Acest material este pentru copilul tău interior și, da, fiecare dintre noi avem acest copil interior, chiar dacă majoritatea îl neglijăm. Așa că lasă-l pe acest copil interior să asculte acest mesaj. Copilul tău interior este acea stare de bine, de bucurie, este acel sine care este jucăuș, care este energic, care este sincer, care este puternic în adevăratul sens al cuvântului, care se bucură de micile plăceri ale vieții și care simte că trăiește. Doar că acest copil interior, într-o majoritate covârșitoare, este înăbușit de cele mai multe ori de adulții care ne cresc și care, fără să-și dorească asta, fără să vrea asta neapărat, ne transmit niște traume pe care și ei le învață de la părinții lor și tot așa. Atenție, traumele astea nu trebuie să fie neapărat evidente. Bineînțeles, putem vorbi despre traume de abuz sexual sau abuz fizic emoțional, dar chiar și anumite lucruri mici, cum ar fi neglijarea unui copil, nevalidarea emoțiilor lui, faptul că îi spui să-ți fie rușine de anumite lucruri, faptul că nu-l lași să-și exprime emoțiile dacă ele sunt negative, îl fac pe acel copil în primul rând să-i fie rușine, o să vorbim imediat și despre rușine, și îl fac să se închidă, îl fac să creadă că acel copil interior, acel sine adevărat, nu este adecvat, este incomplet, poate îl fac să se simtă că este rău și atunci tu îți înăbuși acel sine interior și vii în lume cu o mască, pentru că ceea ce-ți dorești este să fii pe placul altor oameni, te întrebi ce cred alți oameni despre tine. Dacă te regăsești în aceste lucruri, pentru că eu mă regăsesc cu desăvârșire în aceste lucruri, te rog să rămâi până la capăt. Ceea ce ți-am descris aici este descris în această carte, este scrisă de Charles Whitfield și se numește „Eliberarea copilului interior”. Cartea o ascult pe Vox. Vox sprijină acest material și vreau să zic că am ajuns să-mi aleg cărțile pe Vox atât de șmecher încât după primul capitol ascultat eu fug la librărie, îmi cumpăr cartea și ceea ce fac este să ascult cartea pe Vox în timp ce o urmăresc cu creionul și subliniez pasajele care mă interesează. În felul ăsta reușesc să parcurg mult mai rapid prin această carte și să integrez informațiile din carte mult mai bine. Spre exemplu, cartea asta are 200 de pagini, este povestită sau narată, să zicem, în opt ore pe Vox, sunt opt ore pe Vox, eu pot s-o pun pe 2x viteză și efectiv în două zile, câte două-trei ore pe zi, am terminat această carte.
Să vorbim mai multe despre copilul interior și vreau să-ți citesc doar câteva pasaje ca să-ți fie un pic de poftă și vreau să văd dacă tu te recunoști în ceea ce înseamnă copil interior, sine adevărat sau sine fals și la capitolul trei spune așa: „Fiecare dintre noi are un copil interior, oricât ar părea acesta de distanțat, evaziv sau chiar înstrăinat. Din păcate, copilul interior este acea parte din noi plină de viață și de energie creativă și împlinită. El reprezintă sinele nostru adevărat, cine suntem noi în realitate. E denumit sine adevărat de mulți psihologi, unii medici și educatori, atât în domeniul terapiei alcoolismului și cel al familiei, cât și din afara acestora îi spun tot copilul interior.” Acum, sinele nostru real, da, copilul nostru interior este spontan, este expansiv, plin de iubire, dornic să dăruiască și să comunice, el ne acceptă pe noi înșine și pe ceilalți, simte orice, indiferent dacă este vorba despre emoțiile plăcute sau neplăcute. Atenție, dacă îți dai seama că de multe ori respingi emoțiile neplăcute pentru că nu vrei să le simți, pentru că copilul tău interior nu vrea să le simtă. În plus, exprimă aceste emoții. Sinele nostru real ne acceptă sentimentele fără a le judeca sau a se teme de ele și le permite să existe ca un mod valid de a evalua și aprecia evenimentele din viață. Sinele nostru interior este ancorat. Și acum fii atent, diferența între sine real și sine fals, sinele real este autentic, adevărat, sincer, spontan, expansiv, generos, se acceptă pe sine și-i acceptă pe ceilalți, manifestă compasiune, iubește necondiționat, simte emoțiile, inclusiv furia spontană și îndreptățită din momentul prezent, este asertiv, este intuitiv, are capacitatea de a fi ca un copil, simte nevoia să se joace, este vulnerabil, puternic în adevăratul sens al cuvântului, încrezător, îi place să fie hrănit, se abandonează îngăduitor cu sine, deschis către inconștient, își amintește unitatea noastră și este liber să evolueze. Pe de altă parte, sinele fals este