Salutare oameni buni, eu sunt actorul Mihail și astăzi vorbim despre investigațiile pe care trebuie să le faceți copilului vostru nou-născut, de la zero la șase luni. O să vorbim despre ce se întâmplă din momentul în care se naște, ce vaccinuri se fac în spital, ce controale se fac în spital până la externare, când urmează primul consult medical al copilului, după aceea ce se face la consulturile periodice la 2, 4, 6 luni. O să venim despre investigațiile și ecografiile care trebuiesc făcute și o să vorbim și despre vaccinurile așa-zise obligatorii sau schema națională gratuită de vaccinare și o să explicăm fiecare vaccin ce este și pentru ce este și ce se întâmplă dacă nu faci acel vaccin.
Acum, acest material este sprijinit de MediHelp. MediHelp este un furnizor de asigurări private de sănătate, iar eu și familia mea, și inclusiv nou-născuta Anavani, suntem toți asigurați la MediHelp. Toate aceste investigații au fost decontate la privat de către asigurare. Mai multe despre MediHelp puțin mai târziu. Acum, hai să ne întoarcem la material.
Ce e important de menționat este că, dacă vă uitați la acest material pe YouTube, dacă mergeți în descrierea materialului, o să vedeți ceea ce se cheamă timestamps, adică dacă vă interesează un anumit capitol, de exemplu, vă interesează vaccinarea copilului, puteți să dați click direct pe timpul care codifică unde începe capitolul despre vaccinare și mergeți direct la capitolul care vă interesează.
Pentru cine este acest material? Pentru viitorii părinți, pentru proaspeții părinți, dar pentru orice părinți, cred eu, care vor să verifice dacă au făcut la timp ce trebuia făcut și dacă mai pot recupera. De exemplu, când vorbim de vaccinuri, puteți să verificați dacă v-ați făcut vaccinarea completă a copilului și, dacă nu, să înțelegeți pentru ce sunt vaccinurile despre care o să vorbim și când și cum le puteți, să zic, recupera, bineînțeles, începând discuția cu medicul dumneavoastră de familie.
Încă un disclaimer: eu nu sunt nici pediatru și nici neonatolog. Acest material este pur schematic și informativ pentru fiecare părinte. Asta nu înseamnă că acest material ar trebui să vă folosească ca instrument de a contrazice medicul vostru sau de a învăța medicul vostru. Sigur știe mai bine decât dumneavoastră. Dar acest material poate fi folosit ca un punct de pornire în informarea voastră, astfel încât voi să puteți să purtați discuții bine informate și în cunoștință de cauză cu medicii dumneavoastră.
Acum, hai să începem cu începutul și anume primul consult și ce se face, ce se întâmplă imediat după nașterea copilului.
Copiii la naștere: scorul Apgar
Bun, după cum probabil că știți, imediat după nașterea copilului, copilului i se dă o notă. De fapt, nu este o notă, ci este un scor. Scorul se cheamă Apgar și nu este un acronim, ci este numele medicului care a descoperit acest scor sau care l-a definit până la urmă. Și acest scor analizează cinci parametri imediat la nașterea copilului. Vorbim despre colorația tegumentelor, despre ritmul cardiac, reflexele copilului, tonusul muscular și respirația. Colorația se referă la cum sunt colorate concret tegumentele, dacă sunt cianotice sau dacă sunt normal colorate. Ritmul cardiac se referă la cât de repede, bineînțeles, sau cât de încet bate inima copilului. Reflexele se referă la anumite reflexe neuromotorii cu care copilul tău se naște. De exemplu, dacă îl zgârii așa cu ceva în talpa piciorului, el o să strângă talpa sau o s-o desfacă. Prin asta, medicul controlează care reflexele lui neurologice sunt la locul lui și sunt bine dezvoltate. Practic, e un mod foarte simplu de a verifica dacă sistemul nervos central al copilului este bine dezvoltat. Cum funcționează ele? În momentul în care tu aplici un stimul, de exemplu pe talpa piciorului, ai niște nervi senzitivi care simt acea senzație, da, și o transmit către sistemul tău nervos central. În cazul de față, vorbim despre măduva spinării. Acolo apare acest reflex motor, da, deci