Ce trebuie să ştii dacă vrei sa devii doctor

Posted by
Timp de citire: 5 min

Sunt întrebat de multe ori despre acest lucru, dacă recomand această cale, care sunt avantajele şi dezavantajele şi „dacă merită”. Facultatea de medicină nu este printre cele mai simple. Pregătirea pentru admiterea începe cu cel puţin 2 – 3 ani înainte, iar facultatea dureză 6  ani;  după, vei fi medic rezident pentru încă 3-7 ani. Dacă aceste lucruri nu te descurajează încă, înseamnă că medicina chiar este o pasiune pentru tine  şi te invit să citeşti în continuare răspunsurile la cele mai comune întrebări pe care le primesc mereu.

Mai există timp liber?

Primul lucru pe care îl află orice medic este că va fi nevoit să renunţe la viaţa sa – Informaţie oarecum adevărată! Da, eşti complet dedicat profesiei, uneori lucrezi în weekend-uri, noaptea şi când există urgenţe; dar, dacă eşti un bun manager al timpului, se poate să găseşti energie şi timp să dedici şi celorlalte aspecte ale vieţii tale. Cumva, am reuşit să combin armonios jobul, documentarea, cu viaţa alături de familie şi uneori chiar pasiuni şi vacanţe. Este vorba de prioritizarea timpului, de exemplu în activităţile mele de relaxare de regulă sunt implicate şi familia, aşadar petrec timp cu fetele mele în timp ce mă bucur de un hobby.

Cum alegi specialitatea?

Altă întrebare pe care o primesc des este cum să îţi alegi specialitatea. Unele persoane nu ştiu exact ce fel de doctor vor să fie decât la finalul şcolii. Mulţi încep acest drum pentru că doresc să ajute oameni şi să salveze vieţi, dar nu ştiu de la început cum vor face acest lucru. Se poate să descopere în timpul facultăţii noi ramuri medicale la care nu s-au mai gandit pana atunci, sau sa isi dea seama ca specialitatea la care au visat atat este complet diferita in practica clinica fata de manuale (ex: neurologia). Odată aleasă specialitatea, aceasta o să fie, în principiu, pe viaţă. Spre deosebire de alte domenii, nu poţi să te muţi de la medic pediatru la chirung, doar dacă vrei să dedici iar foarte mulţi ani educaţiei şi studiului. Aşadar, această decizie trebuie luată cu atenţie şi în funcţie de ce simţi tu. Pentru mine personal mentorul a fost mereu mai presus de specialitatea in sine (voi trata asta intr-un alt capitol).

Vei studia toată viaţa

Nu ai cum să cunoşti tot iar medicina, din fericire, este în continuă evoluţie. Apar noi elemente mereu, cu care medicul trebuie să se pună la curent. Este o meserie în care nu vei termina niciodată studiul dar acest lucru este, in opinia mea, un lucru excelent. Vei avea un ‘creer’ mereu vigilent si antrenat.

Interacţiunea cu oamenii

Meseria de medic presupune să colaborezi foarte bine cu oamenii. O să lucrezi cu alţi medici, infirmiere, asistente, uneori o să aveţi opinii diferite în privinţa unor decizii ce trebuie luate şi este nevoie să fii capabil să îţi păstrezi profesionalismul şi să ai abilitatea de a găsi rezolvări.

De asemena, vei interacţiona cu tot felul de oameni. Nu îţi alegi pacienţii şi trebuie să poţi lucra cu oricine fără probleme. Poate pentru tine pacientul este unul dintre cei mulţi, dar pentru el eşti o persoană relevantă în existenţa sa şi are nevoie să te simtă aproape şi să aibă încredere în tine.

Nu ai cum să ştii totul

Se poate întâmpla într-un anumit moment din cariera ta să nu poţi găsi o rezolvare la o problemă. Acceptă accept lucru şi inspiră-te sau sfătuieşte-te cu medici care au o experienţă mai mare în domeniul in care eşti în impas, doctori pe care îi admiri şi în a căror opinie ai încredere.

Viaţa doctorului conţine multă „hârţogăraie”

Doctorii documentează absolut orice fac, dacă nu scrii pe hârtie este ca şi cum nu s-a petrecut. De asemenea, vei completa proceduri şi vei scrie reţete. Vei documenta orice mişcare faci, şi pentru siguranţa pacientului, dar şi pentru a putea răspunde de faptele tale.

O să fie greu când îţi moare un pacient

Este partea cea mai tristă din viaţa unui medic. Ne alegem această meserie pentru că vrem să ajutăm oamenii şi resimţim fiecare pierdere ca pe un eşec. Este frustrant când ceva se schimbă brusc şi toate încercările sunt în zadar. Trebuie să fii pregătit pentru aceste situaţii şi să ai conştiinţa împăcată că ai făcut tot ce a ţinut de tine, uneori facem chiar mai mult. Nu este adevărat că te înveţi în timp, fiecare persoană care pleacă este o pierdere.

Nu te îmbogăţeşti din asta

Cel puţin nu la început. Este nevoie de multă răbdare să treci prin toate etapele, facultate, rezidenţiat şi să ajungi să vezi şi rezultatele anilor de muncă. La început ai doar satisfacţii profesionale şi sufleteşti. După multă muncă şi efort, se vor vedea şi rezultatele materiale dar asta înseamnă doar că vei trăi confortabil. Dacă visul tău este să fii foarte bogat atunci există meserii mai simple care te pot ajuta mai mult în acest demers.

Şi… cel mai important: Facultatea de la Bucureşti sau cea de la Cluj? :))

Cluj! Am vizitat anul trecut facultatea şi am văzut centrul lor de cercetare care are foarte multe laboratoare dedicate activităţilor practice pentru studenţi. Dacă aş avea de ales acum şi nu aş fi legat de un anumit oraş, aş alege cu siguranţă Cluj.

Leave a Reply