un sine neautentic, este o mască, este sine codependent, este personaj. Dacă joci rolul unui personaj, e posibil ca sinele fals să fie cel care este la putere, este nesincer, prefăcut, face planuri și evoluează greu, este încordat, temător, reținut, invidios, critic, idealizat, perfecționist, orientat spre alții, iubește condiționat, își neagă sau își ascunde trăirile, inclusiv furia de lungă durată, este agresiv, rațional, logic, are scenarii părinte adult exagerate, evită joaca și distracția, se preface întotdeauna că e puternic, este neîncrezător, afișează o superioritate morală, da, deci moral este mereu superior altora și tinde să acționeze în mod inconștient, repetând adesea tipare dureroase. Acum, ca și diferență între cele două, când suntem sinele nostru real sau acționăm de la nivelul lui, ne simțim plini de viață, adu-ți aminte de momentele în care ai fost plin de viață, atunci tu aveai practic erai pus pe modul copil interior sau sine real, chiar dacă experimentăm durere, tristețe, vinovăție sau furie, ne simțim vii cu adevărat sau simțim bucurie sub forma mulțumirii, a fericirii, a inspirației sau chiar a extazului. În ansamblu, avem tendința să ne simțim prezenți și compleți. Pe de altă parte, există o parte a noastră care în general se simte ne la locul ei, este tensionată sau neautentică și aceea este sinele nostru fals. Sinele nostru fals este o mască, e inhibat, încordat și temător, este eul nostru egocentric și super egoul care face planuri și muncește în mod constant, mereu egoist și reținut, este invidios, critic, idealizat și perfecționist, învinuiește și umilește pe alții și asta mi se pare interesant pentru că, înstrăinat de sinele real, sinele nostru fals este orientat asupra celor din jur, se concentrează pe ce crede că vor alții de la el, este supraconștient. Văd dacă te regăsești în acest pasaj pentru că chiar și în aceste condiții e posibil să fabrici emoții false, așa cum se întâmplă adesea când răspundem la „ce mai faci?” cu superficial bine. Când cineva te întreabă „ce mai faci?” și tu răspunzi imediat „bine”, poate să fie pentru că nu vrei să vorbești cu persoana respectivă și nu vrei să dezvolți, dar de cele mai multe ori este pentru că fie nu știi cum te simți, da, și răspunsul e simplu „bine”, fie ți-e mai ușor să ascunzi cum te simți.
Nu poți să zici „băi, uite, sunt un pic deprimat” sau „am o problemă acuma, băi, nu mă simt foarte bine astăzi.” Nu ți-e cumva rușine și vrei să asculți acele sentimente și atunci masca ta răspunde prima și zice „mă simt bine” și în cea mai mare parte a timpului când jucăm rolul sinelui fals, ne simțim incomod, amorțiți, goi pe dinăuntru sau într-o stare artificială ori tensionată, nu ne simțim autentici, compleți, întregi sau echilibrați. În mod paradoxal, adeseori ni se pare că acest sine fals este starea noastră naturală, modul în care ar trebui să fim și asta e mișto, ne obișnuim atât de mult să fim sinele nostru fals încât sinele nostru real se simte vinovat, ca și cum ar fi ceva în neregulă, ca și cum n-ar trebui să ne simțim vii și autentici. Simplul gând de a schimba acest lucru ni se pare înfricoșător, este din nou o senzație pe care eu o întâlnesc uneori la mine, când mă simt bine, mă simt vioi, mă simt jucăuș, dar simt cumva că acest mod de a trăi viața nu este tocmai corect, simt că mă simt vinovat să mă simt așa, tocmai pentru că masca sau sinele fals vine din spate și îmi spune că hei, ești într-un într-un mod periculos când te-ai când ai făcut așa, când te-ai jucat așa sau când te-ai exprimat atât de liber în copilărie, ai suferit pentru că ai fost criticat și ți s-a explicat că nu ești adecvat și atunci ai această discrepanță între cum ai ți-ai dori să fii și cum simți de fapt că este safe să fii și cartea asta explică undeva spre final și cum să rezolvi această problemă, pentru că îți aduce destul de multe soluții care sunt aplicabile și care sunt cumva fără costuri dacă nu nu includem un psiholog sau un grup de terapie, aceste soluții sunt fără costuri sau sunt la costul patru ore sau opt ore de citit o carte sau de ascultat cartea asta pe Vox. Să vorbim despre rușine, pentru că și asta mi se pare extrem de interesant, pentru că în ziua de astăzi trăim cumva într-o lume în care ni s-a spus și deja știm că să spui „să-ți fie rușine” este un lucru negativ și rău, dar pe de altă parte ni se explică că sentimentul de rușine este rău și n-ar trebui să-l simțim și ce înțelegem din