practic răspuns la acest stimul, care trimite înapoi informația pe niște nervi motori și care provoacă acel reflex și anume contracția sau desfacerea labei piciorului. Și practic, e ca un cerc care se închide și prin asta medicul verifică dacă copilul s-a născut cu, să zic, sistemul nervos dezvoltat așa cum trebuie să fie dezvoltat. Tonusul muscular se referă la cât de tonic este copilul tău, dacă este prea încordat sau dacă este prea pleoștit, să-i zicem așa. Iar respirația, din nou, medicul verifică dacă el respiră prea des sau prea lent. Fiecare din cei cinci parametri primește practic un scor de la zero până la 2. Poate să fie 0, poate să fie 1, poate să fie 2 și însumate 5. Da, deci dacă primește 2 puncte la fiecare din acești parametri, nota lui finală o să fie 10. Acum, dacă la unul din parametri primește nota 1 și are o notă de 9 finală, adică un scor final de 9 sau de 8 sau de 7, nu este motiv să ne facem griji. Este pur și simplu un semnal de alarmă pentru neonatolog, care știe ce trebuie făcut, care știe că trebuie să facă investigații în plus și știe ce să facă ca să recupereze acel copil. De cele mai multe ori, majoritatea copiilor care primesc o notă sub 10 recuperează în timp și n-au absolut nicio problemă și sunt copii sănătoși. Deci, primul lucru care începe în momentul în care copilul se naște este să primim acest scor Apgar, care este un scor maxim de 10. Dacă el e mai mic de 10, nu trebuie să ne facem griji.
Al doilea lucru cu care continuăm, încă din spital, de când copilul se naște, este să facem primele două vaccinuri.
Vaccinurile din maternitate
Cele două vaccinuri sunt cel al hepatitei B și vaccinul BCG, adică vaccin împotriva tuberculozei. Este foarte important să facem aceste vaccinuri. Virusul hepatitic B poate infecta copilul încă de la naștere, poate să se transmită de la mamă și după aia se poate transmite prin diverse căi, prin diverse tratamente, prin diverse injecții, nu știu, prin tratament stomatologic cu instrumente care n-au fost curățate, prin bărbierit, prin contact sexual și așa mai departe. Este un virus foarte răspândit încă. Eu, spre exemplu, ca fost membru al echipei de transplant hepatic de la Fundeni, am constatat că peste 25% dintre pacienții transplantați, din peste cei 1000 de pacienți transplantați, au fost transplantați pentru că au avut șansa să ajungă să fie transplantați și au fost transplantați pentru ciroză cauzată de virus hepatitic B. Este un virus extrem de păcătos, care poate să rămână dormant în copil și în viitorul adult, dar se poate activa. Atunci când se activează, el poate să ducă la distrugerea ficatului, iar tratament curativ pentru virusul hepatic B nu există. Adică, dacă nu te-ai vaccinat și ai luat virusul, nu prea mai ai ce să faci. Dacă el se activează, el lucrează acolo. Există niște antivirale care îl pot ține în frâu, dar care nu funcționează de fiecare dată și poți să ajungi în timp să faci ciroză, iar ciroza este o boală terminală hepatică din cauza căreia mori sau ajungi să te transplantezi. Mai mult decât atât, acest virus, chiar dacă este activat, dar nu duce la ciroză, poate să ducă la tumori hepatice, la hepatocarcinom, care se întâlnește chiar și la persoane tinere, la adulți tineri, unde boala este fulminantă. O descoperi de abia când ai un junghi undeva în dreapta și te duci la doctor și se face ecografie și tu deja ai noduli prinși, poți să ai metastaze și boala este, la tineri în special, de cele mai multe ori e fără tratament și fără speranță. Toate lucrurile astea pot fi complet șterse încă din prima zi de viață a copilului printr-un simplu vaccin împotriva hepatitei B. Este extrem de important să-l faceți. Bineînțeles, vaccinul împotriva tuberculozei este un vaccin care previne tuberculoza, o boală în mare parte eradicată în țări civilizate, care încă este prezentă la noi și, iată, te poți feri de ea prin acest vaccin.
Al treilea lucru care se face în spital înainte de externare sunt testele de screening.
