 10.1016/S2213-8587(21)00345-4
- Sanders KM et al. Annual High-Dose Oral Vitamin D and Falls and Fractures in Older Women. JAMA, 2010. Studiu randomizat, placebo. N=2.256. DOI: 10.1001/jama.2010.594
- Niculescu DA et al. Seasonal variation of serum vitamin D levels in Romania. Archives of Osteoporosis, 2017. Studiu retrospectiv, Institutul Parhon. N=8.024. DOI: 10.1007/s11657-017-0407-3
- Ross AC et al. The 2011 Report on Dietary Reference Intakes for Calcium and Vitamin D from the Institute of Medicine. Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 2011. Raport de experți. DOI: 10.1210/jc.2010-2704
Întreabă-l pe dr. Mihail
Pune o întrebare legată de conținutul articolului și află ce recomandări are Dr. Mihail pentru problema ta.