cartea asta este că rușinea este un sentiment absolut normal, uman, diferența este însă cum ne raportăm la acea rușine în funcție de cine este la putere, sinele adevărat sau sinele fals sau mai bine zis dacă copilul tău interior este sănătos și cartea zice așa, că rușinea este sentimentul incomod sau dureros pe care-l trăim când ne dăm seama că o parte a noastră e defectă, rea, incompletă, stricată, falsă sau inadecvată, spre deosebire de vinovăție când ne simțim prost fiindcă am făcut ceva greșit, simțim rușine fiindcă este ceva în neregulă cu noi. Trebuie să nu confundăm în primul rând starea de vinovăție față de cineva pentru ceva ce am făcut, din nou un sentiment care poate să fie sănătos și care te poate duce la a repara acel lucru greșit pe care l-ai făcut, să nu-l confundăm cu rușinea. Da, rușinea înseamnă că ceva este în neregulă cu noi și fii atent acest pasaj care mi se pare excepțional: „Toți simțim rușine, e o emoție umană universală, însă dacă nu ne ocupăm și nu ne detașăm de ea, rușinea tinde să se acumuleze și să se împovăreze din ce în ce mai mult până când devenim victimele acelei rușini și e posibil chiar să-ți camuflezi rușinea sub forma unei alte emoții sau acțiuni după care s-o proiectezi asupra altor persoane și fii atent aceste emoții care sunt de fapt proiectarea rușinii pe alte persoane atunci când tu pentru că ești victima acestui sine fals nu știi să vorbești despre propria rușine aceste emoții pe care le poți proiecta pe alții care sunt de fapt o rușine răbufnit sunt așa furie resentimente mânie învinovățire dispreț atac control perfecționism neglijarea sau retragerea abandon dezamăgire comportament compulsiv.” Și practic astea sunt niște mecanisme de apărare atunci când noi nu știm să ne exprimăm rușinea și hai să vedem de unde vine rușinea, rușinea pare să aibă la origine interpretarea pe care o dăm mesajelor negative afirmațiilor negative convingerilor și regulilor pe care le auzim în copilărie aceste provin de la părinții noștri de la alte persoane parentale și persoane cu autoritate auzim în mod repetat mesaje precum să-ți fie rușine ești rău sau nu ești destul de bun însă aceste reguli negative ne sunt adesea impuse într-un mod inconsecvent după cum am menționat în capitolul anterior rezultatul lipsa de încredere în cei care impun aceste reguli și persoanele cu autoritate plus sentimentul de frică vinovăție și mai multă rușine. Deci rușinea vine atunci când ceea ce ți impune cineva autoritar un părinte sau persoană care te crește și îți impune niște reguli care nu sunt în concordanță cu ceea ce simți tu care faultează copilul tău interior asta te face să ți fie rușine să ți fie rușine de ce simți și de cine ești și să creeze acea mască care de fapt este un mecanism de protecție atenție sinele acela fals masca nu este ceva rău este modul ingenios prin care corpul tău se apără tu te aperi în a ți fi greu tu te aperi în a suferi prin acea mască masca aia este un scut problema este că la un moment dat cărăm acel scut cu noi toată viața și acel scut ne ne face imposibil să trăim bucuria vieții dacă ai un scut greu după tine ți e greu să alergi prin iarbă cu tălpile goale și să te bucuri de aerul curat din jur ții greu pentru că ai acel scut greu care te îngreunează când ajungi într o pășune îți dai seama că n are sens să mai ții acel scut da nu mai suntem în epoca de piatră nu mai aruncăm cu sulițe în noi nu mai aruncăm cu pietre în noi n avem de ce să ținem acel scut și practic cartea asta asta face te învață să scapi de acel scut acea mască a sinelui fals pentru a simți din nou bucurie și fii atent la aceste reguli și cu asta o să închei regulile și mesajele negative transmise frecvent de familii problematice care duc la acest sentiment de rușine reprimată și din nou revin la ideea că rușinea este un sentiment absolut normal uman este absolut normal să l simți dar este sănătos să vorbești despre el cu terapeutul tău cu un prieten să vorbești despre acea rușine s o integrezi până o vindeci însă de cele mai multe ori persoanele care poartă mască de regulă o să spună nuu eu nu simt nicio rușine dar de fapt rușinea e atât de dureroasă și atât de reprimată din copilărie încât acele persoane ajung practic în timp să nu simtă rușinea dar rușinea aia să i controleze și uite regulile impuse greșit în copilărie care pot duce la rușine reguli negative nu ți exprima emoțiile nu te înfuria da când vezi un copil că e furios zici hei nu mai