Controalele la naștere: screening auditiv, oftalmologic, metabolic
Există screening metabolic, care se face printr-o analiză de sânge. Există test de screening care este decontat la stat și există teste de screening suplimentare pe care trebuie să le plătești. Aceste teste pot detecta de la început anumite boli, cum ar fi deficitul de biotinidază, hiperplazia congenitală a glandelor suprarenale, hipotiroidismul congenital, fibroza chistică, siclemia și așa mai departe, o listă lungă pe care nu trebuie neapărat s-o înțelegem. Și pot să spun că bolile acestea sunt rare. Dacă vreți să știți cu precizie dacă copilul are sau nu, puteți să optați pentru aceste teste. Dacă nu vreți, puteți să optați pur și simplu pentru testul de screening care este inclus de la stat. Eu am optat pentru lista extinsă, pentru că așa m-am simțit eu, să zic, mai calm și mai sigur, pentru că, de exemplu, și un hipotiroidism congenital îl poți depista în aceste teste, dar dacă nu le faci, îl depistezi de abia în timp, când copilul începe să aibă simptome, când este moleșit, când nu se ridică din pat și te duci la medic și iei niște analize și vezi că are hormonii tiroidieni complet absenți sau un titlu foarte mic și ajungi să ai acest diagnostic pe care puteai să-l ai încă de la început, încă de când să pleci din spital. Deci, astea sunt testele de screening metabolic, care se fac din sânge, este analiză de sânge, iar rezultatul îți vine undeva în două săptămâni. Și se mai fac și alte screening-uri, cum ar fi screening-ul auditiv, care măsoară dacă copilul tău practic reacționează la sunete. El fiind mult prea mic, el nu poate să aibă reacții motorii, neurologic nu este dezvoltat și nu poate să privească, de exemplu, înspre sunet. Și atunci, testul ăsta se face prin plasarea unor electrozi. Este complet non-invaziv, pur și simplu se pun niște electrozi pe cap și, la semnale sonore, acești electrozi detectează dacă creierul copilului reacționează. Deci, chiar dacă nu are nicio reacție motorie la sunet, în momentul în care tu îi dai un sunet, acești electrozi văd că al tău creier funcționează și prin asta se verifică faptul că urechea funcționează și transmite semnalul sonor de afară, îl transmite printr-o ureche funcțională în creier, deci îl aude. Se mai face un screening oftalmologic, care verifică dacă copilul tău vede bine.
Icterul neonatal. Tratament
Și se mai face un screening al culorii pielii și anume se verifică dacă copilul tău are icter neonatal și cât de avansat este acest icter. Bun, hai să vorbim despre acest screening al pielii copilului și anume despre icterul neonatal. Icterul neonatal este ceva fiziologic, normal, se întâlnește la unul din doi copii născuți la termen și la peste 80% dintre copiii născuți prematur. Și acest icter presupune acumulare de bilirubină în sânge. De ce se acumulează ea? Sunt două motive. În primul rând, ce este ea? Este un produs de metabolism, e o parte a hemului, a hemoglobinei, da? Deci, hemoglobina care curge în sângele copilului, în interiorul ei are această… această hemoglobină se distruge, această bilirubină iese în sânge și ea trebuie să fie filtrată de ficat. Și aici, cum ziceam, sunt două motive pentru care apare acest icter neonatal și acest, practic, acest surplus de bilirubină în sângele copilului. Primul motiv este acela că începe să distrugă hemoglobina fetală. Este hemoglobina care curge în sângele fătului înainte de naștere și este înlocuită de hemoglobina normală, care începe să ia naștere acum. Ei, această distrugere a hemoglobinei fetale duce la un surplus de bilirubină în sânge. Al doilea motiv este faptul că ficatul încă nu e pe deplin format, el trebuie să se maturizeze în următoarele două-trei săptămâni și nu este capabil să proceseze atât de multă bilirubină. Iar asta duce la acumulare de bilirubină în sânge, iar bilirubina asta, fiind galbenă, îngălbenește pielea copilului. Ea e destul de vizibil că se îngălbenește, pentru că copilul are acea culoare rozalie, își schimbă culoarea la naștere în următoarele zile și e posibil să nu-ți dai seama că el este icteric. Și de aceea se face acest screening al pielii, printr-un aparat care este exact ca un termometru din acela de la distanță, care practic măsoară culoarea pielii și măsoară, de fapt, nivelul de bilirubină care se acumulează sub piele, într-un fel în care ochiul uman nu o poate măsura, și îți dă o valoare. Deci, copilul nu trebuie înțepat și nu trebuie luate analize decât în cazuri speciale, când aparatul acela dă o valoare foarte mare. Deci, el nu trebuie înțepat, nu se iau analize, este un aparat care pur și simplu se apropie de piele și, de regulă, asistenta sau medicul neonatolog, când vine în vizită, vine cu acest aparat, îl pune pe pielea copilului, apasă pe buton și aparatul îți dă o valoare. Acest icter este normal și e important de menționat faptul că valorile cele mai mari pe care le atinge acest icter neonatal, valoarea cea mai mare de bilirubină care se acumulează în sânge, apare în ziua a treia. De aceea este foarte important, dacă tu stai trei zile cu copilul în spital până să fie externat, atunci următorul control trebuie făcut în următoarele două săptămâni. Dacă însă ești externat rapid din spital, în prima, în a doua zi, e foarte important să te întorci în a treia sau a patra zi la spital pentru a verifica, pentru a face acest screening al pielii, pentru detectarea icterului neonatal și pentru a vedea care este valoarea acelui icter. Dacă valoarea este fiziologic normală, copilul este lăsat în pace. Dacă copilul are o valoare un pic mai mare, se dau niște indicații. Indicațiile pot fi: copilul trebuie să fie, să zic, hrănit mai des, fie la sân, fie cu biberonul, fie alternat sân cu biberon, pentru a spăla și pentru a da drumul la ficat și pentru a curăța din sânge și pentru asta ajută practic la rezolvarea problemei. În schimb, dacă bilirubina este mai mare de atât, mai mare decât acel normal acceptat, există alte două metode. Prima metodă este, se numește fototerapie. Practic, copilul este complet dezbrăcat, este pus într-un loc special între 4 și 24 de ore și se pornesc niște lămpi speciale care practic îi acoperă toată pielea și lumina din acea fototerapie reușește să distrugă bilirubina circulantă. Deci, e un mod de a distruge acea bilirubină, de a-l ajuta pe copil să distrugă acea bilirubină cât ficatul lui nu face față. Atenție însă mare la valorile sau curbele pe care trebuie să le urmăriți în privința acestei bilirubine. Acestea indică nivelul normal fiziologic la copiii care nu sunt alăptați la sân, sau la cei care sunt alăptați. Alte curbe indică un nivel puțin peste normal și necesită urmărirea copilului, repetarea analizei de bilirubină, începerea fototerapiei, sau chiar fototerapie intensivă, iar în caz de eșec, se poate ajunge la transfuzie de sânge. De ce e important să fim atenți la acest grafic și, în cazul în care medicul decide, medicul neonatolog decide să facă fototerapia copilului, e bine totuși să-l întrebați, să-i cereți aceste curbe. Fiecare secție de neonatologie are un astfel de grafic, iar medicul ar trebui să vă arate pe această curbă unde se încadrează copilul vostru și care este raționamentul din spatele deciziei de a face fototerapie. De ce spun asta? Pentru că am observat că în foarte multe clinici se începe fototerapia când, teoretic, nu este cazul să începi fototerapia. Din nou, e foarte important să vă sfătuiți cu medicul, iar medicul să vă spună de ce ajunge la această concluzie, pentru că e posibil ca decizia lui să fie mai mult decât doar bazată pe un astfel de grafic. Poate că are alte semne de la copil, poate că are alte analize, poate că alte semne indică că ar trebui să înceapă fototerapia. Totuși, atunci când nu este cazul, eu nu aș face fototerapie. De foarte multe ori, medicul e posibil să vă zică: „Ok, fototerapia este complet non-invazivă și n-are niciun efect advers”, dar are efecte adverse. Printre efectele adverse pe termen scurt enumerăm așa: această fototerapie interferă interacțiunea mamă-copil. Copilul, după cum știți, trebuie să stea la sân, trebuie să stea piele la piele cât de mult se poate cu mama. În momentul în care se decide fototerapia, copilul e luat și este ținut acolo șase, 12 sau 24 de ore, din când în când luat, adus la mamă pentru alăptare și dus înapoi. Acest lucru nu-i face bine copilului vostru dacă este făcut practic în zadar, fără indicație concretă. Apare un dezechilibru al mediului termic, pentru că acolo este mai cald. Poate să apară pierderea practic de lichide