fi furios ce cu tine da o regulă negativă care poate în timp să ducă la această creare a unei măști nu te supăra nu plânge nu fă ce spun eu nu ce fac eu fii bun cuminte perfect evită conflictele da nu te certa cu colegii nu gândi nu vorbi învață bine la școală în orice condiții asta e foarte interesantă e ca și cum da de multe ori auzim băi du te și învață bine la școală dar nu ți se dă un motiv pentru care înveți la școală o materie care nu ți place poate că profesorul nu este capabil să ți predea sau să ți să ți explice ce câștigi din învățarea acelei materii și tu nu vezi sensul în a învăța acea materie când ți se spune învață la școală ia note bune indiferent de situația în care tu înveți tu începi să disociezi ceea ce simți cu ceea ce ți se împinge bună eu întotdeauna am dreptate păstrează întotdeauna controlul și așa mai departe. Mesajele negative care ne duc la simți rușine sunt fii bărbat băieții mari nu plâng fii fată cuminte ba nu te simți așa Nu mai fi așa Ești așa de prost tu ești de vină ne ești dator sigur că te iubim eu mă sacrific pentru tine și așa mai departe. Și promit ultimul pasaj în secret vrem să i simțim toată și vivacitatea și creativitatea acelui copil interior fiind reprimat atâta vreme blocat într o dilemă apropiere evitare singura cale de a-i și Este o formă anume de comportament compulsiv care a funcționat pentru noi în trecut chiar dacă e posibil să ne ofere doar o imagine fugară a sinelui nostru adevărat aceste acțiuni compulsive fac parte dintr-un spectru larg de comportamente de la consum excesiv de alcool sau alte droguri la relații intense și de scurtă durată sau încercarea de a controla pe altcineva da pentru că simțim atât de mult nevoia de a scoate la iveală acel copil interior bucuros dar pentru că el poartă acele multe scuturi de multe ori recurgem la a consuma droguri alcool sau a intra în relații cum spune aici intense și de scurtă durată dar pentru a simți un pic acea bucurie pe care o trăiam cu toții când eram copii până să ni se pună aceste scuturi în final autorul dă și foarte multe soluții pe care le putem îngloba în activitatea noastră zilnică pentru a scoate la iveală acest copil interior și dacă totuși o să alegi să nu treci prin această carte sau să n o asculți pe Vox îți spun doar câteva În primul rând vorbește despre autocunoaștere cum ar fi să scrii să poți să scrii viața cronologic într-un jurnal să poți să descrii tot ce s-a întâmplat întâmplat în viața ta pare să fie efectiv terapeutic pentru că tu îți aduci aminte de lucrurile care s-au întâmplat le conștientizezi și poți să le reintegrezi într-un mod sănătos în cine ești tu și asta te ajută pe tine să fii reintegrat integrarea fiind vindecarea creierului și a sinelui un alt element despre care vorbește este spiritualitatea și atenție nu vorbește neapărat despre o credință într-un Dumnezeu da sau într-o credință religioasă ci orice altă formă de conexiune cu universul și și cu lucrurile din univers care te integrează pe tine în acel univers înțelegi că sunteți una și aceeași și asta din nou pare să fie o formă reală de a scoate copilul interior la lumină și de a da scuturile jos. Asta este cartea o recomand absolut oricui este o operă emblematică în literatura de psihologie și repet o puteți asculta pe Vox are opt ore o puteți da la 2x speed pur și simplu îți faci cont cartea asta din nou cred că fiecare carte pe care o citesc o recomand oricui și mi-aș dori ca oricine s-o citească dar n-am avut sentimentul ăsta mai puternic la nicio altă carte decât la această carte cred că fiecare din noi are anumite traume invizibile în spate în trecut care ne țin aceste scuturi cu care ne apărăm de lucruri neexistând greu viața cartea asta este fix despre aceste scuturi și despre cum putem să le vedem și și pur și simplu să le aruncăm să zicem Hei n-am nevoie de aceste scuturi vreau să fiu din nou copilul meu interior vreau să-l cresc să-l iubesc să l recunosc să-mi dau seama că există acolo și să încep cumva să adopta noi modele noi practici comportamentale care să ne facă să fim cât mai aproape de sinele nostru din prima zi de viață nu cred că suntem diferiți de cum suntem în prima zi de viață cred că tot ceea ce facem noi până în prezent ne învață pe noi cine suntem noi cu adevărat și ne întoarce la sinele nostru din prima zi de viață Da nu e tocmai asta ideea aici și repet vreau doar să mă ajuți să aduc acest copil înapoi măcar la un nivel de comunicare cu el.