prin acea, să zic, fototerapie extensivă. Pot apărea tulburări electrolitice, poate apăra sindromul bebelușului bronzat și tulburări de ritm circadian, dar pentru că copilul nu mai stă în întuneric, că nu vede lumina ziua, nu vede întunericul seara, ci este expus la acea lumină puternică. Pe termen lung, pot apărea alergii și alte probleme. Aceste efecte adverse sunt rare și, dacă copilul tău într-adevăr are un icter neonatal care necesită această fototerapie, atunci merită să-l ajuți cu această fototerapie. Dar, repet, decizia trebuie să fie luată concret, just, pe graficul respectiv și cu raționamentul medicului. Și ar fi foarte bine, dacă se indică această fototerapie copilului tău, să ceri o scurtă explicație neonatologului, să ceri graficul acesta și să vezi totuși unde se încadrează copilul tău și poate că merită să mai aștepți puțin, poate că merită să mai faci acest screening al pielii și mâine și să iei decizia ulterior și nu să-l arunci din primele zile în acea baie de lumină în care să stea ore în șir, expunându-l la aceste riscuri rare, dar care în mod cert există. Bun, cum ziceam, dacă te externezi la 72 de ore, înainte de externare se face acest screening al pielii pentru a vedea la ce valoare a ajuns icterul copilului. Dacă externarea se face mai devreme de cele 72 de ore, atunci este foarte bine să te întorci la 72 de ore tocmai pentru acest screening al pielii.
Bun, până acum am definit scorul Apgar, am vorbit despre vaccinurile care se fac la nașterea copilului și am vorbit despre screening-ul acesta, screening metabolic, screening auditiv, oftalmologic și al pielii. Când totul este în regulă, copilul tău poate să fie externat.
Externarea din maternitate
Înainte de externare, bineînțeles, medicul o să asculte cu stetoscopul zgomotele cardiace ale copilului, da? Deci, o să pună un stetoscop pe inimă și o să asculte cum bate inima, cum circulă sângele prin inimă, fluxurile de sânge în inimă și, dacă ceva o să i se pară în neregulă, o să-ți recomande o ecografie de cord. Dacă totul este în regulă, nu ți se recomandă la început ecografia de cord și tu poți să pleci liniștit acasă cu noul copil, într-o călătorie de care habar n-ai, dacă n-ai mai avut copii până acum, care este stresantă, ți-e frică că n-o să știi ce o să faci cu acel copil. Dar, din propria experiență și din experiența altor oameni, cumva avem niște instincte noi care, efectiv, ajungem acasă și știm cum se ține copilul, știm cum se spală copilul, știm cum să avem grijă de el. Cel mai liniștitor este să fii singur acasă, tu și cu partenerul tău. Dacă ai, dacă n-ai partener, probabil că e bine să ai un ajutor în casă, dar dacă nu ești singur și ai un partener, e cel mai bine să fii singur, să nu vii cu mămicile și cu bunicile acasă, care să te învețe după vechea modă cum se face, cum se face un copil, cum se schimbă scutecul. Lucrurile astea sunt foarte simple, se învață super simplu și e bine să rămâi tu cu partenerul tău și cu copilul tău, să vă conectați și să învățați singuri ce și cum se face. Bineînțeles, e bine să ai una-două săptămâni libere, cât să vă acomodați cu noul program.
Primul consult medical al copilului, după externare
Bun, ai ajuns acasă. Primul control se face la 72 de ore, dacă ai plecat mai repede de 72 de ore. Dacă ai stat totuși 72 de ore în spital, controlul se face în primele două săptămâni. Deci, cam la două săptămâni după ce ai plecat din spital, te întorci și ceea ce o să facă medicul neonatolog este să verifice dacă copilul tău a luat în greutate, să verifice cum mănâncă copilul tău, o să-i facă din nou testele acelea pentru reflexele neuromotorii, ca să vadă dacă se dezvoltă bine din punct de vedere neurologic, se verifică din nou culoarea pielii, se măsoară circumferința capului. Practic, ăsta este controlul în care, de cele mai multe ori, părinții au foarte multe întrebări în ceea ce privește dezvoltarea copilului, cum este alăptat, cum doarme, culoarea scaunului și așa mai departe. Ce vă pot sfătui eu este ca la acest control să veniți cu întrebările scrise pe o foaie de hârtie, pentru că de cele mai multe ori controlul ăsta este stresant și riscăm să uităm întrebările pe care vrem să le punem medicului. Deci, după externare, primul control se face la două săptămâni.
Consulturile periodice la 2, 4 și 6 luni
După acest control, care se face la două săptămâni, urmează trei controale: la două luni, la patru luni și la șase luni. La fiecare din aceste controale, medicul, fie el neonatolog sau pediatru sau medic de familie, oricare din acești trei medici vă poate urmări copilul. Decizia este a voastră. Trebuie doar să vă asigurați că medicul acela la care duceți un copil este un medic care vede constant copii, care este bine informat, care vă recomandă lucruri dovedite științific și care practic e de bun simț. Nu-mi dau seama ce ar fi de nebun simț. De exemplu, dacă medicul tău îți spune că e bine să nu-ți vaccinezi copiii și îți recomandă niște vaccinuri homeopate în locul celor clasice, în mod cert e bine să fugi de acel medic sau cel puțin să te duci la altul să-i ceri o a doua opinie. Bun, cum am zis, la 2, 4, 6 luni este câte un control care verifică în general dezvoltarea copilului. Medicul îți pune anumite întrebări, tu trebuie să ai întrebările scrise pe foaie ca să întrebi. Și în această perioadă se fac vaccinurile. Acum, vaccinurile diferă de la brand la brand, dar de cele mai multe ori vaccinurile astea ale copilăriei se fac mai rar în doză unică, de cele mai multe ori în 2 doze sau în trei doze. Sunt concentrații mai mici de vaccin care îți dau un boost de imunitate la prima doză, îți cresc imunitatea la a doua doză și îți dau din nou un boost, un rapel la a treia doză.
Investigații și ecografii pentru copii
Ok, înainte să ajungem la vaccinuri, vreau să vorbim și despre investigațiile care se fac după ce te-ai externat. În primul rând, vorbim despre ecografia de șold, care caută să depisteze displazia de șold. O reprezentare grafică ar arăta un șold normal și displazia de șold, subluxația de cap femural. Pentru că tu, fără ecografie, nu poți să vezi această displazie și ea poate să apară la orice copil, la orice copil normal, sănătos, născut normal, care se joacă, care nu se plânge. Această subluxație, această displazie poate să apară. Investigația asta se face în șase săptămâni de viață și de ce e important să o faci este pentru că, dacă o descoperi la timp, în acea a șasea săptămână de viață, copilului i se pune un aparat special care rezolvă în mare parte această problemă, iar fără investigația asta, el rămâne cu acest șold practic subluxat și tratamentul ulterior este mult mai greu. Deci, practic, această displazie de șold poate să fie rezolvată din timp, foarte ușor, dacă faci această simplă ecografie de șold. O altă ecografie care se face în primele șase luni este o ecografie abdominală. Din nou, o ecografie pe care v-o recomand să o faceți. Această ecografie se face și în viața intrauterină, dar atunci practic tu trebuie să treci prin foarte multe straturi ca să vezi abdomenul copilului. Defectele majore se pot descoperi și înainte de naștere, dar cel mai bine este să faci această ecografie după naștere, în primele șase luni. Această ecografie practic verifică prezența și dezvoltarea normală a organelor intra-abdominale și îți poate evidenția anumite malformații care, cum ziceam, nu s-au văzut în ecografiile făcute în timpul sarcinii. Ecografia cardiacă se poate face în maternitate, imediat după naștere, dacă neonatologul observă niște zgomote anormale ale inimii. Nu este obligatorie. Se poate face dacă, în timpul urmăririi la controalele pe care le faci, controalele regulate, medicul observă un suflu anormal sau o bătaie anormală a inimii. Se poate face această ecografie cardiacă. Și o altă ecografie care se poate face este ecografia transfontanelară. Se face până la vârsta de șase luni, pentru că după șase luni fontanela se închide suficient de mult cât să nu mai poți vedea nimic. Prin os nu poți să faci ecografie. În schimb, ai această șansă să faci ecografia creierului practic prin această fontanelă care persistă, această deschidere în craniu, care persistă până la șase luni. Pe acolo încape sonda, adică sonda poate să stea pe fontanelă și tu poți să vezi practic în interior, în creier, și poți practic vizualiza eventuale sângerări, chisturi, malformații, hidrocefalie. Acest lucru e recomandat în special bebelușilor născuți prematur sau celor născuți la termen, dar a căror naștere a decurs cu probleme.
Schema de vaccinare pentru copii 0-6 luni
Ok, și acum să vedem despre vaccinurile care se fac în primele șase luni. Am vorbit despre primele două, împotriva tuberculozei și împotriva virusului hepatitic B, care se fac încă în maternitate, înainte să ne externăm. După care se fac o serie de vaccinuri care presupun practic aceeași tulpină, dar se face prima doză și după aceea primul rapel, al doilea rapel. Cum am zis, numărul de repetări diferă de la producător la producător, dar în principiu acestea sunt vaccinurile considerate obligatorii. Și denumirea de obligatoriu sună foarte ciudat, în special după COVID, după tot ce s-a întâmplat în COVID. Vaccinul nu trebuie să fie obligatoriu, vaccinul trebuie să fie alegerea ta. Ele sunt însă vaccinuri din programul național, sunt gratuite și, de fapt, acest „obligatoriu” vine de la faptul că suntem, cred, moral obligați față de copiii noștri să îi protejăm de aceste boli, dintre care multe sunt eradicate tocmai mulțumită și datorită acestor vaccinuri.
În primul rând, vorbim despre vaccinul anti-rotavirus. Rotavirusul este cauza diareei severe la sugari și la copiii mici și aproape toți copiii până la vârsta de cinci ani se infectează cu rotavirus, iar această infecție poate provoca o deshidratare severă la copiii nevaccinați. Dacă ai copilul vaccinat, el are deja imunitate împotriva rotavirusului și, când se infectează, are o formă ușoară. Dacă, în schimb, nu este vaccinat, nu este obligatoriu, nu este garantat, dar poate să aibă o formă severă, care duce, cum ziceam, la această diaree severă la copiii mici și care poate să ducă la deshidratare severă. Deshidratare severă înseamnă că te duci la camera de gardă cu el, îl internezi, îi faci perfuzii, când poți scăpa de toate astea, le poți evita printr-un simplu vaccin pe care îl faci la aceste controale în primele șase luni.
Următorul vaccin este antidiftero-tetano-pertussis. Sunt, iată, trei tulpini în acest vaccin. Când auzi atât de multe tulpini, zici: „Au, cum să vaccinez pe copilul meu cu atât de multe tulpini?” Astea sunt niște boli, din nou, unele eradicate, altele care sunt încă circulante și, cum o să vedeți, se transmit fie prin tăieturi, fie prin răni, fie prin aer de la alți oameni. Și copilul tău, odată ce este protejat împotriva lor, n-o să mai facă aceste boli. Difteria se transmite prin aer de la o persoană la alta și provoacă inflamație fibroasă în spatele faringelui și poate să ducă la probleme grave de respirație și este aproape eradicată datorită vaccinurilor. Deci, o inflamație fibroasă în spatele faringelui care poate să ducă la probleme de respirație. Difteria este aproape eradicată datorită vaccinurilor și copilul tău poate să fie complet protejat datorită acestui vaccin. Tetanosul este o bacterie, bacteria se cheamă Clostridium tetani și se găsește, nu este eradicată, se întâlnește rar infecția cu Tetanos în România, pentru că majoritatea populației este vaccinată. Dar acești spori, această bacterie se găsește în mizerie, în rugină, în băltoace, în pământ și, practic, copilul tău, nu copilul mic, dar copilul de 3-4 ani se poate juca în pădure, se poate juca afară, cade pe jos, se julește pe genunchi, e mizerie acolo și poate să fie predispus la a lua acest Tetanos. În momentul în care ești vaccinat, el nu mai ia această bacterie. Acest vaccin se repetă prin rapel la fiecare 10 ani. Ăsta e un motiv pentru care, atunci când avem, de regulă, în camera de gardă adulți care vin tăiați în tot felul de locuri insalubre, se face pe loc rapelul la vaccinul antitetanic. Dar primul vaccin se face în primele șase luni. Și când vorbim de pertussis, adică tusea convulsivă, vorbim despre o infecție care se transmite prin tuse de la o altă persoană, care poate chiar să aibă o formă ușoară, dar poate să fie nevaccinată și poate avea o formă ușoară. Calea de transmitere este aerogenă, dar la copiii nevaccinați provoacă o tuse convulsivă. În acea tuse convulsivă, copiilor le este foarte greu să mănânce, să bea și, uneori, chiar și să respire. Tusea este atât de puternică încât tușești până nu mai ai aer și continui să tușești fără să poți să inspiri. Crizele pot dura săptămâni și pot duce la pneumonie, convulsii și leziuni cerebrale. Leziuni cerebrale pentru că tușești atât de mult încât, efectiv, trei-patru săptămâni la rând îți lovești creierul prin acest reflex de tuse continuă. Deci, difterie, tetanos și pertussis, toate astea sunt evitabile prin vaccinul antidiftero-tetano-pertussis, care se face în primele șase luni.
Un alt vaccin care se face și este gratuit de la stat și e obligatoriu moral să ni-l facem copilului este vaccinul anti-Haemophilus influenzae tip b. Haemophilus se transmite prin aer de la alți oameni bolnavi, iar la persoanele nevaccinate poate să ducă la meningită, septicemie, pericardită. Pericardita este o inflamație a pericardului, care îți înconjoară practic inima. Meningita este inflamația meningelui, care practic îți înconjoară sistemul nervos central. Iar septicemia este practic un răspuns exagerat al corpului la acest patogen cu care te infectezi. Și, din nou, el poate să apară atunci când acest patogen este nou, când nu-l cunoști. Vaccinul este modul în care tu îi faci cunoștință corpului cu acest patogen, care creează practic anticorpi în corp și împiedică infectarea ta.
Un alt vaccin care se face este vaccinul antipneumococic. În cazul de față, pneumococul se cheamă Streptococcus pneumoniae și se răspândește de la o persoană la alta prin contact fizic sau prin particule de aer transmise prin tuse. Boala este foarte dificil de tratat și este principala cauză a meningitei bacteriene și a infecțiilor urechii la copiii sub cinci ani. Le poți preveni cu ajutorul acestui vaccin.
Și, bineînțeles, vaccinul antipoliomielitic, care este împotriva virusului polio, care este aproape eradicat. Din câte înțeleg, sunt din nou cazuri care apar la noi în țară și acest virus practic se duce pe neuronii tăi, sistemul tău nervos central, și îți afectează extrem de mult creierul și poate să ducă la paralizie sau chiar la deces. Acest lucru poate fi evitat cu ajutorul acestui vaccin.
Deci, astea sunt vaccinurile moral obligatorii și care sunt decontate de stat, sunt gratuite de la stat și pe care eu personal vă recomand să le faceți. Este o schemă de bun simț, care se face în primele șase luni. După șase luni, dacă vreți, pot să fac video și despre ce urmează după primele șase luni. Se fac alte vaccinuri. Se face ROR-ul, care este vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și a rubeolei. Este acest vaccin care, prin controversă, este asociat cu autismul, pentru că fix la vârsta la care faci acest vaccin apar primele semne ale autismului și atunci copilul e dus la vaccinare, în două săptămâni i se poate pune diagnosticul de autism, pentru că el, din păcate, așa s-a născut. Iar oamenii, prin asociere, au asociat acest vaccin cu autismul. Lucrurile sunt cât se poate de clare, sunt loturi de milioane de copii vaccinați și nevaccinați și în ambele grupe rata de autism este absolut identică. Se poate face după șase luni, se face vaccinul anti-varicelă, anti-hepatita A și așa mai departe. Dacă vreți video despre vaccinurile de după șase luni și ce investigații și ce trebuie să faci în general după șase luni cu copiii mici, lăsați în jos în comentarii și revin cu video.
S-a vorbit despre ce se face la început în spital, ce se face când se revine la următorul control și ce vaccinuri și ce investigații trebuie să facem în luna a doua, a patra și a șasea.
